2ra-864/24 — repararea prejudiciului, încasarea penalitătii; declararea nula a acordului

2ra-864/24 — repararea prejudiciului, încasarea penalitătii; declararea nula a acordului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Veaceslav

Gheorghișenco, inclusiv prin intermediul avocatului Adrian Cojocaru,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Veaceslav Gheorghișenco împotriva Instituției Publice Compania

„Teleradio-Moldova”, intervenienți accesorii Inspecția Financiară și Olga

Bordeianu cu privire la repararea prejudiciului cauzat, încasarea penalității

și compensarea cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională înaintată

de Instituția Publică Compania „Teleradio-Moldova” împotriva lui

Veaceslav Gheorghișenco, intervenienți accesorii Inspecția Financiară și

Olga Bordeianu cu privire la declararea nulă a acordului suplimentar la

contractul individual de muncă,

împotriva deciziei din 05 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-864/24

NR. PIGD 2-22030953-01-2ra-15072024)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023.

Invocarea declarativă a prevederilor art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă nu

constituie temei de admisibilitate a recursului.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. L. Mitrofan,

Curtea de Apel Chișinău, jud. R. Pulbere, D. Dulghieru, A. Pahopol,

30 iulie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul declarat de

Veaceslav Gheorghișenco, inclusiv prin intermediul avocatului Adrian

Cojocaru,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Munteanu,

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

chemare în judecată împotriva I.P. Compania „Teleradio-Moldova”,

solicitând încasarea compensației în mărime de 6 salarii medii lunare (24 922

de lei*6), în sumă de 149 532 de lei în legătură cu încetarea contractului

individual de muncă în baza ordinului și încasarea cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 2 500 de lei.

încheiat cu I.P. Compania „Teleradio-Moldova”, în calitate de angajator,

contractul individual de muncă nr. 29, conform căruia deținea funcția de

Director general adjunct (Radiodifuziune). Pct.4 din contract prevedea

durata contractului determinată, începând cu 01 februarie 2020 până la

încetarea valabilității mandatului Directorului general al I.P. Compania

„Teleradio-Moldova”, atribuit prin Hotărârea Consiliului de supraveghere al

I.P. Compania „Teleradio-Moldova”, nr.89 din 14 noiembrie 2019. În baza

pct. 2, Directorul General al I.P. Compania „Teleradio-Moldova” este

desemnat pe un mandat de 7 ani.

„Teleradio-Moldova”, în calitate de angajator, acordul suplimentar nr. 01 la

contractul individual de muncă nr. 29 din 31 ianuarie 2020, prin care au

completat pct.9: „i) Să plătească salariatului o compensație în mărime de 6

(șase) salarii medii lunare, în caz de încetarea a contractului individual de

muncă în baza ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii, etc.) organului

abilitat sau a fondatorului unității, în lipsa unor acțiuni sau inacțiuni

culpabile.”

contractul de muncă nr.29 din 31 ianuarie 2020, prin ordinul nr. 1075-c, drept

urmare a modificărilor operate în Codul Serviciilor Media Audiovizuale. Iar

în pct. 2 din ordinul enunțat se ordonă: „Departamentul financiar va calcula

și va asigura achitarea plăților salariate în legătură cu încetarea raportului de

muncă ”. Deși prin ordinul nr.1075-c din 03 decembrie 2021 s-a dispus

calcularea și achitarea plăților salariale în legătură cu încetarea raportului de

muncă, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiunea contractuală de achitare a

compensației în mărime de 6 salarii medii lunare, asumată conform pct.9 din

contract.

1

un demers, în care a formulat patru solicitări, dintre care doar trei au fost

admise, însă nu și cea cu privire la achitarea compensației în mărime de șase

salarii lunare conform pct. 9 din contractului individual de muncă nr. 29 din

31 ianuarie 2020, ceea ce a determinat adresarea sa în instanța de judecată.

cerere de concretizare, solicitând suplimentar încasarea penalității de

întârziere pentru reținerea compensației în legătură cu încetarea contractului

individual de muncă, pentru perioada 04 decembrie 2021-02 iunie 2022, în

mărime de 80 298,68 de lei, în temeiul art.330 lit.f) din Codul muncii.

judecată, reclamantul a concretizat suma penalității și perioada pentru care a

solicitat încasarea acesteia, actualizând calculul acesteia în mărime de 202

316,8 lei, pentru 04 decembrie 2021-27 februarie 2023.

judecată, suma penalității solicitate de reclamant era în mărime de 238 204

lei, pentru perioada 04 decembrie 2021-18 mai 2023.

