3ra-300/24 — anularea actulului administrativ

La 21 octombrie 2022 Iurie Arceanis a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General de Poliției solicitând anularea Ordinului nr. 492ef. din 14 septembrie 2022 „cu privire la sancționarea disciplinară a ofițerului de sector al Sectorului de poliție nr.1 (Glodeni) al Inspectoratului de poliție Glodeni, inspector Arceanis Iurie”, restabilire în funcție, achitarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că, în temeiul Ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 58ef, din 04 februarie 2022 „Cu privire la procedurile de personal în privința angajaților Inspectoratului General al Poliției și subdiviziunilor subordonate acestuia”, a fost angajat în funcția de ofițer de sector (pe perioada concediului pentru îngrijirea copilului a inspectorului Marcela Cuțenco) al Inspectoratului de poliție Glodeni al IGP al MAI, cu reconfirmarea gradului special ”Inspector”.

Menționează că, pe parcursul celor 8 luni de activitate în cadrul Inspectoratului de poliție Glodeni, s-a manifestat ca colaborator disciplinat, responsabil și competent, însă, la data de 14 septembrie 2022, Inspectoratul General al Poliției a emis Ordinul nr. 492ef „Cu privire la sancționarea disciplinară a ofițerului de sector al Sectorului de poliție nr.1 (Glodeni) al Inspectoratului de poliție Glodeni, inspector Iurie Arceanis” (adus la cunoștință la 15 septembrie 2022), în temeiul căruia, s-a dispus concedierea subsemnatului din funcția publică cu statut special, conform art.38 alin.(1) lit. j) din Legea RM nr.288/2016 „Privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne”.

Indică reclamantul că, la data de 03 august 2022, în baza raportului nr.81 al șefului Sectorului de poliție nr. 1 (Glodeni), Inspectoratul de poliție Glodeni a declanșat ancheta de serviciu în vederea elucidării absenței de la serviciu a subsemnatului din data de 03 august 2022. 1

Ulterior, a mai fost depus raportul înregistrat sub nr.82 prin care s-a constatată absența subsemnatului de la serviciu mai mult de 4 ore consecutive la 08 august 2022, însă, neavând toate documentele legate de sancțiunea disciplinară a subsemnatului, reclamantul nu poate elucida toate inadvertențele comise de Inspectoratul General al Poliției în procesul disponibilizării, dar poate deja contabiliza unele încălcări procedurale, datorate nesocotirii prevederilor cuprinse în Codul muncii, Legea RM nr.288/2016 ”Privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne”, precum și în Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 409/2017.

Susține reclamantul că, Inspectoratul General al Poliției a dispus concedierea acestuia fără a se ține cont de faptul că, se afla în perioada interdicției legale de concediere, or, potrivit art.86 alin.(2) din Codul muncii, nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical, în concediu de odihnă anual, în concediu de studii, în concediu de maternitate, în concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 4 ani, în perioada îndeplinirii obligațiilor de stat sau obștești, precum și în perioada detașării, cu excepția cazurilor de lichidare a unității.

Comunică reclamantul că, la data emiterii Ordinului nr. 492ef „Cu privire la sancționarea disciplinară a ofițerului de sector al Sectorului de poliție nr.1 (Glodeni) al Inspectoratului de poliție Glodeni, inspector Arceanis Iurie”, se afla în concediu medical.

Relatează că, din cuprinsul Ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 492ef „Cu privire la sancționarea disciplinară a ofițerului de sector al Sectorului de poliție nr.1 (Glodeni) al Inspectoratului de poliție Glodeni, inspector Iurie Arceanis” rezultă că, ancheta de serviciu declanșată la data de 03 august 2022, în privința lui, s-a înfăptuit cu încălcarea termenului-limită stabilit de art.59 alin.(11) din Legea RM nr.288/2016 „Privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne”, potrivit căruia, ancheta de serviciu se desfășoară o perioadă de 30 de zile din momentul inițierii acesteia de către persoana abilitată, cu posibilitatea de a fi suspendată în cazul în care vinovăția urmează a fi constatată de către alte organe de ocrotire a normelor de drept sau în cazul în care angajatul se află în concediu anual de odihnă, în concediu de studii ori în concediu medical, precum și în alte împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul anchetei de serviciu. 2

Mai mult ca atât, indică reclamantul că, o prevedere asemănătoare este cuprinsă în pct. 59 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.409/2017, potrivit căreia, durata desfășurării anchetei de serviciu nu va depăși termenul de 30 de zile, fără a lua în calcul timpul aflării funcționarului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii, concediul medical sau concediul paternal.

