2ra-250/23 — obligarea retribuirii muncii suplimentare si de noapte
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea retribuirii muncii suplimentare si de noapte
- Temei legal
- Recursul declarat pana la 01 septembrie 2023.Incetarea procedurii de recurs din oficiu in conformitate cu art.445-1 CPC
2ra-250/23 — obligarea retribuirii muncii suplimentare si de noapte (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la încetarea procedurii de recurs,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Procopii
Serghei împotriva Penitenciarului nr.6 Soroca, intervenient accesoriu Asociația
Sindicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor privind obligarea retribuirii
muncii suplimentare și de noapte,
împotriva deciziei din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Bălți
(Dosarul nr. 2ra-250/23
NR. PIGD 2-21185907-01-2ra-10022023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.Încetarea procedurii de recurs din
oficiu în conformitate cu art.4451 din Codul de procedură civilă.
Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud. Gh. Purici)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, D. Stănilă, D. Corolevschi)
20 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Penitenciarul nr.6
Soroca,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Oxana Parfeni, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 17 decembrie 202, Procopii Serghei a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Penitenciarului nr.6 Soroca, intervenient accesoriu Asociația
Sindicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor cu privire la retribuirea
muncii suplimentare și de noapte.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat că în
perioada 01 aprilie 2009-29 aprilie 2021 a activat în calitate de santinelă a
Serviciului Pază și Escortă în cadrul Penitenciarului nr.6 Soroca. Pe durata
activității sale a efectuat servicii suplimentare pe timp de noapte, pentru care nu
a fost remunerat.
Astfel, pe parcursul anilor 2018-2021 a prestat servicii suplimentare pentru
care angajatorul urma să achite: - pentru anul 2018-42 ore în mărime de cel puțin
1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de timp și 269 ore cel puțin în
mărime dublă; - pentru anul 2019 - 46 ore în mărime de cel puțin 1,5 salarii de
bază stabilite salariatului pe unitate de timp și 273 ore cel puțin în mărime dublă;
- pentru anul 2020 - 44 ore în mărime de cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite
salariatului pe unitate de timp și 205 ore cel puțin în mărime dublă; 2 - pentru
anul 2021 - 12 ore în mărime de cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite salariatului
pe unitate de timp și 3 ore cel puțin în mărime dublă. 4.
Mai mult, deși în tabelul de evidență a timpului de muncă este indicat
serviciul de 21 ore, de facto efectua serviciu de 24 ore. Administrația a motivat
calcularea serviciului de doar 21 ore prin faptul, că în timpul de muncă nu se
includ orele de noapte în care se odihneau. De facto, în aceste nopți era prezent la
serviciu, iar în caz de necesitate era antrenat la paza perimetrului sau era de
rezervă pentru a interveni în caz de necesitate. Totodată pe parcursul activității
sale, serviciul constituia 24 ore, fapt indicat și în tabelul de evidență a timpului de
muncă.
La 01 noiembrie 2021 de către angajator i-a fost achitat timpul pentru
munca prestată pe timp de noapte, fiind calculate doar 5 ore de serviciu și nu 8
după cum prevede art.103 alin. (1) din Codul muncii.
Potrivit calculelor a efectuat servicii pe timp de noapte după cum urmează:
- pentru anul 2018 – 61 servicii (a câte 8 ore de noapte) - 448 ore muncă de noapte;
1
- pentru anul 2019 - 79 servicii (a câte 8 ore de noapte) -632 ore muncă de noapte;
- pentru anul 2020 - 66 servicii (a câte 8 ore de noapte) -528 ore muncă de noapte;
- pentru perioada lunii noiembrie 2020 - aprilie 2021- 81 ore muncă de noapte.
Reclamantul a susținut că, începând cu luna noiembrie 2020 și până în luna
aprilie 2021 a efectuat 27 servicii pe timp de noapte, perioadă în care i-au fost
achitate doar 5 ore de muncă de noapte, fiind omise 81 ore, care nu au fost luate
în calcul la salarizare.
