2ra-387/23 — anularea ordinelor, restabilirea in serviciu, incasarea salariului restant, a compensatiei pentru neachitarea in termen a salariului si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-387/23

2-20067102-01-2ra-13032023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. D. Crigan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Țurcan, I. Cotruță, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

24 aprilie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursului declarat de Pantaz Maria, reprezentată de

avocatul Pantaz Vladislav,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Pantaz Maria

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Autoforța”, intervenient accesoriu

Maladeț Alina cu privire la anularea ordinelor, restabilirea în serviciu, încasarea

salariului restant, a compensației pentru neachitarea în termen a salariului și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Pantaz Maria și a fost menținută hotărârea din 21

februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 13 iunie 2020, Pantaz Maria a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Autoforța”, intervenient accesoriu Maladeț Alina cu privire la anularea

ordinelor, restabilirea în serviciu, încasarea salariului restant, a compensației pentru

neachitarea în termen a salariului și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că a fost angajată la „Autoforța” SRL în funcție

de contabil, încheind în acest sens pentru un termen nedeterminat un contract individual

de muncă între „Autoforța” SRL în calitate de angajator și Pantaz Maria în calitate de

salariat.

A relatat că, timp de 15 ani a activat conștiincios, profesional și cu

responsabilitate la SRL „Autoforța”, iar pe perioada sa de activitate nu a admis încălcări

a disciplinei de muncă și nu a fost sancționată disciplinar.

A susținut că, la data de 19 decembrie 2019, în baza cererii depuse de către

1

aceasta, a fost emis ordinul nr. 55-P prin care i s-a acordat concediul anual plătit pe un

termen de 56 zile calendaristice, de la 26 decembrie 2019 până la 22 februarie 2020.

De asemenea, a afirmat că ulterior, a fost forțată de conducerea SRL „Autoforța”

să modifice cererea de concediu, cu includerea în aceasta a mențiunii „cu ulterioara

demisie”, motiv din care ordinul nr. 55-P din 19.12.2019 a fost modificat.

A relevat că, în perioada 13 ianuarie 2020 – 24 ianuarie 2020, reclamanta Pantaz

Maria a fost în concediu medical, în baza certificatelor de concediu medicale seria 01

nr.3734378 din 13 ianuarie 2020, în acest sens fiind emis ordinul nr. 04-P din 18

februarie 2020. De asemenea, în perioada 03 martie 2020 – 14 martie 2020, aceasta a

fost în concediu medical, în baza certificatelor de concediu medical seria 01 nr.

3735219 din 03 martie 2020, astfel fiind emis ordinul nr. 09-P din 16 martie 2020.

Totodată, a consemnat faptul că, concediile anuale plătite i-au fost prelungite cu

termene suplimentare pentru aflarea ei în concedii medicale.

A specificat că, la data de 06 martie 2020 a depus o cerere la SRL „Autoforța”

prin care și-a retras cererea de demisie și a solicitat menținerea acesteia în funcția de

contabil, cererea fiind înregistrată cu nr. de intrare 03 din 09 martie 2020.

Consideră că, ordinul nr. 09-P din 16 martie 2020 este ilegal, iar încetarea

raporturilor de muncă pe motiv de demisie, a fost una forțată de către întreprinderea

pârâta ori acest act nu a exprimat consimțământul și libera voință a reclamantei.

A subliniat că SRL „Autoforța” a acționat cu rea-credință și nu a dorit să execute

obligațiile sale în calitate de angajator conform Codului muncii, iar în procesul de

încetare a raporturilor de muncă cu reclamanta, pârâta a comis și alte încălcări a

normelor de drept.

Astfel, a opinat că, pentru perioada din 26 martie 2020, urmează a fi calculată și

penalitatea pentru neachitarea în termen a plăților cuvenite.

Pantaz Maria a solicitat anularea ordinului nr. 09-P din 16 martie 2020 în partea

încetării ulterioare a contractului individual de muncă din 26 martie 2020 ca fiind ilegal,

restabilirea la locul de muncă în calitate de contabil în cadrul SRL „Autoforța”,

încasarea din contul pârâtului în beneficiul ei a salariului pe perioada absenței forțate

de la locul de muncă, penalitatea pentru neachitarea în termen a plăților, suma în

mărime de 20 000 de lei cu titlu de prejudiciului moral precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 21 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

respinsă acțiunea, ca fiind neîntemeiată.

La data de 28 februarie 2022 Pantaz Maria, reprezentată de avocatul Pantaz

Vladislav a declarat apel împotriva hotărârii din 21 februarie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și emiterea unei

hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Pantaz Maria și a fost menținută hotărârea din 21 februarie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că soluția instanței de fond

este corectă, or, ordinele SRL „Autoforța” în partea încetării contractului individual de

2

muncă cu Pantaz Maria, au fost emise în corespundere cu dispozițiile legale incidente

speței, și în baza cererii de demisie depusă de însăși reclamanta Pantaz Maria.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că afirmațiile indicate cu privire la

pretinsa presiune, constrângere sau impunere a acesteia de a demisiona, nu au fost

probate în nici un mod. Cu referire la acest aspect, instanța de fond în mod temeinic a

respins înscrisul anexat (f.d.62) în susținerea poziției sale, întrucât nu constituie o probă

pertinentă și concludentă din punct de vedere al admisibilității, dat fiind faptul că nu a

fost elucidată proveniența acesteia, nu este indicată persoana care nemijlocit a întocmit-

o, în ce circumstanțe și din ce motiv.

La data de 28 februarie 2023, Pantaz Maria, reprezentată de avocatul Pantaz

Vladislav, a declarat recurs împotriva deciziei din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului s-a invocat neaplicarea de către instanța de apel a legii

care urma să fie aplicată, precum și interpretarea eronată a normelor de drept material

și procedural.

Totodată, recurenta a invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care

au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare,

indicând la interpretarea eronată a legii, precum și aplicarea eronată a acesteia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 18 octombrie

2022.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată

recurentei la data de 28 decembrie 2022 (f.d.185).

Astfel, recursul, declarat la 28 februarie 2023, este în termen.

La 13 martie 2023, copia recursului a fost expediată în adresa intimaților SRL

„Autoforța” și Maladeț Alina, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 204).

Prin referința din 18 aprilie 2023, SRL „Autoforța”, reprezentată de avocatul

Roșca Vladislav, a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din

31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, cu excepția art. IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra

în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat de Pantaz Maria,

3

reprezentată de avocatul Pantaz Vladislav, a fost depus până la data intrării în vigoare

a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este

inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Pantaz Maria, reprezentată de avocatul Pantaz Vladislav, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

4

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat

asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se

circumscrie doar asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se în

exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează

și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform

jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie

1995), pe când în recursul declarat de Pantaz Maria, reprezentată de avocatul Pantaz

Vladislav, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Pantaz Maria,

reprezentată de avocatul Pantaz Vladislav, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Pantaz Maria, reprezentată de avocatul Pantaz Vladislav, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

5