2ra-498/23 — contestarea actului administrativ

La 01 august 2019 s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată către Inspectoratul de Poliție Râșcani al DP mun. Chișinău, Direcția de Poliție a mun. Chișinău, intervenient accesoriu Inspectoratul General al Poliției privind încasarea salariului restant în mărime de 20 112,00 lei pentru perioada 11martie 2016 - 08 august 2016.

În susținea acțiunii reclamantul a indicat că la 01 decembrie 2015, prin ordinul IGP nr. 838, a fost numit în funcția de ofițer urmărire penală-interimar al Secției urmărire penală al Inspectoratului de poliție Râșcani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău a Inspectoratului General al Poliției al MAI.

La 08 august 2016 reclamantul a depus o cerere personal, conform art. 47 alin. (1) lit. (a) al Legii cu nr. 320 din 27.12.2012 Cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, fiind astfel încetat contractul individual de munca nr. 14604 din 17.12.2015.

A susținut că pe parcursul perioadei de activitate în cadrul Inspectoratului de Poliție Râșcani al Direcției de Poliție a municipiului Chișinău a IGP al MAI, și anume din 11 martie 2016, finalizând perioada de instruire și începând activitatea în cadrul Inspectoratului, a fost încadrat în cadrul Grupei Operative al IP Râșcani mun. Chișinău, iar în cadrul Grupei Operative activa pe o perioadă de 24 ore, după care dispunea de 48 ore libere, ceea ce contravine Legii Supreme a RM care prevede în art. 43 alin. (3) că durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore, de asemenea încălcându-i-se și contractul individual de muncă, deoarece contractual individual de munca pe care l-a semnat prevedea durata normală a timpului de muncă de 8 ore pe zi, pe lună a câte 160 ore, însă el activa a câte 24 ore la 48 ore libere și în total în lună a câte 240-264 ore.

A indicat că, potrivit Contractului Colectiv de Muncă pe anii 2013-2018, încheiat între Inspectoratul General al Poliției MAI al RM și Sindicatul ,,DEMNITATE”, înregistrat la Inspectoratul Teritorial al Muncii la 15 noiembrie 2013 cu nr. 191/13, la capitolul III art. 20 este indicat expres: (3) Programul de lucru poate fi organizat de către șefii unităților, pe schimburi, astfel: 8 ore program de lucru - 16 ore timp liber, cu acordarea de zile libere în decursul lunii (numărul de zile libere este egal cu numărul zilelor de sâmbătă și duminică din luna respectivă, precum și al zilelor de sărbători legale ori declarate nelucrătoare); 12 ore program de lucru - 24 de ore timp liber; 24 de ore program de lucru - 72 de ore timp liber, iar (4) în cazul în care angajatul face parte din cadrul grupei operative, 2 constituită la nivelul unității, iar programul de lucru al grupei este de 24 de ore, timpul liber de care beneficiază se stabilește astfel: după un schimb, timpul de odihnă este de 48 de ore; după un schimb în zilele de odihnă sau în zilele de sărbători legale ori declarate nelucrătoare în afara graficului aprobat la începutul lunii, timpul liber este de 72 de ore.

A specificat că, potrivit art. 21 al Convenției, persoanele cu funcții de conducere care dispun ca angajații să desfășoare activități peste program, fără întocmirea documentelor în scris în acest sens, vor răspunde conform prevederilor legale. Totodată conform aceluiași articol alin. (8) din Contractul colectiv de muncă se menționează că efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită de art. 20 din prezenta Convenție este interzisă, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.

Reclamantul a menționat că, potrivit Ordinului IGP al MAI nr. 138 din 11 noiembrie 2013, capitolul VII secțiunea 6 din Instrucțiunea referitoare la organizarea activității de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al Poliției al MAI, pe lângă unitățile de gardă ale IGP al MAI, conducătorul acestora în conformitate cu graficul respectiv, constituie zilnic grupul sau, în dependență de situația operativă, mai multe grupuri operative și de urmărire penală, care activează pe parcursul a 24 ore, în următoarea componență: ofițerul de urmărire penală- superior al grupului, ofițerul de investigații, inspectorul de sector, specialistul criminalist, inspectorul serviciului supraveghere transport și circulație rutieră, după caz, și alți angajați ai organelor de poliție.

Totodată, Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 47 cu privire la reducerea timpului de muncă până la patruzeci de ore pe săptămână, adoptată la 2 Geneva la 22 iunie 1935, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1330 - XIII din 26 septembrie 1997, stabilește durata săptămânii de lucru de 40 de ore și obligă statul să întreprindă măsuri corespunzătoare în vederea realizării acestui scop.