cerere reconvențională împotriva lui Veaceslav Gheorghișenco, intervenienți

accesorii Olga Bordeianu și Inspecția Financiară, solicitând declararea nulă

a acordului suplimentar nr.01 din 15 martie 2021 la contractul individual de

muncă nr. 29 din 31 ianuarie 2020 încheiat între I.P. Compania „Teleradio-

Moldova” și Veaceslav Gheorghișenco.

contractului individual de muncă nr. 29 din 31 ianuarie 2020, Veaceslav

Gheorghișenco a fost numit în funcția de director general adjunct

(Radiodifuziune).

serviciilor media audiovizuale, directorul general este desemnat pentru un

mandat de 7 ani, care nu poate fi reînnoit. Directorul general are următoarele

atribuții: d) desemnează, pe termen determinat valabil, până la expirarea

mandatului directorului general, cel puțin 2 directori generali adjuncți, dintre

care unul fiind responsabil de serviciile de radiodifuziune sonoră, iar celălalt

-de serviciile de televiziune. Iar prin Legea nr. 158 din 04 noiembrie 2021,

publicată în Monitorul Oficial nr. 273 art. 363 din 05 noiembrie 2021 a fost

modificat Codul serviciilor media audiovizuale. Conform art. II alin. (1) din

legea nominalizată: (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Iar conform alin. (2) al aceluiași

articol: (2) Mandatul tuturor membrilor Consiliului de supraveghere și

dezvoltare și al directorului general al Companiei „Teleradio-Moldova”

încetează de drept la data intrării în vigoare a prezentei legi. În sensul art. 37

alin. (12) din Codul serviciilor media audiovizuale, directorul general își

exercită mandatul până la desemnarea succesorului. Prin Hotărârea

2

Parlamentului RM nr. 197 din 03 decembrie 2021, în calitate de director

general al I.P. Compania „Teleradio-Moldova” a fost numit Vladimir

Țurcanu. Astfel, raporturile de muncă dintre I.P. Compania „Teleradio-

Moldova” și Veaceslav Gheorghișenco, în calitate de director general

adjunct, au încetat prin efectul Legii nr. 158 din 04 noiembrie 2021, în

temeiul art. 37 alin. (2) din Codul serviciilor media audiovizuale, la 03

decembrie 2021 când a fost numit în funcție noul director general.

Veaceslav Gheorghișenco, Compania a achitat toate plățile salariale și cele

care nu se raportează la salariu și se cuvin în condițiile legii. Respectiv, nu

înregistrează datorii față de Veaceslav Gheorghișenco.

în funcția anterior deținută până la numirea în funcția de director general

adjunct (Radiodifuziune).

martie 2021 la contractul individual le muncă nr.29 din 31 ianuarie 2020

încheiat între I.P. Compania „Teleradio-Moldova” și Veaceslav

Gheorghișenco, reclamantul a declarat că salarizarea angajaților se

efectuează în baza Legii salarizării nr. 847/2002, Legii contabilității și

raportării financiare nr.287/2017, Hotărârii Guvernului nr.743/2002 cu

privire la salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie financiară,

Statutului I.P. Compania Teleradio-Moldova”, Regulamentului privind

sistemul de salarizare din cadrul I.P. Compania „Teleradio-Moldova”,

aprobat prin decizia Consiliului de Supraveghere nr. 11 din 15 februarie 2021

și contractului colectiv de muncă al I.P. Compania „Teleradio – Moldova”.

Actele normative enunțate nu prevăd achitarea compensației în mărime de 6

salarii medii lunare, la încetarea contractului individual de muncă al

directorului general adjunct.

publică nu poate reflecta neîntemeiat cheltuieli sub formă de compensației

în mărime de 6 salarii medii lunare, la încetarea contractului individual de

muncă al directorului general adjunct, ceea ce ar reprezenta încălcarea

inclusiv a prevederilor Legii contabilității și raportării financiare nr.287

/2017. La fel, în calitate de instituție publică, nu poate calcula și achita cu

încălcarea prevederilor Hotărârii de Guvern nr.743/2020 compensației în

mărime de 6 salarii medii lunare, la încetarea contractului individual de

muncă al directorului general adjunct.

general al I.P. Compania „Teleradio – Moldova” și directorul financiar al

acesteia, se adeverește că atât la 15 martie 2021 (când a fost încheiat acordul

suplimentar nr. 01 la contractul individual de muncă nr. 29 din 31 ianuarie

2020), cât și la data de 03 decembrie 2021 (când a fost încetat contractul

individual de muncă cu pârâtul) I.P. Compania „Teleradio – Moldova” nu

3

dispunea de mijloace financiare disponibile pentru achitarea unor

compensații în mărime de 6 salarii medii lunare, la încetarea raporturilor de

muncă ale directorilor adjuncți.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

din 02 iunie 2022, s-au atras în proces în calitate de intervenienți accesorii

Olga Bordeianu și Inspecția Financiară.

din 27 februarie 2023, s-a admis cererea reconvențională înaintată de I.P.

