2ra-1432/23 — cu privire la încasarea retributiei muncii pentru ore suplimentare, etc.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea retributiei muncii pentru ore suplimentare, etc.
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1432/23 — cu privire la încasarea retributiei muncii pentru ore suplimentare, etc. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Tudor Rusu,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Tudor
Rusu împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Limburg” cu privire la
încasarea retribuției muncii pentru orele suplimentare, a compensației pentru
munca prestată în zilele de repaos și în cele de sărbătoare nelucrătoare, a
retribuției muncii de noapte, a plății suplimentare de întârziere și a
prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 04 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a
respins apelul declarat de Rusu Tudor, reprezentat de avocatul Radu Dubceac,
s-a admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Limburg”,
s-a casat hotărârea din 15 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea
de chemare în judecată depusă de Rusu Tudor,
(Dosarul nr. 2ra-1432/23
Nr. PIGD 2-22127939-01-2ra-14092023)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Invocarea declarativă a art. 432 alin. (1)-(2)
din Codul de procedură civilă nu constituie temei pentru admisibilitatea recursului
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Serghei Dimitriu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Secrieru, V. Cotorobai, M. Anton)
23 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Tudor Rusu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 29 august 2022, avocatul Radu Dubceac, acționând în numele și
interesele lui Tudor Rusu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva
S.R.L „Limburg” cu privire la încasarea retribuției muncii pentru orele
suplimentare, a compensației pentru munca prestată în zilele de repaos și în
cele de sărbătoare nelucrătoare, a retribuției muncii de noapte, a plății
suplimentare de întârziere, a prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 02 mai 2018, Tudor
Rusu a fost angajat la S.R.L „Limburg” în funcția de portar, fapt care se
probează prin copia ordinului cu privire la numirea în funcție din 02 mai 2018,
semnat de administratorul S.R.L Limburg” - Brega Vadim, prin copia
contractului individual de muncă nr. 18 din 02 mai 2018, încheiat între Tudor
Rusu în calitate de salariat și S.R.L „Limburg” reprezentată de administratorul
Brega Vadim în calitate de angajator, precum și prin copia carnetului de munca
a lui Tudor Rusu cu înscrierea faptului angajării reclamantului la data de 02
mai 2018 în funcția de portar la S.R.L „Limburg”. Însă, la data de 30 ianuarie
2021, societatea –pârâtă a emis ordinul cu privire la demisia reclamantului din
funcția de portar.
A menționat reclamantul că nefiind de acord cu ordinul sus menționat, a
înaintat cererea de chemare în judecată prin care a solicitat anularea ordinului
cu privire la demisia din funcție din 30 ianuarie 2021, restabilirea lui Tudor
Rusu în funcția deținută, ulterior această pretenție a fost înlocuită cu cererea
de a încasa din contul S.R.L „Limburg” în beneficiul lui Tudor Rusu a
compensației suplimentare în locul restabilirii la locul de munca în mărime de
3 salarii medii lunare, încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului
despăgubirea pentru întreaga perioada de absență forțată de la munca,
cheltuielile de judecată, prejudiciul moral în sumă de 10 000,00 de lei.
Totodată, a menționat că la data de 10 februarie 2021, s-a adresat la
Inspecția Teritorială de Muncă Cimișlia cu petiția prin care a solicitat apărarea
drepturilor salariale în ce privește eliberarea nelegitimă din serviciu și
respectiv neachitarea de către angajator a plăților potrivit articolelor 157, 158,
159 din Codul Muncii.
În acest context a afirmat că în rezultatul examinării cererii de chemare
în judecată, acțiunea a fost admisă parțial fiind anulat ordinul cu privire la
demisia din funcție din 30 ianuarie 2021, a fost încasat din contul societății -
1
pârâte în beneficiul reclamantului a compensației suplimentare în locul
restabilirii la locul de muncă în mărime de 3 salarii medii lunare, despăgubirea
pentru întreaga perioadă de absență forțată de la munca, cheltuielile de
judecată, prejudiciul moral.
