2ra-228/23 — incasarea platilor suplimentare pentru fiecare zi de intarziere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea platilor suplimentare pentru fiecare zi de intarziere
- Temei legal
- temeiurile declararii inadmisibilitatii recursului
2ra-228/23 — incasarea platilor suplimentare pentru fiecare zi de intarziere (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General
al Poliției,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ion
Fanari împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la încasarea
plăților suplimentare pentru fiecare zi de întârziere și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-228/23
NR. PIGD 2-20133559-01-2ra-08022023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.
Invocarea declarativă a art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă nu
constituie temei de admisibilitate a recursului.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. N. Arabadji,
Curtea de Apel Chișinău, jud. R. Pulbere, V. Mihaila, A. Pahopol,
16 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Inspectoratul General al Poliției,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 27 octombrie 2020, Ion Fanari, reprezentat de avocatul Anatolie
Pitel, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului
General al Poliției al MAI, solicitând obligarea achitării drepturilor salariale
pentru 13 zile din luna mai 2020, în funcția de ofițer superior în cadrul
Sectorului de poliție nr. 1 al Inspectoratului de poliție Buiucani al Direcției
de poliție mun. Chișinău a IGP al MAI, obligarea achitării pentru fiecare zi
de întârziere a câte 0,3% din suma neplătită în termen și încasarea
cheltuielilor de judecată în mărime de 5 000 de lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 04 mai 2020 a fost
emis ordinul nr. 198 ef. al Inspectoratului General al Poliției cu privire la
sancționarea disciplinară a unor angajați ai poliției din cadrul Direcției
chinologice, prin care fiind Șeful Secției câini detectori ai Direcției
chinologice, a fost sancționat disciplinar cu sancțiune – retrogradare din
funcție. Drept urmare, a fost numit în funcția de ofițer principal al Sectorului
de poliție nr. 1 al IP Buiucani al Direcției de poliție mun. Chișinău a IGP al
MAI.
Potrivit actului administrativ enunțat, la 05 mai 2020 s-a prezentat la
Sectorul de poliție nr. 1 al IP Buiucani al DP mun. Chișinău al
Inspectoratului General al Poliției al MAI.
Ulterior, la 22 mai 2020, prin ordinul Inspectoratului General al Poliției
al MAI nr. 225 ef. a fost modificat ordinul nr. 198 ef. din 04 mai 2020, cu
numirea în funcția de ofițer superior al Secției câini detectori a Direcției
chinologice a Inspectoratului General al Poliției al MAI, sancțiunea
disciplinară fiind aceeași.
Reclamantul a precizat că la efectuarea unui calcul matematic, în luna
mai 2020 a activat în cadrul Direcției chinologice din 01 mai 2020-04 mai
2020, însă i-a fost achitat salariul doar pentru 04 mai 2020, deoarece 01 mai
2020 a fost zi liberă, iar 02 mai 2020 și 03 mai 2020 zile de odihnă (sâmbătă
și duminică).
Prin ordinul Inspectoratului General al Poliției al MAI nr. 225 ef. din
22 mai 2020 a fost transferat în Direcția chinologică a Inspectoratului
General al Poliției al MAI, activând în perioada 2 mai 2020-31 mai 2020, per
total 6 zile. Astfel, în perioada lunii mai 2020, în Direcția chinologică a
1
Inspectoratului General al Poliției al MAI a activat 7 zile, iar în intervalul 05
mai 2020-21 mai 2020 a activat în calitate de ofițer superior în cadrul
Sectorului de poliție nr. 1 și din motive necunoscute a fost remunerat doar
pentru 7 zile.
Reclamantul a mai declarat că salariul pentru o zi de muncă în funcția
de ofițer superior al Secției câini detectori a Direcției chinologice a
Inspectoratului General al Poliției al MAI, constituia suma de 434 de lei,
formată din salariul de bază 342 de lei+20 de lei grad militar + 72 de lei spor
pentru condiții speciale. Pentru 13 zile activate în cadrul Sectorului de poliție
nr. 1 al Inspectoratului General al Poliției al MAI al DP mun. Chișinău al
IGP al MAI, urma să încaseze 5 642 de lei. Astfel, din 02 iunie 2020 și până
la ziua achitării efective a salariului, Inspectoratul General al Poliției al MAI
urma să-i achite suplimentar pentru fiecare zi de întârziere suma de 16, 926
de lei, formată din 5 642*0,3%.
La 25 iunie 2021, Ion Fanari, reprezentat de avocatul Anatolie Pitel, a
depus cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând obligarea achitării a
câte 0,3 % plăți suplimentare pentru fiecare zi de întârziere, la plata salariului
pentru perioada 04 mai 2020-22 mai 2020, a sumei de 4 333,56 de lei și
încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 5 000 de lei.
În motivarea acesteia, a indicat că în baza ordinului nr. 528 ef. din 11
decembrie 2020 al Inspectoratului General al Poliției al MAI, la 01 februarie
2021 i-a fost transferată la card suma de 5 896 de lei, salariu pentru perioada
de muncă 04 mai 2020-21 mai 2020.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 02 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Fanari. S-
a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Ion Fanari
cu titlu de plată suplimentară în mărime de 0,3% pentru fiecare zi de
întârziere din suma neplătită în termen, începând cu 01 iunie 2020 până la
01 februarie 2021 suma de 4 333,56 de lei și cheltuielile de judecată
constituite din cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5 000 de lei, iar
în total suma de 9 333,56 de lei. S-a încasat de la Inspectoratul General al
Poliției în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 270 de lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 14 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice (Vol.I,
f.d.167), Inspectoratul General al Poliției a depus apel împotriva hotărârii din
02 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând
admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și
pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
2
Prin decizia din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției și s-a menținut
hotărârea din 02 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că fiind învestită cu
judecarea cauzei în fond, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, prin hotărârea
din 02 decembrie 2021, a constatat temeinicia acțiunii înaintate de Ion
Fanari.
Verificând legalitatea hotărârii contestate în raport cu prevederile
aplicabile la caz și criticile aduse în apel, instanța de apel a constatat că
soluția instanței de fond este corectă și întemeiată. Or, reieșind din probele
administrate s-a constatat indubitabil că, Ion Fanari nu a fost retribuit pentru
activitatea în perioada 05 - 21 mai 2020, și doar în luna ianuarie 2021 i-a fost
calculat salariul pentru această perioadă în sumă de 3 891,36 de lei și
transferat pe contul reclamantului la 01 februarie 2021, suma de 5 896 de lei,
conform ordinului de plată nr.114 din 29 ianuarie 2021 și listei de transfer la
bancă.
Mai mult, având în vedere necalcularea și neachitarea în termen a
salariului reclamantului-intimat pentru perioada de muncă 05 – 21 mai 2020,
se atestă cu certitudine încălcarea de către angajator – Inspectoratul General
al Poliției al MAI atât a prevederilor art. 128 și art.142 din Codul muncii, cât
și Convenția Organizației Internaționale a Muncii asupra protecției salariului
nr.95 adoptată la Geneva la 1 iulie 1949, ratificată prin hotărârea
Parlamentului nr.593 din 26 septembrie 1995.
Din sensul normelor legale prevăzute în art. 43 din Constituție,
art.128, art.142, art. 329, art. 330 din Codul muncii, care au incidență la caz,
este de înțeles că compensația de întârziere conform art. 330 alin. (2) din
Codul muncii, se va calcula pentru fiecare sumă neachitată, începând cu
termenul de la care suma dată a devenit certă, exigibilă și scadentă și anume,
se va plăti suplimentar pentru fiecare zi de întârziere din suma neplătită în
termen, doar în cazul existenței vinei angajatorului ca o condiție obligatorie
prevăzută de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale indicate.
În conjunctura cadrului legal relatat supra, instanța de apel a
considerat că instanța de fond în mod întemeiat a admis acțiunea lui Ion
Fanari, deoarece după cum a constatat și prima instanță faptul întârzierii
achitării salariului reclamantului în mărime de 3 891,36 de lei pentru o
perioadă de la 01 iunie 2020 până la 01 februarie 2021, adică 245 zile, se
datorează exclusiv angajatorului și servește temei pentru angajator de a plăti
suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,3 la sută din suma neplătită în
termen. Or, Inspectoratul General al Poliției al MAI nu a obiectat asupra
termenului de întîrziere a achitării salariului și nici asupra sumei calculate de
către reprezentantul reclamantului în mărime de 4 333,56 de lei.
Astfel, nu poate fi reținut și urmează a fi respins argumentul
apelantului precum că Inspectoratul General al Poliției al MAI nu a avut
3
intenția de a-1 lipsi pe Ion Fanari de salariu și că nu a acționat din culpă în
raport cu ultimul.
La acest segment, instanța de apel a reținut ca fiind justificată
concluzia primei instanțe că în situația în care de către apelantul/pârât a fost
emis un ordin, care nu corespundea prevederilor legale, nefiind posibilă
executarea acestuia, fiind necesară emiterea a 2 ordine întru modificare și
completarea acestuia, inclusiv privind data intrării în vigoare, și respectiv,
achitarea salariului, se constată vina angajatorului în reținerea plății
salariului reclamantului-intimat, respectiv survine aplicabilitatea normei
consacrate la art.330 alin.(2) lit. e) din Codul muncii.
Cu referire la cheltuielile de judecată încasate, instanța de apel a
reținut că, prima instanță în mod corect a dispus admiterea acestora. Redând
în context prevederile art. 94 alin. (1), art. 96 alin. (1) și (11) din Codul de
procedură civilă, a menționat că din materialele cauzei s-a stabilit
incontestabil că, interesele reclamantului în ședințele de judecat au fost
reprezentate de avocatul Anatolie Pitel, în baza mandatului avocațial seria
MA nr. 1398100 din 26 octombrie 2020 (Vol.I, f.d. 2), iar pentru serviciile
de asistență juridică reclamantul a achitat suma de 5 000 de lei, fapt
confirmat prin bonul de plată seria GL nr. 084311 ( Vol.I, f.d.138).
Pentru dovada cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CtEDO,
se evidențiază necesitatea prezentării de către partea care pretinde
compensarea cheltuielilor, a următoarelor documente: dovada achitării
onorariilor avocaților (copii de pe dispozițiile de plată prin virament sau
bonurile de plată); copia de pe facturile de strictă evidență, emisă pentru
clienți-persoane juridice și în alte cazuri stabilite de legislație; listă detaliată
a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului aferent acestora (cu
tariful și orarul).
Astfel, instanța de apel a considerat corectă soluția instanței de fond
prin care s-a dispus compensarea cheltuielilor de asistență juridică în
mărimea deplină solicitată de către reclamant, or, această sumă constituie
lucrul efectuat de către avocat pe marginea cazului, precum și a taxei de stat
în mărime de 270 de lei.
Respectiv, deși pârâtul/apelant a recurs la dreptul său constituțional
de a ataca hotărîrea la o instanță superioară, acesta nu a prezentat anumite
probe suplimentare, prin care să ateste temeinicia celor solicitate, prin
cererea de apel.
În concluzie, instanța de fond a examinat cauza sub toate aspectele,
stabilind cu certitudine caracterul raportului juridic litigios, circumstanțele
de fapt real existente, legea materială ce guvernează situația. Iar obiecțiile
apelantului invocate în apel, instanța de apel le-a considerat nefondate,
afirmațiile acestuia sunt pur declarative și nu pot fi reținute, deoarece se
combat cu cele invocate supra și se axează asupra circumstanțelor care au
fost constatate și elucidate pe deplin de instanța de fond, având la bază
4
cumulul de probe, care au fost administrate și apreciate cu respectarea
normelor de drept procedural și susținute de normele de drept material. Or,
în sensul art. 386 alin. (2) din Codul de procedură civilă, o hotărîre legală în
fond nu poate fi casată numai din motive formale.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 18 ianuarie 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol.II,
f.d.1), Inspectoratul General al Poliției a depus cerere de recurs împotriva
deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel prin care a fost
menținută hotărârea primei instanței, pronunțarea unei noi hotărâri de
respingere a cererii de chemare în judecată.
În susținerea recursului, recurentul a invocat că instanța inferioară nu
a ținut cont de dezideratele legale și a adoptat o decizie fără a fi bazată pe un
fundament temeinic și material probator, făcând referire în motivarea
hotărârii asupra unor aspecte neelucidate pe deplin și care nu au fost
demonstrate prin probe în ședințele de judecată, fapt ce duce la adoptarea
unei soluții nemotivate, iar într-un final încălcarea dreptului la un proces
echitabil.
Totodată, reiterând ordinile emise, a precizat că nefiind posibilă
executarea pct.2 din ordinul nr.198 ef. din 04 mai 2020 Cu privire la
sancționarea disciplinară a unor salariați ai Poliției din cadrul Direcției
chinologice”, a fost emis Ordinul nr.225 ef. din 22 mai 2020 „Cu privire la
modificarea Ordinului șefului Inspectoratului General al Poliției nr. 198 ef.
din 04 mai 2020”, prin expunere în redacție nouă, după cum urmează:
„Pentru realizarea pct. l din prezentul ordin, a numi pe comisarul Fanari Ion
Gheorghe, în funcția de ofițer superior al Secției câini detectori a Direcției
chinologice a Inspectoratului General al Poliției”. La fel, a concretizat că în
actul de modificare nu a fost indicată data intrării în vigoare, astfel având
efect din momentul pronunțării (22 mai 2020). Astfel intimatului i-a fost
calculat și achitat salariul pentru luna mai 2020 pentru perioada 01-04 mai și
22-31 mai în mărime de 3 164 de lei.
Recurentul a declarat că în vederea elucidării unor circumstanțe
apărute în procesul de pregătire pentru ședința de judecată, a fost convocată
o ședință de lucru în cadrul Inspectoratului General al Poliției de către
Direcția juridică cu participarea subdiviziunilor de resort. Potrivit
procesului-verbal din 10 decembrie 2020 cu nr.34/2-7443 int. a fost atrasă
atenția subdiviziunilor de resort la corectitudinea emiterii actelor
administrative, examinarea petițiilor reclamantului, efectuarea procedurilor
administrative și modul de soluționare a lacunelor identificate de către
subdiviziunile de resort. În contextul subiectelor abordate, s-a convenit
asupra inițierii și efectuării unor operațiuni administrative privind includerea
unor prevederi exprese de achitare a salariului conform căruia a fost emis
ordinul nr. 528 ef. din 11 decembrie 2020 „Cu privire la modificarea
5
Ordinului șefului Inspectoratului General al Poliției nr.198 ef. din 04 mai
2020” conform căruia intimatului Ion Fanari pentru perioada 05-21 mai
2020, i-a fost calculat și achitat salariul din funcția de ofițer superior al
Secției câini detectori a Direcției chinologice în luna ianuarie 2021, prin
intermediul cardului bancar Moldindconbank în mărime de 3 891,36 de lei
conform ordinului de plată comun nr.114 din 29 ianuarie 2021 și listei de
transfer la bancă.
Prin pct.2 al ordinului nr. 528 ef. din 11 decembrie 2020 „Cu privire
la modificarea Ordinului șefului Inspectoratului General al Poliției nr.198ef.
din 04 mai 2020” a fost modificat, prin completare cu un nou punct-21:
„21.Prevederile punctului 2 al Ordinului șefului Inspectoratului General al
Poliției nr.198 ef. din 04 mai 2020 „Cu privire la sancționarea disciplinară a
unor salariați ai Poliției din cadrul Direcției chinologice, se vor aplica din 04
mai 2020”. Prin urmare, prin operațiunea juridică administrativă desfășurată
și anume indicarea datei de punere în aplicare, și anume 04 mai 2020, a fost
respectat dreptul lui Ion Fanari la salariu.