Consideră că, pentru orele lucrate suplimentar celor prevăzute de contract, adică 8 ore pe zi, urma a fi remunerat pentru fiecare oră lucrată peste programul zilnic și pe timp de noapte. Or, aceste ore suplimentare de muncă în număr total de 310 ore, de către contabilitatea IP sectorul Râșcani, mun. Chișinău nu au fost calculate și mai mult ca atât, achitate, fapt prin care i-au fost încălcate drepturile sale în calitate de salariat, ceea ce contravine punctului 8 din contractul individual de muncă nr. 14604 din 07 decembrie 2015, în care este stabilită durata săptămânii de lucru de 40 de ore, cât și în fișa postului aprobată de către conducerea IP Râșcani al DP mun. Chișinău a IGP, în care, la condițiile de muncă, este stabilită perioada de muncă de 40 ore săptămână, 8 ore pe zi, luni-vineri, orele 08.00-17.00, pauza de masă 12.00-13.00. În rezultat, pentru orele de muncă prestate suplimentar celor indicate în contractual individual de muncă cât și în fișa postului, care sunt în număr de 310 ore, urma a fi remunerat suplimentar, fapt care însă nu s-a produs, iar în rezultat nu a beneficiat de plata salariului în mărimea cuvenită, fiindu-i astfel încălcate drepturile sale în calitate de salariat.

Efectuând un calcul pentru a putea stabili câte ore a activat suplimentar, reclamantul a constatat pentru luna aprilie - 72 ore suplimentare, pentru luna mai - 3 104 ore suplimentare; pentru luna iunie - 64 ore suplimentare; pentru luna iulie - 72 ore suplimentare.

În vederea probării pretenției înaintate, reclamantul a făcut trimitere la răspunsul IP Râșcani nr. 1308 din 19 ianuarie 2018, prin care i-a fost comunicat că a fost implicat în cadrul grupelor operative în servicii și anume: luna aprilie data de 1, 4, 7, 10, 13, 16, 19, 22, 25, 28, luna mai 1,4, 7, 10, 13, 16, 19, 22, 25, 28, 31, luna iunie 3, 6, 9, 12, 15, 18, 21, 24, 27, 30, luna iulie 3, 6, 9, 12, 15, 18, 21, 24, 27, 30, luna august 2, 5, 8.

De asemenea, reclamantul a anexat la prezenta cerere și graficul de serviciu aprobat de către conducerea IP Râșcani, prin care se demonstrează că era atras în grupele operative pe o perioadă de 24 ore, având ulterior 48 ore libere. De asemenea, a anexat și fișele de pontaj cu salariile ce i-au fost achitate pe perioada cât a fost angajat în cadrul Inspectoratului de Poliție Râșcani, din conținutul cărora se demonstrează că era remunerat pentru un program de muncă de la ora 8.00 până la 17.00 timp de 5 zile pe săptămână, contrar graficilor de serviciu în care activa câte 24 ore cu 48 ore timp de odihnă.

A indicat că, litigiul privind achitarea orelor suplimentare activate, a fost pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani la acțiunea înaintată de IGP privind recuperarea cheltuielilor pentru cursurile de formare profesională, la care a fost înaintată de către Negrei Nicolae o cerere reconvențională împotriva IGP privind achitarea orelor suplimentare neremunerate. Astfel, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 02 mai 2018 a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General al Poliției către Negrei Nicolae privind recuperarea cheltuielilor suportate pentru dezvoltarea profesională; s-au încasat de la Negrei Nicolae în beneficiul Inspectoratului General al Poliției cheltuielile suportate pentru dezvoltarea profesională în sumă de 12 328 (doisprezece mii trei 3 sute douăzeci și opt),71 lei. Acțiunea reconvențională, înaintată de Negrei Nicolae către Inspectoratul General al Poliției privind achitarea plăților salariale a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea dată, Negrei Nicolae a contestat-o cu apel, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2018 s-a decis admiterea apelului declarat de către Negrei Nicolae, a fost casată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 02 mai 2018 în partea respingerii acțiunii reconvenționale și în această parte s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care acțiunea reconvențională s-a admis parțial și s-au încasat de la Inspectoratul General al Poliției în folosul lui Negrei Nicolae plățile salariale neachitate în sumă de 20 112 lei, în rest cererea reconvențională a fost respinsă ca nefondată, în rest hotărârea instanței de fond fiind menținută.

La 12 februarie 2019 IGP a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în partea admiterii acțiunii reconvenționale, cu menținerea în această parte a hotărârii din 02 mai 2018 a Judecătoriei Chisinău, sediul Rîscani.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 mai 2019 s-a admis recursul declarat de către IGP al MAI, s-a casat parțial decizia din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 02 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, 4 sediul Râșcani, în partea acțiunii reconvenționale, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri prin care s-a respins cererea reconvențională depusă de către Negrei Nicolae împotriva IGP al MAI al RM cu privire la obligarea achitării plăților salariale pentru orele de muncă lucrate suplimentar în baza graficului de serviciu și pentru concediul anual de odihnă.

Reclamantul a subliniat că, emițând decizia dată, Curtea Supremă de Justiție, în pagina nr. 11 a stabilit că, Inspectoratul General al Poliției este pârât necorespunzător în acțiunea reconvențională, or, legislația în vigoare cert stabilește că debitor al obligației de achitare a sumelor bănești ce rezultă din raporturile de muncă poate fi entitatea în subordinea căreia activează creditorul obligației la momentul înaintării acțiunii în modul prevăzut de lege. Deci, calitatea de debitor al obligației de plată a sumelor bănești solicitate de către Negrei Nicolae în prezenta cauză îi revine nemijlocit Inspectoratului de Poliție Râșcani a Direcției de Poliție mun. Chișinău, cu care ultimul a avut raporturi de muncă, fiind o entitate juridică distinctă, ce se bucură de autofinanțare proprie, cu cont trezorerial separat.

Astfel, în vederea achitării salariului pe orele de muncă activate suplimentar, reclamantul a înaintat către IP Râșcani al DP mun. Chișinău o cerere prealabilă.

La 26 iunie 2019 Negrei Nicolae a recepționat răspunsul prin care IP Râșcani i a comunicat că, potrivit ordinului IGP nr. 58 din 08 februarie 2017 cu privire la implementarea proiectelor pilot privind regionalizarea unor servicii din cadrul DP mun. Chișinău și DP UTA Gagauz-Yeri a IGP, secția resurse umane, serviciul juridic, serviciul comunicații, serviciul logistic și contabilitatea, au fost regionalizate în cadrul Direcției de Poliție a mun. Chișinău. Ca urmare, cererea sa a fost expediată în adresa DP mun. Chișinău.

La 23 iulie 2019 reclamantul a recepționat răspunsul DP mun. Chișinău, prin care i s-a refuzat să i se achite salariul pentru orele activate suplimentar, făcându-se trimitere la art. 163 lit. c) din Codul administrativ și art. 355 alin. (1) Codul muncii, pe faptul înaintării acțiunii direct în instanța de judecată.

Prin decizia din 19 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul declarat de Inspectoratul de Poliție Râșcani al DP mun. Chișinău, Direcția de Poliție a mun. Chișinău, casată hotărârea din 10 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că Inspectoratul de Poliție Râșcani mun. Chișinău din cadrul Direcției de Poliție a mun. Chișinău nu are personalitate juridică distinctă și, corespunzător, nu practică activitate administrativă și, implicit, nu poate fi de sine stătător subiect în raportul obligațional de răspundere civilă, fiind limitat la atribuții caracteristice de apărare a ordinii publice. Respectiv, instanța de apel a conchis că acțiunea înaintată de Negrei Nicolae a fost îndreptată împotriva unui pârât necorespunzător.

La 03 august 2022 Negrei Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei din 19 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.

Prin decizia din 14 decembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul declarat de Negrei Nicolae, s-a casat decizia din 19 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

Instanța de recurs a indicat că în primul rând, prezentul litigiu a fost inițiat în urma deciziei din 29 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-a stabilit că Inspectoratul General al Poliției al MAI este pârâtul necorespunzător, indicându-i-se în mod expres reclamantului că debitorul al obligației de achitare a sumelor bănești ce rezultă din raporturile de muncă poate fi entitatea în subordinea căreia activează creditorul obligației la momentul înaintării acțiunii în modul prevăzut de lege. Totuși, prezenta acțiune a fost îndreptată nu doar către entitatea în subordinea căreia reclamantul a activat - Inspectoratul de Poliție Rîșcani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău, ci a fost indicată distinct și Direcția de Poliție a mun. Chișinău în calitate de copârâtă. Astfel, instanța de apel, ajungând la concluzia că Inspectoratul de Poliție Rîșcani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău nu este pârâtul corespunzător, a omis să examineze pretențiile formulate în acțiune față de cel de al doilea pârât - Direcția de Poliție a mun. Chișinău.

