2ra-1542/23 — privind încasarea salariului restat, penalitătii pentru retinerea salariului, repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind încasarea salariului restat, penalitătii pentru retinerea salariului, repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1542/23 — privind încasarea salariului restat, penalitătii pentru retinerea salariului, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Ceban Vladislav,
reprezentat de avocatul Macovei Tatiana,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ceban
Vladislav împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Saroj International”
privind încasarea salariului restant, penalității pentru reținerea plății
salariului, repararea prejudiciului moral, precum și compensarea cheltuielilor
de asistență juridică,
împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care
s-a respins cererea de apel depusă de Ceban Vladislav, reprezentat de avocata
Macovei Tatiana, s-a admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere
Limitată „Saroj International”, reprezentată de avocata Zaporojan Corina, s-
a casat hotărârea din 11 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
și s-a respins acțiunea depusă de Ceban Vladislav,
(Dosarul nr. 2ra-1542/23
PIGD Nr.2-21057405-01-2ra-24082023)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Argumentele invocate în cererea de recurs
nu constituie temei de admisibilitate a recursului. Recursul exercitat conform Secțiunii a
II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (N. Lupașcu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, R. Pulbere, A. Malîi)
20 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de
Ceban Vladislav, reprezentat de avocata Macovei Tatiana,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 14 ianuarie 2022, Ceban Vladislav a depus cerere de chemare în
judecată împotriva SRL „Saroj International”, privind încasarea salariului
restant, penalității pentru reținerea plății salariului, repararea prejudiciului
moral și compensarea cheltuielilor de asistență juridică.
În motivarea acțiunii a invocat că la 11 februarie 2019, între Ceban
Vladislav, în calitate de salariat, și SRL „Saroj International”, în calitate de
angajator, a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 50, iar, potrivit
pct. 1.2. al contractului individual de muncă, funcția ocupată de Ceban
Vladislav era de desenator tehnic, iar, conform pct. 4.1. al contractului
individual de muncă valoarea minimă a salariului nu poate fi mai mică decât
cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real stabilit de Guvern, care
la data angajării constituie 6045,00 de lei, pentru cuantumul de ore lunar
planificat.
A menționat că în certificatul nr. 01 din martie 2021 eliberat de către
angajator, salariul brut pentru perioada februarie 2019 - august 2020, ianuarie
2020 - februarie 2020, mai 2020 - ianuarie 2021 este mai mic decât cel
prevăzut în contractul individual de muncă la pct. 4.1., iar perioada de
ucenicie iunie 2020 - august 2020 nu a fost achitată. Respectiv, angajatorul îi
datorează lui Ceban Vladislav salariul restant neachitat în mărime integrală
de 53271,16 de lei, deoarece salariul brut convenit de părți pentru o lună
completă de muncă a constituit suma de 6045,00 de lei.
În acest context, a susținut că la 02 noiembrie 2021, Ceban Vladislav a
înaintată SRL „Saroj International” cerere prealabilă, care a fost recepționată
de angajator la 15 noiembrie 2021.
A mai susținut că având în vedere faptul că Ceban Vladislav are dreptul
la scutirile personale, cele pentru soție, precum și cele pentru copil, precum și
reținerea impozitului pe venit, a contribuțiilor de asigurări sociale de stat și
cele medicale.
Însă, la 21 noiembrie 2021, a recepționat ordinul nr.1 din 19 noiembrie
2021 al SRL „Saroj International”, prin care s-a refuzat în admiterea integrală
a pretențiilor reclamantului.
Suplimentar a menționat că pe perioada stării de urgență cuprinsă între
perioada de timp 17 martie 2020 - 15 mai 2020 în tabelul de pontaj angajatorul
urma a cataloga zilele respective drept - staționare a unității. Având în vedere
1
faptul că staționarea unității a avut loc din cauze ce nu depind de angajator
sau salariat retribuirea timpului de staționare produsă din cauze ce nu depind
de angajator sau salariat, cu excepția perioadei șomajului tehnic (art. 80 din
Codul muncii), se efectuează în mărime de cel puțin 2/3 din salariul de bază
pe unitate de timp stabilit salariatului, dar nu mai puțin decât în mărimea unui
salariu minim pe unitate de timp, stabilit de legislația în vigoare, pentru
fiecare oră de staționare (art. 811 din Codul muncii). Astfel, pentru perioada
stării de urgență cuprinsă între perioada de timp 17 martie 2020 - 15 mai 2020,
salariul luat drept bază de calcul s-a făcut în limita a 2/3 din salariul integral
de 6045,00 de lei, chiar dacă salariatul a avut o durată normală a timpului de
muncă de 40 de ore pe săptămână, a câte 8 ore pe zi.