A mai menționat că în luna martie, Inspectoratul de Stat al Muncii la
informat despre faptul că, în rezultatul examinării petiției și a documentelor
prezentate de către administrația S.R.L „Limburg” a stabilit că, reclamantul a
activat la S.R.L „Limburg” în baza contractului de muncă din 02 mai 2018 în
funcția de paznic. Angajatorul nu a dus evidența timpului de muncă prestat
efectiv de reclamant, inclusiv: a) munca suplimentară, b) munca prestată în zile
de sărbătoare nelucrătoare, c) munca prestată în programul de noapte, contrar
prevederilor art.106 din Codul Muncii. Or, munca prestată de paznici era în
schimburi, durata schimbului fiind de 24 ore, urmată de o perioadă de repaus
de 3 zile.
La fel, s-a stabilit că angajatorul pe perioada de activitate nu a i-a
calculat și nu i-a achitat reclamantului compensație pentru munca prestată în
zile de sărbătoare nelucrătoare, pentru munca prestată în program de noapte și
pentru munca suplimentară (supra program), contrar prevederilor art. 157 alin.
(21), art. 158 lit. c) și art. 159 din Codul Muncii.
Subsecvent a indică faptul că suplimentar Inspectoratul de Stat al Muncii
la informat că la data de 09 martie 2021, administratorului S.R.L „Limburg” i-
a fost înmânat un proces-verbal de control cu prescripția de a calcula și a achita
compensație pentru munca prestată în zile de sărbătoare nelucrătoare, pentru
munca prestată în program de noapte și pentru munca suplimentară (supra
program) în termen de 20 de zile calendaristice, cu informarea în scris a ITM
Cimișlia.
În acest sens a considerat necesar de a atrage atenția asupra faptului că
reclamantul nu a fost informat despre calcularea plăților sus menționate, dar
cel mai important fapt este că societatea –pârâtă nu a achitat reclamantului
compensație pentru munca prestată în zile de sărbătoare nelucrătoare, pentru
munca prestată în program de noapte și pentru munca suplimentară (supra
program) potrivit prescripției Inspectoratului de Stat al Muncii.
Astfel, a susține că pârâtul din momentul angajării și până la momentul
eliberării din funcție a reclamantului, nu a dus evidența timpului de muncă
prestat efectiv de către reclamant, nu a calculat și nu a achitat ultimului plățile
pentru munca prestată în zile de sărbătoare nelucrătoare, pentru munca prestată
în program de noapte și pentru munca suplimentară, ceea ce contravine
prevederilor articolelor 106, 157 alin (21), 158 lit. c) și 159 din Codul Muncii.
În scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, la 23 februarie
2022 reclamantul a înaintat în adresa pârâtului cererea prealabilă prin care a
solicitat de la ultimul: de a calcula și de a achita lui Tudor Rusu plata pentru
munca prestată efectiv inclusiv pentru: a) munca suplimentară, b) munca
prestată în zile de sărbătoare nelucrătoare, c) munca prestată în programul de
2
noapte, potrivit art. 157, art. 158, art. 159 din Codul Muncii. Totodată, de a
calcula și de a achita ultimului plata suplimentară pentru fiecare zi de
întârziere, în mărime de 0,3 la sută din suma neplătită în termen pentru: a)
munca suplimentară, b) munca prestată în zile de sărbătoare nelucrătoare, c)
munca prestată în programul de noapte, potrivit art. 157, art. 158, art. 159 din
Codul Muncii. La fel, de a plăti lui Rusu Tudor suma de 50000,00 de lei în
calitate de prejudiciu moral.
În acest context a afirmat că până la momentul adresări în instanța de
judecată cu prezenta acțiune, societatea-pârâtă nu a informat reclamantul
despre rezultatul examinării cererii prealabile.
Drept urmare, a informat instanța de judecată că sumele pretinse spre
încasare sunt în baza calculele întocmite și efectuate de către reclamant în baza
articolelor 157, 158, 159, 330 alin. (2) din Codul Muncii, pentru perioada 02
mai 2018 (data angajării) – 30 ianuarie 2021 (data eliberării din funcție). Iar,
pentru plățile prevăzute de art. 330 alin. (2) din Codul Muncii, vizează perioada
de la 01 iunie 2018- 01 iunie 2021.
A mai ținut să menționeze că instanța urmează să rețină faptul că,
regimul de muncă prestat efectiv de către reclamant în schimburi, durata
schimbului fiind 24 de ore, urmată de o perioadă de repaus de 3 zile.
