3ra-705/24 — cu privire la anulareaactului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-705/24 — cu privire la anulareaactului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Morari Serghei împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la anularea actelor administrative și obligarea emiterii

actului administrativ,

împotriva deciziei din 2 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău

(Dosarul nr. 3ra-705/24

NR. PIGD 2-23035148-01-3ra-12082024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de

casare a ei.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. C. Guzun

Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, V. Sîrbu, A. Bostan,

26 martie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de Casa

Națională de Asigurări Sociale,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Ion Malanciuc, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând anularea Deciziei

CNAS (oficiul teritorial Ocnița) privind refuzul în stabilirea pensiei pentru

vechime în serviciu nr. 38/2023/666 din 27.01.2023, a răspunsului CNAS nr.

345/23 din 21.02.2023, obligarea CNAS de a emite actul administrativ

favorabil în privința lui Morari Serghei privind stabilirea pensiei pentru

vechime în muncă în baza certificatului eliberat de Inspectoratul de Politie

Edineț din 28.12.2022 și încasarea cheltuielilor suportate din contul Casei

Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova.

a adresat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ocnița cu cerere de stabilire a

pensiei pentru vechimea în muncă, anexând certificatul eliberat de MAI din

28.12.2022, care atestă o vechime totală de 25 ani, 2 luni și 8 zile, conform

dosarului personal.

motivându-se că stagiul confirmat este de doar 23 de ani, întrucât activitatea în

cadrul izolatorului de detenție provizorie nu ar corespunde prevederilor pct. 8

lit. d) din HG nr. 78/1994 privind înlesnirile pentru calcularea vechimii în

muncă.

certificatului emis de MAI și recalcularea vechimii.

de certificatul nr. 119 din 28.12.2022, întocmit în temeiul dosarului personal.

Calcularea vechimii cu coeficientul 2:1, pentru activitatea în izolatorul de

detenție provizorie, este susținută de Avizul consultativ al Plenului Curții

Supreme de Justiție din 29.09.2014 și practica judiciară în cauze similare.

Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21.04.1994.

1

în temeiul HG nr. 78/1994 și Ordinului MAI nr. 96/2018, ceea ce a determinat

emiterea Ordinului MAI nr. 687ef din 06.12.2022 privind eliberarea

reclamantului din serviciu, în baza acumulării vechimii necesare pentru pensie.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Rîșcani, s-a admis integral acțiunea. S-a anulat decizia Casei Naționale de

Asigurări Sociale, Oficiul teritorial Ocnița nr. 38/2023/666 din 27.01.2023, ca

fiind ilegală. S-a anulat decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 345/23

din 21.02.2023, ca fiind ilegală. S-a obligat Casa Națională de Asigurări

Sociale să emită act administrativ favorabil privind stabilirea lui Morari

Serghei a pensiei pentru vechime în muncă în baza certificatului eliberat de

Inspectoratul de Poliție Edineț la data de 28.12.2022. S-a încasat din contul

Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul lui Morari Serghei

cheltuielile de asistență juridică, în sumă de 5 000 lei și a cheltuielilor de

transport, în sumă de 1 000 lei.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

apel împotriva hotărârii primei instanțe.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din

10 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

instanțe a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind întemeiată.

dreptul pretins – respectiv dreptul la pensie pentru vechime în serviciu – este

susținut de certificatul eliberat de organul abilitat (Inspectoratul de Poliție

Ocnița), emis în temeiul dosarului personal, care atestă vechimea totală de 25

ani, 2 luni și 8 zile, inclusiv perioada lucrată în izolatorul de detenție

provizorie, calculată cu înlesnirea 2:1.

nr. 1544/1993, persoanele cu statut special beneficiază de pensie pentru

vechime în serviciu dacă acumulează minim 25 de ani de activitate, iar

certificatul eliberat de MAI confirmă acest drept.

2

Guvernului nr. 78/1994, Curtea a reținut că activitatea desfășurată în cadrul

izolatorului de detenție provizorie corespunde condițiilor prevăzute de acest

articol, fiind destinată deținerii persoanelor reținute și având regim specific,

astfel încât înlesnirea de 2:1 este aplicabilă.

determinarea vechimii în serviciu – sunt presumate a fi legale și corect

întocmite, iar CNAS nu a adus probe suficiente pentru a răsturna această

prezumție.

instanțe, reținând că reclamantul a fost asistat de avocat, iar suma solicitată

(000 lei) este proporțională, rezonabilă și justificată în raport cu natura cauzei

și munca depusă de apărător. Suma de 1000 lei pentru transport a fost, de

asemenea, considerată întemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

împotriva deciziei din 2 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

integrală a acesteia, cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie

respinsă.

ARGUMENTELE RECURSULUI

că instanța de apel a pronunțat o hotărâre eronată, cu aplicarea greșită a

normelor de drept material, precum și cu ignorarea atribuțiilor CNAS privind

verificarea temeiniciei și legalității actelor prezentate în dosarul de pensionare.

corespunzător dispozițiile pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994,

conform cărora înlesnirea de două luni vechime în muncă pentru o lună de

serviciu se aplică strict pentru activitatea prestată în instituții penitenciare de

tip închis, izolatoare de urmărire penală, instituții de tratare a bolnavilor

contagioși sau psihici și lucrări de subteran.

în cadrul izolatorului de detenție provizorie al CPS Ocnița nu se încadrează în

condițiile expres și limitativ prevăzute de norma legală sus-menționată, fiind

specifică activităților de pază și escortă, și nu de detenție propriu-zisă în sensul

regimului penitenciar închis.

Inspectoratul de Poliție Ocnița nu conține temeiul juridic expres care să

justifice aplicarea coeficientului de înlesnire 2:1, iar în baza competențelor

3

stabilite prin art. 49 alin. (3) din Legea nr. 1544/1993, avea dreptul să verifice

autenticitatea și fundamentul juridic al actului prezentat.

inferioare, recurenta a susținut că nu s-au prezentat suficiente dovezi privind

aportul real al avocatului, complexitatea cauzei și necesitatea onorariului

solicitat. A invocat, în acest sens, Hotărârea Plenului CSJ nr. 25 din

28.06.2004, potrivit căreia cheltuielile trebuie să fie justificate ca fiind reale,

necesare și rezonabile.

000 lei pentru transport este exagerată, iar instanțele inferioare nu au analizat

criterii precum: timpul și munca efectivă a avocatului, experiența,

complexitatea cauzei și impactul asupra activității profesionale a apărătorului.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia

contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin

admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de

Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a

fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d)

sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la

rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare

pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate

de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de

recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere

irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

4

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil

în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

atestă că decizia motivată a fost notificată CNAS la 24 iulie 2024, iar recursul

a fost depus la 2 august 2024, cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul

administrativ.

inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv

al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții

de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex

officio a erorilor de drept.

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind

interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material

sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în

cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel,

fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei

încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu

5

privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de

art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 2451 din Codul administrativ.

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe

care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea

unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control

efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale

a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură

în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

6

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,

și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară ca inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

7