A susținut că pe tot parcursul activității de muncă în beneficiul pârâtului
a respectat regimul de muncă și careva obiecții din partea angajatorului nu au
fost și chiar dacă a îndeplinit corespunzător obligațiile de muncă, precum și
a respectat durata normală a timpului de muncă, angajatorul sistematic a
admis rețineri la plata integrală a salariului, iar, la adresările sale către
angajator ca să-i fie achitate restanțele salariale, drept răspuns la solicitările
primea promisiuni că datoriile salariale vor fi achitate, însă acestea nu au fost
respectate de către ultimul.
În acest context a menționat că achitarea parțială a salariului se
dovedește prin următoarele înscrisuri: certificatul de salariu nr. 1 din martie
2021 emis de către SRL „Saroj International”, extras de cont 1/2019 eliberat
de Casa Națională de Asigurări Sociale. Deci, pentru perioada de timp
cuprinsă între 11 februarie 2019 – 01 februarie 2021 angajatorul a admis o
restanță salarială netă în sumă de 53 271,16 de lei.
Suplimentar a menționat că, la 02 iunie 2020 între salariat și angajator
a fost încheiat contract de ucenicie nr. 25. Potrivit pct. 2.1. din contractul
enunțat, obiectul contractului îl constituie perioada neremunerată (în
continuare „perioada de ucenicie”) în care angajatul însușește obligațiile
funcției și își dezvoltă capacități, aptitudini și deprinderi practice necesare
practicării ocupației. Pe parcursul perioadei de ucenicie, angajatorul urma să
achite retribuția muncii lunar în realitate, pe parcursul uceniciei, Ceban
Vladislav a îndeplinit de fapt aceleași atribuții de muncă la sediul
angajatorului, iar contractul de ucenice a fost unul fictiv și nu înțelege de ce
angajatorul a insistat să fie încheiat contract de ucenicie dacă nu s-a schimbat
nimic în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu îndeplinite de către reclamant
până, pe parcursul și după contractul de ucenicie. Iar, potrivit pct. 2.3 al
contractului individual de muncă nr. 50 din 11 februarie 2019 salariatului la
angajare i-a fost stabilită o perioadă de probă de 30 de zile calendaristice.
În acest sens a relevat că pe parcursul perioadei de probă angajatorul
are dreptul să concedieze salariatul dacă rezultatele muncii sale sunt negative.
Având în vedere faptul că angajatorul nu a recurs la concedierea reclamantului
în baza art. 86 alin. (1) lit. a) din Codul muncii - rezultatul nesatisfăcător a
perioadei de probă rezultă că pârâtul a fost mulțumit de activitatea
2
reclamantului. Astfel susținerea cu succes a perioadei de probă denotă faptul
că reclamantul își îndeplinea atribuțiile de serviciu calitativ.
Mai mult ca atât a relevat că art. 216 alin. (1) din Codul muncii
stipulează că angajatorul are dreptul să încheie un contract de ucenicie cu
persoana care este în căutarea unui loc de muncă și care nu are o calificare
profesională.
Astfel, a menționat că având în vedere faptul că Ceban Vladislav are
studii economice, plus faptul că el deja până la data încheierii contractului de
ucenicie avea lucrat în folosul angajatorului 1 an și aproape 4 luni de zile, nu
este clar ce fel de ucenicie trebuia să îndeplinească reclamantul, dacă această
meserie o exercita mai mult de un an. Toate acestea probează faptul că
contractul de ucenicie era unul fictiv, iar scopul urmărit de angajator a fost ca
pe perioada de ucenicie să nu achite munca salariatului.
Prin urmare, pentru perioada cuprinsă între lunile iunie - august 2020,
Ceban Vladislav s-a aflat în raporturi de ucenicie fictive cu angajatorul,
deoarece în toată această perioadă a îndeplinit aceleași atribuții de muncă pe
care le îndeplinea până la încheierea contractului de ucenicie, motiv pentru
care angajatorul este obligat la plata integrală a salariului pentru toată
perioada de ucenicie.