Suplimentar a afirmat că, potrivit art.12 și art. 15 din Legea nr.
320/2012, Direcția de poliție a mun. Chișinău constituie o autoritate publică
care se subordonează Inspectoratului General al Poliției, dar pe de altă parte,
în instanțele de judecată, Direcția de poliție a mun. Chișinău (art.15 din
Legea nr. 320/2012) are personalitate juridică și constituie subiect de drept
cu drepturi și obligații depline.
În opinia recurentului, ultimul nu are nicio vină, însă totuși i-a achitat
intimatului salariul pentru perioada de 13 zile (dovada a fost anexată).
Conform art. 13 alin. (1) lit. c) și e) din Legea nr. 320/2012, șeful
Inspectoratului General al Poliției gestionează bugetul aprobat de către
Ministerul Afacerilor Interne și propune Ministerului Afacerilor Interne
proiectul bugetului anual al Inspectoratului General al Poliției și proiectele
de rectificare a bugetului. Prin urmare, în speță nu sunt aplicabile prevederile
art.330 alin.(2) din Codul muncii, or nu s-a demonstrat vina angajatorului
Inspectoratul General al Poliției. Salariul reclamantului urma să fie achitat
de Direcția de poliție a mun.Chișinău, care, de fapt, i-a achitat salariul pentru
perioada de 13 zile. În circumstanțele expuse, urma să fie respinsă cerința cu
privire la încasarea penalității în temeiul art.330 alin.(2) din Codul muncii.
Cu referire la prevederile art.329 din Codul muncii, a menționat că a
asigurat achitarea salariului intimatului prin emiterea actului administrativ,
ordinul nr. 528ef. din 11 decembrie 2020, fiindu-i achitat salariul pentru
perioada de 05 mai 2020 - 21 mai 2020.
La 08 februarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în
adresa intimatului copia recursului declarat, creând astfel participanților la
proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs,
cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor
contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere
6
a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, anexată la
materialele dosarului (Vol.II, f.d.16). Din adresa intimatului s-a restituit
corespondența „nereclamată” (Vol.II, f.d.33).
Intimatul nu a făcut uz de dreptul procesual și nu a depus referință
la cererea de recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției a fost depus
până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi
examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească: c) a interpretat în mod eronat legea;
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să
participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces
căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei
au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a
soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e)
7
în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată
cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 27
septembrie 2022. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată
către participanții la proces la 07 octombrie 2022, prin intermediul poștei
electronice (Vol.I, f.d.211). Conform extrasului din poșta electronică anexată
la cererea de recurs, decizia integrală a fost comunicată recurentului la 21
decembrie 2022 (Vol.II, f.d.10). Astfel, recursul este depus în termen.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității
temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.
Din analiza recursului declarat rezultă că s-a invocat ca temei de
drept art. 432 alin.(2) lit. c) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
declarării recursului, citat supra. Astfel, cu referire la încălcarea normelor de
drept material prin interpretarea în mod eronat a legii, temeiul de drept
invocat de partea recurentă, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție nu a stabilit că normele aplicate ar fi fost eronat aplicate sau nu ar fi
fost aplicabile speței sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi
extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.
În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate
în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată,
respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele
recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra
căror instanța de apel s-a pronunțat.
8
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea
situației nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul
exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe
sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute
în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța
de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural
și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar
probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite
în art. 130 din Codul de procedură civilă.
La fel, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special
cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.
45).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor
Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile
care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme
cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Inspectoratul General
al Poliției, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)
și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului
și drept urmare, este inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1),
(2) din Codul de procedură civilă,
9
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul depus de Inspectoratul General al Poliției
împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Munteanu
10