La 08 iunie 2021, a înaintat administrației Penitenciarului nr.6 Soroca
cerere prin care a solicitat achitarea serviciilor suplimentare și serviciilor de
noapte pe care le-a efectuat pe parcursul activității sale în calitate de santinelă a
Serviciului Pază și Escortă.
Potrivit răspunsului nr. 4/P-242/21 din 03 august 2021 al Penitenciarului
nr. 6 Soroca, i-a fost refuzat în solicitarea sa.
În drept, și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art.7-9, art. 95, art.103,
art. 104, art. 157, art. 159 din Codul muncii, art.58 din Legea cu privire la sistemul
administrației penitenciare.
Reclamantul a solicitat obligarea Penitenciarului nr.6 Soroca să-i achite
orele de muncă suplimentară, după cum urmează: pentru anul 2018 - 42 ore în
mărime de cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de timp și
269 ore cel puțin în mărime dublă; pentru anul 2019 - 46 ore în mărime de cel
puțin 1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de timp și 273 ore cel puțin
în mărime dublă; pentru anul 2020 - 44 ore în mărime de cel puțin 1,5 salarii de
bază stabilite salariatului pe unitate de timp și 205 ore cel puțin în mărime dublă;
pentru anul 2021 - 12 ore în mărime de cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite
salariatului pe unitate de timp și 3 ore cel puțin în mărime dublă, obligarea
Penitenciarului nr.6 Soroca să-i achite salariul pentru orele de noapte lucrate,
după cum urmează: pentru anul 2018 – 61 servicii (a cîte 8 ore de noapte) - 448
ore muncă de noapte; pentru anul 2019 - 79 servicii (a cîte 8 ore de noapte) -632
ore muncă de noapte; pentru anul 2020 - 66 servicii (a cîte 8 ore de noapte) -528
ore muncă de noapte; 3 pentru perioada lunii noiembrie 2020 - aprilie 2021- 81
ore muncă de noapte și încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 15 aprilie 2022 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, s-
a admis cererea de chemare în judecată depusă de Procopii Serghei. S-a obligat
Penitenciarul nr. 6 Soroca să achite în beneficiul lui Procopii Serghei orele de
muncă suplimentară, după cum urmează: pentru anul 2018 - 42 ore în mărime de
cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de timp și 269 ore cel
puțin în mărime dublă; pentru anul 2019 - 46 ore în mărime de cel puțin 1,5 salarii
de bază stabilite salariatului pe unitate de timp și 273 ore cel puțin în mărime
dublă; pentru anul 2020 - 44 ore în mărime de cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite
salariatului pe unitate de timp și 205 ore cel puțin în mărime dublă; pentru anul
2021 - 12 ore în mărime de cel puțin 1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe
2
unitate de timp și 3 ore cel puțin în mărime dublă. S-a obligat Penitenciarul nr.6
Soroca să achite în beneficiul lui Procopii Serghei salariul pentru orele de noapte
lucrate, după cum urmează: pentru anul 2018 – 448 ore muncă de noapte; pentru
anul 2019 - 632 ore muncă de noapte; pentru anul 2020 - 528 ore muncă de
noapte; pentru perioada lunii noiembrie 2020-aprilie 2021- 81 ore muncă de
noapte. S-a încasat de la Penitenciarul nr.6 Soroca în beneficiul statului taxa de
stat de la care reclamantul a fost scutit de achitare la depunerea cererii de chemare
în judecată în mărime de 270 lei (f.d. 65, 70-75).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 10 mai 2022, Penitenciarul nr.6 Soroca a depus cerere de apel
nemotivată, iar ulterior, la 28 iunie 2022 a depus cerere de apel motivată
împotriva hotărârii din 15 aprilie 2022 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,
solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii și emiterea unei noi hotărâri de
respingere a cererii de chemare în judecată (f.d. 68-69,80-82).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, s-a respins
cererea de apel depusă de Penitenciarul nr.6 Soroca și s-a menținut hotărârea din
15 aprilie 2022 a Judecătoriei Soroca, sediul Central (f.d. 101, 102-108).
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că la 10
decembrie 2010 între Penitenciarul nr.6 Soroca, în calitate de angajator, și
Procopii Serghei, în calitate de salariat, a fost încheiat contractul nr. 47 privind
îndeplinirea serviciului în cadrul sistemului penitenciar (f.d.10-11).
La 8 iunie 2021, Procopii Serghei a înaintat administrației Penitenciarului
nr.6 Soroca cerere prin care a solicitat eliberarea informației cu privire la orele de
muncă suplimentare (servicii suplimentare efectuate în zilele de repaus, în zilele
de sărbătoare și pe timp de noapte neachitate) pentru perioada de timp 01aprilie
2009 - 29 aprilie 2021, precum și informația cu privire la postul la care a dus
serviciu în perioada 23 decembrie 2020-11 ianuarie2021, cât și recalcularea
salariului achitat pe întreaga perioadă de activitate în cadrul Penitenciarului nr. 6
Soroca, inclusiv și pentru serviciile suplimentare efectuate în zilele de repaus, în
zilele de sărbătoare și pe timp de noapte (f.d.12).
Prin răspunsul nr.3/P-214/21 din 30 iunie 2021, Penitenciarul nr.6 Soroca
l-a fost informat pe Procopii Serghei că achitarea orelor lucrate pe timp de noapte
are loc în baza tabelelor de evidență a timpului de muncă din sursele financiare
alocate instituției în acest scop, care a început de la data de 01 ianuarie 2021,
motiv din care până la data menționată nu au fost achitate orele lucrate pe timp
de noapte. De asemenea s-a menționat că orele de muncă suplimentare se achită
conform ordinului directorului instituției penitenciare la finele anului
calendaristic, iar din cauza lipsei actelor specificate în secția financiară a
3
instituției, cât și din lipsa surselor financiare nu au fost efectuate achitări în
perioada solicitată.
S-a mai indicat în răspuns că potrivit informației Secției de Pază și
Escortare a Penitenciarului nr.6 Soroca, în perioada 23 decembrie 2020-11
ianuarie 2021 a fost implicat în serviciu în calitate de agent al Secției de Pază și
escortare la postul nr.10 și anume: în anul 2020 - 8 ore în luna decembrie data de
23, 24, 28, 29, 30,3 1; anul 2021 în serviciu 8 ore în luna ianuarie data de 4, 5, 6,
11, iar la data de 09 ianuarie 2021 a fost implicat în serviciu de 24 ore pentru
patrularea perimetrului exterior al penitenciarului( f.d.13).
La 08 iulie 2021, Procopii Serghei s-a adresat către administrația
Penitenciarului nr.6 Soroca cu cerere prin care a solicitat eliberarea extrasului din
tabelul de evidență a orelor de muncă suplimentară (servicii suplimentare
efectuate în zilele de repaus, în zilele de sărbătoare și pe timp de noapte
neachitate) prestate în perioada în care a activat și descifrările salariale pe
perioada activității (f.d.14).
Prin răspunsul nr.4/P-242/21 din 03 august 2021, Procopii Serghei a fost
informat referitor la faptul că pentru a fi achitate orele suplimentare conform
ordinului Ministerului Justiției nr.321 din 01 septembrie 2020 este necesar ordinul
șefului Penitenciarului cu privire la faptul că a fost atras la muncă suplimentară
conform tabelului de pontaj prezentat adăugător în contabilitate. Orele
suplimentare sunt achitate la sfârșitul anului din economia surselor financiare. Cu
referire la achitarea orelor de noapte sa menționat că, achitarea lor este prevăzută
de ordinele interne semnate și coordonate de către șeful instituției penitenciare,
începând cu 01 ianuarie 2021. Din lipsa mijloacelor bănești orele de noapte nu au
fost achitate (f.d.15).