Compania „Teleradio-Moldova” spre examinare.

Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Veaceslav Gheorghișenco împotriva I.P. Compania „Teleradio-Moldova”,

intervenienți accesorii Inspecția Financiară, Olga Bordeianu cu privire la

repararea prejudiciului cauzat, încasarea penalității și a cheltuielilor de

judecată. S-a admis cererea reconvențională depusă de I.P. Compania

„Teleradio-Moldova”. S-a declarat nul acordul suplimentar nr. 01 din 15

martie 2021 la contractul individual de muncă nr. 29 din 31 ianuarie 2020,

încheiat între I.P. Compania „Teleradio-Moldova”, în persoana dnei Olga

Bordeianu și Veaceslav Gheorghișenco.

Codul muncii, instanța a relevat că în baza contractului individual de muncă

nr. 29 din 31 ianuarie 2020, Veaceslav Gheorghișenco a fost angajat la I.P.

Compania „Teleradio-Moldova” în calitate de Director general adjunct

(Radiodifuziune). Durata contractului este determinată: începând cu 01

februarie 2020 și până la încetarea valabilității mandatului directorului

general al I.P. Compania „Teleradio-Moldova” nr. 89 din 14 noiembrie 2019

(f.d.8-10).

muncă nr. 29 din 31 ianuarie 2020, pct. 9 al contractului se completează cu

pct. i), cu următorul conținut: „i) să plătească salariatului o compensație în

mărime de șase salarii medii lunare, în caz de încetare a contractului

individual de muncă în baza ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii, etc.)

organului abilitat sau al fondatorului unității, în lipsa unor acțiuni sau

inacțiuni culpabile” (f.d.11).

muncii și ale Legii nr. 158 din 04 noiembrie 2021, prin care a fost modificat

Codul serviciilor media audiovizuale, mandatul tuturor membrilor

Consiliului de supraveghere și dezvoltare și al directorului general al

Companiei „Teleradio-Moldova” încetează de drept la data intrării în vigoare

a prezentei legi, iar directorul general își exercită mandatul până la

desemnarea succesorului.

4

directorul general își exercită mandatul până la desemnarea succesorului.

Astfel, în cadrul ședințelor de judecată s-a stabilit că prin Hotărârea

Parlamentului nr. 197 din 03 decembrie 2021, în calitate de director general

al I.P. Compania „Teleradio-Moldova” a fost numit Vladimir Țurcanu.

Astfel, raporturile de muncă dintre I.P. Compania „Teleradio-Moldova” și dl

Veaceslav Gheorghișenco, în calitate de director general adjunct, au încetat

prin efectul Legii nr. 158 din 24 noiembrie 2021.

și responsabilității bugetar-fiscale, pct. 132 din Hotărârea nr. 743 din 11 iunie

2002 privind salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie financiară,

art. 36 alin. (1)-(2) din Codul serviciilor media audiovizuale, prima instanța

a evidențiat că, potrivit statutului I.P. Compania „Teleradio-Moldova”,

anexat la materialele cauzei (f.d.34-42), I.P. Compania „Teleradio-

Moldova” este o instituție publică fondată de Parlamentul RM. Printre

atribuțiile Companiei „Teleradio-Moldova”, prevăzute în statut, la pct12, lit.

j) se regăsește - angajarea personalului calificat, luându-se în considerare

diversitatea societății și egalitatea de gen, iar la pct. 13 lit. i) este prevăzut

faptul că Compania este în drept să posede, să utilizeze și să administreze

patrimoniul, în conformitate cu scopurile de activitate ale Companiei. Lit. j)

indică că are dreptul să valorifice veniturile proprii provenite din sume

încasate din comunicările comerciale audiovizuale, sume încasate din

realizarea obiectului de activitate, sume încasate din vânzarea programelor

audiovizuale sau a drepturilor de autor din coproducții, sume încasate din

vânzarea sau darea în locațiune a activelor neutilizate, donații și sponsorizări,

alte venituri legale. Potrivit pct. 21 din statut, Directorul general are atribuția

de a desemna pe termen determinat valabil până la expirarea mandatului

directorului general, cel puțin 2 directori generali adjuncți, dintre care unul

fiind responsabil de serviciile de radiodifuziune sonoră, iar celălalt de

serviciile de televiziune. În conformitate cu pct. 23 din statut, Comitetul

managerial are atribuția să avizeze Raportul privind executarea bugetului

Companiei. Iar potrivit pct. 39 din statut, bugetul Companiei de constituie

din subvenții de la bugetul de stat și din venituri proprii. Pct. 42 stipulează

că raportul privind executarea bugetului este prezentat anual de către

directorul general și avizat de către Comitetul managerial și Consiliul de

supraveghere și publicat pe site-ul oficial al Companiei.

