2ra-910/24 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea cauzei in termen rezonabil, repararea prejudiciului

2ra-910/24 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea cauzei in termen rezonabil, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Vitalie Țigănașu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu

privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 27 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-910/24

NR. PIGD 2-23118309-01-2ra-25072024)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023.

Recursul este vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu

constituie temei de casare.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. E. Galușceac,

Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Cotorobai, V. Mihaila, A. Panov,

30 iulie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Munteanu,

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Conoval, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, solicitând constatarea încălcării dreptului la

examinarea cauzei penale în termen rezonabil, încasarea sumei de 10 000 de

euro cu titlu de prejudiciu moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

de către OUP al IP Centru al DP mun. Chișinău a fost pornită cauza penală

nr. 2013012320 în baza art. 152 alin. (1) din Codul penal. Prin ordonanța

procurorului din 23 aprilie 2014 a fost pus sub învinuire în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) din Codul penal, fiind învinuit de

faptul vătămării intenționate medie a integrității corporale, care nu este

periculoasă pentru viață, dar care a fost urmată de o dereglare îndelungată a

sănătății lui Vasile Margarint.

în instanța de judecată, iar prin sentința din 09 decembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, a fost achitat de învinuirea adusă în baza art. 152

alin. (1) din Codul penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

apel, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (1) din Codul penal și liberat de răspundere penală

în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere

penală. Prin decizia din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost

respins ca nefondat apelul și a fost menținută sentința.

procuror, motivând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, solicitând casarea totală a deciziei și dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel. Prin decizia din 05 aprilie 2021 a Curții

Supreme de Justiției a fost admis recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sîli și a fost casată decizia din

17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu dispunerea rejudecării

cauzei, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

1

Apel Chișinău, însă nu a fost adoptată o soluție pe caz de către instanța de

apel.

menționată supra se află pe rolul instanțelor de judecată, nefiind finalizată

până în prezent printr-o decizie definitivă și irevocabilă. La înaintarea

acțiunii în instanța de judecată, cauza penală se află pe rolul Curții de Apel

Chișinău, fiind numită ședința de judecată pentru data de 06 decembrie 2023.

Dosarul se află la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în cadrul acestuia

au avut loc mai mult de 6 ședințe de judecată în mai mult de 3 ani. La fel, nu

a fost informat despre tergiversarea fără temei a examinării cauzei și nu a

fost întreprinsă nici o măsură legală de către acuzatorul de stat sau instanța

de judecată în vederea accelerării examinării cauzei penale. Or, infracțiunea

de care este învinuit, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave,

fiind achitat de prima instanță. Prin tergiversarea examinării cauzei în

instanța de apel are loc defăimarea personalității în societate a acestuia,

precum și în fața familiei, consătenilor, colegilor de serviciu, prietenilor și

rudelor. Astfel, i-a fost încălcat dreptul la examinarea în termen rezonabil a

cauzei penale, care durează din 13 decembrie 2013 până în prezent. Acest

fapt urmează a fi constatat de către instanța de judecată, or, termenul de peste

10 ani denotă că autoritățile statului au admis grave încălcări procedurale de

examinarea cauzei în termen rezonabil.

mai mult de 10 ani poate fi considerat unul excesiv, în condițiile în care s-au

atestat amânări nejustificate ale ședințelor de judecată și nu a fost acordată

prioritate bunei administrări a înfăptuirii actului de justiție în termen

rezonabil.

că scopul legii este crearea în Republica Moldova a unui remediu intern,

eficient de apărare a dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Autoritățile statului în procesul penal, inclusiv instanța de judecată nu au

întreprins măsurile prevăzute de lege pentru judecarea în termen rezonabil a

cauzei.

de prevederile art. 2 alin. (6) din Legea nr. 87/2011 și de faptul că la stabilirea

cuantumului, să se conducă de practica CtEDO și recomandarea CSJ nr. 6

care indică că pentru fiecare an de întârziere a examinării cauzei, instanța

urmează de a încasa cu titlu de prejudiciu moral suma de 600 de euro. Or, i-

a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO, iar

scopul de bază a unei justiții, îl constituie satisfacerea echitabilă a drepturilor

omului în cadrul unui proces judiciar. Astfel repararea unei pagube urmează

a fi egală cu cheltuielile suportate pentru remedierea pagubei cauzate.

2

garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, or în

prezenta speță autoritățile statului au o atitudine neglijentă, tergiversând

examinarea cauzei penale și îi creează pericol și incertitudine pentru

siguranța vieții mai mult de 10 ani. Totodată, autoritățile statului contrar

prevederilor art. 25 alin. (1) din Constituite, îl țin timp de 10 ani în suspans,

incertitudine, defăimare nejustificată a onoarei și demnității, fapt ce confirmă

cauzarea prejudiciului moral.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Vitalie Țigănașu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu

privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Conoval, a declarat apel împotriva hotărârii din 01 noiembrie 2023 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei decizii privind

admiterea integrală a acțiunii.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

cererea de apel depusă de Vitalie Țigănașu, reprezentat de avocatul Igor

Conoval. S-a casat hotărârea din 01 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru. S-a emis o nouă hotărâre prin care s-a admis parțial cererea de

chemare în judecată depusă de Vitalie Țigănașu. S-a constatat încălcarea

dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei penale de învinuire a

lui Vitalie Țigănașu. S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Vitalie

Țigănașu suma de 50 000,00 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin

neexaminarea în termen rezonabil a cauzei penale de învinuire a lui Vitalie

Țigănașu, precum și suma de 5 000,00 de lei cu titlu de compensare a

cheltuielilor de asistență juridică. În rest, cererea de chemare în judecată s-a

respins ca fiind neîntemeiată.

eronat a dispus respingerea acțiunii, reținând că la judecarea cauzei penale

privind învinuirea lui Vitalie Țigănașu, nu a fost încălcat termenul rezonabil

de judecare a cauzei.

cu anul 2014 cauza penală nr. 2013012320 de învinuire a lui Vitalie Țigănașu

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) din Codul penal, se

3

află pe rolul în instanțelor de judecată până în prezent, nefiind finalizată cu

o decizie definitivă și irevocabilă, iar apelantul/reclamant Vitalie Țigănașu

la moment are statutul de persoană achitată.

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale prevede dreptul oricărei

persoane la judecare în mod echitabil, în mod public și într-un termen

rezonabil a cauzei sale.

realizarea sau limitarea drepturilor căreia depinde de desfășurarea unui

proces să nu fie nevoită să aștepte un termen nejustificat de mare până la

formularea deciziei finale. Acest principiu este atât un drept fundamental al

omului, cât și o condiție pentru ca un proces să fie considerat echitabil.

și a Libertăților Fundamentale, unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că

îndemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire și se traduce

prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă

pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel

stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie

nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative

pentru victimele daunelor.

după parvenirea cauzei în fața instanței de judecată.

către judecător, iar, criteriile de determinare a termenului rezonabil sânt:

complexitatea cauzei, comportamentul participanților la proces, conduita

instanței judecătorești și a autorităților relevante, importanța procesului

pentru cel interesat, iar respectarea termenului rezonabil de judecare a cauzei

se asigură de către instanță.

în limitele normale, nu are nimic ieșit din comun, fără exagerări, potrivit,

accesibil, acceptabil, cumpătat. Prin urmare, termenul rezonabil poate fi

caracterizat drept un interval de timp convenabil și judicios, stabilit de lege,

în limitele căruia are loc judecarea cauzei.

înscrisă o garanție de ordin general, aceea a „termenului rezonabil”, în care

orice persoană are dreptul să fie judecată, fiind formulată drept „principiul

celerității procedurilor judiciare”. Prin impunerea respectării unui „termen

rezonabil” pentru înfăptuirea actului de justiție, Convenția subliniază

importanța faptului că justiția trebuie să fie administrată fără întârzieri de

natură să compromită eficacitatea și credibilitatea (CEDH, 23 octombrie

1990 §74, 27 octombrie 1994, Katte Klitsche de la Grange c. Italiei), statul

4

fiind responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor sale, nu numai

pentru aceea a organelor judiciare. Înalta Curte a subliniat că numai

întârzierile imputabile autorităților judiciare competente pot să conducă la

eventuala constatare a depășirii unui termen rezonabil în care trebuie să fie

judecată orice cauză, depășire contrară dispozițiilor Convenției. Chiar și în

sistemele judiciare ce consacră principiul conducerii procesului de către

părți, atitudinea acestora nu dispensează pe judecător de a asigura celeritatea

lui, impusă de dispozițiile art. 6 §1 din Convenție (CEDH, 26 februarie 1995,

al judecătorului în materie.

dispozițiile art.6 parag.1 obligă statele contractante să-și organizeze sistemul

judiciar în așa fel încât acesta să corespundă tuturor exigențelor textului,

inclusiv aceleia de a soluționa orice litigiu într-un termen rezonabil, dincolo

de dificultățile generate de diverși factori care pot întârzia procedurile

judiciare naționale (CEDH 27 iunie 2000 Frydlander c. Franța, Recueil 2000-

VII, §43; 10 iulie 2003 Hartman c. Republique Tchique, Recueil 2003-VIII,

angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă

acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze o asemenea

situație, în care apare ca justificată chiar stabilirea unei anumite ordini

provizorii în soluționarea cauzelor, întemeiate pe urgența și importanța lor.

Curtea europeană notează că urgența soluționării unei cauze crește în timp,

astfel, dacă mijloacele folosite se dovedesc insuficiente, statul în cauză este

obligat să adopte altele mai eficace, pentru a se conforma exigențelor art.6

parag.1 Or, faptul că situațiile de aglomerare a rolului instanțelor de judecată

au devenit curente, nu mai poate justifica durata excesivă a procedurilor

judiciare (CEDH, 7 iulie 1989, Union Alimentaria Sandres SA c. Spania,

seria A, §157, § 40).

proceduri judiciare, Înalta Curte a precizat că se impune analiza a fiecărei

cauze în parte, în funcție de circumstanțele sale, precum și prin raportarea la

criteriile consacrate în materie de jurisprudența Curții: complexitatea cauzei

în fapt și în drept: comportamentul părților din proces și comportamentul

autorităților statale competente.

respingerea acțiunii, or, termenul de peste 10 ani denotă faptul că autoritățile

statului au admis grave încălcări procedurale de examinarea cauzei în termen

rezonabil, care expres contravine articolelor 1 și 2 din Legea nr. 87/2011.

prezentat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și cu referire la

criteriile sub aspectul determinării complexității, cauza dată nu prezintă o

5

complexitate sporită și nu poate să determine o justificare a duratei de

examinare de aproximativ 10 ani.

competența statului de a organiza instanțe, elabora legislația, condiții de

activitate, a numi suficienți judecători pentru activitate ce ar asigura

cetățeanul la un proces în termen rezonabil și cu proceduri ce ar respecta

termenii rezonabili.

Țigănașu a întreprins acțiunile necesare, a manifestat un comportament activ,

fiind prezent la ședințele de judecată, inclusiv a înaintat cerere de accelerare

a examinării cauzei, ceea ce denotă că reclamantul deține o miză de o

importanță deosebită în examinarea cauzei. Astfel, se atestă că încălcarea

termenului rezonabil de examinare a procedurii judiciare nu poate fi imputată

lui Vitalie Țigănașu și, în consecință, urmează a fi analizat comportamentul

autorităților judecătorești implicate la examinarea cererii de chemare în

judecată. Or, sarcina probațiunii lipsei de încălcare a termenului rezonabil de

examinare a cauzei și a lipsei suportării unui prejudiciu moral, revine în

exclusivitate statului.

a constatat că autoritatea responsabilă de examinarea cauzei în termen

rezonabil a procedurilor judiciare, care este statul Republica Moldova, nu a

întreprins toate măsurile corespunzătoare în vederea examinării cu celeritate

a cererii de chemare în judecată, ceea ce constituie în sine o încălcare a

dreptului la un proces echitabil, garantat de art.6 parag.1 al Convenției Curții

Europene a Drepturilor Omului, or, o întârziere în examinarea cauzei ar

putea fi justificată de circumstanțe speciale, însă nu este admisibil ca

întârzierea să prejudicieze esența dreptului protejat și garantat de art.6

parag.1 din Convenție (Immobiliare vs Italy, nr. 22774/93, § 74).

Vitalie Țigănașu cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în

termen rezonabil a cauzei penale, este întemeiată, urmând a fi constatată

încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei penale de

învinuire a lui Vitalie Țigănașu. Or, Ministerul Justiției nu a exercitat sarcina

probațiunii lipsei nerezonabilității termenului de examinare a cauzei

nominalizate și a lipsei suportării unui prejudiciu moral.

lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau

a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a

lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar

sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această

încălcare și suportarea costurilor și cheltuielilor de judecată îi revine

reclamantului.

6

(1) din Codul civil, instanța de apel a relevat că unul din criteriile orientative

generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care

exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire.

și a Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca

partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral

suferit.

Justiției nu a exercitat sarcina probațiunii lipsei nerezonabilității termenului

de examinare a cauzei nominalizate și a lipsei suportării unui prejudiciu

moral, iar, în consecință, se constată încălcarea dreptului la judecare în

termen rezonabil a reclamantului în cauza penală de învinuire a lui Vitalie

Țigănașu.

sus (miza pentru reclamant, comportamentul părților, bună/reaua credință,

durata, etc.) și se ia obligatoriu în considerare principiul general al echității,

și suma nu trebuie să fie vădit disproporționată cu sumele acordate de Curtea

Europeană în spețe similare.

reclamantului și se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se în

considerare argumentele ambelor părți în proces și ecluzându-se pretenții

excesive și vădit exagerate.

unei reparații echitabile a prejudiciului invocat, în funcție de circumstanțele

cauzei în cadrul căreia a survenit încălcarea examinării în termen rezonabil,

precum și de pretențiile invocate, de complexitatea cauzei, de

comportamentul părților, de conduita instanțelor de judecată, de durata

încălcării și de importanța obiectului examinării cauzei în termen rezonabil

pentru Vitalie Țigănașu, urmează a fi admis parțial cerința reclamantului cu

privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea cauzei penale în termen rezonabil, prin încasarea în beneficiul

reclamantului din contul bugetului de stat a sumei de 50 000,00 de lei, iar în

rest, pretențiile ce exced suma adjudecată, urmând a fi respinse.

art. 94 alin. (1), art.96 alin.(1) și (11) din Codul de procedură civilă, în

legătură cu faptul că cererea de apel urmează a fi admisă, cu casarea hotărârii

instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii

depuse de Vitalie Țigănașu, instanța de apel a dispus încasarea din contul

bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, în beneficiul lui Vitalie Țigănașu, suma de 5 000,00 lei cu titlu de

compensare a cheltuielilor de asistență juridică, proporțional pretențiilor

7

admise, cheltuieli de judecată pe care instanța le consideră ca fiind necesare

și rezonabile.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

cerere de recurs împotriva deciziei din 27 martie 2024 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

de atac, ca drept constituțional (art. 119 din Constituție), urmărește obținerea

unei noi hotărâri cu desăvârșită corectitudine, eficacitate și efectivitate.

Problema juridică invocată în recurs este de o importanță fundamentală

pentru dezvoltarea jurisprudenței. Prin admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel si menținerea hotărârii primei instanțe, se va schimba și se

va consolida jurisprudența. Decizia instanței de apel este arbitrară și se

bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Decizia instanței de apel este neîntemeiată, bazată pe aprecierea incorectă a

circumstanțelor cauzei și pe interpretarea eronată a normelor de drept

material și procedural, arbitrară.

normelor de drept material și procedural. Or, este evident și clar că nu a fost

auzit în instanța de apel, nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele de fapt și de drept importante pentru soluționarea justă a

cauzei, concluziile instanței de apel expuse în decizie sunt în contradicție cu

probatoriu prezentat. Aprecierea probelor de către instanța de apel a fost

arbitrară, iar erorile comise au dus la soluționarea greșită a cauzei.

clară și înțeleasă, nu răspunde în mod sigur și expres la toate cererile și

obiecțiile formulate, cuprinde mult text lipsit de claritate. Or, principiul

procesului echitabil reclamă că hotărârea trebuie să fie motivată, astfel încât

justițiabilul să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una

sau altă soluție, lipsa motivării unei decizii judiciare punând în pericol

dreptul la un proces echitabil. Jurisprudența CtEDO în repetate rânduri a

statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția unei decizii

motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi

auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de

asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa,

motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse.

impute statului răspundere pecuniară în situația când din materialele

dosarului și faptele constatate de prima instanță rezultă cu certitudine că

solicitările ultimului sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse, așa cum în

mod incontestabil s-a stabilit că la judecarea cauzei penale privind învinuirea

lui Țigănașu Vitalie în baza art. 151 alin (1) din Codul penal nu a fost încălcat

8

termenul rezonabil de judecare a cauzei date. Or, prima instanța a reținut că

termenul total de examinare a cauzei penale constituie perioada începând cu

data de 15 aprilie 2014 - până în prezent, motivele potrivit raportului Curții

de Apel Chișinău sunt că ședințele de judecată au fost amânate fie din cauza

lui Vitalie Țigănașu și a apărătorului său, care de mai multe ori nu s-au

prezentat în ședințele de judecată, fie din cauza procurorului, care, la fel, nu

s-a prezentat, mai mult au fost amânate ședințele de judecată și din motivul

neprezentării părții vătămate și a apărătorului acestuia. Sau cum ar fi

delegarea prin dispoziția CSM la curs organizat de INJ sau în activitatea

didactică în cadrul INJ, precum și în legătură cu starea de urgență în sănătatea

publică și regim special de activitate a instanțelor de judecată.

în astfel de circumstanțe a constatat încălcare și a acordat de la bugetul de

stat satisfacții pecuniare morale în mărime de 50 000 de lei și asistență

juridică de 5 000 de lei. Or, fiecare caz este aparte. Probele doveditoare ce

duceau la netemeinicia cererii au fost ignorate și de ce doar anumite

argumente au fost acceptate și puse la temeinicia parțială a acțiunii în a doua

instanță, fiind injust apreciată de instanța de apel în limitele judecării

apelului, prin acordarea de sume. Instanța de apel a desconsiderat importanța

probelor prezentate și faptele stabilite prin hotărârea judecătorească a primei

instanțe, care erau obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a

fi dovedite din nou. Decizia contestată este dictată de concluzii nemotivate

și arbitrare. Or, motivarea este un element esențial al hotărârii judecătorești,

o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de

justiție, o condiție a procesului echitabil, exigență a prevederilor art.236 din

Codul de procedură civilă, aplicabil conform art.6 alin.(1) din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

hotărârile judecătorești (H. împotriva Belgiei, pct. 53). O decizie motivată

permite părților să demonstreze că a fost audiată în mod real cauza lor. Deși

o instanță internă dispune de o anumită marjă de apreciere în alegerea

argumentelor și admiterea probelor, aceasta trebuie să-și justifice activitățile,

precizând motivarea deciziilor sale (Suominen împotriva Finlandei, pct. 36;

Carmel Saliba împotriva Maltei, pct. 79). Deși art. 6 § 1 obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, pct.

61; Garcia Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 26; Jahnke și Lenoble

împotriva Franței (dec.); Perez împotriva Franței (MC), pct. 81).

audă și ignorând în totalitate obiecțiile înaintate și raportul motivat al Curții

de Apel. Or, nu în zadar o cauză penală se apreciază potrivit art. 2 alin. (5)

Legea nr. 87/2011 reieșind din toate circumstanțele cauzei, precum și de

pretențiile invocate, de complexitatea cauzei, de comportamentul

reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanței de

9

judecată și a autorităților relevante, de durata încălcării și de importanța

procesului pentru reclamant. Aspecte nemotivate nici de Curtea de Apel

Chișinău.

s-a luat în calcul diligența instanțelor de judecată, greșit a apreciat că întreaga

durată a examinării cauzei penale poate fi apreciată ca fiind nerezonabilă. Se

observă în mod vădit că instanța de apel a dat apreciere arbitrară probelor,

încălcând drepturile participanților la proces care nu au fost auziți. Instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, contrar art. 373

alin. (5) din Codul de procedură civilă. Durata de examinare nu este

rezultatul intenției directe a instanței de judecată, ci de circumstanțele cauzei

ce duceau la respingerea cererii ca neîntemeiate, și anume: scopul Legii nr.

87/2011 este crearea în Republica Moldova a unui remediu intern eficient de

apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești; conduita instanței de

judecată de judecare a cauzei penale privind învinuirea lui Vitalie Țigănașu

în baza art. 151 alin (1) din Codul penal a fost una conformă cu legislația în

vigoare; conduita instanței de judecată nu relevă indicii privind lipsa de

diligență; judecarea cauzei penale s-a realizat într-un termen rezonabil și nu

au adus atingere drepturilor și libertăților lui Vitalie Țigănașu; constatările

instanței de apel de încălcare a drepturilor lui Vitalie Țigănașu că autoritățile

statului au admis grave încălcări procedurale de examinarea cauzei în termen

rezonabil pe fonul că dosarul penal a fost examinat la 09 decembrie 2019,

ulterior casată, inclusiv decizia instanței de apel, trimisă spre rejudecare, în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, amânări, redistribuiri-

automat aleatorii, sunt depășite și în afara cadrului legal; instanța de apel a

ignorat prevederile legale apreciind greșit încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei penale.