A mai indică că salariul de bază lunar achitat de S.R.L „Limburg”
reclamantului pentru perioada 02 mai 2018-30 aprilie 2019 a constituit suma
de 2610,00 de lei, pentru perioada 01 mai 2019-30 aprilie 2020 a constituit
suma 2775,00 de lei, iar pentru perioada 01 mai 2020-30 ianuarie 2021a
constituit suma de 2935,00 de lei.
Ulterior, în cadrul ședinței de judecată din 07 decembrie 2022, avocat
Dubceac Radu, acționând în interesele lui Tudor Rusu a înaintat cerere de
concretizare a acțiunii, prin care a solicitat încasarea din contul pârâtului în
beneficiul reclamantului retribuția muncii pentru orele suplimentare,
compensația pentru munca prestată în zilele de repaos și în cele de sărbătoare
nelucrătoare, retribuția muncii de noapte în mărime de 28 746,43 de lei pentru
perioada 01 septembrie 2019-31 ianuarie 2021, precum și a plății suplimentare
pentru fiecare zi de întârziere din vina angajatorului în mărime de 80 953,00
de lei pentru perioada 01 septembrie 2019-07 decembrie 2022, a cheltuielilor
de judecată în mărime de 5330,00 de lei (5 000,00 de lei pentru serviciile
acordate de avocat și suma de 330,00 de lei pentru achitarea serviciilor privind
eliberarea extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice), precum și a
prejudiciului moral în mărime de 50 000,00 de lei (f.d. 88, vol.I).
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 15 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis parțial acțiunea depusă de Tudor Rusu. S-a încasat din contul
S.R.L „Limburg” în beneficiul lui Tudor Rusu, retribuția muncii pentru orele
suplimentare, compensația pentru munca prestată în zilele de repaos și în cele
de sărbătoare nelucrătoare, retribuția muncii de noapte, în mărime totală de 28
3
746, 43 de lei, plata suplimentară de întârziere, în mărime de 28 746, 43 de lei,
precum și cheltuielile de judecată în sumă de 5 330,00 de lei, iar în total suma
de 62 822, 86 de lei. S-a încasat din contul S.R.L „Limburg” în beneficiul
statului, taxa de stat în sumă de 1 724,78 de lei. În rest, pretențiile reclamantului
s-au respins ca neîntemeiate (f.d.95, 99/112, vol.I).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 21 decembrie 2022 Rusu Tudor, reprezentat de avocatul Radu
Dubceac, a declarat apel nemotivat (f.d.98, vol.I), împotriva hotărârii din 15
decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat
admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii instanței de fond în partea
respingerii cerinței privind încasare plății suplimentare de întârziere în mărime
de 80 953,00 de lei, cu emiterea unei noi hotărârii prin care cererea de chemare
în judecată să fie admisă integral, iar, la 21 februarie 2023, prin intermediul
Direcției de evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Chișinău a
prezentat motivarea apelului (f.d. 126/127, vol.I).
La 13 ianuarie 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d.118, vol.I)
S.R.L „Limburg” a declarat apel nemotivat (f.d.119, vol.I), împotriva hotărârii
din 15 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a
solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond cu emiterea unei
noi hotărâri prin care acțiunea reclamantului să fie respinsă integral, iar la 20
aprilie 2023, prin intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală
a Curții de Apel Chișinău a prezentat motivarea apelului (f.d. 131/135, vol.I).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 04 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul
declarat de Rusu Tudor, reprezentat de avocatul Radu Dubceac. S-a admis
apelul declarat de S.R.L „Limburg”. S-a casat hotărârea din 15 decembrie 2022
a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și s-a emis o nouă hotărâre prin care
s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Rusu
Tudor (f.d.156; 157/169, vol.I).
Pentru a decide astfel, instanța de apel raportând dispozițiile normelor
pertinente la circumstanțele cauzei, evaluând soluția primei instanțe prin
prisma raționalismului pretențiilor înaintate în raport cu circumstanțele de fapt
și de drept invocate, a concluzionat că concluzia instanței de fond este
neîntemeiată, iar o astfel de soluție rezultă din nedeterminarea exactă a naturii
juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă și
certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile instanței de
fond sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului probator,
fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.
În contextul pretențiilor deduse judecării, instanță de apel analizând
prevederile art.45, art. 10 alin. (2) lit. h) și p), art. 101 alin.(1)-(3), art. 102
alin.(1)-(4), art. 103 alin. (1)-(3) art. 104 alin. (1)-(3), art. 109 alin.(1)-(4), art.