cadrul I.P. Compania „Teleradio-Moldova” (f.d.43-53) salariul total al

Companiei pentru activitatea desfășurată lunar, pe durata normală a timpului

de lucru stabilită de lege, potrivit sarcinilor și atribuțiilor din fișa postului, se

constituie din partea fixă constituită din salariul de funcție și sporul pentru

munca prestată în condiții nefavorabile, după caz, iar partea variabilă

cuprinde bonusul de fidelitate, sporul pentru titlul onorific, premiul unic,

premiu aniversar și suplimentul din venituri proprii. Iar suplimentele de plată

5

pentru condiții speciale de muncă se stabilesc în temeiul capitolului IV din

Codul muncii. Potrivit pct. 6.1 din Regulament, salariul de funcție al

salariatului Companiei este stabilit în baza tabelului de niveluri și trepte de

salarizare, prezentate în anexe.

contractul individual de muncă nr. 29 din 31 ianuarie 2020, prin care s-a

completat pct. 9 al contractului, nu este avizat de către Consiliul de

Supraveghere și nu a fost publicat așa cum prevede Statutul Companiei.

cu adoptarea bugetului. Or, potrivit adeverinței nr. 082 din 02 iunie 2022,

eliberată de directorul financiar și contabilul șef al I.P. Compania „Teleradio-

Moldova” se atestă că la 15 martie 2021, I.P. Compania „Teleradio-

Moldova” nu dispunea de mijloace financiare disponibile pentru achitarea

unor compensații în mărime de 6 salarii medii lunare, la încetarea

raporturilor de muncă ale directorilor adjuncți. La 03 decembrie 2021, I.P.

Compania „Teleradio-Moldova” nu dispunea de mijloace financiare

disponibile pentru achitarea unor compensații în mărime de șase salarii medii

lunare, la încetarea raporturilor de muncă ale directorilor adjuncți, salariul

de funcție a directorului general adjunct al I.P. Compania „Teleradio-

Moldova” constituia 24 672,00 lei, cuantumul plăților, care nu se raportează

la salarizare de care a beneficiat Veaceslav Gheorghișenco pe parcursul

anului 2021 constituie 25 200,78 de lei (f.d.113). Iar faptul că I.P. Compania

„Teleradio-Moldova” are doi directori generali adjuncți, iar contractul

individual de muncă a fost completat doar unuia dintre ei, a determinat

instanța de a constata o rea-credință a reclamantului în gestionarea resurselor

din bugetul de stat.

individual de muncă cu directului general Olga Bordeianu, i s-a achitat o

astfel de compensație, se reține că aceasta a avut loc în baza unei Hotărâri de

Guvern.

încetat raporturile de muncă cu Veaceslav Gheorghișenco, dar prin ordinul

1076-c din 03 decembrie 2021 cu privire la încetarea contractului individual

de muncă pe durata determinată în temeiul art. 82 lit. f), art. 83 din Codul

muncii, s-a integrat salariatul Veaceslav Gheorghișenco în funcția de șef de

serviciu programe la Radio Moldova Actualități, în temeiul contractului

individual de muncă nr. 38 din 21 mai 2014 pe termen nedeterminat (f.d.27).

(1)-(3) din Codul muncii, prima instanța în concluzia celor relatate și luând

în considerare că acordul suplimentar nr. 01 din 15 martie 2021 la contractul

individual de muncă nr. 29 din 31 ianuarie 2020, încheiat între I.P.

„Teleradio-Moldova”, în persoana dnei Olga Bordeianu și Veaceslav

Gheorghișenco a fost semnat în lipsă de transparență, fără a fi respectate

6

normele legale enunțate și prevederile Statutului, a constatat nulitatea

acordului suplimentar nr. 01 din 15 martie 2021 la contractul individual de

muncă nr. 29 din 31 ianuarie 2020.

