2rac-18/24 — incasarea datoriei,

2rac-18/24 — incasarea datoriei, (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ Nr.5 din Chișinău, în

procedura falimentului, reprezentată de lichidatorul Oleg Muntean,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Societate pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” împotriva Întreprinderii

Municipale de Gestionare a Fondului Locativ Nr.5 din Chișinău, în

procedura falimentului, cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 15 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2rac-18/24

NR. PIGD 2-2113386-01-2rac-23012024)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023.

Invocarea declarativă a prevederilor art. 432 alin. (1) lit. a), e) din Codul de

procedură civilă nu constituie temei pentru admisibilitatea recursului.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. Gh. Stratulat,

Curtea de Apel Chișinău, jud. Iu. Cotruță, I. Țurcan, N. Budăi,

18 iunie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ Nr.5 din

Chișinău, în procedura falimentului, reprezentată de lichidatorul Oleg

Muntean,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Ion Munteanu, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

chemare în judecată împotriva Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău, solicitând

încasarea datoriei în mărime de 4 136 325,94 de lei, acumulată pentru

perioada iunie 2017 - august 2021 și a taxei de stat în mărime de 50 000 de

lei.

a încheiat cu Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău contractul pentru livrarea apei și

recepționarea apelor uzate nr. 4-005-33/01 din 15 octombrie 1997. În temeiul

pct. 3.1.1 din contract și-a asumat obligația de a presta servicii de alimentare

cu apă și evacuare a apelor uzate, iar pârâtul- să achite costul apei consumate

și evacuarea apelor uzate conform tarifelor fixate. Volumul de apă consumat

a fost calculat în baza pct. 4.1. din contract, conform indicilor înregistrați de

contoarele instalate la branșamentele blocurilor locative și fixate în cartelele

de evidență, semnate de ambele părți. Potrivit facturilor fiscale eliberate de

operator, Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău s-a obligat să achite serviciile

prestate până la limita indicată în factură. Însă ultima a încălcat obligațiunile

contractuale prin neachitarea plăților pentru serviciile acordate categoriei de

consumatori pentru perioada iunie 2017- august 2021, inclusiv suma datoriei

curente acumulate constituia 4 136 325,94 de lei.

Chișinău, drept urmare a admiterii cererii introductive, s-a constatat

insolvabilitatea debitorului Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău și s-a intentat

procedura de insolvabilitate față de acesta, fiind desemnat Oleg Muntean în

calitate de administrator al insolvabilității.

a creanțelor, solicitând admiterea creanței în sumă de 6 436 633,22 de lei cu

titlu de datorie, validarea acesteia și includerea în tabelul definitiv al

creanțelor, la creanțe chirografare de rangul V. Instanța de judecată a validat

S.A. ,,Apă-Canal Chișinău” în calitate de creditor chirografar de rangul V,

cu creanța în sumă de 6 436 633,22 de lei.

Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău reclamația nr. 1200/7460 din 27 mai 2021,

1

prin care a solicitat achitarea datoriei de 3 924 364,55 de lei, însă care a rămas

fără răspuns.

după intentarea procesului de insolvabilitate în privința Î.M.G.F.L. Nr. 5 din

Chișinău, furnizorii precum S.A. „Termoelectrica” și S.A. „Apă-Canal

Chișinău” continuă în mod neîntrerupt furnizarea de energie termică,

alimentare cu apă și de canalizare către debitorul insolvabil, corespunzător

Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău are obligația de a presta servicii locativ-

comunale la toți locatarii blocurilor, fiind recepționate facturile fiscale lunare

trimise spre plată, semnate de către administratorul insolvabilității.

Beneficiarii finali ai serviciilor respective sunt proprietarii/chiriașii de

locuințe administrate de Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău, care achită plata

pentru servicii, mijloace bănești repartizate corespunzător, lunar,

prestatorilor de servicii comunale curente. În cazul creditorilor masei, S.A.

,,Apă-Canal Chișinău” și S.A. „Termoelectrica”, plățile se efectuează în mod

curent în conformitate cu art. 2 din Legea insolvabilității și art. 97 alin. (1)

din aceeași lege. Astfel, facturile fiscale împreună cu anexele se remit în

adresa Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău și urmează a fi achitate conform

prevederilor art. 17 lit. g) din Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind

serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare. Iar conform actului de

verificare a decontărilor reciproce pentru serviciul public de alimentare cu

apă și de canalizare din 08 septembrie 2021, datoria acumulată de Î.M.G.F.L.

Nr. 5 din Chișinău constituia 4 136 325,94 de lei, pentru perioada iunie 2017

– august 2021 inclusiv.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de S.A. ,,Apă-Canal

Chișinău”. S-a încasat de la Î.M.G.F.L. Nr.5 din Chișinău în beneficiul S.A.

,,Apă-Canal Chișinău” datoria de 4 136 325,94 de lei, acumulată pentru

perioada iunie 2017 – august 2021. S-a încasat de la Î.M.G.F.L. Nr.5 din

Chișinău în beneficiul S.A. ,,Apă-Canal Chișinău” taxa de stat de 50 000 de

lei.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

f.d.188), Î.M.G.F.L. Nr.5 din Chișinău, în procedura falimentului,

reprezentată de lichidatorul Oleg Muntean, a declarat apel împotriva

hotărârii din 08 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe cu remiterea

cauzei spre rejudecare.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de Î.M.G.F.L. Nr.5 din Chișinău și s-a menținut fără

2

modificări hotărârea din 08 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău sediul

Centru.

temeinicia hotărârii instanței ierarhic inferioare în raport cu criticele

formulate în cererea de apel și materialul probator, a conchis că soluția

instanței de fond este una corectă, rezultată din aprecierea corectă a

materialului probator și interpretarea justă a normelor de drept material.

vigoare în momentul apariție raportului juridic), art. 9 alin. (1) și (2), art. 199,

art. 666 alin.(1), art. 668 alin. (1), art. 679 alin. (1), art. 512 alin. (1)-(3),

art.514, art. 572, art. 970 alin. (1) și (2) din Codul civil, art. 3 alin. (1), art.

28 alin.(1), art. 29 alin. (1) și (2), art.31 din Legea nr. 303 din 12 decembrie

2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, instanța

de apel a relevat că prin natura sa, raportul juridic obligațional este menit să

producă efecte juridice, iar efectul general al oricărei obligații este de a da

creditorului dreptul de a obține de la debitor îndeplinirea exactă, cu bună-

credință, la locul și la momentul stabilit, a prestației la care acesta s-a obligat.

contractului nr. 4-0005-33/01 din 15 octombrie 1997, părțile contractante au

stabilit că SA ,,Apă-Canal Chișinău” își asumă obligația de a asigura

aprovizionarea cu apă a abonatului și a recepționa în sistemul municipal de

canalizare apele uzate, iar Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău, pe de altă parte, s-

a obligat să plătească retribuția convenită, conform tarifelor fixate în lista de

prețuri. Astfel, la pct. 5.1. din contract, părțile contractante au convenit că

abonatul efectuează decontările pentru apa furnizată și pentru apa uzată

evacuată în baza documentelor de plată facturate de furnizor. Plata se

efectuează în decurs de 5 zile calendaristice din ziua prezentării

documentului de plată.

potrivit actului de verificare a decontărilor reciproce din 08 septembrie 2021,

actului de verificare a decontărilor reciproce din 08 septembrie 2021 –

descifrat și facturii fiscale nr. AAM 4902298 din 26 august 2021, la situația

din 08 septembrie 2021, Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău înregistra o datorie

față de S.A. „Apă-Canal Chișinău”, în mărime de 4 136 325,94 de lei, iar pe

parcursul desfășurării procedurilor judiciare, Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău

și-a executat parțial datoria, înregistrând o restanță de 3 958 578,94 de lei,

acumulată pentru perioada august 2017 – august 2021, care urmează a fi

dedusă în procedura de executare.

contractuale din care reiese obligația pecuniară a Î.M.G.F.L. Nr. 5 din

Chișinău în mărime de 4 136 325,94 lei, în baza contractului pentru livrarea

apei și recepționarea apelor uzate nr. 4-005-33/01 din 15 octombrie 1997,

admițând cererea de chemare în judecată depusă de S.A. „Apă - Canal

3

Chișinău” împotriva Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău privind încasarea

datoriei.

Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău cu privire la faptul că S.A. ,,Apă-Canal

Chișinău” nu a demonstrat suma datoriei, fapt pentru care acțiunea urmează

a fi respinsă, or, în baza pct. 4.1 al contractului nominalizat, volumul de apă

consumat și a apelor uzate a fost calculat conform datelor înregistrate de

contoarele instalate la branșamentele blocurilor locative și fixate în cartelele

de evidență semnate de ambele părți.

apelantului cu privire la faptul că contractului nr. 4-005-33/01 din 15

octombrie 1997 instanța i-a oferit o calificare eronată, acesta nu se bazează

pe raporturile contractului de prestări-servicii, ci contractului de

intermediere, or, instanța de judecată în mod just a constatat că S.A. ,,Apă-

Canal Chișinău” și Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău sunt subiecți ai unui raport

juridic de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă și evacuare a

apelor uzate, în baza contractului nr. 4-0005-33/01 din 15 octombrie 1997.

cu referire la cheltuielile de judecată, instanța de apel a constatat constată că

concluzia instanței de fond și la acest capitol este una corectă.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

30), Î.M.G.F.L. Nr.5 din Chișinău, în procedura falimentului, reprezentată

de lichidatorul Oleg Muntean, a depus cerere de recurs împotriva deciziei

din 15 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, emiterea unei

noi decizii de respingere a cererii de chemare în judecată.

urmează a fi casate cu pronunțarea unei noi hotărâri privind respingerea

integrală a cererii de chemare în judecată, prin prisma prevederilor art. 432

alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă.

contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție,

a indicat că la examinarea prezentei cauze instanțele inferioare au interpretat

legea astfel încât aplicarea ei contravine jurisprudenței Curții Supreme de

Justiție. Or, în cauza civilă nr. 2rac-92/2022, decizia din 07 septembrie 2022

a Curții Supreme de Justiție, instanța a constatat: „este corectă constatarea

instanței de fond și apel asupra faptului că deși locatarii fiind consumatori de

fapt și de drept în baza contractului nr. 4-007-33/01 din 28 octombrie 1997

a serviciilor prestate de furnizorul S.A. „Apă-Canal Chișinău ”, achitând

serviciile direct, aceștia și sunt beneficiari a livrărilor, iar eliberarea facturilor

pentru aceleași servicii prestate în baza contractului nr. 4-007-33/01 din 28

4

octombrie 1997 pe numele Î.M.G.F.L. Nr. 7 din Chișinău este nejustificată,

întreprinderea neavând nicio obligație de plată a datoriilor locatarilor care

nemijlocit consumă apa potabilă și apele reziduale.”. Deci, „Prin hotărârea

din 08 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost admisă

parțial cererea de chemare în judecată înaintată de S.A. „Apă-Canal

Chișinău” împotriva Î.M.G.F.L. Nr. 7 din Chișinău, intervenient accesoriu

Î.M. „Infocom”, în suma volumului nedistribuit consumatorilor. Respectiv,

Curtea Supremă de Justiție a subliniat că, deși serviciile prestate de S.A.

„Apă-Canal Chișinău” nu sunt consumate de Î.M.G.F.L. Nr. 7 din Chișinău,

dar de către locatari, întreprinderea nu poate fi impusă la achitarea acestor

servicii. Aceeași situație fiind aplicabilă în speță, or, nu este consumator

direct a serviciilor de furnizare și evacuare a apei. O soluție similară a fost

emisă în cauza civilă S.A. „Apă-Canal Chișinău vs Î.M.G.F.L. Nr. 4 din

Chișinău, prin decizia nr. 2ac- 304/23 din 09 noiembrie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, fiind admis apelul declarat de Î.M.G.F.L. Nr. 4 din Chișinău,

casată hotărârea instanței de fond și respinsă ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată înaintată de S.A. „Apă-Canal Chișinău” privind

încasarea sumei. S-a reținut faptul că „livrarea apei potabile și evacuarea

apelor uzate se facturează cât prin eliberarea facturilor consumatorilor, atât

și prin eliberarea facturilor fiscale în adresa Î.M.G.F.L. Nr. 4 din Chișinău.

Temeiul în ambele cazuri fiind același contracte 4-004-33/01 din 15

octombrie 1997 și nr. 4-004-33/01 din 30 martie 2018.

arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă

a probelor, recurentul a declarat că este nemotivată și contradictorie cu

circumstanțele cauzei concluzia instanței de apel, nu a dat apreciere tuturor

înscrisurilor anexate la dosar în ceea ce vizează dreptul intimatului de a

pretinde stingerea datoriei pentru livrarea apei potabile și evacuarea apelor

menajere. Instanțele inferioare au omis faptul că bonurile de plată pentru

furnizarea apei sunt distribuite de către S.A. „Apă-Canal Chișinău” direct

consumatorilor, de asemenea achitările sunt efectuate prin intermediul

contului bancar Î.M. „Infocom” direct la contul S.A. „Apă-Canal Chișinău”.

Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău nu participă absolut nici la încasarea plăților

pentru apa consumată, nici la distribuirea consumului de apă și/sau citirea

indicilor de pe contor. În aceste circumstanțe, pretenția privind plata pentru

consumul de furnizare apa și evacuare a apelor uzate nu este îndreptată

împotriva debitorului corespunzător.

Î.M. „Infocom” denotă că locatarii achită pentru consumul de apă în

proporție de 90 % din consumul lunar înaintat spre plată, motiv pentru care

nu este clar cum s-a format suma datoriei de 4 136 325,94 de lei, or această

sumă depășește chiar și consumul real al locatarilor. Cu atât mai mult, o alta

parte a datoriilor au fost achitate/transferate și prin intermediul Î.M.G.F.L.

Nr. 5 din Chișinău, în baza titlurilor executorii emise de către instanța de

5

judecată. Mai mult, continuă să înainteze acțiuni în instanțele de judecată

împotriva consumatorilor ce înregistrează datorii, urmare la aceste acțiuni

locatarii achită serviciile conform facturilor de plată. Or, intimatul urma să

descifreze suma indicată în acțiune, ca să fie o claritate din ce se constituie

(care este suma restantă din creanța validată, care este suma calculată și

facturata către consumatori, care este suma din volumul nedistribuit pe bloc,

care este suma formata în urma situațiilor de avariere a sistemului ingineresc,

etc). Decizia contestată este nemotivată, Curtea de Apel Chișinău a examinat

superficial atât apelul declarat, cât și cauza dedusă judecării, fără a se expuse

asupra argumentului că niciuna din probele prezentate de intimat în acțiunea

sa nu conține semnătura și ștampila Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău, fiind

dubii referitor la temeinicia și valabilitatea acestor acte juridice pe care

instanța și-a întemeiat soluția. