3ra-760/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-760/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Gherman Oleg împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii
actului administrativ,
împotriva deciziei din 19 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-760/24
NR. PIGD 2-23038080-01-3ra-05092024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. T. Avasiloaie
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Braga, G. Dașchevici,
2 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Casa Națională de Asigurări Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 14 martie 2023, Oleg Gherman a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând anularea
Deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale, Oficiul Teritorial Bălți
nr.02/2023/3381, data de creare 10.02.2023, data tipăririi 23.02.2023 și data
de semnare 13.02.2023 și refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale
nr.499/23 din 10.03.2023, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de
a emite actul administrativ favorabil privind stabilirea lui Gherman Oleg
pensia pentru vechime în muncă, reieșind din vechimea în muncă de 25 ani,
06 luni și 24 zile, începând cu data de 03.02.2023, încasarea de la Casa
Națională de Asigurări Sociale în beneficiul lui Gherman Oleg cheltuielile
de judecată suportate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Ordinul IGP nr.
57ef din 31.01.2023, raportul său de serviciu a încetat începând cu
02.02.2023, ca urmare a acumulării vechimii necesare pentru pensionare,
fapt confirmat de certificatul Inspectoratului de Poliție Bălți din 07.02.2023,
care atestă o vechime totală în muncă de 25 ani, 6 luni și 24 zile, în
conformitate cu art. 13 lit. a) din Legea nr. 1544/1993.
În opinia reclamantului, Casa Națională de Asigurări Sociale a calculat
greșit vechimea sa în muncă, întrucât nu a aplicat înlesnirea prevăzută de pct.
8 lit. d) din H.G. nr. 78/1994, conform căreia pentru activitatea prestată în
cadrul Serviciului detenție și escortă al IP Bălți, se acordă două luni vechime
pentru fiecare lună de serviciu efectuată. Fără aplicarea acestui beneficiu,
CNAS a reținut o vechime mai mică, respectiv de doar 23 ani, 7 luni și 8 zile,
și a refuzat stabilirea pensiei.
Contestând această decizie, reclamantul a formulat o cerere prealabilă,
insistând că perioada 02.02.2021 – 02.02.2023 trebuia calculată cu aplicarea
coeficientului 2:1, ceea ce ar confirma că deține vechimea minimă necesară
pentru acordarea pensiei.
1
Prin răspunsul nr. 499/23 din 10.03.2023, Casa Națională de Asigurări
Sociale a respins cererea prealabilă.
Reclamantul Gherman Oleg susține că neaplicarea corectă a
dispozițiilor legale referitoare la înlesnirile privind calculul vechimii îi
încalcă dreptul la pensie și generează un tratament inegal față de alte
persoane aflate în situații similare, invocând în sprijinul poziției sale pct. 8
lit. d) din H.G. nr. 78/1994, Avizul consultativ al Plenului Curții Supreme de
Justiție din 29 septembrie 2014, precum și jurisprudența CtEDO, inclusiv
cauza Ștefanică și alții c. României, care subliniază că soluțiile divergente în
cazuri similare afectează securitatea raporturilor juridice și dreptul la un
proces echitabil.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 6 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis integral acțiunea. S-a anulat decizia CTAS Bălți a Casei
Naționale de Asigurări Sociale nr.02/2023/3381 din 10.02.2023 (data
tipăririi 23.02.2023) și decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale a
Republicii Moldova de soluționare a cererii prealabile nr.499/23 din
10.03.2023. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale, oficiul teritorial
competent, să emită o decizie nouă, în temeiul cererii depusă de Gherman
Oleg la data de 08.02.2023 (02/2023/2098), prin care să-i stabilească lui
Gherman Oleg pensia pentru vechime în serviciu, reieșind din vechimea în
muncă de 25 ani 06 luni 24 zile. S-a încasat de la Casa Națională de Asigurări
Sociale în beneficiul lui Gherman Oleg suma de 10 000 lei, cu titlul de
compensare a cheltuielilor pentru asistența juridică.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 15 decembrie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat
apel împotriva hotărârii primei instanțe.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 19 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis
apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a modificat
hotărârea din 6 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani în
partea încasării cheltuielilor de asistență juridică, prin micșorarea
cuantumului încasat de la 10 000 lei la suma de 3 000 lei. În rest, hotărârea
s-a menținut.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că hotărârea primei
instanțe este legală și temeinică în ceea ce privește anularea deciziilor emise
2
de Casa Națională de Asigurări Sociale și obligarea acesteia să emită o nouă
decizie de stabilire a pensiei lui Gherman Oleg pentru vechimea în muncă de
25 ani, 6 luni și 24 zile. Instanța a constatat că activitatea desfășurată de
acesta în cadrul Serviciului detenție și escortă al IP Bălți se încadrează în
prevederile pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21.02.1994,
beneficiind de înlesnirea de calcul 2:1.