Prin plata parțială a salariului, reclamantul a suferit un prejudiciu
moral, deoarece salariul - a fost unica sursă de venit și în urma achitării
parțiale a acestuia, i-au fost cauzate daune morale. De asemenea, cheltuielile
cotidiene i-au dat naștere unor sentimente de panică, fiindcă prin achitarea
parțială a salariului reclamantul și membrii familiei sale au fost limitați în
asigurarea unui trai decent, or, Ceban Vladislav era unicul membru de familie
care întreținea familia, soția fiind șomeră și la întreținere aveau un copil
minor.
Astfel a notat că în vederea soluționări extrajudiciară a litigiului, la 02
noiembrie 2021 Ceban Vladislav a înaintată SRL „Saroj International” cerere
prealabilă, iar, la 21 noiembrie 2021 reclamantul a recepționat ordinul nr.1
din 19 noiembrie 2021 emis de SRL „Saroj International” prin care s-a refuzat
în admiterea integrală a pretențiilor reclamantului.
Drept urmare a solicitat încasarea din contul SRL „Saroj International”
în beneficiul lui Ceban Vladislav a salariului restant net pentru perioada de
muncă cuprinsă între 11 februarie 2019 – 01 februarie 2021 în sumă de
53271,16 de lei, a penalității de 0.3 % pentru fiecare zi de întârziere pentru
reținerea salariului datorat pentru perioada cuprinsă între 01 martie 2019 până
la data pronunțării hotărârii definitive și irevocabile de admitere a acțiunii, dar
care la data depunerii acțiunii este 106632,33 de lei, repararea prejudiciului
moral în mărime de 35000,00 de lei și compensarea cheltuielilor de asistență
juridică în sumă de 7500,00 de lei achitate pentru reprezentarea intereselor în
prima instanță.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
3
Prin hotărârea din 11 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ceban
Vladislav. S-a încasat de la SRL „Saroj International”, în beneficiul lui Ceban
Vladislav, restanța salarială (net) pentru lunile aprilie, iunie, iulie și august
2020 în cuantum de 14 329,25 de lei, suma de 19 084, 85 de lei cu titlu de
prejudiciu acordat în temeiul art. 330 alin. (2) din Codul muncii, suma de
7 000,00 de lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 7500,00 de lei cu titlu de
cheltuieli de asistență juridică. În rest, pretențiile au fost respinse, ca
neîntemeiate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 18 noiembrie 2022, avocatul Corina Zaporojan, acționând în
interesele SRL „Saroj International”, a depus cerere de apel împotriva
hotărârii din 11 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
solicitând casarea hotărârii contestate, cu emiterea unei noi decizii, prin care
cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral.
La 06 decembrie 2022, avocata Macovei Tatiana, în interesele lui
Ceban Vladislav, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 11 noiembrie
2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea parțială a
hotărârii primei instanțe, și anume în partea în care au fost respinse pretențiile,
cu emiterea în această parte a unei noi decizii, prin care cererea de chemare
în judecată să fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
cererea de apel depusă de Ceban Vladislav, reprezentat de avocatul Macovei
Tatiana. S-a admis cererea de apel depusă de SRL „Saroj International”,
reprezentată de avocata Zaporojan Corina. S-a casat hotărârea din 11
noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a adoptat o nouă
hotărâre prin care s-a respins integral cererea de chemare în judecată depusă
de Ceban Vladislav (f.d.5, 6/24, vol.II).
Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând prevederile art.45,
art.128, art.142 alin.(1)- (3) din Codul Muncii, în raport cu criticile formulate
în cererea de apel și materialul probator, a concluzionat că instanța de fond
greșit a hotărât de a admite cererea de chemare în judecată înaintată de către
Ceban Vladislav.
În acest sens, instanța de apel a relevat că din înscrisurile anexate la
dosar rezultă că, în baza contractului individual de muncă nr. 50 din
11.02.2019 reclamantul Ceban Vladislav a fost angajat în cadrul SRL „Saroj
International”, în funcția de desenator tehnic. Iar, potrivit pct. 4.1. al
contractului individual de muncă, valoarea minimă a salariului nu poate fi mai
mică decât cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real stabilit de
Guvern, care la data angajării constituie 6045,00 lei, pentru cuantumul de ore
lunar planificat.