convingere. Or, aceasta trebuia temeinic motivată și să cuprindă

raționamentul logico-juridic al magistratului care pronunță hotărârea. Soluția

greșită dată în speță de instanța inferioară nu-1 îndreptățește pe intimat să se

prevaleze de incidența unui moment subiectiv (examinarea în termen

rezonabil a cauzei penale) și a obține beneficii pecuniare în locul celui

obiectiv prevăzut de lege lege (judecarea în termen rezonabil a cauzei în

ansamblu).

judecare a cauzei penale, intrată în instanță la 15 aprilie 2014, repartizat

repetat și primit la 31 martie 2017, sentința instanței de fond la 09 decembrie

2019, decizia instanței de apel din 17 noiembrie 2020, decizia instanței de

recurs din 05 aprilie 2021, remiterea spre rejudecare și aflarea la apel la zi în

curs de examinare, nu poate fi imputată exclusiv instanței de judecată, durata

a fost afectată reieșind din obiectul solicitărilor, circumstanțele cauzei,

pretențiile contradictorii invocate, complexitatea cauzei, comportamentul

10

reclamantului, de conduita instanței de judecată și de importanța procesului

pentru reclamant. La caz, nu au existat indici cerți imputabili direct

vinovăției statului. La conduita instanțelor de judecată nu sunt întâlnite

încălcări, or, diligența judecătorilor în asigurarea finalizării cauzei a fost

respectată, iar efectul întreruptiv, provizoriu și condiționat al examinării

acesteia a depins de circumstanțele obiective. Instanța de apel nu a motivat

prejudiciile morale suferite. În esență, judecătorii instanței inferioare nu au

cercetat multiaspectual, complet, nepărtinitor și nemijlocit probatoriul

administrat, fixând la bază argumente iluzorii, bazate pe ipoteze de ordin

subiectiv. Reclamantul nu a indicat și prezentat vreun factor care ar putea fi

considerat ca cerând o diligență specială și o judecare cât mai rapidă a cauzei

penale. Instanța de apel, la fel, nu a motivat.

prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului pretins a fi încălcat în

speță, reclamantul în cererea de chemare în judecată urma să dovedească

prejudiciul moral sub aspectul existenței (care suferințe fizice sau psihice) si

prin care probe, se confirmă argumentele invocate de acesta (art. 117-119

din Codul de procedură civilă), or, nerespectarea principiului probațiunii

statuat la art.118 din Codul de procedură civilă va constitui o încălcare

flagrantă a prevederilor art. 6 CEDO.

intimatului copia recursului declarat, creând astfel participanților la proces

condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și

le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate

la materialele dosarului (f.d.153-154).

(f.d.156), Vitalie Țigănașu, reprezentat de avocatul Igor Conoval, a depus

referință la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca fiind

inadmisibil cu menținerea deciziei instanței de apel.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

11

examinat prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de

procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.”

„(1) Recursul este admis dacă:

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit

neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 27

martie 2024. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

participanților la proces la 06 iunie 2024, prin intermediul poștei electronice

(f.d.140). Astfel, recursul este declarat în termen.

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în

condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de

legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele

citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

12

a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția

legii în vigoare la data declarării recursului.

Moldova rezultă că s-a invocat în final ca temei de admisibilitate prevederile

art. 432 alin. (1) lit. b), e) din Codul de procedură civilă, citate supra.

limitele stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate și prin urmare recursul este

vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel,

relatarea repetată a situației, nu constituie temei de casare a deciziei

contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor

argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța de apel în modul

garantat de art.6§1 CEDO.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului. Or,

recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică

determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează

aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei

interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de

Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei

asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control

efectuat din oficiu.

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea

13

cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există

limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza

Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-

1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria

A, nr. 212-A).

de Justiție concluzionează că recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, este vădit neîntemeiat și urmează a fi considerat

inadmisibil.

433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova împotriva deciziei din 27 martie 2024 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Munteanu

Gheorghe Stratulat

14