Instanța de apel a menționat că articolul 58 alin.1, 2, 5 din Legea nr.300 din
21 decembrie 2017 cu privire la sistemul administrației penitenciare prevede că
durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe
săptămână. Programul de muncă al personalului din serviciile a căror activitate
impune prezența în serviciu mai mult de 8 ore se stabilește de către conducătorii
subdiviziunilor respective, în funcție de necesitățile operative, asigurând-se
respectarea duratei timpului de muncă săptămânal prevăzut la alin.(1).
Remunerarea muncii prestate peste durata normală a timpului de muncă se
reglementează în conformitate cu Codul muncii.
Conform art.95 alin.1,2 din Codul muncii, timpul de muncă reprezintă
timpul pe care salariatul, în conformitate cu regulamentul intern al unității, cu
contractul individual și cu cel colectiv de muncă, îl folosește pentru îndeplinirea
obligațiilor de muncă. Durata normală a timpului de muncă al salariaților din
unități nu poate depăși 40 de ore pe săptămână.
Potrivit pct.7 din contractul individual de muncă nr.47 din 10 decembrie
2010, pentru colaboratorii sistemului penitenciar se stabilește ziua de muncă
nenormată cu o durată totală a săptămânii de lucru de 40 ore.
4
Dispozițiile art.98 alin.4 din Codul muncii stabilesc că tipul săptămânii de
lucru, regimul de muncă – durata programului de muncă (al schimbului), timpul
începerii și terminării lucrului, întreruperile, alternarea zilelor lucrătoare și
nelucrătoare – se stabilesc prin regulamentul intern al unității și prin contractul
colectiv și/sau prin contractele individuale de muncă.
Potrivit art.103 alin.1 din Codul muncii, se consideră muncă de noapte
munca prestată între orele 22.00 și 6.00 iar, conform art.159 Codul muncii, pentru
munca prestată în program de noapte se stabilește un adaos în mărime de cel puțin
0,5 din salariul de bază pe unitate de timp stabilit salariatului.
Prin prisma art.104 alin.1,7 din Codul muncii, se consideră muncă
suplimentară munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă
prevăzute la art.95 alin.(2), la art.96 alin.(2)-(4), la art.98 alin.(3) și la art.99
alin.(1). Atragerea la muncă suplimentară se efectuează în baza ordinului
(dispoziției, deciziei, hotărîrii) motivat al angajatorului, care se aduce la
cunoștința salariaților respectivi sub semnătură sau prin altă modalitate care
permite confirmarea recepționării/înștiințării salariaților în timp util.
Conform art.157 alin.1 din Codul muncii, în cazul retribuirii muncii pe
unitate de timp (cu salariu tarifar sau cu salariul funcției), munca suplimentară
(art.104), pentru primele două ore, se retribuie în mărime de cel puțin 1,5 salarii
de bază stabilite salariatului pe unitate de timp, iar pentru orele următoare cel
puțin în mărime dublă.
Așadar, instanța de apel a reținut că în extrasele din tabelele de evidență a
timpului de muncă efectuat de către Procopii Serghei în perioada anilor 2018-
2021, reflectă numărul orelor de muncă suplimentare și de noapte efectuate de
salariat (f.d.16-17).
Totodată, din informația privind decontările salariale se atestă că lipsesc
informații privind calcularea remunerării pentru ore suplimentare și de noapte la
care pretinde Procopii Serghei (f.d.18-24).
Mai mult, angajatorul, în speță, Penitenciarul nr.6 Soroca nici nu a negat
neachitarea salariului pentru munca suplimentară, menționând că pentru achitarea
acesteia este necesară emiterea ordinului și disponibilitatea de mijloace
financiare. Însă neemiterea ordinului și lipsa mijloacelor financiare nu sunt
imputabile intimatului, ci apelantului, fapt ce nu constituie temei pentru
neachitarea plăților suplimentare.
