2ra-909/23 — obligarea retribuirii muncii suplimentare si de noapte

2ra-909/23 — obligarea retribuirii muncii suplimentare si de noapte (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului depus de Eduard Voinițchi, reprezentat de

avocatul Roman Ocerednîi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eduard Voinițchi

împotriva Penitenciarului nr. 6 Soroca, intervenient accesoriu Asociația Sindicală

a Administrației Naționale a Penitenciarelor cu privire la obligarea retribuirii

muncii suplimentare și de noapte,

împotriva deciziei din 29 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți,

(Dosarul nr. 2ra-909/23

nr. PIGD 2-21065976-01-2ra-30062023)

Încasarea salariului neachitat pentru orele de muncă suplimentare și de noapte.

Încasarea salariului pentru munca efectiv prestată.

Angajatorul nu a dovedit achitările corespunzătoare muncii prestate suplimentare și pe

timp de noapte.

Judecătoria Soroca, sediul Central, jud. V. Belous

Curtea de Apel Bălți, jud. I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu

19 decembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul declarat de Eduard Voinițchi,

reprezentat de avocatul Roman Ocerednîi,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Diana Stănilă, Președinte,

Gheorghe Stratulat,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

împotriva Penitenciarului nr. 6 Soroca, intervenient accesoriu Asociația Sindicală

a Administrației Naționale a Penitenciarelor cu privire la obligarea retribuirii

muncii suplimentare și de noapte (f. d. 1-5, vol. I).

aprilie 2009 – 30 martie 2020 a activat în cadrul Penitenciarului nr.6 Soroca.

indiferent dacă lucra pe timp de zi sau pe timp de noapte, ori peste programul

normal de muncă, angajatorul niciodată nu i-a achitat orele de noapte.

de evidență a timpului de muncă: în anul 2018 a activat 201 ore suplimentare; în

anul 2019 - 250 ore suplimentare, în anul 2020 - 16 ore suplimentare. Astfel că

angajatorul urma să-i achite următoarele ore suplimentare: în 2018 - 39 ore în

mărime de cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de timp și

162 ore cel puțin în mărime dublă; în 2019 - 58 ore în mărime de cel puțin 1,5

salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de timp și 192 ore cel puțin în

mărime dublă; în 2020 - 4 ore în mărime de cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite

salariatului pe unitate de timp și 12 ore cel puțin în mărime dublă.

muncă, a prestat munca de noapte, după cum urmează: în anul 2018 - 536 ore

muncă de noapte; în anul 2019 - 720 ore muncă de noapte; în anul 2020 - 88 ore

muncă de noapte.

Penitenciarului nr. 6 Soroca, la momentul de față acestora li se achită orele de

1

noapte conform art.159 din Codul muncii, ceea ce generează o situație de

discriminare.

cu un demers prin care a solicitat achitarea orelor suplimentare și de noapte, însă

potrivit răspunsului nr. 3/V-22/21 din 10 februarie 2021, cerințele sale au fost

refuzate.

prin neachitarea muncii suplimentare și de noapte.

prevederilor art. 7, 8, 9, 95, 103, 104, 157, 159 din Codul muncii, art. 58 din Legea

cu privire la sistemul administrației penitenciare, contractul privind îndeplinirea

serviciului în cadrul sistemului penitenciar nr.62 din 13 decembrie 2010.

judecată obligarea pârâtului la achitarea orelor de muncă suplimentare: în 2018 -

39 ore în mărime de cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de

timp și 162 ore cel puțin în mărime dublă; în 2019 - 58 ore în mărime de cel puțin

1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de timp și 192 ore cel puțin în

mărime dublă; în 2020 - 4 ore în mărime de cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite

salariatului pe unitate de timp și 12 ore cel puțin în mărime dublă. Obligarea

pârâtului la achitarea orelor de noapte în anul 2018 - 536 ore muncă de noapte; în

anul 2019 - 720 ore muncă de noapte; în anul 2020 - 88 ore muncă de noapte și

compensarea cheltuielilor de judecată.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Central, a fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Eduard