Instanța a observat, de asemenea, că ulterior, la 11.01.2024, însăși
Casa Națională de Asigurări Sociale a emis decizia nr. 02/2024/437, prin
care i-a stabilit lui Gherman Oleg pensia pentru vechime în muncă,
confirmând astfel temeinicia pretențiilor acestuia.
Cu privire la cheltuielile de asistență juridică, instanța de apel a
apreciat că suma de 10 000 lei stabilită de prima instanță este excesivă în
raport cu complexitatea cauzei, durata ședințelor de judecată și volumul
efectiv de muncă al avocatului, considerând rezonabilă suma de 3 000 lei.
Instanța a subliniat că obligația de compensare a cheltuielilor de
asistență juridică există doar în măsura în care acestea sunt reale, necesare și
rezonabile, iar reducerea cuantumului nu afectează convenția dintre client și
avocat, vizând exclusiv suma care poate fi impusă părții care a pierdut
procesul.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 26 august 2024, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat
recurs împotriva deciziei din 19 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să
fie respinsă.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat
că instanța de apel a pronunțat o decizie eronată, întrucât nu a analizat în mod
complet și multilateral actele normative și dispozițiile legale aplicabile
litigiului și nu a stabilit corect circumstanțele de fapt reținute de instanțele
inferioare.
Recurenta a susținut că, la data soluționării cererii inițiale, Gherman
Oleg nu întrunea vechimea necesară de 25 ani pentru stabilirea pensiei, fiind
confirmată o vechime de doar 23 ani, 07 luni și 08 zile, iar emiterea ulterioară
a deciziei din 11.01.2024, prin care i-a fost stabilită pensia, nu înlătură
caracterul legal al refuzului inițial exprimat prin decizia din 10.02.2023.
3
De asemenea, Casa Națională de Asigurări Sociale a arătat că
instanțele de fond și de apel au apreciat în mod arbitrar și nejustificat
cuantumul cheltuielilor de asistență juridică, fără a verifica realitatea,
necesitatea și caracterul rezonabil al sumei solicitate. A susținut că partea
intimată nu a demonstrat aportul efectiv al avocatului la soluționarea cauzei,
timpul și munca depusă, complexitatea litigiului sau eventualele limitări ale
activității avocatului în alte dosare.
În sprijinul poziției sale, CNAS a invocat Hotărârea explicativă a
Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 25 din 28.06.2004 și jurisprudența
Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit cărora cheltuielile de judecată
pot fi compensate doar în măsura în care sunt dovedite, necesare și
rezonabile, fiind obligatorie prezentarea de acte justificative și de argumente
privind complexitatea cauzei, aportul avocatului și timpul efectiv lucrat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus
tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.
d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
4
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
atestă că decizia motivată a fost notificată Casei Naționale de Asigurări
Sociale la 6 august 2024, iar recursul a fost depus la 26 august 2024, cu
respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
5
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
6
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.
h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
7