Invocă reclamantul că, concedierea din funcția publică cu statut special, a fost operată în temeiul art. 38 alin. (1) lit. j) din Legea RM nr. 288/2016 „Privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne”, în legătură cu „comiterea unei încălcări grave”.

Totodată notează că, potrivit pct. 94 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.409/2017, stabilește că, concedierea este o măsură disciplinară extremă și se aplică pentru încălcări sistematice ale disciplinei de serviciu sau pentru comiterea unei abateri disciplinare grave.

Subliniază că, actele normative (Legea RM nr.288/2016 ”Privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne”), precum și în Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.409/2017), nici Codul de etică și deontologie al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.629/2017, nu consacră lista abaterilor disciplinare ce pot fi raportate la categoria de ”abatere disciplinară gravă”, ce-i permite Inspectoratului General al Poliției - în caz de comitere a unei astfel de abateri - să recurgă la concedierea imediată a funcționarului din cadrul acestei autorități publice.

Indică că, această inadvertență duce la constatare că, actul administrativ individual contestat - Ordinul nr. 492ef „Cu privire la sancționarea disciplinară a ofițerului de sector al Sectorului de poliție nr.1 (Glodeni) al Inspectoratului de poliție Glodeni, inspector Iurie Arceanis” din 14 septembrie 2022, nu este suficient de motivat, lucru ilegal prin prisma art.31 și art.118 din Codul administrativ.

Totodată indică reclamantul că, la înfăptuirea anchetei de serviciu, persoana căreia i-a fost încredințată această anchetă, nu și-a onorat obligațiile izvorâte din pct. 68 al Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea 3 Guvernului RM nr. 409/2017, și anume: nu a solicitat explicații scrise de la funcționarul în privința căruia a fost inițiată ancheta de serviciu (în special, în ce privește absența subsemnatului de la serviciu din data de 04 august 2022).

Refuzul de a da explicațiile solicitate se consemnează într-un proces- verbal semnat de persoana care efectuează ancheta de serviciu și contrasemnat de către un reprezentant al angajatorului și un reprezentant al salariatului, iar în lipsa ultimului, de către două persoane dezinteresate, nu a respectat prevederile legislației în vigoare, interesele legitime ale persoanelor în privința cărora se desfășoară ancheta de serviciu, precum și ale altor persoane participante la examinarea abaterii disciplinare, să soluționeze cererile și demersurile înaintate în acest sens.

Mai mult relevă reclamantul că, Inspectoratul General al Poliției nu i- a asigurat exercițiul drepturilor consfințite în pct. 69 din Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.409/2017, și anume dreptul de a solicita înlăturarea persoanei care efectuează ancheta de serviciu, la apariția temeiurilor prevăzute în pct. 57 al Statutului disciplinar, dreptul de a prezenta persoanei care efectuează ancheta de serviciu probele pe care le consideră necesare, în vederea demonstrării nevinovăției sale sau care pot influența la aplicarea unei sancțiuni disciplinare mai blânde, dreptul de a contesta acțiunile persoanei care efectuează ancheta de serviciu și deciziile adoptate în cadrul acesteia la conducătorul subdiviziunii care a dispus efectuarea anchetei de serviciu, iar, după caz, la conducătorul ierarhic superior.

Cu referire la repararea prejudiciului moral cauzat de Autoritatea publică pârâtă, subliniază reclamantul că, faptul concedierii vădit ilegale din cadrul Inspectoratului General al Poliției, a dus la știrbirea imaginii și a reputației profesionale, aflându-se mereu într-o stare de frustrare și, în plus, a fost lipsit nejustificat de salariu, principala sursă de venit pentru satisfacerea necesităților vitale ale familiei sale.

Suplimentar, menționează reclamantul că, potrivit explicațiilor Plenului Curții Supreme de Justiție a RM, reputația profesională reprezintă „reflectarea calităților profesionale ale persoanei în conștiința socială, însoțită de aprecierea pozitivă a societății”, iar potrivit jurisprudenței CEDO, reputația persoanei fizice face parte din dreptul la respectul vieții private (cauza Petrenco vs Moldova, hotărârea din 30 martie 2010). Astfel, persoana a cărei reputație a fost știrbită cade sub protecția juridică, oferită de art. 8 din 4 Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

La 12 mai 2023 avocatul Victor Grijuc în interesele lui Iurie Arceanis a depus apel motivat prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii și emiterea unei decizii de admitere a acțiunii înaintate.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a elucidat și constatat pe deplin circumstanțele cauzei, a verificat și apreciat obiectiv, probele prezente la materialele cauzei, stabilind corect circumstanțele de fapt și aplicând corect legislația pertinentă ce guvernează raportul litigios.