penalității și a cheltuielilor de judecată se reține că acestea fiind subsecvente

pretenției de bază, la fel, instanța le-a respins ca neîntemeiate.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

intermediul avocatului Adrian Cojocaru, a declarat apel împotriva hotărârii

din 30 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea

acestuia, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a cerințelor.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

cererea de apel depusă de avocatul Adrian Cojocaru, în interesele lui

Veaceslav Gheorghișenco și s-a menținut hotărârea din 30 mai 2023 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

circumstanțele invocate în hotărârea contestată, și respectiv a considerat că

în cererea de apel nu au fost prezentate circumstanțe de anulare a hotărârii

emise. Instanța de apel a subliniat că, la caz sunt aplicabile prevederile legale

enunțate în hotărârea emisă, și anume că cerința înaintată de Veaceslav

Gheorghișenco către I.P. Compania „Teleradio-Moldova”, intervenienți

accesorii Inspecția Financiară, Bordeianu Olga cu privire la repararea

prejudiciului cauzat, încasarea penalității și a cheltuielilor de judecată, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

respinsă, ori prin hotărârea emisă a fost declarat nul acordul suplimentar nr.

01 din 15 martie 2021 la contractul individual de muncă nr. 29 din 31

ianuarie 2020, încheiat între I.P. Compania „Teleradio-Moldova”, în

persoana dnei Olga Bordeianu și Veaceslav Gheorghișenco.

este de acord cu circumstanțele stabilite și a solicitat admiterea cerințelor de

a fi încasată a compensației în mărime de 6 salarii medii lunare, în sumă de

149 532,00 de lei în legătură cu încetarea contractului individual de muncă

în baza ordinului și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

2 500 de lei.

explicat soluția adoptată amănunțit și a răspuns la toate circumstanțele

indicate, și a ajuns la concluzia că acordul suplimentar nr. 01 din 15 martie

2021 la contractul individual de muncă nr. 29 din 31 ianuarie 2020, încheiat

7

între I.P. Compania „Teleradio-Moldova”, în persoana dnei Olga Bordeianu

și Veaceslav Gheorghișenco urmează a fi declarat nul.

importanță pentru soluționarea pricinii, dar care nu au fost elucidate și

constatate în prima instanță, nu au fost indicate și prezentate la formularea

cererii de apel, instanța de apel a considerat că argumentele invocate în

cererea de apel depusă sunt neîntemeiate.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

intermediul avocatului Adrian Cojocaru, a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 05 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a cerințelor,

încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5 000 de lei,

suportate în instanța de fond și în instanța de apel. În ceea ce vizează cerința

cu privire la încasarea penalității de întârziere pentru reținerea achitării

compensației în legătură cu încetarea contractului individual de muncă în

temeiul art. 330 lit. f) din Codul muncii, a solicitat încasarea sumei de 423

477 de lei, pentru perioada 04 decembrie 2021 - 12 iulie 2024.

apel și hotărârea primei instanțe sunt arbitrare și se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Decizia instanței de

apel este una arbitrară, deoarece este una complet nemotivată și contrară

prevederilor art. din Codul de procedură civilă. Hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședință de judecată. Instanța de apel în general nu a combătut în nici un mod

argumentele indicate expres în alineate separate în 30 de puncte din cererea

de apel, prin care au fost probate și argumentate netemeinicia și ilegalitatea

hotărârea instanței de fond. Motivarea reprezintă o condiție impusă de

majoritatea legislațiilor și în special de jurisprudența CtEDO, care consideră

că motivarea este un element al procesului echitabil. Pornind de la

necesitatea și importanța distinctă, motivarea deciziei instanței de apel nu

întrunește cerințele de bază ale motivării, printre care: nu este clară, nu este

precisă și nu este necontradictorie, astfel încât să rezulte justețea soluției

pronunțate. Decizia instanței de apel nu dă răspunsuri precise la cele 30 de

puncte separat și nu efectuează nicio analiză a probelor administrate în cauză,

a argumentelor și raționamentelor juridice, a principiilor și a regulilor de

drept substanțial și procesual, prin motivările sprijinite pe formulări

generale, abstracte. Instanța de apel nu prezintă motivele care au determinat-

o să pronunțe soluția de respingerea a apelului fără să combată nici într-un

mod temeiurile apelului.

8

primei instanțe sunt arbitrare, deoarece soluția instanțelor de judecată este

vădit contrară prevederilor principalei legi organice care guvernează raportul

dat, care este Codul Muncii al Republicii Moldova nr.154 din 28 martie

totalitatea raporturilor individuale și colective de munca, controlul aplicării

reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, jurisdicția muncii,

precum și alte raporturi legate nemijlocit de raporturile de muncă. Prezentul

cod se aplica și raporturilor de muncă reglementate prin legi organice și prin

alte acte normative. În cazul in care instanța de judecată stabilește că, printr-

un contract civil, se reglementează de fapt raporturile de munca dintre

salariat și angajator, acestor raporturi li se aplică prevederile legislației

muncii.