Voinițchi. S-a obligat Penitenciarul nr.6 Soroca să achite în beneficiul lui Eduard

Voinițchi orele de muncă suplimentare după cum urmează: în 2018 - 39 ore în

mărime de cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de timp și

162 ore cel puțin în mărime dublă; în 2019 - 58 ore în mărime de cel puțin 1,5

salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de timp și 192 ore cel puțin în

mărime dublă; în 2020 - 4 ore în mărime de cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite

salariatului pe unitate de timp și 12 ore cel puțin în mărime dublă. S-a obligat

Penitenciarul nr. 6 Soroca să achite în beneficiul lui Eduard Voinițchi salariul

pentru orele de noapte lucrate: în anul 2018 - 536 ore muncă de noapte; în anul

2019 - 720 ore muncă de noapte; în anul 2020 - 88 ore muncă de noapte. Totodată,

s-a încasat de la Penitenciarul nr. 6 Soroca în beneficiul lui Eduard Voinițchi

2

cheltuielile de judecată pentru asistența juridică în mărime de 4 000 de lei (f. d.

64, 73-76, vol. I).

49 alin. (1) lit. l), 95, 98 alin. 4),103, 104 alin. (7), 157 alin. (1), 159, 354 din

Codul muncii, art. 58 alin. (1), (2) și (5) din Legea cu privire la sistemul

administrației penitenciare nr. 300 din 21decembrie 2017, coroborând cu actele

cauzei, a concluzionat că în perioada ianuarie 2018 – martie 2020 Eduard

Voinițchi a fost antrenat la muncă suplimentară prestată în afara duratei normale

a timpului de muncă, precum și la muncă pe timp de noapte, care nu au fost

retribuite corespunzător de către angajator.

atragere la munca suplimentară instanța de fond a concluzionat că acestea sunt

omisiunile angajatorului și nu pot fi imputate salariatului.

reclamant pentru justificarea pretențiilor sale au fost eliberate chiar de

administrația Penitenciarului nr.6 Soroca, iar reprezentantul pârâtului nu a negat

veridicitatea probelor confirmând, că nu pune la îndoială eliberarea acestora de

administrația Penitenciarului nr.6 Soroca.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

nemotivat împotriva hotărârii din 10 septembrie 2021 a Judecătoriei Soroca,

sediul Central (f. d. 70-71, vol. I), iar la 17 noiembrie 2021, prin intermediul

oficiului poștal, a prezentat apel motivat, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea, unei hotărâri de

respingere a acțiunii, ca fiind neîntemeiată (f. d. 88-90, 98, vol. I).

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de Penitenciarul nr.6 Soroca, menținută hotărârea Judecătoriei

Soroca, sediul central din 10 septembrie 2021, emisă în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată formulată de Voinițchi Eduard către Penitenciarul nr.6

Soroca privind obligarea retribuirii muncii suplimentare și de noapte. S-a încasat

de la Penitenciarul nr.6 Soroca în beneficiul lui Eduard Voinițchi 1 000 de lei cu

titlu de cheltuieli de asistența juridică pentru instanța de apel (f. d. 110, 111-119-

verso, vol. I).

3

POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS

admis recursul declarat de Penitenciarul nr. 6 Soroca, casată decizia din 14

decembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, cu trimiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată (f. d. 152-161, vol. I).

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL DUPĂ REJUDECARE

apelul declarat de Penitenciarul nr. 6 Soroca, casată hotărârea din 10 septembrie

2021 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

cererea de chemare în judecată să fie respinsă (f. d. 181, 182-185-verso, vol. I).

invocate nu au suport probant, lipsesc probe precum că Eduard Voinițchi a fost

atras la muncă suplimentară în baza ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii)

motivate a angajatorului, care se aduce la cunoștința salariaților respectivi sub

semnătură sau prin altă modalitate care permite confirmarea

recepționării/înștiințării salariaților în timp util.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

reprezentat de avocatul Roman Ocerednîi, a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 29 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, în temeiul art. 432 alin. (2)

lit. c) din Codul de procedură civilă, solicitând casarea integrală a deciziei recurate

și menținerea hotărârii din 10 septembrie 2021 a Judecătoriei Soroca, sediul

Central, (f. d. 195-201, 202, vol. I).

ARGUMENTELE RECURSULUI

Roman Ocerednîi, în esență, a invocat că decizia instanței de apel a fost adoptată

arbitrar, fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate, iar faptul dat indică

incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept procedural,

precum și la examinarea superficială și evazivă atât a apelului, cât și a cauzei

deduse judecății, fără a fi verificată, în condițiile legii, legalitatea hotărârii

contestate.

Penitenciarul nr. 6 Soroca, angajatorul niciodată nu i-a achitat orele de noapte.

4

în penitenciar, li se achită orele de noapte, este în prezența unei situații de

discriminare a intimatului în raport cu alți angajați.

ASPECTE DE PROCEDURĂ

în adresa intimatului și intervenientului accesoriu copia cererii de recurs,

explicându-le dreptul de a depune referință pe marginea criticilor din recurs.

Soroca a depus referință la recursul declarat de Eduard Voinițchi, reprezentat de

avocatul Roman Ocerednîi, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat

(f. d. 207-209, 210, vol. I).

Asociația Sindicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor nu a făcut uz de

dreptul său procedural de a depune referință.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, în

vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-16 și art. VII – 01

septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 318-

321 art. 570 din 18 august 2023, au fost introduse modificări în Codul de

procedură civilă, inclusiv la capitolul XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a,

recursul împotriva actelor de dispoziție ale curților de apel.

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246

din 31 iulie 2023:

„(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursurilor.”

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă

de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Voinițchi, reprezentat de avocatul Roman Ocerednîi, împotriva deciziei din 29

decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, va fi examinat prin prisma temeiurilor

5

stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă în vigoare până la 01

septembrie 2023.

„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de

instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”

„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de

competența Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9

judecători ai Curții Supreme de Justiție.

(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la

examinarea recursului în cauză.”

septembrie 2023):

„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost

declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod

eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să

participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la process

căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei

au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a

soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e)

în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată

cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consider

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.”

6

„Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

„Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor

ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea

participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432

alin.(1) lit. b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților

în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

„Instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.”

„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care

au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.”

„(1) Orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească,

în modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate,

libertățile și interesele legitime.”

„(1) Instanța judecătorească soluționează cauzele civile în temeiul Constituției

Republicii Moldova, al tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte,

al hotărârilor și deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului, al hotărârilor Curții

Constituționale, al legilor organice și ordinare, al hotărârilor Parlamentului, al

decretelor Președintelui Republicii Moldova, al hotărârilor și ordonanțelor

Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorități administrative

centrale și ale autorităților administrației publice locale. În cazurile prevăzute de lege,

instanța aplică uzanțele dacă acestea nu contravin ordinii publice și bunelor

moravuri.”

7

„La judecarea cauzelor civile, instanța judecătorească aplică legislația unui alt stat în

conformitate cu legea sau cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este

parte.”

„Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.”

„Instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente

care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau

inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.”

„Contractul individual de muncă este înțelegerea dintre salariat și angajator, prin care

salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau

funcție, să respecte regulamentul intern al unității, dacă este elaborat și aprobat de

angajator, iar angajatorul se obligă să-i asigure condițiile de muncă prevăzute de

prezentul cod, de alte acte normative ce conțin norme ale dreptului muncii, de

contractul colectiv de muncă, precum și să achite la timp și integral salariul.”

„(1) Conținutul contractului individual de muncă este determinat prin acordul

părților, ținîndu-se cont de prevederile legislației în vigoare, și include:

l) regimul de muncă și de odihnă, inclusiv durata zilei și a săptămînii de muncă a

salariatului.”

„(1) Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul, în conformitate cu

regulamentul intern al unității, dacă este elaborat și aprobat de angajator, cu

contractul individual și cu cel colectiv de muncă, îl folosește pentru îndeplinirea

obligațiilor de muncă.