4
La fel, instanța de apel a stabilit că SRL „Saroj International” este o
companie creată în anul 2012, obiectul principal de activitate fiind practica
stomatologică și acordarea asistenței medicale de către instituțiile medico-
sanitare private.
Tot, din materialele cauzei, instanța de apel a constatat că la data de 02
iunie 2020 angajatorul SRL „Saroj International” și salariatul Ceban
Vladislav au semnat contractul nr. 25 de ucenicie (stagiere). Iar, potrivit
pct.2.1 și 3.1 al contractului, obiectul contractului îl constituie perioada
neremunerată în care angajatorul însușește obligațiile funcției și își dezvoltă
capacități, aptitudini și deprinderi practice necesare practicării ocupației, pe o
durată de 6 luni.
La 21 aprilie 2021, Ceban Vladislav a sesizat Inspectoratul de Stat al
Muncii referitor la încălcarea legislației muncii de către angajatorul SRL
„Saroj International”. Iar, ca urmare examinării adresărilor și efectuarea
controlului, prin scrisoarea nr.603 din 26 mai 2021, Inspectoratul de Stat al
Muncii a comunicat reclamantului/apelant că în urma analizei plăților
salariale angajatorul a depistat o eroare în sistemul informațional a programei
de calcul al salariului și a efectuat un recalcul pentru toată perioada de
activitate, conform căruia datoria constituie 14 329,25 de lei, inclusiv 1536,28
de lei îndemnizația de concediu. Totodată s-a recomandat reclamantului
Ceban Vladislav de a se prezenta la administrația SRL „Saroj International”
pentru a ridica plățile salariale.
A mai constatat instanța de apel că angajatorul a expediat la 25 mai
2021 în adresa reclamantului Ceban Vladislav scrisoarea cu propunerea de a
se prezenta la data de 28 mai 2021 la sediul companiei pentru a ridica salariu
îndreptat spre achitare în sumă de 14 329,25 lei, fiind recepționată de
reclamant la 03 iunie 2021, fapt care se adeverește prin scrisoarea cu aviz
recomandat DS2009038779AR.
La fel, instanța de apel a stabilit că Ceban Vladislav la 02 noiembrie
2021 prin intermediul reprezentantului a expediat în adresa administrației
SRL „Saroj International” cerere prealabilă prin care a solicitat achitarea
sumei de 147067,66 de lei, formată din suma de 53 271,16 de lei cu titlu de
salariu datorat și suma de 93 796,50 lei cu titlu de penalitate calculată în
temeiul art. 329 alin. (2) din Codul muncii, compensarea prejudiciului moral
în mărime de 35 000,00 de lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime
de 7 500,00 de lei.
Astfel, la acest capitol instanța de apel analizând dispozițiile art. 9 alin.
(1) lit. d), art. 106, art. 128 alin. (1) din Codul muncii, a constatat că salariul
încasat de către Ceban Vladislav pentru perioada februarie 2019-ianuarie
2021 a fost achitat proporțional evidenței timpului de muncă prestat efectiv,
fapt confirmat prin tabelele de evidență a folosirii timpului de muncă anexate
la materialele cauzei (f.d.67/89, vol.I), precum și a listelor de plată
(f.d.93/110, vol.I).
5
A mai constatat instanța de apel că plata salariului în cadrul companiei
pârâte/apelante a fost efectuată în numerar, astfel angajații, inclusiv
reclamantul/apelant la momentul ridicării salariului aplicau semnătura pe
listele de plată (f.d.93/110, vol.II).
Totodată, instanța de apel a notat că din actele cauzei rezultă că
reclamantul a beneficiat la data de 27 mai 2019 – 05 iunie 2019, la 21 ianuarie
2020, de concediu de odihnă, la data de 15 septembrie 2020-17 septembrie
2020, de la 18 septembrie 2020 - 20 septembrie 2020, de la 21 septembrie 20
- 25 septembrie 2020, de la 28 septembrie 2020 – 30 septembrie 2020, de la
01 octombrie 2020- 03 octombrie 2020, de la 04 octombrie 20-06 octombrie
2020 de concediu de boală, la data de 01 februarie 2021-15 martie 2023 de
concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.