instanțe sunt arbitrare, deoarece soluția instanțelor de judecată este vădit

contrara dispozițiilor art.3 lit.a),d) din Codul muncii, art. 11 din Codul

muncii. Nivelul minim al drepturilor și garanțiilor de muncă pentru salariați

se stabilește de prezentul cod și de alte acte normative ce conțin norme ale

dreptului muncii. Contractele individuale de muncă, contractele colective de

muncă și convențiile colective pot stabili pentru salariați drepturi și garanții

de muncă suplimentare la cele prevăzute de prezentul cod și de alte acte

normative. La fel, soluția instanțelor de judecată este vădit contrara

prevederilor articolului 49 din Codul muncii. Nu s-a luat în considerare

prevederile legale, potrivit cărora conținutul contractului individual de

muncă este determinat prin acordul părților, ținându-se cont de prevederile

legislației în vigoare. Soluția instanțelor de judecată este contrară

prevederilor art. 160 din Codul muncii, conform cărora angajatorul este în

drept să majoreze sporurile, adaosurile și recompensele prevăzute la art.138,

156, 157, 158 în raport cu nivelul lor minim stabilit de legislația în vigoare,

precum și să stabilească alte plăți cu caracter de stimulare și compensare în

limitele mijloacelor proprii (alocate), prevăzute pentru aceste scopuri în

contractul colectiv de muncă, într-un alt act normativ la nivel de unitate sau

în devizul de cheltuieli pentru întreținerea unității finanțate din buget.

Decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe sunt arbitrare, deoarece

soluția instanțelor de judecată este vădit contrara prevederilor contractului

colectiv de muncă care prevede salarizarea Directorilor generali adjuncți în

conformitate cu pct.8 al Hotărârii Guvernului nr. 743/2002 cu privire la

salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie financiară, totodată a

menționat anexa 4 la Hotărârea Guvernului nr. 743/2002, precum și pct.131

din Hotărârea Guvernului nr. 743/2002. Decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt arbitrare, deoarece soluția instanțelor de judecată este

vădit contrara prevederilor art.173, art.264 din Codul muncii.

primei instanțe se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

9

nerezonabilă a probelor, în special la punctul 54. Anume acest fapt dovedește

lipsa de culpă a sa și obligativitatea angajatorului de a achita compensația

stabilită la pct. 9 lit. i) al contractului individual de muncă. Decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe sunt arbitrare, deoarece soluția instanțelor

de judecată este vădit contrară prevederilor pct.13, pct.8, pct.131 din

Hotărârea Guvernului nr. 743/2002, precum și anexa 4 la Hotărârea enunțată,

citând în context conținutul prevederilor date.

instanțe se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor. Or, instanța de fond stabilește că acordul suplimentar nr. 01 la

contractul individual de muncă nr.29 din 31 ianuarie 2020, prin care s-a

completat pct.9 al contractului individual de muncă, nu este avizat de către

Consiliul de Supraveghere și nu a fost publicat, doar că eronat constată că

acest fapt este prevăzut de Statutul Companiei. Nici contractul individual de

muncă nu a fost vreodată avizat de către Consiliul de Supraveghere și nu a

fost publicat. Constatarea instanței este arbitrară deoarece potrivit pct. 21 din

Statut, Directorul general are atribuția de a desemna pe termen determinat

valabil până la expirarea mandatului directorului general, cel puțin 2

directori generali adjuncți, dintre care unul fiind responsabil de serviciile de

radiodifuziune sonoră, iar celălalt de serviciile de televiziune și tot directorul

general de comun acord cu salariatul poate modifica contractul individual de

muncă.

deoarece soluția instanțelor de judecată este vădit contrară prevederilor art.

68, art.49 alin.(2) din Codul muncii, redând prevederile normelor date. La

fel, a notat că decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe sunt

arbitrare, deoarece soluția instanțelor de judecată se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor ce constituie

apogeul constatărilor eronate, și denotă o aplicarea neuniforma a legislației

muncii a Republicii Moldova, în special la pct. 68 al hotărârii primei instanțe

contestate. Or, nu este specificat la care reclamant face referire instanța.

Ținând cont de faptul că în art.3 din Legea nr. 181/2014 finanțelor publice și

responsabilității bugetar-fiscale, se definește noțiunea de administrator de

buget drept „autoritate/instituție bugetară împuternicită cu dreptul de

gestionare a unuia dintre bugetele componente ale bugetului public național,

în conformitate cu competențele și responsabilitățile prevăzute de prezenta

lege”, permite concluzia că instanța constată rea-credința autorității – I.P.