De asemenea, instanța de apel a conchis că apelantul/pârâtul Penitenciarul
nr.6 Soroca nu a prezentat instanței probe pertinente și concludente în
corespundere cu prevederile art.118 alin.1, art.121 și art.122 alin.1 din Codul de
procedură civilă, din care s-ar deduce cert că lui Procopii Serghei i-a fost achitat
salariul pentru munca suplimentară și pentru munca prestată pe timp de noapte.
Or, din informația privind plățile salariale nu se deduce acest fapt, din care
considerente instanța de apel a menționat că apelantul/pârât Penitenciarul nr.6
5
Soroca întemeiat a fost obligat să achite lui Procopii Serghei pentru perioada sus
menționată orele de muncă suplimentare și cele efectuate pe timp de noapte.
Instanța de apel a considerat neîntemeiate afirmațiile apelantului precum că
la angajare salariatul era conștient că va avea un program de muncă nenormat, or,
în opinia instanței programul de muncă nenormat presupune antrenarea
salariatului la munci în ture, conform graficului prestabilit, cu respectarea normei
de lucru de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, însă nu antrenarea salariatului
la munci ce ar depăși norma de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.
La fel, instanța de apel a conchis că lui Procopii Serghei nu-i poate fi
imputat faptul că nu au fost emise ordine de atragere la munca suplimentară, or,
obligația de a emite ordine îi aparține angajatorului, prin urmare, această omisiune
îi este imputabilă administrației Penitenciarului nr.6 Soroca, iar neemiterea
acestora nu scutește angajatorul de plata orelor de muncă executate efectiv de
angajat.
Totodată, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate și argumentele
apelantului Penitenciarul nr.6 Soroca precum că Procopii Serghei în raportul de
demisionare nu a solicitat achitarea orelor suplimentare și cele prestate pe timp
de noapte. Or, ținând cont de prevederile art.27 din Codul de procedură civilă care
prevede disponibilitatea în drepturi, cât și prevederile art.391 din Codul civil, care
prevede termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere drepturile
subiective, instanța de apel a notat că intimatul/reclamant este îndreptățit să
solicite achitare plăților salariale în interiorul termenului general de prescripție
extinctivă.
Subsecvent, instanța de apel a învederat că nesolicitarea de către salariat a
plăților salariale la momentul încetării contractului individual de muncă, nu-i
îngrădește dreptul de a solicita ulterior încasarea acestor plăți.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 04 ianuarie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Penitenciarul nr. 6
Soroca a declarat cerere de recurs, împotriva deciziei din 29 septembrie 2022 a
Curții de Apel Bălți, solicitând repunerea în termen, admiterea cererii de recurs,
casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond, cu pronunțarea
unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă (f.d. 114-
116).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurentul a menționat că Procopii Serghei, la
angajare în cadrul Penitenciarului nr. 6 Soroca și la momentul semnării
contractului individual de muncă nr. 47 din 10 decembrie 2010, a conștientizat
faptul că va activa conform unui program de muncă nenormat specific funcției
din cadrul Serviciului pază și escortă.
A indicat că, în corespundere cu regulamentul intern al Penitenciarului
nr.6 Soroca, angajații din cadrul Serviciului de pază și escortă, unde a activat și
6
Procopii Serghei, sunt implicați la îndeplinirea serviciului diurn conform
graficelor întocmite de către șeful serviciului și aprobat de către șeful
subdiviziunii penitenciare, iar după îndeplinirea obligațiunilor de serviciu
acestora li se acordă 3 zile de repaus, astfel se prezumă că orele suplimentare
activate erau compensate integral.
A mai susținut că, în raportul de demisionare pentru vechime în serviciu cu
dreptul la pensie, Procopii Serghei nu a indicat achitarea orelor suplimentare și a
celor de noapte pentru munca prestată invocate în prezent.
