2ra-235/22 — restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului mediu pentru absenta fortată de la muncă, încasarea penalitătii si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-235/22

2-20159652-01-2ra-22022022

Prima instanță: (Judecătoria Strășeni, sediul Călărași) E. Lupan

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, Iu. Cotruță, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată ”Magazine Sociale”, reprezentată de avocatul Pînzaru

Dorian,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mînza Anastasia

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Magazine Sociale” cu privire la

anularea ordinului, anularea răspunsurilor, restabilirea la locul de muncă, încasarea

salariului mediu pentru absența forțată de la muncă, încasarea penalității și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2021,

c o n s t a t ă :

La 18 decembrie 2020, Mînza Anastasia a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL ”Magazine Sociale” cu privire la anularea ordinului,

restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de

la muncă și încasarea penalității.

În motivarea acțiunii, Mînza Anastasia a menționat că la 03 martie 2020, a

fost angajată în calitate de vânzător la SRL ”Magazine Sociale” pentru o perioadă

nedeterminată.

De asemenea, a reiterat că la 08 septembrie 2020 a depus cerere de demisie.

Ulterior, la 11 septembrie 2020 a anunțat superiorul referitor la solicitarea

anulării cererii de demisie din motiv că a aflat că este însărcinată.

Însă, prin răspunsul din 22 septembrie 2020, i s-a comunicat că în baza cererii

de demisie din 08 septembrie 2020, a fost emis ordinul de demisie nr. 218-p din

16 septembrie 2020, prin care a fost desfăcut contractul individual de muncă din

propria inițiativă, iar la 17 septembrie 2020, în aceiași funcție a fost angajată o altă

persoană.

Reclamanta a specificat că nu i s-a adus la cunoștință ordinul de demisie.

1

Mînza Anastasia a solicitat, inclusiv prin cererea de concretizare a cerințelor

(f.d. 184- Vol. I), anularea ordinului SRL ”Magazine Sociale” nr. 218-p din

16 septembrie 2020, anularea răspunsului SRL ”Magazine Sociale” nr. 20/20 din

22 septembrie 2020 privind refuzul în satisfacerea cerereii de retragere a cererii de

demisie, anularea răspunsului SRL ”Magazine Sociale” nr. 472M/S din

03 decembrie 2020 privind refuzul în satisfacerea cererii prealabile, restabilirea la

locul de muncă, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la muncă,

încasarea penalității și încasarea sumei de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 25 mai 2021, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Mînza Anastasia.

S-a anulat ordinul de demisie nr. 128-p din 16 septembrie 2020 emis de

SRL ”Magazine Sociale” în privința Anastasiei Mânza.

S-a anulat răspunsul SRL ”Magazine Sociale” nr. 20/20 din 22 septembrie

2020 privind refuzul în admiterea cererii Anastasiei Mînza de retragere a cererii de

demisionare.

S-a anulat răspunsul SRL ”Magazine Sociale” nr.472M/S din 03 decembrie

2020 privind refuzul în admiterea cererii Anastasiei Mînza de retragere a cererii de

demisionare.

S-a restabilit Mînza Anastasia în funcția de vânzător, deținută anterior în

cadrul SRL ”Magazine Sociale”, în subdiviziunea ”Filiala Depozit or. Călărași”.

S-a încasat de la SRL ”Magazine Sociale” în beneficiul Anastasiei Mînza

salariul mediu pentru absența forțată de la muncă în mărime de 35 158,72 de lei.

S-a încasat de la SRL ”Magazine Sociale” în beneficiul Anastasiei Mînza

prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei.

În rest, acțiunea s-a respins.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că în temeiul contractului individual de muncă nr. 26/20 din 03 martie

2020, Mînza Anastasia a fost angajată la SRL ”Magazine Sociale” în calitate de

vânzător la depozitul din or. Călărași.

La 03 martie 2020, a fost emis ordinul 51/1-P privind angajarea Anastasiei

Mînza în funcția de vânzător la filiala depozit din or. Călărași.

Totodată, instanța de fond a constatat că la 08 septembrie 2020, Mînza

Anastasia a depus cerere, prin care a solicitat demisionarea din funcția deținută, din

propria inițiativă.

Astfel, la 16 septembrie 2020, SRL ”Magazine Sociale” a emis ordinul

nr. 218-P, prin care a fost desfăcut contractul individual de muncă cu Mînza

Anastasia, începând cu data de 22 septembrie 2020.