110 alin. (2), art.111 alin. (1/1) și (2), art. 128 alin.(1), art.135, art. 142 alin.
(1) lit. b), art. 328 alin. (2) din Codul muncii, a conchis că reclamantul
4
pretinzând încasarea drepturilor salariale pentru orele suplimentare, pentru
munca prestată în zilele de repaos și în cele de sărbătoare nelucrătoare, pentru
munca prestată pe timp de noapte, are sarcina pozitivă de a dovedi prin probe
admisibile și pertinente faptul că în perioada în care pretinde încasarea acestor
drepturi salariale a prestat muncă în ore suplimentare, în zilele de repaos și în
cele de sărbătoare nelucrătoare și pe timp de noapte în scopul probării întrunirii
condițiilor legale pentru a beneficia de plățile respective.
În această ordine de idei, instanța de apel a considerat necesar de a
menționa faptul că tabelele, cu indicarea orei/data/durata muncii prestate de
către acesta, nu pot fi admise în calitate de probe admisibile în contextul în care
sunt întocmite unilateral de reclamant și nu sunt susținute prin alte mijloace de
probă.
La fel, instanța de apel a reținut că actele întocmite de Inspectoratul de
Stat al Muncii nu susțin poziția reclamantului în condițiile în care constatările
făcute de Inspectorat sunt generalizate, nu conțin date explicite referitoare la
perioadele în care se pretinde că reclamantul ar fi activat peste program, în
timp de noapte, în zile nelucrătoare, constatările respective nefiind axate pe un
material probator suficient, raportat la relațiile de muncă existente între
reclamant și pârât, motive pentru care instanța nu este îndreptățită de a reține
actele invocate de reclamant ca fiind admisibile și pertinente.
Totodată, instanța de apel a conchis că cadrul normativ pertinent citat
supra prevede că plățile salariale pretinse de reclamant pentru orele
suplimentare, pentru munca prestată în zilele de repaos și în cele de sărbătoare
nelucrătoare și pentru munca prestată pe timp de noapte, determinate în
cuantumul stabilit de articolele 103, 104, 109, 110 și 111 din Codul muncii, se
încasează în cazul în care munca în perioadele respective este prestată
suplimentar orelor de muncă curente, nefiind aplicabile în cazul în care munca
în perioadele respective corespund regimului de muncă.
Din aceste considerente instanța de apel a apreciat răspunsul
Inspectoratului de Stat al Muncii nr.R-174/21 din 11 martie 2021 și procesul-
verbal de control nr. PV-ISM-2021-00225 din 09 martie 2021, întocmite de
Inspectoratul de Stat al Muncii, ca fiind insuficiente pentru a proba faptul
prestării de către reclamant a muncii în orele suplimentare, în zilele de repaos
și în cele de sărbătoare nelucrătoare și pe timp de noapte.
În continuare, instanța de apel a menționat că reieșind din considerentul
că Inspectoratul de Stat al Muncii a constatat că societatea-pîrîtă nu a dus
evidența timpului de muncă prestat efectiv de fiecare salariat în parte, inclusiv,
de către reclamantul Rusu Tudor în funcția de portar nu dovedește că acesta
din urmă a prestat muncă suplimentară, muncă de noapte și muncă în zilele de
sărbătoare nelucrătoare.
Subsecvent, instanța de apel a constatat că calculul întocmit de
reclamant și admis de prima instanță în partea vizată este nejustificat și eronat
instanța de fond l-a reținut drept probă, calculele respective fiind insuficiente,
5
în lipsa unor probe admisibile ce le-ar confirma, pentru a fi puse de instanță la
baza unei hotărâri judecătorești și la efectuarea unui calcul matematic exact cu
privire la orele pretinse de reclamant, inclusiv referitor la aserțiunile neprobate
ale reclamantului privind înlocuirea altor salariați care lipseau de la locul de
muncă în legătură cu concediul medical sau din alte motive, astfel fiind
încălcată consecutivitatea zilelor lucrătoare indicate în înscrisurile anexate la
cererea de chemare în judecată.
Or, conform art.117 alin.(1) din Codul de procedură civilă, probe în
cauze civile sunt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care
servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile
părților, precum și altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a
cauzei, potrivit art. 118 alin.(1) din Codul de procedură civilă, fiecare parte
trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al
pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel, iar în corespundere
cu dispozițiile art. 121 din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească
reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă,
combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența
de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.