(2) Durata normală a timpului de muncă al salariaților din unități nu poate depăși 40

de ore pe săptămînă.

(3) În situații excepționale legate de declararea stării de urgență, de asediu și de război

sau de declararea stării de urgență în sănătate publică, autoritățile competente de

gestionarea stării respective pot prevedea pentru unele categorii de salariați o altă

durată a timpului de muncă.”

„Tipul săptămânii de lucru, regimul de muncă – durata programului de muncă (al

schimbului), timpul începerii și terminării lucrului, întreruperile, alternarea zilelor

lucrătoare și nelucrătoare – se stabilesc prin regulamentul intern al unității, dacă este

elaborat și aprobat de angajator, și prin contractul colectiv și/sau prin contractele

individuale de muncă.”

8

„Se consideră muncă de noapte munca prestată între orele 22.00 și 6.00.”

„(1) Se consideră muncă suplimentară munca prestată în afara duratei normale a

timpului de muncă prevăzute la art.95 alin.(2), la art.96 alin.(2)-(4), la art.98 alin.(3)

și la art.99 alin.(1). Pe perioada de acțiune a stării de urgență, de asediu și de război

sau a stării de urgență în sănătate publică, autoritățile competente de gestionarea stării

respective pot dispune, pentru unele categorii de salariați, atragerea la muncă

suplimentară cu depășirea limitelor prevăzute de prezentul cod, precum și condițiile

de prestare a acesteia.

(7) Atragerea la muncă suplimentară se efectuează în baza ordinului (dispoziției,

deciziei, hotărîrii) motivat al angajatorului, care se aduce la cunoștința salariaților

respectivi sub semnătură sau prin altă modalitate care permite confirmarea

recepționării/înștiințării salariaților în timp util.”

„(1) În cazul retribuirii muncii pe unitate de timp (cu salariu tarifar sau cu salariul

funcției), munca suplimentară (art.104), pentru primele două ore, se retribuie în

mărime de cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de timp, iar

pentru orele următoare – cel puțin în mărime dublă.”

„Pentru munca prestată în program de noapte se stabilește un adaos în mărime de cel

puțin 0,5 din salariul de bază pe unitate de timp stabilit salariatului.”

penitenciare nr.300 din 21 decembrie 2021

„(1) Durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe

săptămînă.

(2) Programul de muncă al personalului din serviciile a căror activitate impune

prezența în serviciu mai mult de 8 ore se stabilește de către conducătorii

subdiviziunilor respective, în funcție de necesitățile operative, asigurîndu-se

respectarea duratei timpului de muncă săptămînal prevăzut la alin.(1).

(5) Remunerarea muncii prestate peste durata normală a timpului de muncă se

reglementează în conformitate cu Codul muncii.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

Curții Supreme de Justiție atestă că, potrivit extrasului din poșta electronică

Zimbra cu adresa „roxana.iacubovscaia@justice.md”, copia deciziei motivate din

29 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți a fost notificată în mod electronic

reprezentantului recurentului, avocatului Roman Ocerednîi în data de 07 aprilie

9

2023 (f. d. 187-verso). Astfel, în speță, calea de atac în ordine de recurs se

consideră a fi demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs

a fost depusă prin intermediul oficiului poștal la 14 iunie 2023 (f. d. 195-201,

202).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, prin contractul

privind îndeplinirea serviciului în cadrul sistemului penitenciar nr. 62 din 13

decembrie 2010, Eduard Voinițchi a fost angajat la Penitenciarul nr.6 Soroca în

funcția de santinelă a serviciului pază și escortă (f. d. 7-8, vol. I).

stabilește ziua de muncă nenormată cu o durată totală a săptămânii de lucru de 40

ore.

al Penitenciarului nr.6 Soroca raportul privind demisionarea din cadrul sistemului

administrației penitenciare în legătură cu împlinirea vechimii în serviciu ce acordă

funcționarilor publici cu statut special dreptul la pensie, începând cu data de 31

martie 2020 (f. d. 54, vol. I).