Analizând înscrisurile anexate la materialele cauzei, CSJ a stabilit cu certitudine că prin decizia din 02 mai 2017 a Camerei Înregistrării de Stat, Inspectoratul de Poliție Râșcani a fost radiat din Registrul de stat al unităților de drept (f.d. 135, vol. I).

Prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 172 din 07 aprilie 2017, s-a stabilit la pct. 1.3 că Direcția de poliție mun. Chișinău va prelua drepturile și obligațiile contractuale ale Inspectoratelor de poliție din subordine, după radierea acestora de la Camera Înregistrării de Stat. 9 10 Astfel, Colegiul lărgit atrage atenția asupra faptului că prin decizia din 19 mai 2022, Curtea de Apel Chișinău a creat situația în care reclamantul a obținut două decizii contradictorii în ceea ce privește pârâtul față de care urma a se adresa în instanță, ignorând faptul că Negrei Nicolae a indicat în calitate de copârât și Direcția de poliție a mun. Chișinău și evitând a se expune asupra preluării de către aceasta a drepturilor și obligațiilor Inspectoratelor de poliție din subordine. 6

Reieșind din cele expuse supra, CSJ a conchis că instanța de apel a stabilit incorect pârâtul pe marginea litigiului și, din aceste considerente, nu a examinat cererea de apel în fond.

Pentru a decide astfel, reținând particularitățile și circumstanțele speței, instanța de apel a specificat că prin decizia din 29 mai 2019 Curtea Supremă de Justiție, în pagina nr. 11, a stabilit că, Inspectoratul General al Poliției este pârât necorespunzător în acțiunea reconvențională, or, legislația în vigoare cert stabilește că debitorul al obligației de achitare a sumelor bănești ce rezultă din raporturile de muncă poate fi entitatea în subordinea căreia activează creditorul obligației la momentul înaintării acțiunii în modul prevăzut de lege. Prin urmare, calitatea de debitor al obligației de plată a sumelor bănești solicitate de către Negrei Nicolae în prezenta cauză îi revine nemijlocit Inspectoratului de Poliție Rîșcani a Direcției de Poliție mun. Chișinău, cu care ultimul a avut raporturi de muncă, fiind o entitate juridică distinctă, ce se bucură de autofinanțare proprie, cu cont trezorerial separat.

Astfel, ținând cont de concluziile instanței de recurs, Negrei Nicolae a înaintat prezenta acțiune, indicând în calitate de copârâți Inspectoratul de poliție Rîșcani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău și Direcția de Poliție a mun. Chișinău, avînd în vedere că în urma deciziei din 29 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a stabilit că Inspectoratul General al Poliției al MAI este pârâtul necorespunzător, indicându-i-se în mod expres reclamantului că debitorul al obligației de achitare a sumelor bănești ce rezultă din raporturile de muncă poate fi entitatea în subordinea căreia activează creditorul obligației la momentul înaintării acțiunii în modul prevăzut de lege.

Însă, instanța de apel a specificat că prin decizia din 02 mai 2017 a Camerei Înregistrării de Stat, Inspectoratul de Poliție Rîșcani a fost radiat din Registrul de stat al unităților de drept (f.d. 135, Vol. I). Prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 172 din 07 aprilie 2017, s-a stabilit la pct. 1.3 că Direcția de poliție mun. Chișinău va prelua drepturile și obligațiile contractuale ale Inspectoratelor de poliție din subordine, după radierea acestora de la Camera Înregistrării de Stat (f.d. 49).

Astfel, în situația descrisă, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond a stabilit incorect pârâtul pe marginea litigiului, or, în contextul în care Direcția de poliție mun. Chișinău a preluat toate drepturile și obligațiile 7 contractuale ale Inspectoratelor de poliție din subordine, la caz ale Inspectoratului de Poliție Rîșcani, obligațiile salariale urmează a fi îndreptate către Direcția de poliție mun. Chișinău. Prin urmare, cerințele înaintate față de Inspectoratul de Poliție Rîșcani al DP mun. Chișinău, urmează a fi respinse ca fiind înaintate către un pârât necorespunzător.

Totodată, cu privire la cerința formulată de reclamant față de Direcția de Poliție a mun. Chișinău privind plata sumei de 20 112 lei ce constituie salariul restant conform orelor de muncă lucrate suplimentar în baza graficului de serviciu a efectivului IP Râșcani al DP mun. Chișinău în cadrul grupelor operative pentru perioada de la 11.03.2016 pînă la 08.08.2016, instanța de apel a considerat-o drept întemeiată.

