2ra-982/21 — anularea ordinului de aplicare a sanctiunilor disciplinare, restabilirea la muncă, încasarea salariului

2ra-982/21 — anularea ordinului de aplicare a sanctiunilor disciplinare, restabilirea la muncă, încasarea salariului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-982/21

Prima instanță: (Judecătoria Ungheni) M. Stratan

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, I. Dutca, A. Malîi

Î N C H E I E R E

23 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Izoh Irina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Izoh Irina

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Lear Corporation” cu privire la

anularea ordinelor, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului mediu pentru

absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2021,

c o n s t a t ă :

La 09 ianuarie 2020, Izoh Irina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ”Lear Corporation” cu privire la anularea ordinului, restabilirea la

locul de muncă, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la muncă și

repararea prejudiciului moral (f.d. 3-5 Vol. I).

În motivarea acțiunii, reclamanta a menționat că prin ordinul nr. 11292/1 din

30 octombrie 2019, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare

aspră.

Ordinul de sancționare a fost emis în temeiul Notei informative a maistrului

Vacaras Ala, din care rezultă că la 21 octombrie 2019, în timpul zilei de muncă, s-a

sustras de la procesul de muncă și a insultat alte cusătorese, numindu-le cu cuvinte

necenzurate, iar la observația făcută de șeful superior, i-a răspuns ultimului cu

amenințare.

În opinia reclamantei, Nota informativă nu conține descrierea concretă a

circumstanțelor sau săvârșirii abaterii disciplinare, nefiind întemeiată pe probe.

De asemenea, reclamanta a reiterat că în aceiași zi, i-au fost solicitate

explicații.

La fel, reclamanta a reiterat că angajatorul nu i-a acordat integral concediu

anual plătit.

1

Izoh Irina a solicitat anularea ordinului SRL ”Lear Corporation” nr. 11292/1

din 30 octombrie 2019 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, încasarea de

la pârât a sumei de 2 000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru emiterea ordinului

de aplicare a sancțiunii disciplinare, încasarea sumei de 1 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral pentru neacordarea concediului anual plătit, încasarea sumei de

20 lei cu titlu de cheltuieli pentru copiile xerox și respectarea modului de acordare

a concediului anual plătit și programarea concediului de odihnă anual în modul

stabilit de Codul muncii.

La 20 ianuarie 2020, Izoh Irina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ”Lear Corporation” cu privire la anularea ordinului, încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată (f.d. 3-4 Vol. II).

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că prin ordinul nr. 1170 din

18 noiembrie 2019 i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare.

A specificat că ordinul respectiv nu i-a fost adus la cunoștință și nu i-au fost

solicitat explicații în acest sens.

Izoh Irina a solicitat anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare

nr. 11750 din 18 noiembrie 2019 emis de SRL ”Lear Corporation”, încasarea de la

pârât a sumei de 2 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 20 de lei cu titlu de

cheltuieli pentru copiile xerox și suma de 13 lei cu titlu de cheltuieli pentru

redactarea cererii.

La 21 ianuarie 2020, Izoh Irina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ”Lear Corporation” cu privire la anularea ordinului, restabilirea la

locul de muncă, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la muncă și

repararea prejudiciului moral (f.d. 2-4 Vol. III).

În motivarea acțiunii, Izoh Irina a menționat că prin ordinul nr. 11800 din

20 noiembrie 2019, emis de SRL ”Lear Corporation”, i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară sub formă de mustrare, care nu i-a fost adus la cunoștință și nici nu

i-au fost solicitate explicații.

De asemenea, a relatat că prin ordinul nr, 11934 din 25 noiembrie 2019, i-a

fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de concediere.

Reclamanta a invocat că ilegalitatea ordinelor menționate, emise contrar

prevederilor legislației muncii.

Izoh Irina a solicitat anularea ordinului nr. 11800 din 20 noiembrie 2019, emis

de SRL ”Lear Corporation”, anularea ordinului nr. 11934 din 25 noiembrie 2019 ,

restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de

la muncă, încasarea sumei de 1 000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru emiterea

ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră,

încasarea sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru emiterea ordinului

de concediere, încasarea sumei de 20 de lei cu titlu de cheltuieli pentru copiile

xerox și suma de 15 lei cu titlu de cheltuieli pentru redactarea cererii.

Prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 03 iunie 2020, s-au conexat într-un

singur proces cauzele civile la cererea de chemare în judecată depusă de Izoh Irina

împotriva SRL ”Lear Corporation” cu privire la anularea ordinelor, restabilirea la

locul de muncă, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la muncă și

repararea prejudiciului moral (f.d. 129 Vol. I).

2

La 12 iunie 2020, Izoh Irina a depus cerere de concretizare a pretențiilor, prin

care a solicitat încasarea de la SRL ”Lear Corporation” a salariului pentru absența

forțată de la muncă în mărime de 36 803,46 de lei, încasarea sumei de 10 000 lei cu

titlu de prejudiciu moral și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 131 Vol. I).

Prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 12 iunie 2020, s-a admis cererea

Irinei Izoh cu prvirela renunțul parțial la acțiune.

S-a încetat cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Izoh Irina

în partea solicitării ”respectării modului de acordare a concediului anual plătit și

programarea concediului de odihnă anual în modul stabilit de Codul muncii” (f.d.

141-142 Vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 25 iunie 2020, s-a respins integral

cererea de chemare în judecată depusă de Izoh Irina.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că Izoh Irina a activat la SRL „Lear Corporation” în calitate de cusător.

În toamna anului 2019 în privința Irinei Izoh au fost aplicate mai multe

sancțiuni disciplinare și anume:

- prin ordinul nr. 11292/1 din 30 octombrie 2019 - sancțiunea disciplinară sub

formă de mustrare;

- prin ordinul nr. 11750 din 18 noiembrie 2019 - sancțiunea disciplinară sub

formă de mustrare;

- prin ordinul nr. 11800 din 20 noiembrie 2019 - sancțiunea disciplinară sub

formă de mustrare;

- prin ordinul nr. 11934 din 25 noiembrie 2019 – sancțiunea disciplinară sub

formă de concediere.

La caz, instanța de fond a constatat că în privința Irinei Izoh, la un interval

relativ scurt între încălcările constatate, i s-au aplicat sancțiuni disciplinare blânzi,

prin ce este evident că angajatorul a acționat tolerant și nu-i poate fi imputată rea

credința, prin urmare multiplele încălcări au dus la pierderea încrederii

angajatorului în raport cu salariatul.

Astfel, instanța a stabilit că angajatorul și-a bazat decizia de sancționare pe

Notele explicative ale altor angajați, printre care și superiori ai reclamantei

conform statutului.

Mai mult ca atât, pe parcursul examinării cauzei, au fost audiați martori, care

au declarat că Izoh Irina nu-și îndeplinea obligațiile, demonstrativ se juca în

telefon, se adresa cu cuvinte necenzurate în adresa altor angajați, care nu au fost

combătute de reclamantă prin probe.

În acest context, instanța a reținut că comportamentul necorespunzător al

reclamantei a dus la aplicarea sancțiunilor disciplinare, prin urmare ordinele

contestate de sancționare disciplinară au fost emise de către angajator cu

respectarea procedurii legale și asigurarea dreptului reclamantei la apărare, drept

urmare, pretențiile cu privire la anularea acestor ordine și repararea prejudiciului

moral cauzat astfel, sunt neîntemeiate.

Cu referire la pretențiile privind încălcarea dreptului la odihnă prin divizarea

concediului anual în mai multe părți cu o durată mai mică de 14 zile, instanța a

reținut că concediul a fost fracționat la cererea reclamantei, care a solicitat

3

acordarea concediului înafara graficului prestabilit, prin urmare nu poate fi

considerat ca fiind încălcat dreptul reclamantei la odihnă, or fracționarea respectivă

s-a făcut la cererea acesteia, în majoritatea situațiilor cererea era depusă cu o zi sau

cu câteva zile înainte.

Cu referire la cerințele de restabilire la locul de muncă, încasarea salariului și

a prejudiciului moral, acestea sunt derivate din cerințele de anulare a ordinelor de

aplicare a sancțiunilor disciplinare și în consecință concomitent cu cerințele de

bază urmează a fi respinse.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2021, s-a respins apelul

declarat de Izoh Irina și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ungheni din 25 iunie

2020.

La 17 aprilie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Izoh Irina a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu restituirea cauzei la rejudecare.

Recurenta Izoh Irina, în motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și anume art. 89, 201, 209 și 210 alin. (1)

lit. a) din Codul muncii.

De asemenea, a menționat că instanța de apel a constatat unele circumstanțe

care nu au fost dovedite cu probe.

Astfel, a specificat că instanțele inferioare urmau să stabilească

existența/inexistența motivelor sancțiunii disciplinare indicate în ordinele de

sancționare disciplinară, să descrie conduita neconformă a salariatului conform

contractului sau fișei de post, Regulamentului intern încălcate de salariat, abaterile

disciplinare comise, precum și faptul dacă aceste încălcări au fost indicate în

ordinele de sancționare.

În opinia recurentei, aceste circumstanțe urmează a fi verificate la rejudecarea

cauzei, or, instanțele inferioare au examinat superficial litigiul fără a intra în esența

acestuia.

Prin urmare, încălcările invocate au dus la încălcarea dreptului său la un

proces echitabil.

La 20 mai 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, fiind recepționat de către SRL ”Lear Corporation” la data de 26 mai

2021, conform avizului de recepție (f.d. 53 Vol. I).

La 18 iunie 2021, SRL ”Lear Corporation” a depus referință la recursul

declarat de Izoh Irina, prin care a solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 27 ianuarie

2021, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 17 aprilie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

5

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Izoh Irina, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Izoh Irina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

6