nr. 249 ef din 17 martie 2020 s-a dispus încetarea relațiilor de muncă cu Eduard

Voinițchi, agent-șef de justiție, începând cu data de 31 martie 2020, în temeiul

art. 82 pct. 2 din Legea nr. 300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul

administrației penitenciare, în legătură cu împlinirea vechimii în serviciu ce

acordă funcționarilor publici cu statut special dreptul la pensie, din funcția de

agent principal al secției pază și escortare a Penitenciarului nr. 6 Soroca al

Administrației Naționale a Penitenciarelor (f. d. 55, vol. I).

administrația Penitenciarului nr. 6 Soroca prin care a solicitat efectuarea

recalculării salariului pentru perioada de activitate în cadrul Penitenciarului nr. 6

Soroca, reieșind din timpul de muncă real desfășurat și neachitat pentru munca

suplimentară (f. d.16, vol. I).

nr. 3/V-22/21 din 10 februarie 2021 s-a comunicat lui Eduard Voinițchi că pentru

achitarea timpului de muncă suplimentar, conform Ordinului Ministerului

Justiției nr. 321 din 01 septembrie 2020 este necesar ca atragerea la muncă

suplimentară să fi fost efectuată în baza unui ordin. Orele suplimentare sunt

achitate la sfârșitul anului din economia surselor financiare. În secția financiară a

Penitenciarului nr. 6 Soroca nu există ordine care să ateste că Eduard Voinițchi a

10

fost atras la muncă suplimentară. Totodată, l-a informat că instituția nu a

beneficiat de surse financiare pentru achitarea timpului de muncă suplimentar și

pentru orele lucrate pe timp de noapte (f. d.17).

Voinițchi i-au fost achitat salariul pe perioada ianuarie 2018 – martie 2020, dar

lipsesc informații privind calcularea remunerării pentru ore suplimentare și de

noapte la care pretinde reclamantul prin prezenta acțiune (f. d. 9-11, vol. I).

eliberată de către directorul Penitenciarului nr. 6 Soroca se constată numărul de

zile și ore în care Eduard Voinițchi a fost implicat în serviciu în perioada ianuarie

2018 – martie 2020 (f. d.12, vol. I).

perioada anilor 2018-2020, Eduard Voinițchi a prestat muncă suplimentară în

afara duratei normale a timpului de muncă și muncă de noapte (f. d. 13-15, vol. I).

Voinițchi a solicitat obligarea pârâtului la achitarea orelor de muncă suplimentare:

în 2018 - 39 ore în mărime de cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe

unitate de timp și 162 ore cel puțin în mărime dublă; în 2019 - 58 ore în mărime

de cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de timp și 192 ore

cel puțin în mărime dublă; în 2020 - 4 ore în mărime de cel puțin 1,5 salarii de

bază stabilite salariatului pe unitate de timp și 12 ore cel puțin în mărime dublă.

Obligarea pârâtului la achitarea orelor de noapte în anul 2018 - 536 ore muncă de

noapte; în anul 2019 - 720 ore muncă de noapte; în anul 2020 - 88 ore muncă de

noapte și compensarea cheltuielilor de judecată.

Central, prin hotărârea din 10 septembrie 2021 a admis integral cererea de

chemare în judecată depusă de Eduard Voinițchi.

29 decembrie 2022, a admis apelul declarat de Penitenciarul nr. 6 Soroca, a casat

hotărârea din 10 septembrie 2021 a Judecătoriei Soroca, sediul Central și a emis

o hotărâre nouă, prin care a respins acțiunea.

de Apel Bălți, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

instanța de apel a interpretat și aplicat în mod eronat legea materială, precum și a

dat o apreciere greșită raporturilor juridice civile și obligaționale dintre litiganți,

iar în consecință neîntemeiat a casat hotărârea primei instanțe și a respins acțiunea

lui Eduard Voinițchi.