Din considerentele expuse supra, instanța de apel a conchis că sunt
nefondate integral pretențiile reclamantului privind încasarea drepturilor
salariale pentru orele suplimentare, pentru munca prestată în zilele de repaos
și în cele de sărbătoare nelucrătoare și pentru munca prestată pe timp de noapte,
acestea urmând a fi respinse integral.
În asemenea circumstanțe, contrar constatărilor instanței de fond,
instanța d eapel a apreciat ca fiind nefondată și concluzia acesteia cu privire la
admiterea cerinței reclamantului cu privire la încasarea plăților suplimentare
pentru fiecare zi de întârziere din vina angajatorului la suma de 28 746,43 de
lei, în contextul în care constatările expuse supra denotă că reclamantul nu a
prezentat în acest sens probe admisibile și pertinente, ce ar dovedit existenta
obligației societății-pîrîte de a achita sumele respective și că din vina
angajatorului nu i s-a calculat plățile de retribuție.
Astfel, la ca, instanța de apel a concluzionat că nu pot fi reținute
alegațiile apelantului Tudor Rusu precum că instanța de fond neîntemeiat a
respins cerința reclamantului cu privire la obligarea intimatului de a achita
prejudiciul moral în condițiile în care instanța nu a stabilit comiterea de către
pârât a vreunor fapte ilicite în raport cu reclamantul, legat de obiectul
prezentului proces, ce ar justifica repararea prejudiciului moral.
Or, prin prima art. 329 din Codul Muncii și jurisprudența constantă a
Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia adjudecarea
compensației pentru prejudiciul moral este determinată de probarea faptei
ilicite, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate,
instanțele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla
existență a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu și a
împrejurărilor în care a fost săvârșită, soluția fiind determinată de caracterul
6
subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă
(cauzele A. împotriva Norvegiei, nr. 28070/06, 9 aprilie 2009, Danev
împotriva Bulgariei și Iovtchev împotriva Bulgariei), instanța de apel a
constatat neîntrunirea în speță a temeiurilor legale pentru instituirea în sarcina
societății - pârâte a obligației de compensare a vreunor prejudicii morale
reclamantului.
În consecință, instanța de apel a apreciază ca fiind nefondate
argumentele apelantului Tudor Rusu referitoare la pretinsa netemeinicie a
hotărârii contestate și va reține argumentele enunțate în cererea de apel depusă
de S.R.L „Limburg”.
În continuare, instanța de apel analizând prevederile art.94 alin.(1), (3)
din Codul de procedură civilă, a concluzionat că în condițiile în care acțiunea
a fost respinsă, cerința cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată fiind o
cerință subsecventă, la fel urmează a fi respinsă.
În concluzie, instanța de apel a conchis că instanța de fond la emiterea
hotărârii din 15 decembrie 2022 nu a apreciat obiectiv și în detaliu toate
circumstanțele cauzei constatare ce denotă necesitatea casării hotărârii emise
cu respingerea acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată. Or, principiul
preeminenței dreptului, inserat în preambulul Convenției Europene și Statutul
Consiliului Europei, constituind în același timp atât un important impuls la
adoptarea Convenției (Golder c. Regatului Unit al Marei Britanii, nr.4451/70
din 21 februarie 1975, par.34, f.d.30), cât și parte integrantă a Convenției în
conformitate cu prevederile art.31 alin.(2) al Convenției de la Viena, nu poate
fi neglijat la soluționarea pricinilor civile potrivit prevederilor art.12 din Codul
de procedură civilă.