În acest sens instanța de apel a indicat că potrivit fișelor de pontaj cu salariile ce i-au fost achitate, reclamatul a fost remunerat pentru o muncă de 8 ore în zi (f.d. 38-41, Vol. I), iar orele lucrate suplimentar nu i-au fost achitate, deși Negrei Nicolae a prezentat probe pertinente întru confirmarea faptului că, munca prestată în zilele de lucru tabelate, nu a fost limitată la 8 ore, dar a durat 24 de ore.

Instanța de apel a apreciat critic afirmațiile apelantei Direcția de Poliție a mun. Chișinău cu privire la faptul că calculul prezentat nu poate fi reținut de instanță, nefiind prezentate careva probe contabile. Or, din materialele cauzei instanța de apel a reținut că intimatului Negrei Nicolae, pentru luna aprilie 2016, i s-a calculat 168 ore lucrătoare, deși potrivit graficului de serviciu a efectivului IP Râșcani, precum și răspunsului Direcției de Poliție mun. Chișinău, IP Rîșcani nr. 1308 din 19.01.2018, se confirmă că Negrei Nicolae a fost implicat în serviciu în luna aprilie - 1, 4, 7, 10, 13, 16. 19, 22, 25, 28, adică 10 zile × 24 ore, ceea ce constituie în total 240 ore.

Astfel, luând în considerare faptul că, salariul pentru 168 ore a fost achitat, angajatorul urmează să efectueze achitarea pentru 72 ore, de muncă prestată, dar neremunerată, reieșind din calculul anexat la dosar (f.d. 42,Vol. I). De asemenea, aceeași situație se referă și la timpul de muncă prestat în luna mai, nefiind efectuată plata pentru 104 ore de muncă prestată, luna iunie - 64 ore și luna iulie - 72 ore de muncă (f.d. 42).

Astfel, pentru orele lucrate suplimentar celor prevăzute de contract, adică 8 ore pe zi, Negrei Nicolae urma a fi remunerat pentru fiecare oră lucrată peste programul zilnic, și pe timp de noapte, aceste ore suplimentare de muncă, de către contabilitate nefiind calculate și achitate, fapt prin care i-au fost încălcate drepturile reclamantului/intimat Negrei Nicolae în calitatea sa de salariat.

Totodată, deși Direcția de Poliție mun. Chișinău invocă că acest calcul nu este corect, careva probe în combaterea acestor calcule nu a prezentat, sau careva probe care să ateste că i-a fost achitate orele muncite în volum deplin, la fel nu au fost prezentate.

În acest context, instanța de apel a menționat că nu constituie temei de respingere a acțiunii argumentele apelantului cu privire la faptul că nu a fost emis un ordin de atragere la muncă suplimentară a intimatului, or, prin răspunsurile sale Direcția de Poliție mun. Chișinău nu a negat faptul că Negrei Nicolae a fost atras la muncă și a lucrat mai multe ore suplimentare, conform graficului prezentat. Astfel, 8 la caz lipsa ordinului este o încălcare a legislației muncii și ține de obligația angajatorului să emită actele corespunzătoare în conformitate cu legislația muncii, consecințele lipsei ordinului nefiind imputabile salariatului Negrei Nicolae.

În motivarea recursului recurentul a indicat că distinct de cele menționate în cererea de chemare în judecată, de către angajator nu a fost emis niciun ordin de atragere la muncă suplimentară așa cum prevede art. 104 Codul muncii, iar în lipsa ordinului respectiv calcularea și achitarea muncii suplimentare contravine legislației.

Astfel, consideră că reieșind din faptul că nu au fost prezentate documente justificative, cum ar fi ordinul de atragere la muncă suplimentară, raportul conducătorului) , deci și calculele indicate în cererea de chemare în judecată sunt neîntemeiate.

Art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) stipulează că: „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) reglementează că: „Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede că: 9 „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b¹) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) statuează că: „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) stabilește că: „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă, reglementează că: ,,(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza recursului depus de Direcția de Poliție mun. Chișinău rezultă că recurentul a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin.(2) lit. c) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurenta a făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.2 lit. c) CPC – interpretarea eronată a legii, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers. 10

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă, și anume, dacă au fost săvârșite alte încălcări decât cele indicate ce ar constitui temei de declarare a recursului în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau dacă instanța de apel a apreciat probele arbitrar, sau dacă ar exista erori comise ce ar duce la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nu a depistat.

Totodată, Completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată menționează că recursul conține obiecții de fapt și de drept, care au fost analizate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată reține că argumentele invocate de către recurent nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Direcția de Poliție mun. Chișinău ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de prevederile art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,