11

administrate la dosar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține

că raporturile juridice deduse judecății sunt guvernate, pe de o parte, de normele

generale ale dreptului muncii, iar, pe de altă parte, de dispozițiile speciale

aplicabile personalului din sistemul administrației penitenciare, care nu derogă de

la principiile fundamentale privind durata timpului de muncă și remunerarea

acesteia.

art. 95 alin. (1)-(3) și art. 98 alin. (4) din Codul muncii, regimul de muncă, durata

timpului de muncă și limitele maxime ale acestuia trebuie stabilite în mod expres

și previzibil, iar depășirea normei legale de 40 de ore pe săptămână constituie

muncă suplimentară, supusă unui regim juridic distinct și unei remunerări

majorate.

Legea nr. 300/2021, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă

că legiuitorul a menținut, inclusiv pentru personalul din sistemul administrației

penitenciare, regula generală a timpului de muncă de 8 ore pe zi și 40 de ore pe

săptămână, permițând organizarea activității în funcție de necesitățile operative,

însă cu respectarea strictă a duratei maxime săptămânale și cu aplicarea normelor

Codului muncii în ceea ce privește remunerarea muncii prestate peste această

durată.

nenormat nu poate avea ca efect lipsirea salariatului de dreptul la remunerarea

muncii efectiv prestate peste norma legală, întrucât un asemenea regim nu

instituie o derogare de la limitele maxime ale timpului de muncă stabilite de lege,

ci vizează exclusiv modalitatea de organizare a activității, cu respectarea duratei

normale de lucru.

cauză, instanța de recurs reține că, prin contractul privind îndeplinirea serviciului

în cadrul sistemului penitenciar nr. 62 din 13 decembrie 2010, Eduard Voinițchi

a fost încadrat în funcția de santinelă, fiindu-i stabilit un regim de muncă

nenormat, însă cu menținerea expresă a duratei totale a timpului de muncă de 40

de ore pe săptămână, astfel cum rezultă din clauzele contractuale și din cadrul

normativ aplicabil.

învederează că noțiunea de „program de muncă nenormat” nu poate fi interpretată

extensiv, în sensul antrenării salariatului la muncă ce depășește în mod constant

12

norma de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, fără compensarea

corespunzătoare, ci presupune organizarea activității în ture sau potrivit unui

grafic prestabilit, cu flexibilitate în repartizarea timpului de muncă, dar cu

respectarea strictă a limitelor legale ale duratei normale a muncii.

oficiale eliberate de administrația penitenciarului și din celelalte înscrisuri aflate

la dosar rezultă cert că, în perioada ianuarie 2018 – martie 2020, Eduard Voinițchi

a prestat muncă peste durata normală a timpului de muncă (ce a depășit 8 ore pe

zi și 40 de ore pe săptămână), stabilită atât prin lege, cât și prin contractul

individual de muncă, precum și muncă în intervalul orar 22.00–06.00, calificată

de art. 103 alin. (1) din Codul muncii drept muncă de noapte.

muncii califică drept muncă suplimentară orice muncă prestată în afara duratei

normale a timpului de muncă, iar art. 103 alin. (1) din același cod definește munca

de noapte exclusiv prin raportare la intervalul orar în care aceasta este prestată,

independent de existența sau inexistența unui regim de muncă special.

efectiv prestate, acestea generează, în mod automat, dreptul salariatului la

remunerarea corespunzătoare, potrivit art. 157 alin. (1) și art. 159 din Codul

muncii. Prin urmare, dreptul la remunerarea majorată pentru munca suplimentară

și dreptul la adaosul pentru munca de noapte nu sunt condiționate de voința

angajatorului, ci decurg direct din lege, ca efect al muncii efectiv prestate.

apel a dat o interpretare eronată normelor de drept material incidente, reținând în

mod greșit că lipsa ordinelor de atragere la muncă suplimentară exclude obligația

angajatorului de a remunera reclamantul pentru munca suplimentară și cea de

noapte. Or, obligația emiterii ordinelor de atragere la muncă suplimentară,

prevăzută de art. 104 alin. (7) din Codul muncii, incumbă exclusiv angajatorului

și are rolul de a asigura legalitatea organizării muncii, dar nicidecum nu

condiționează nașterea dreptului salariatului la remunerarea muncii suplimentare

deja prestate.

pentru atragerea la muncă suplimentară a reclamantului, nu poate fi opusă

ultimului în calitate de salariat, pentru a justifica neplata muncii efectiv prestate.

reclamantului constituie o omisiune imputabilă exclusiv angajatorului, iar

acceptarea contrariului ar echivala cu recunoașterea posibilității ca angajatorul să

13

beneficieze de propria culpă și să eludeze plata drepturilor salariale prin simpla

omisiune de a-și îndeplini propriile obligații legale. Acest fapt este inadmisibil

într-un stat de drept și contrar principiilor bunei-credințe, echității și protecției

salariatului, principii care guvernează raporturile de muncă.

nu a făcut dovada achitării reclamantului a drepturilor salariale aferente muncii

suplimentare și muncii de noapte, deși sarcina probei îi revenea tocmai

angajatorului. În lipsa unor probe certe și concludente din care să rezulte

efectuarea plăților respective, prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia că

Penitenciarul nr. 6 Soroca are datorii la plata drepturilor salariale față de Eduard

Voinițchi.

alegațiile potrivit cărora reclamantul ar fi acceptat tacit neplata muncii

suplimentare prin simplul fapt că nu a formulat pretenții salariale la momentul

încetării raporturilor de serviciu. O asemenea interpretare nu este compatibilă cu

regimul juridic al drepturilor salariale, care au caracter imperativ și protejat.

acțiune poate fi exercitat oricând în interiorul termenului general de prescripție

extinctivă, fără a condiționa nașterea sau exercitarea acestuia de formularea unor

pretenții la momentul încetării raporturilor de muncă. Totodată, prin prisma

principiului disponibilității, reglementat la art. 27 din Codul de procedură civilă,

titularul dreptului este liber să decidă momentul valorificării acestuia, inclusiv

ulterior încetării contractului individual de muncă.

salariat a plăților salariale la data încetării raporturilor de muncă nu poate fi

interpretată ca o renunțare tacită la drepturile sale și nu îi îngrădește posibilitatea

de a solicita ulterior, în condițiile legii, încasarea acestor plăți, atât timp cât

acțiunea este formulată în interiorul termenului legal de prescripție.

stabilit în mod corect existența dreptului lui Eduard Voinițchi la plata salariului

pentru munca suplimentară și munca prestată pe timp de noapte în perioada

ianuarie 2018 – martie 2020, iar hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Central,

corespunde atât dispozițiilor legale incidente, cât și principiilor care guvernează

raporturile de muncă.

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că instanța de apel a dat o

interpretare și apreciere eronată circumstanțelor cauzei, iar, în consecință,

14

neîntemeiat a conchis că hotărârea primei instanțe este greșită și urmează a fi

casată. Din acest motiv se impune necesitatea casării deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

emis o decizie neîntemeiată, bazată pe interpretarea și aplicarea eronată a

normelor legii materiale, dar și aprecierea arbitrară a circumstanțelor de fapt ale

speței, iar prima instanță a judecat multiaspectual cauza și a dat o apreciere corectă

raporturilor juridice, prin prisma unei interpretări corecte a legii materiale

aplicabile speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia necesității admiterii recursului depus de Eduard Voinițchi, reprezentat

de avocatul Roman Ocerednîi, casării integrale a deciziei din 29 decembrie 2022

a Curții de Apel Bălți și menținerii hotărârii din 10 septembrie 2022 a Judecătoriei

Soroca, sediul Central.

Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Admite recursul depus de Eduard Voinițchi, reprezentat de avocatul Roman

Ocerednîi.

Casează integral decizia din 29 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți și

menține hotărârea din 10 septembrie 2021 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Eduard

Voinițchi împotriva Penitenciarului nr. 6 Soroca, intervenient accesoriu Asociația

Sindicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor cu privire la obligarea

retribuirii muncii suplimentare și de noapte.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Diana Stănilă

Judecători Gheorghe Stratulat

Oxana Parfeni

15