Prin urmare, reieșind din cele expuse mai sus, având în vedere că
hotărârea primei instanțe este neîntemeiată, argumentele apelantului S.R.L
„Limburg” sunt întemeiate, iar argumentele invocate în apelul declarat de Rusu
Tudor sunt neîntemeiate, instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge
apelul declarat de Tudor Rusu, de a admite apelul declarat de S.R.L
„Limburg”, de a casa hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea a unei noi
hotărâri de respinge integrală a acțiuni reclamantului Rusu Tudor, ca fiind
neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 14 septembrie 2023, Tudor Rusu, în temeiul art.432 alin.(1), lit.e) din
Codul de procedură civilă, a declarat recurs împotriva deciziei din 04 mai 2023
a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a
deciziei instanței de apel și casarea parțială a hotărârii din 15 decembrie 2022
a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei noi hotărâri prin care
să fie admisă cererea de chemare în judecată depusă de Tudor Rusu și dispusă
încasarea din contul S.R.L „Limburg” în beneficiul lui Tudor Rusu retribuția
muncii pentru orele suplimentare (conform art. 157 din Codul Muncii),
compensația pentru munca prestată în zilele de repaus și în cele de sărbătoare
7
nelucrătoare (conform art. 158 din Codul Muncii), retribuția muncii de noapte
(conform art. 159 din Codul Muncii) în mărime de 28746,43 de lei pentru
perioada 01 septembrie 2019-31 ianuarie 2021. Încasarea din contul SRL
„Limburg” în beneficiul lui Tudor Rusu a plății suplimentare pentru fiecare zi
de întârziere din vina angajatorului (conform art. 330 alin. (2) din Codul
Muncii) în mărime de 80953,00 de lei pentru perioada 01 septembrie 2019-07
decembrie 2022. Încasarea din contul S.R.L „Limburg” în beneficiul lui Tudor
Rusu cheltuielile de judecată în mărime de 5330,00 de lei (dintre care 5000,00
de lei pentru serviciile acordate de avocat și 330,00 de lei pentru achitarea
serviciilor privind eliberarea extrasului din Registrul de stat al persoanelor
juridice), precum și încasarea din contul S.R.L „Limburg” în beneficiul Rusu
Tudor prejudiciul moral în sumă de 50000,00 de lei.
În motivarea recursului a indicat motivele de fapt și de drept invocate pe
parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, suplimentar
menționând că decizia instanței o consideră neîntemeiată și bazată pe aplicarea
incorectă a circumstanțelor cauzei și pe interpretarea eronată a normelor de
drept materiale și procedurale, ceea ce, în temeiul art.432 alin.(2) din Codul de
procedură civilă, servește drept temei de declarare a recursului.
39.1. A susținut că instanța de apel a admis spre examinare apelul depus de
S.R.L „Limburg” însă nu a informat pe Rusu Tudor și reprezentantul acestuia
despre faptul că S.R.L „Limburg” a depus cererea de apel împotriva hotărârii
din 15 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, nu a expediat în
adresa lui Rusu Tudor sau reprezentantul acestuia copia cererii de apel depuse
de către SRL „Limburg”, nu a informat pe Rusu Tudor sau reprezentantul
acestuia despre necesitatea prezentării referinței, ceea ce atestă că în mod direct
au fost încălcate drepturile procedural a lui Rusu Tudor în calitate de intimat,
or, Rusu Tudor în calitate de intimat a fost lipsit de posibilitatea de a face
cunoștință cu cererea de apel și de a depune referință scrisă privind cererea de
apel înaintată de S.R.L „Limburg”.
39.2. A mai susținut că instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că
apelantul Tudor Rusu nu a prezentat probe admisibile și pertinente care să
dovedească existența obligației pârâtului de a achita retribuția muncii pentru
orele suplimentare, compensația pentru munca prestată în zilele de repaus și în
cele de sărbătoare nelucrătoare și pentru retribuția muncii de noapte, or, la caz,
intimata S.R.L „Limburg” trebuia să probeze faptul că Tudor Rusu nu a prestat
muncii suplimentare, muncii de noapte și muncii prestate în zilele de
sărbătoare nelucrătoare, și prestată în zilele de repaos, ori intimatul trebuia să
dispună de tabela de pontaj prin care se duce evidența timpului de muncă
prestat efectiv de fiecare salariat inclusive de către Rusu Tudor, reieșind din
prevederile art. 106 din Codul Muncii.
La 18 decembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul
poștei terestre, a expediat în adresa intimatei, copia recursului declarat de
Tudor Rusu, împotriva deciziei din 04 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, fapt
8
ce se confirmă prin scrisoarea de expediere anexată la materialele dosarului
(f.d.17, vol.II).
S.R.L „Limburg”, deși, la 02 ianuarie 2024, a recepționat copia
recursului, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei
(f.d.18, vol.II), aceasta nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a
depus referință, prin care să-și expună opinia referitor la recursul declarat de
Tudor Rusu, împotriva deciziei din 04 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
depunerii recursului, reglementează că:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu
poate fi restabilit.”
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în
ședință publică la 04 mai 2023 (f.d.156, vol.I).