La fel, instanța de apel a reținut că urmare verificării corectitudinii
calculării salariului în virtutea efectuării controlului de către Inspectoratul de
Stat al Muncii, angajatorul a confirmat existența unei restanțe la plata
salariului în raport cu reclamantul/apelant, în sumă de 14 329,25 de lei, în
urma producerii unei erori în sistemul informațional a programei de calcul al
salariului.
La fel, instanța de apel a reținut că urmare verificării corectitudinii
calculării salariului în virtutea efectuării controlului de către Inspectoratul de
Stat al Muncii, angajatorul a confirmat existența unei restanțe la plata
salariului în raport cu reclamantul/apelant, în sumă de 14 329,25 de lei, în
urma producerii unei erori în sistemul informațional a programei de calcul al
salariului.
În aceste circumstanțe, instanța de apel a notat că respectiva datorie
salarială angajatorul a motivat-o prin erori de soft în programul contabil, iar
în acest sens de către angajator au fost anexate probe ce confirmă adresarea
către SRL „Filip Solutions” privind informarea despre erorile de soft
identificate din 03 octombrie 2022, răspunsul parvenit de la SRL „Filip
Solutions” drept răspuns la demersul SRL „Saroj International” din 03
octombrie 2022, care conține anexe: analiza contului 331 pentru anul 2021 al
SRL „Saroj International”, cartea de cont 531 al salariatului Ceban Vladislav
pentru perioada 01 ianuarie 2021-28 februarie 2021, precum și notă
informativă emisă de SRL „Saroj International” privind confirmarea
procurării unui alt soft 1C (în anexa factura fiscală din 01 martie 2021).
În continuare, instanța de apel aplicând prevederile art.148 alin.(2) lit.b)
din Codul Muncii, a constatat că angajatorul a efectuat un recalcul a plăților
salariale, reieșind din datele reflectate în tabelurile de pontaj pentru toată
perioada de activitate a reclamantului/apelant. Or, potrivit datelor actualizate,
ca urmare efectuării recalculului, în total suma plăților calculate pentru aceiași
perioadă se ridică la 95 081,70 de lei (brut), fiind inclusă și remunerația pentru
activitatea reclamantului/apelant pentru luna aprilie 2020 și iunie-august
2020, care inițial nu a fost inclusă în certificatul din martie 2020 (f.d.18, vol.I).
6
Astfel, la caz, instanța de apel relevă că diferența între calculele
efectuate inițial și cele după recalcul în favoarea angajatului se prezintă în
felul următor: salariu de 14 682,99 de lei + 1356,28 de lei indemnizația de
concediu (brut), în total fiind calculat salariu brut în suma de 16 039,27 de lei
sau 14 329,25 de lei net, salariu ridicat de apelant.
A mai considerat instanța de apel că un alt element privind lipsa
vinovăției angajatului este poziția Inspecției teritoriale de muncă, care nu a
constatat careva încălcări din partea apelantului, nefiind întocmit un proces
verbal sau prescripție de înlăturare a oricăror încălcări. Or, potrivit art. 1 din
Legea 140/2001, Inspectoratul de Stat al Muncii exercită control de stat
asupra respectării actelor legislative și a altor acte normative în domeniul
muncii, securității și sănătății în muncă, la întreprinderi, instituții și
organizații, cu orice tip de proprietate și formă juridică de organizare la
persoane fizice care angajează salariați, precum și în autoritățile administrației
publice centrale și locale denumite în continuare angajatori.
Astfel, la caz, instanța de apel a considerat că lipsește vinovăția SRL
„Saroj International”, acest fapt fiind confirmat prin probele anexate și expuse
mai sus.
În virtutea celor expuse, instanța de apel a conchis de a respinge
argumentele reclamantului/apelant că evidența timpului de muncă prestată
efectiv a fost reflectată în mod eronat în tabelurile de pontaj, or, acesta se
prezenta regulat la locul de muncă, fără a avea absențe nemotivate, nu avea
careva obiecții din partea angajatorului.
În continuare, cu referire la prevederile art.121 din Codul de procedură
civilă, instanța de apel a notat că în speță nu au fost prezentate probe
concludente ce ar răsturna poziția angajatorului reflectată în tabelele de pontaj
cu privire la evidența timpului de muncă prestată efectiv de către Ceban
Vladislav. Or, apelantul/reclamant nu a formulat obiecții cu privire la
reflectarea timpului de lucru de către angajator, deși a confirmat că în fiecare
lună aplica semnătura pe borderourile de plată.
Drept urmare, instanța de apel a conchis că pretenția reclamantului
privind restanța salarială netă în mărime de 53 271,16 de lei este una
neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
În continuare instanța de apel a notat că potrivit art. 216 alin.(1), (3) din
Codul muncii, angajatorul are dreptul să încheie un contract de ucenicie cu
persoana care este în căutarea unui loc de muncă și care nu are o calificare
profesională. Angajatorul are dreptul să încheie un contract de formare
profesională continuă cu orice salariat al unității.
Astfel, în sensul normei enunțare, instanța de apel a reținut că contractul
de ucenicie se încheie cu persoana care este în căutarea unui loc de muncă pe
când în speță, apelantul la momentul semnării contractului deja avea statutul
de angajat.
7
Deși în contractul de ucenicie (stagiere) părțile au stabilit că apelantul
nu va fi remunerat pe perioada contractului, instanța de apel a menționat că
art.217 alin.(1) lit.f) din Codul Muncii stabilește obligativitatea includerii în
contractul de ucenicie sau formării profesionale continue a condițiilor de
retribuire a muncii pe durata uceniciei.
Conform art. 219 alin. (1) și (2) din Codul muncii, în privința ucenicilor
și salariaților care au încheiat contract de formare profesională continuă se
aplică legislația muncii, inclusiv legislația privind securitatea și sănătatea în
muncă. Clauzele contractelor de ucenicie și ale contractelor de formare
profesională continuă care contravin legislației în vigoare, prevederilor
convențiilor colective și ale contractelor colective de muncă sînt considerate
nule și inaplicabile.
Astfel, instanța de apel constatat că angajatorul a declarat în cadrul
procesului că contractul de ucenicie nu și-a produs efectele, fiind convenit în
mod verbal cu reclamantul/apelant, precum că raporturile de muncă urmează
a fi continuate în limita clauzelor contractuale anterioare, adică contractului
individual de muncă nr.50 din 11 februarie 2019. Or, la momentul semnării
contractului, reclamantul/apelant avea deja statut de angajat, respectiv nefiind
aplicabile prevederile art. 216 alin.(1) din Codul Muncii, iar clauzele
contractuale contravin prevederilor art.128, art.142 din Codul Muncii care
statuează plata garantată a salariului pentru orice muncă prestată, clauza 2.1
din contractul nr. 25 din 02 iunie 2020 privind perioada neremunerată a
activității reclamantului este lovită de nulitate.
După cum s-a menționat supra, angajatorul a recunoscut în mod expres
dreptul la remunerație angajatului Ceban Vladislav inclusiv pentru perioada
de activitate prevăzută în contractul de ucenicie, cu stabilirea salariului pentru
această perioadă.
Potrivit art. 329 din Codul muncii, angajatorul este obligat să repare
integral prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu
îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării
salariatului la locul de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea
de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.
Conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii, în caz de reținere, din vina
angajatorului, a salariului (art. 142), a îndemnizației de concediu (art. 117), a
plăților în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăți (art.123, art.124, art.127,
art.139, art.186, art. 225 alin. (8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se
plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0, 3 la sută din suma
neplătită în termen.
Astfel, instanța de apel a relevat că pentru a fi aplicabile speței
prevederile art. 330 alin.(2) din Codul muncii, este necesar de stabilit vina
angajatorului, iar la caz faptul dat nu s-a confirmat încât producerea erorii în
sistemul informațional a programei de calcul a salariului a fost confirmată și
prin factura fiscală care conformă că softul 1C a fost procurat în data de 01
8
martie 2021, pe când verificările ca urmare a controlului realizat de
Inspectoratul de stat la Muncii au fost în luna mai a aceluiași an. Drept urmare,
o condiție obligatorie întru încasarea compensației (penalității) pentru
reținerea achitării salariului și îndemnizației de concediu este prezența
vinovăției angajatorului.
La caz, instanța de apel a notat că reieșind din circumstanțele cauzei,
prevederile art. 330 alin. (2) din Codul muncii, nu sunt aplicabile deoarece
cumulul circumstanțelor relevate supra exclud culpa angajatorului SRL
„Saroj International”, în ceea ce privește restanțele salariale admise față de
reclamant, or, nici reclamantul nici pârâtul nu știau anterior controlului
efectuat de către Inspecția Muncii, că s-a admis o eroare contabilă de calcul,
pentru a nu admite obligații pecuniare față de salariați.
Astfel, instanța de apel a considerat că pretenția reclamantului/apelant
Ceban Vladislav privind încasarea penalității pentru reținerile salariale, în
conformitate cu prevederile art. 330 alin. (2) din Codul muncii în sumă de 106
632,49 de lei una neîntemeiată și care de asemenea urmează a fi respinsă.
Cât privește pretenția reclamantului/apelant de reparare a prejudiciului
moral, instanța de apel analizînd prevederile art. 329 alin. (1) Codul muncii,
a reținut că prejudiciul moral se compensează doar în cazul când a fost cauzat
prin fapte ce lezează drepturile personale nepatrimoniale ale persoanei, or,
trebuie să existe un raport direct între natura valorilor lezate și natura
prejudiciului. Prin urmare, potrivit regulii generale, prejudiciul moral se
compensează dacă fapta ilicită care a adus atingere drepturilor patrimoniale a
fost culpabilă.
În prezenta speță, instanța a conchis că se atestă lipsa culpei
angajatorului SRL „Saroj International” în reținerea plății integrale a
salariului, drept urmare, pretenția de reparare a prejudiciului moral în mărime
de 35 000,00 de lei este una neîntemeiată.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, cererea de
apel declarată de către avocatul Corina Zaporojan, în interesele SRL „Saroj
International” este întemeiată, instanța de apel a concluzionat că cererea de
apel depusă de către avocatul Corina Zaporojan, în interesele SRL „Saroj
International” care urmează a fi admisă, casarea hotărârii din 11 noiembrie
2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu adoptarea unei noi hotărâri de
respingere integrală a cererii de chemare în judecată. Iar, cererea de apel
declarată de avocatul Tatiana Macovei, în interesele lui Ceban Vladislav ca
neîntemeiată și respectiv urmând a fi respinsă pe motivele indicate supra.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 18 octombrie 2023, Ceban Vladislav, reprezentat de avocatul
Macovei Tatiana, a depus recurs împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curții
de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea a deciziei instanței
de apel și hotărârii primei instanțe în partea în care au fost respinse pretențiile,
cu emiterea în această parte a unei noi decizie privind încasarea de la SRL
9
„Saroj International” salariului restant în sumă de 34447,78 de lei, penalității
de la data scadentă a fiecărei luni de plată până la data admiterii cererii de
recurs, repararea prejudiciului moral suplimentar în sumă de 28000,00 de lei,
precum și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5000,00
de lei.
În motivarea recursului a menționat că, instanța de apel, în mod eronat
a respins declarațiile martorului în calitate de probă, astfel încât, într-o
cercetare multiaspectuală, declarațiile martorului ar fi fost susceptibile cel
puțin să pună la îndoială poziție angajatorului. Instanța de apel nu a apreciat
probele din dosar – depozițiile martorului Dumitru Bardașev. Depozițiile
martorului nu au fost calificate de către instanță, ca fiind concludente și
pertinente în raport cu dovezile prezentate de către angajator în apărarea sa,
astfel fiind aplicabile temeiurile de recurs reglementate în art. 432 alin. (1) lit.
e) din Codul de procedură civilă.
A indicat că tabelele de evidență a timpului de muncă sunt actele
unilaterale ale angajatorului, care se întocmesc unilateral de angajator, fără a
fi aduse la cunoștința salariaților. În condițiile în care achitarea parțială a
salariului era motivată de către angajator prin lipsa resurselor financiare
suficiente, Ceban Vladislav nu putea nici măcar să bănuiască completarea
eronată a tabelelor de evidență a timpului de muncă, care au fost prezentate,
pentru prima oară, de către angajator abia în instanța de judecată, moment în
care recurentul a avut posibilitatea să ia cunoștință cu acestea.
Recurentul a punctat că, rămâne neelucidată rațiunea neaplicării nici
măcar a unei sancțiuni disciplinare salariatului Ceban Vladislav în unitatea
respectivă, în condițiile în care, potrivit poziției angajatorului reflectată în
materialele prezentate, acesta a lipsit o perioadă atât de îndelungată de timp.
Mențiunile intimatului precum că a existat o victimizare din partea lui Ceban
Vladislav sunt la nivel pur declarativ în condițiile în care, printre altele, forma
de organizare a unității este de competența SRL „Saroj International”, fapt
care presupune scopul de profit. Astfel, acest fapt se află în totală contradicție
cu faptul menținerii la postul de muncă al unui salariat care, pe lângă faptul
că nu respectă disciplina muncii, nu aduce avantaje economice unității.