Compania „Teleradio-Moldova” și apoi admite cererea reconvențională. În

opinia recurentului, mai grav este faptul că această constatare a instanței este

fundamentată pe o informație neveridică, neprobată și neverificată, în lipsa

oricărei probe concludente sau pertinente anexată la materialele dosarului

civil, deoarece la 30 martie 2023, cu 2 luni înainte de data emiterii

dispozitivului și 5 luni înaintea emiterii hotărârii motivate contestate pe

prezentul caz, judecătorul în Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Alexandru

10

Sandu, în alt dosar a stabilit: „Conform contractului individual de muncă nr.

30 din 31.01.2020 încheiat între Stratan Ecaterina în calitate de salariat și I.P.

„Teleradio-Moldova” în calitate de angajator, prima a fost învestită în funcția

de director general adjunct (Televiziune) cu executarea obligațiilor, conform

pct. 4, pe perioada începând cu 01 februarie 2020 și până la încetarea

valabilității mandatului Directorului general al I.P. Compania „Teleradio-

Moldova”. Potrivit pct. 18 din contractul menționat este stipulat că contractul

poate fi modificat (completat) printr-un acord suplimentar semnat de părți,

care se anexează și este parte integrantă a contractului. Prin acordul

suplimentar nr. 1 din data de 16 martie 2021, încheiat între I.P. „Teleradio-

Moldova” în persoana directorului general Olga Bordeianu și Stratan

Ecaterina, pct.9 al contractul individual de muncă din 31 ianuarie 2020 a fost

completat cu lit.i) prin care angajatorul s-a obligat să plătească lui Stratan

Ecaterina o compensație în mărime de 6 salarii medii lunare în caz de

încetare a contractului individual de muncă în baza ordinului (dispoziției

deciziei, hotărârii, etc.) organului abilitat sau al fondatorului unității în lipsa

unor acțiuni sau inacțiuni culpabile.” Mai mult, fiind aplicate corect

prevederile legilor ce guvernează speța, prin hotărârea din 30 martie 2023,

judecătorul a hotărât: „A obliga I.P. Compania „Teleradio-Moldova” să

plătească salariatului Stratan Ecaterina conform acordului suplimentar nr. 01

la CIM nr.30 din 31 ianuarie 2020 pentru încetarea contractului individual

de muncă începând cu 03 decembrie 2021, o compensație de 6 (șase) salarii

medii lunare”. Însă instanța de apel nu se expune în niciun mod la acest

argument din cererea de apel, ceea ce dovedește aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor.

primei instanțe sunt arbitrare, deoarece soluția instanțelor de judecată se

bazează in mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. În

special în pct. 69 din hotărârea primei instanțe, ultima reține cu privire la

argumentul reclamantului că la încetarea contractului individual de muncă

cu directului general Olga Bordeianu, i s-a achitat o astfel de compensație și

ca aceasta a avut loc în baza unei Hotărâri de Guvern. Totodată, instanta a

omis să indice care prevederi și ale cărei Hotărâri de Guvern. Or, prevederile

normative care obligă la achitarea compensației directoarei generale Olga

Bordeianu, precum și a directorilor adjuncți sunt: art.264 din Codul muncii.

pct. 131 din Hotărârea Guvernului nr. 743/2002, anexa 4 la această Hotărâre

de Guvern. Or, obligarea I.P. Compania „Teleradio-Moldova” la respectarea

prevederilor imperative ale Codului Muncii.

deoarece soluția instanțelor de judecată se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Prima instanță în pct. 71 al hotărârii

a menționat că: „De asemenea, se reține că potrivit ari. 236 alin. (1) din Codul

civil, actul juridic este nul dacă nulitatea sancționează încălcarea unei

dispoziții legale prin care se ocrotește un interes general (nulitate absolută).”

11

Lege care nu trebuia aplicată, instanța de fond nu a motivat ce interes general

a fost afectat prin acordul suplimentar nr. 01 la contractul individual de

muncă nr.29 din 31 ianuarie 2020, prin care s-a completat pct.9 al

contractului de munca și care constituie o garanție conform art. 263 lit.b) din

Codul muncii. Însă instanța de apel nu s-a expus în niciun mod pe argumentul

sus-menționat expres în cererea de apel ce probează aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor.

instanțe sunt arbitrare, deoarece soluția instanțelor de judecată contravine art.

334 din Codul civil. Legea care nu guvernează în niciun mod raportul de

muncă, este aplicată arbitrar de instanța de fond, iar aplicarea căreia nu este

motivată de instanța de apel, care nu se expune în niciun mod pe argumentul

din cererea de apel ce probează aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

primei instanțe sunt arbitrare, deoarece soluția instanțelor de judecată de

judecată contravine dispozițiilor art. 84 alin. (1)-(3) din Codul muncii.