Totodată, potrivit extrasului din poșta electronică cu privire la scrisorii
de expediere a actului judecătoresc din 18 iulie 2023, ora 19:21 (f.d.170, vol.I),
rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat părților, prin intermediul poștei
electronice, copia deciziei integrale din 04 mai 2024, pentru cunoștință.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
recursul declarat de Tudor Rusu, la 14 septembrie 2023, se consideră depus în
termenul stabilit de lege.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră oportun
de a învedera că, prin Legea pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.
246 din 31 iulie 2023, în vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-
9 și 11-16 și art. VII – 01 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 318-321 art. 570 din 18 august 2023, au fost introduse
modificări în Codul de procedură civilă, inclusiv la capitolul XXXVIII –
Recursul, secțiunea a 2-a, recursul împotriva actelor de dispoziție ale curților
de apel.
În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursul a fost depus la
14 septembrie 2023, adică după intrarea în vigoare a modificărilor operate în
Codul de procedură civilă, acesta va fi examinată prin prisma temeiurilor
stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01
septembrie 2023.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
depunerii recursului, reglementează că recursul este admis dacă:
9
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2)Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 433 alin.(1) –(2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
depunerii recursului, reglementează că:
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) nu poate fi declarat inadmisibil în
temeiul alin.(1) lit.e) din prezentul articol.
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
depunerii recursului, reglementează că:
,,(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate
în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la
data depunerii cererii de recurs), enunțate la pct. 48 din prezenta încheiere.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs de Tudor Rusu,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură
civilă, în vigoare la 01 septembrie 2023, deoarece se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de fond și instanța de apel
10
și nu relevă existența temeiurilor de declarare a recursului ca fiind admisibil,
respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să
fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea
de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul declarat de Tudor Rusu, conține obiecții de fapt și de drept, similare
celor expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către
instanța de apel, fiind apreciate corespunzător.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în
modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (1) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea
lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de
actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru
care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre
neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de
lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici.
Cu referire la alegațiile lui Tudor Rusu, indicate în recurs, precum că
aprecierea probelor de către instanțele de judecată ierarhic inferioare a fost
arbitrară și bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Curtea Supremă de Justiție menționează că în sensul prevederilor lit.e)
art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii de la 01
septembrie 2023), noțiunea de hotărâre arbitrară ori de apreciere vădit
nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită în coraportul dintre mai multe
principii.
Pentru a elucida înțelesul textului „hotărâre arbitrară” din art.432 alin.(1)
lit.e) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție ține cont,
inclusiv, de sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie
2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară
dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio
legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea
Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”.
De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea
11
Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a
fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de
fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este
aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.
Totodată, potrivit art.71 alin.(4) din Legea nr.100/2017 cu privire la
actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota de
fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și de alte
documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat,
a aprobat sau a emis actul normativ.
Nota informativă la Legea nr.246 din 31 iulie 2023 menționează
următoarele: „...Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din practica
CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu aduc nici o
motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt bazate pe
greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În esență, la
categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună
știință contrar legii (în contextul art. 307 din Codul penal)..”. Iar, în nota de
subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce mai
multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost considerate
arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Nota de subsol
menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile: „Exemple de
procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui recurs într-o cauză
civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar contrară circumstanțelor
cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra acestei contradicții (a se
vedea cauza Dulaurans v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor, fără
vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat pe un
raport de evaluare a performanțelor anulat anterior de aceiași judecători (cauza
Tel v. Turkey, 2017); Anularea de către instanța de recurs a deciziei instanței
de fond (prin care au fost acordate compensații prevăzute de legislația muncii)
fără a explica în vreun fel acest lucru și fără a face referire la lege, care
prevedea aceste compensații (cauza Anđelković v. Serbia, 2013; Lazarević v.
Bosnia and Herzegovina, 2020).
Din nota informativă menționată rezultă că sintagma „hotărârea
arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În
jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea
arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, fără
a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși că „la
categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună
știință contrar legii (în contextul art. 307 din Codul penal)”. Rezultă că în cazul
hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme legale
imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio discreție
judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului prevederii
normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei. Această
carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu bună știință
sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor asemenea
12
situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce contravine unei
norme imperative invocate participanții la proces sau de instanța
judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce nu aplică
acea normă.