Totodată, prima instanță a concluzionat că la 16 septembrie 2020 – data

emiterii ordinului de demisie, Mînza Anastasia era însărcinată, având perioada de

gestație de 8 săptămâni.

Astfel, instanța de fond a concluizionat referitor la ilegalitatea ordinului de

demisie nr. 218-p din 16 septembrie 2020, pe motiv că a fost emis cu încălcarea

termenului de încetare a raporturilor de muncă dintre angajator și salariat, dat fiind

faptul că nu a expirat termenul de 14 zile stabilit de art.85 alin. (1) din Codul

muncii, care prevede dreptul corelativ al salariatului de a retrage cererea de

demisie și nu a fost angajat la 16 septembrie 2020 un alt salariat în funcția deținută

și de reclamantă.

2

Referitor la interpretarea art. 85 alin. (1) din Codul muncii, instanța de fond a

specificat că se referă la încetarea contractului individual de muncă din inițiativa și

la cererea salariatului, care urmează să respecte termenul de preaviz de 14 zile,

termenul în cauză fiind instituit drept protecție pentru angajator, în vederea

anticipării intervenirii disponibilității funcției, întreprinderea măsurilor cuvenite în

vederea ocupării vacanței funcției și astfel, asigurării funcționalității continue,

neîntrerupte și neafectate a întreprinderii, organizației, entității respective.

Totodată, a reiterat reținut că alineatul (4) al art. 85 din Codul muncii, prevede

posibilitatea salariatului de a-și revizui propria decizie, implicit de a retrage cererea

de demisie sau de a anula printr-o altă cerere, fapte și acțiuni, care demonstrează

modificarea consimțământului salariatului în raport cu încetarea contractului

individual de muncă, implicit se identifică cu lipsa inițiativei la etapa dată, cât și cu

lipsa unui acord de încetare a contractului de muncă și de încetare, pe cale de

consecință a raporturilor de muncă.

Prin urmare, a concluzionat că alin. (1) și (4) ale art. 85 din Codul muncii

prevăd două situații distincte, reprezentând astfel, două temeiuri diferite de încetare

a contractului individual de muncă, primul fiind la inițiativa salariatului și cel de-al

doilea la inițiativa angajatorului.

Astfel, prima instanță a concluzionat că acțiunea depusă de Mînza Anastasia

urmează a fi admisă, cu anularea ordinuli de demisie nr. 218-P din 16 septembrie

2020, restabilirea reclamantei în funcția deținută anterior, încasarea salariului

mediu pentru absența forțată de la muncă și încasarea prejudiciului moral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2021, s-a respins

apelul declarat de SRL ”Magazine Sociale” și s-a menținut hotărea Judecătoriei

Strășeni, sediul Călărași din 25 mai 2021.

La 08 februarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, SRL ”Magazine

Sociale”, reprezentată de avocatul Pînzaru Dorian, a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor judecătorești, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

respinsă.

Recurentul SRL ”Magazine Sociale”, în motivarea recursului a invocat că la

examinarea cauzei, a fost interpretată în mod eronat legea.

Recurentul a menționat că instanța de fond a constatat ilegalitatea concedierii

intimatei, care era însărcinată.

La caz, recurentul a specificat că Mînza Anastasia urma să prezinte

certificatul medical eliberat de medicul de familie cu referire la starea sa

fiziologică de graviditate până la demisionarea sa.

Or, certificatul respectiv a fost prezentat numai în ședința de judecată a

instanței de fond, iar în acest caz angajatorul nu putea să cunoască despre acest

fapt.

La fel, recurentul a reiterat că termenul de 7 zile acordat salariatului pentru

depunerea cererii de retragere a cererii de demisie a fost respectat.

La 22 februarie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatei copia

recursului, fiind recepționat de către Mînza Anastasia la data de 25 februarie 2022,

conform avizului de recepție (f.d. 79 Vol. II).

3

La 17 martie 2022, Mînza Anastasia, reprezentată de avocatul Ivasiutic

Mariana, a depus referință la recursul declarat de SRL ”Magazine Sociale”, prin

care a solicitat să fie respins și menținută decizia instanței de apel.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

09 decembrie 2021.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 08 februarie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

4

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL ”Magazine

Sociale”, reprezentată de avocatul Pînzaru Dorian, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Magazine Sociale”, reprezentată de avocatul Pînzaru Dorian.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5