A constatat că, prin acțiunile sale, manifestate prin absența nemotivată de la serviciu la data de 03, 04 și 08 august 2022, reclamantul/apelant a încălcat prevederile art.50 lit. d) și s) din Legea nr. 288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, art. 26 alin. (1) lit. c) și e) din Legea nr.320/2012 cu privire la activitatea Poliției și statutului polițistului, pct. 7 subpct. 26) din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului 5 Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409/2017 și pct.7 subpct.2) din Codul de etică și deontologie al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 629/2017, faptă manifestată prin absența nemotivată de la serviciu la data de 3, 4 și 8 august 2022.

Curtea de apel a reținut rezultatul anchetei de servicii, constatând că, Iurie Arceanis a lipsit de la serviciu mai mult de 4 ore consecutiv, două zile, lipsa acestuia fiind confirmată prin explicațiile angajaților Sectorului de polițe nr. 1 (or. Glodeni), precum și prin înscrisurile din tabelul de evidentă a timpului de muncă întocmit pentru luna august 2022.

Mai mult ca atât, instanța de apel a notat că, fiind chestionat, Iurie Arceanis a recunoscut admiterea abaterii disciplinare, manifestate prin lipsa de la serviciu.

A subliniat că conform art. 64 alin. (1) lit. f) și art. 57 al Legii nr. 158/2008, legiuitorul a calificat lipsa nemotivată la serviciu mai mult de 4 ore consecutive ca o abatere disciplinară gravă, care se sancționează cu concedierea salariatului, aplicarea principiului proporționalității la caz fiind exclusă.

Colegiul Curții de Apel Chișinău a susține poziția instanței de fond cu privire la aprecierea critică a argumentelor reprezentantului reclamantului, cu privire la deficiența efectuării anchetei de serviciu, constatând că, s-a respectarea de către autoritatea publică pârâtă a prevederilor legale sub aspectul inițierii procedurii administrative, motivării actelor administrative contestate prin prisma prevederilor art. 118 din Codul administrativ, precum și a dreptului discreționar consfințit în art. 225 alin. (2) din Codul administrativ, anterior emiterii Ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 492ef. din 14 septembrie 2022 ”Cu privire la sancționarea disciplinară a ofițerului de sector al Sectorului de poliție nr. 1 (Glodeni) al Inspectoratului de poliție Glodeni, inspector Iurie Arceanis”.

Totodată a remarcat, că deși în acțiunea depusă reclamantul a invocat emiterea ordinului contestat în timpul aflării în concediu medical, în cadrul examinării cauzei în fond nu a prezentat dovada confirmării celor expuse, iar în instanța de apel a prezentat certificatul eliberat de IMSP Centrul de Sănătate Glodeni nr.01-16/36 din 28 martie 2023, prin care se menționează că, apelantul s-ar fi aflat în concediu medical de la 09 septembrie 2022 până la 14 septembrie 2022, pe care Colegiul la apreciat critic, or, apelantul nu a prezentat certificatul de concediu medical.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată și critica apelantului că, instanța de fond nu a dat o apreciere corectă circumstanțelor cauzei, reținând că, cauza a fost examinată sub toate aspectele, fiind stabilite circumstanțele 6 de fapt, legea materială ce guvernează raportul juridic, fiind create participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptul la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului.

Colegiul a mai remarcă că, din înscrisurile prezentate de către apelant nu se denotă și nu se confirmă alegațiile sale cu referire la netemeinicia Ordinului privind concedierea din funcție, contestat la caz, iar simpla nemulțumire a participantului la proces cu soluția emisă pe marginea cauzei, nu poate constitui temei legal de casare a hotărârii contestate.

La 09 aprilie 2024 avocatul Victor Grijuc în interesele lui Iurie Arceanis a depus recurs suplimentar împotriva deciziei din 17 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admitere recursului, casarea deciziei din 06 decembrie 2023 cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: ”(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: ”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs a fost depusă la 09 aprilie 2024. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ. 8

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de avocatul Victor Grijuc în interesele lui Iurie Arceanis, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în 9 sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de 10 drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Victor Grijuc în interesele lui Iurie Arceanis, Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 11