Sub acest aspect urmează a fi reținute și constatările Curții
Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16 ianuarie 2025 (pct.149-150), potrivit
căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia ”hotărâre
arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei
noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în
cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a
notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio
bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele
litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră
că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De asemenea, în
cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a
notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o
„eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio
instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe
caracterul echitabil al procedurii.
Din textul recursului nu constată în mod univoc vre-un argument care ar
justifica constatarea că hotărârile contestate ar fi emise contrar normelor
imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din
textele hotărârilor contestate, raportate la circumstanțele cauzei.
Subsidiar, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”
se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs în baza
acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b) aprecierea să
fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în mod determinant
pe această apreciere.
Prin urmare, nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la
admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură
civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată
rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru soluția
din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să convingă instanța
de recurs că aceste elemente sunt întrunite.
Cu referire la alegațiile lui Tudor Rusu indicate în recurs, precum că
Curtea de Apel Chișinău a dispus examinarea cererii de apel depusă de S.R.L
,,Limburg” în lipsa expedierii spre cunoștință a acesteia, astfel, fiind lipsit de
posibilitatea de a face cunoștință cu cererea de apel și de a depune referință
scrisă privind cererea de apel înaintată de SRL „Limburg”, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție le apreciază critic, din motivele ce
succed.
13
Prin încheierea din 25 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
acceptat spre examinare apelurile declarate de Rusu Tudor, reprezentat de
avocatul Radu Dubceac și S.R.L „Limburg” împotriva hotărârii din 15
decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, S-a comunicat părții
intimate despre posibilitatea prezentării referinței și a probelor, actelor și
înscrisurilor suplimentare cu respectarea cerințelor art.1191 alin.(2) din Codul
de procedură civilă, până la data de 26 aprilie 2023, inclusiv. S-a comunicat
părții apelante despre posibilitatea prezentării probelor, actelor și înscrisurilor
suplimentare cu respectarea cerințelor art.1191 alin. (2) din Codul de procedură
civilă, până la data de 26 aprilie 2023, inclusiv. S-a comunicat părților, că data
de 26 aprilie 2023, este un termen de decădere. S-a fixat ședința de judecată,
la data de 27 aprilie 2023, ora 11:00, în incinta Curții de Apel Chișinău, sala 7
(f. d. 138 vol.I).
Ulterior, instanța de apel a expediat citația și cererea de apel la adresa
electronică a avocatului Radu Dubceac, care acționa în interesele lui Tudor
Rusu, la 25 aprilie 2023, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică
anexat la actele cauzei (f. d.139, vol.I).
Totodată, actele cauzei confirmă faptul că adresa electronică a
avocatului Radu Dubceac, e-mail: radudubceac1@gmail.com, a mai fost
utilizată pe parcursul examinării cauzei pentru corespondența dintre instanțele
judecătorești și avocatului Radu Dubceac, și anume pentru expedierea cererii
de apel (f. d. 123. 124/124, vol.I).
Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă
că, instanța de apel și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația de înștiințare
la adresa electronică a avocatului Radu Dubceac, având în vedere că actul
trimis destinatarului prin poșta electronică se consideră recepționat în ziua
expedierii. Iar, din interpretarea corectă a prevederilor art. 75 alin. (4) din
Codul de procedură civilă, rezultă cert că, actele procedurale efectuate de
reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana
reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa
reprezentantului este echivalentă culpei părții.
Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție mai
menționează că din conținutul proceselor - verbale al ședințelor de judecată din
27 aprilie 2023 și din 04 mai 2023, se atestă că Tudor Rusu a participat la
examinarea cauzei civile în ordine de apel, iar la etapa explicaților
participanților la proces cât și în pledoarii ultimul a solicitat admiterea cererii
de apel, casarea parțială a hotărârii instanței de fond și emiterea în partea
respinsă a unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie
admisă integral. Iar, referitor la cererea de apel depusă de S.R.L „Limburg” a
solicitat respingerea acesteia.
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că argumentele invocate de Tudor Rusu nu pot constitui temei de admisibilitate
a recursului, și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
14
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de Tudor Rusu, împotriva deciziei
din 04 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii
recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de
procedură civilă, urmează a fi apreciat ca fiind vădit neîntemeiat și considerat
inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art.433 alin. (1) lit. f), art.440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul declarat de Tudor Rusu, împotriva deciziei din
04 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
15