La 10 februarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților
copia cererii de recurs depusă de Penitenciarul nr. 6 Soroca, creând astfel
participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a
procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor
contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a
referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta
electronică, anexate la materialele dosarului.
Prin referința depusă la 22 februarie 2023, Procopii Serghei a solicitat
respingerea cererii de recurs depusă de Penitenciarul nr. 6 Soroca și menținerea
deciziei din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Bălți ( f.d. 122-125).
Prin încheierea din 07 iunie 2023 a Curții Supreme de Justiție a fost
considerat admisibil recursul declarat de Penitenciarul nr. 6 Soroca împotriva
deciziei din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Bălți și transmis Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție pentru
a fi examinat în fond (f.d.154).
Însă, prin prisma art.13 alin. (51) al Legii nr.64 din 30 martie 2023 cu
privire la Curtea Supremă de Justiție (introdus prin LP224 din 31.07.24,
MO3161-363/16.08.24 art.569; în vigoare 16.08.24), prezenta cauză va fi
examinată în ordine de recurs în complet de 3 judecători, de completul de
judecători din care face parte judecătorul raportor, stabilit prin încheierea
Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție din 15 august 2025.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în
vigoare la 01 septembrie 2023.
Art. XI alin. (1) și (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție), enunță că:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare la 1
septembrie 2023.
(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
7
Din sensul normei de drept enunțate, rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă
de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Respectiv recursul declarat de Penitenciarul nr. 6 Soroca, a fost depus până
la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii acestuia.
Astfel, la momentul depunerii și examinării prezentului recurs, prevederile
legale relevante aveau următorul conținut:
Art.13 alin. (51) al Legii nr.64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea
Supremă de Justiție (introdus prin LP224 din 31.07.24, MO3161-
363/16.08.24 art.569; în vigoare 16.08.24):
„(51) Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componență,
președintele Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va
examina în complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare și
cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate spre examinare completelor din 5
judecători. Acestea vor fi examinate de completul de judecători din care face parte
judecătorul raportor.”
Art. 432 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare
până la 01 septembrie 2023):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se
invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul
în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în
proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a
recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile
comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”
8
Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la
01 septembrie 2023):
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”
Art. 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
Art. 4451 din Codul de procedură civilă:
„Instanța de recurs dispune, printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac,
încetarea procedurii de recurs, din oficiu sau la cerere, dacă după declararea
admisibilității recursului se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art.433.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție, conchide că recurentul s-a conformat dispozițiilor art.
434 din Codul de procedură civilă, și a depus în termen recursul la 04 ianuarie
Or, decizia din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Bălți a fost expediată
recurentului, prin intermediul poștei electronice, la data de 19 decembrie 2022
(f.d. 109 verso).
Având în vedere dispozițiile art.441 și 444 din Codul de procedură civilă
(în vigoare la data depunerii recursului), în speță, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces pentru
a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele
recurentului, au fost expuse cu suficientă claritate pentru a permite instanței
verificarea legalității hotărârii atacate în lipsa părților.
Totodată, citarea participanților ar fi condus, în mod nejustificat, la
tergiversarea soluționării cauzei, aspect de natură să contravină principiului
celerității procedurale. Această abordare este în deplină concordanță cu
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care impune statelor
obligația de a asigura soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și de a evita
întârzierile inutile în procedură, atunci când dreptul la un proces echitabil este, în
mod efectiv, garantat prin alte mijloace.
Prin urmare, examinarea cauzei în lipsa părților este legală, justificată și
proporțională cu scopul urmărit — acela al unei judecăți eficiente și rapide.
9
Examinând materialele dosarului civil, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție constată, din oficiu, că se impune încetarea procedurii de
recurs intentate de Penitenciarul nr. 6 Soroca împotriva deciziei din 29 septembrie
2022 a Curții de Apel Bălți, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură
civilă, recursul poate fi exercitat doar în baza anumitor temeiuri expres prevăzute
de lege. Conform art. 433 lit. a) din același cod, în redacția aplicabilă la data
depunerii cererii, recursul este considerat inadmisibil dacă motivele invocate nu
se încadrează în limitele prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Din analiza recursului declarat rezultă că recursul depus de Penitenciarul
nr. 6 Soroca conține critici ce vizează simple nemulțumiri subiective față de
decizia instanței de apel, fără a evidenția erori de drept în soluția instanței de apel.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu,
existența circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din Codul de procedură civilă,
în vigoare la 04 ianuarie 2023, și anume, dacă cauza a fost judecată de un
judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; dacă cauza a fost
judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,
data și ora ședinței de judecată; în judecarea cauzei au fost încălcate regulile
privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema
drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește
procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale, nu le-a stabilit.
Astfel, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea
situației nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat
conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept
material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului,
recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației
prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de
lucruri.
În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează
că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate
și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul
în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
argumentele invocate de către Penitenciarul nr. 6 Soroca nu pot constitui temei
de admisibilitate a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și,
respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
10
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că,
potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de
către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,
coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există
limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev
împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de
admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare
din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de
apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale
unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations
Services împotriva Franței, p. 45).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică
doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr.
212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Penitenciarul nr. 6 Soroca
împotriva deciziei din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură
civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.
Deși prin încheierea din 07 iunie 2023 recursul declarat de Penitenciarul
nr. 6 Soroca a fost considerat admisibil, potrivit jurisprudenței constante a Curții
Supreme de Justiție și în temeiul dispozițiilor legale incidente, admisibilitatea în
principiu a recursului nu echivalează cu obligația instanței de a proceda automat
la examinarea acestuia în fond.
Astfel, în conformitate cu art. 4451 din Codul de procedură civilă, instanța
de recurs este abilitată să dispună încetarea procedurii de recurs, din oficiu, chiar
și ulterior admiterii în principiu, dacă identifică existența unui caz de
inadmisibilitate. Această prerogativă derivă din obligația instanței supreme de a
exercita un control riguros al căilor extraordinare de atac, în scopul protejării
securității raporturilor juridice și al prevenirii unei jurisprudențe contradictorii.
La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a analizat atât
motivele invocate de recurent, cât și temeiurile care pot fi reținute din oficiu, în
conformitate cu art. 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă (în redacția
aplicabilă până la 1 septembrie 2023). În urma acestei analize, instanța nu a
identificat circumstanțe ce ar permite încadrarea cererii de recurs în limitele
restrânse ale recursului prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4), astfel încât nu se
justifică continuarea examinării în fond.
11
În consecință, ținând cont de considerentele expuse mai sus, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că sunt întrunite condițiile pentru
încetarea procedurii de recurs, din oficiu, a cererii depuse de Penitenciarul nr. 6
Soroca împotriva deciziei din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Bălți. Această
soluție corespunde exigențelor impuse de caracterul extraordinar al recursului și
reafirmă principiul potrivit căruia Curtea Supremă de Justiție nu este o a treia
instanță de fond, ci un organ de control al legalității, cu rol de uniformizare a
practicii judiciare.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art.433 lit. a), în vigoare la data
depunerii recursului, art.269-270, art. 442, art. 4451 din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Încetează procedura de recurs, din oficiu, la cererea de recurs depusă de
Penitenciarul nr. 6 Soroca împotriva deciziei din 29 septembrie 2022 a Curții de
Apel Bălți, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Procopii
Serghei împotriva Penitenciarului nr.6 Soroca, intervenient accesoriu Asociația
Sindicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor privind obligarea retribuirii
muncii suplimentare și de noapte.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Oxana Parfeni
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
12