A comunicat că probele prezentate de intimat pentru a dovedi greșeala
de soft contabil sunt absolut irelevante, și nu pot fi reținute de instanță la
probarea nevinovăției angajatorului, fapt care nu a fost respectat în prezenta
speță. Mai mult ca atât deși instanța de fond a dispus prezentarea dovezilor de
eroare de soft contabil în achitarea salariului și în privința la ceilalți salariați
ai companiei, intimatul nu a prezentat nimic în acest sens, or, este puțin
probabil ca eroarea de soft contabil să se fi referit exclusiv la calculul
salariului doar unui singur salariat din companie.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră oportun
de a învedera că, prin Legea pentru modificarea unor acte normative
10
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.
246 din 31 iulie 2023, în vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct.
1-9 și 11-16 și art. VII – 01 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr. 318-321 art. 570 din 18 august 2023, au fost
introduse modificări în Codul de procedură civilă, inclusiv la capitolul
XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a, recursul împotriva actelor de dispoziție
ale curților de apel.
În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursul a fost depus la
18 octombrie 2023, adică după intrarea în vigoare a modificărilor operate în
Codul de procedură civilă, acestea vor fi examinate în baza temeiurilor în
vigoare la data depunerii recursului.
Art. art. 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă, prevede că:
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu
poate fi restabilit.”
Art. 433 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă, reglementează că
cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1);
Art. 432 alin.(1) lit.b) și e) din Codul de procedură civilă,
reglementează că:
,,Recursul este admis dacă:
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;”
Art. 440 din Codul de procedură civilă, reglementează că:
,,(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în
ședință publică la 02 mai 2023 (f.d.5, vol.II).
Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2023, a fost
expediată pentru cunoștință participanților la proces, prin intermediul poștei
electronice, la data de 29 august 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta
electronică anexat la materialele cauzei (f.d.25, Vol.II).
11
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
recursul declarat de Ceban Vladislav, reprezentat de avocatul Macovei
Tatiana, la 18 octombrie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de
art.434 din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.62).
La 01 decembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul
oficiului poștal, a expediat în adresa intimatei SRL ,,Saroj Internațional”,
copia recursului declarat de Ceban Vladislav, reprezentat de avocatul
Macovei Tatiana, împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curții de Apel
Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște
modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea
respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,
posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.58, vol.II).
La 13 ianuarie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.66, vol.II),
SRL ,,Saroj Internațional”, reprezentată de avocata Corina Zaporojan a depus
referință prin care a solicitat declararea inadmisibilității recursului declarat
Ceban Vladislav, reprezentat de avocatul Macovei Tatiana, împotriva deciziei
din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău (f.d.67/69, vol.II).
În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
notează că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea
conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute
în art.432 din Codul de procedură civilă.
Din analiza recursului declarat de Ceban Vladislav, reprezentat de
avocatul Macovei Tatiana, rezultă că, drept temei de declararea a recursului a
fost invocat în esență art.432 alin.(1) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă
(a se vedea pct. 64).
Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea de
recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu
constituie temei de casare a hotărârii contestate, or, motivele recursului sunt
similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora
instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor
legale.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie
temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii
a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în
fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul
dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt
în afara controlului instanței de recurs.
12
Însă, în contextul prevederilor art.432 alin.(2) din Codul de procedură
civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiului
conținut la art.432 alin.(1) lit.b) și e) din Codul de procedură civilă (a se vedea
pct.39), instanța de recurs verifică și sub aspectul dat temeiurile recursului.
La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în
jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p.38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru
un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică
doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de Ceban Vladislav,
reprezentat de avocatul Macovei Tatiana, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
depunerii recursului și drept urmare, prin prisma art.433 alin.(1) lit.a) din
Codul de procedură civilă, urmează a fi considerat inadmisibil.
În conformitate cu art.433 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă
(în vigoare la data depunerii recursului), art.440 alin. (1), (2) din Codul de
procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul depus de Ceban Vladislav, reprezentat de
avocatul Macovei Tatiana, împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curții de
Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Oxana Parfeni
13