Instanța de fond a interpretat arbitrar prevederile art. 84 alin. (1)-(3) din

Codul muncii în partea: „constatarea nulității contractului individual de

muncă produce efecte pentru viitor”. O eventuală hotărâre de declararea a

nulității contractului de munca pronunțată la 30 mai 2023 ar produce efecte

pentru viitor pentru o perioada ulterioară acestei date și nicidecum pentru un

contract de munca deja desfăcut la 03 decembrie 2021. Actele judecătorești

emise de instanțele ierarhic inferioare sunt arbitrare, deoarece instanța de

fond la pct. 74 al hotărârii a menționat eronat și nefondat, fără a indica norma

legală care prevede condiția obligatorie de valabilitate a contractului de

muncă, criteriu ca transparența, fără a face trimitere la norme legale

aplicabile speței, fără a face trimitere la vreun punct concret din Statut. Prin

urmare constatarea nulității acordului suplimentar constituie un arbitrariu.

penalității pentru reținerea din vina angajatorului a compensației în mărime

de 6 (șase ) salarii medii lunare , 24 922,00 lei x 6 – 149 532,00 lei în legătură

cu încetarea contractului individual de muncă în baza ordinului, pentru

perioada 04 decembrie 2021-12 iulie 2024 în mărime de 423 477,00 de lei

conform calculului prezentat.

deoarece instanțele de judecată naționale nu au ținut cont că plățile ce rezultă

din contractul de muncă, constituie un bun în sensul Convenției europene a

drepturilor omului și libertățiilor fundamentale (CEDO), iar neplata lor de

către angajator reprezintă și o încălcarea a dreptului de proprietate. Acest

drept este protejat atât de art. 46 din Constituția Republicii Moldova, cât și

de articolul 1 al Protocolului 1 la CEDO. Instanțele de judecata naționale din

Republica Moldova au omis sa execute obligația pozitivă de a aplica în mod

uniform jurisprudența CtEDO, să fundamenteze deciziile lor în temeiul legii,

12

în caz de contradicție să dea prioritate actului normativ cu forță juridică

superioară, inclusiv să aplice direct prevederile Constituției Republicii

Moldova în modul cum acestea au fost interpretate conform jurisprudenței

Curții, cu examinarea completă a tuturor circumstanțelor de drept și de fapt

invocate de părți. La fel, soluția instanțelor de judecată este contrară

Convenției nr.158 cu privire la încetarea raporturilor de muncă din inițiativa

patronului, data și locul adoptării -22 iunie 1981 la Geneva. Nici instanța de

fond, nici instanța de apel nu s-au expus asupra acestuia argument.

intimatului și intervenienților accesorii copiile recursului declarat, creând

astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de

derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,

posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire, extrasul din poșta electronică, avizul de recepție, anexate la

materialele dosarului (Vol.II, f.d.15-18).

procesual și nu au depus referințe la cererea de recurs.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

intermediul avocatului Adrian Cojocaru, va fi examinat prin prisma

temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în

vigoare de la 01 septembrie 2023.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

13

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.”

„(1) Recursul este admis dacă: e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în

mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 05

martie 2024. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

participanților la proces la 12 iunie 2024, prin intermediul poștei electronice

(Vol.I, f.d.202-202 verso). Astfel, recursul depus este în termen.

(1) și (2) din Codul de procedură civilă.

procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul

de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de

la 01 septembrie 2023).

s-a identificat ca temei prevederile art. 432 alin. (1) lit. e), din Codul de

procedură civilă, în exprimarea dezacordului cu actele judecătorești

contestate.

limitele stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv

nu constituie temei de casare a hotărârii contestate. Mai mult, motivele

invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării

anterioare a cauzei, asupra cărora instanțele ierarhic inferioare s-au pronunțat

corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

repetată a situației, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or,

recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor

14

de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

civilă, instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurile

menționate la art. 432 alin.(1) lit.d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă

acestea au fost invocate și în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în

instanța de apel, nefiind stabilite la caz anumite încălcări ce ar fi fost comise

de instanța de apel.

constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există

limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza

Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu

cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

de Justiție concluzionează că recursul declarat de Veaceslav Gheorghișenco,

inclusiv prin intermediul avocatului Adrian Cojocaru, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a),

urmează a fi considerat inadmisibil.

433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibil recursul declarat de Veaceslav Gheorghișenco,

inclusiv prin intermediul avocatului Adrian Cojocaru, împotriva deciziei din

05 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Munteanu

Gheorghe Stratulat

15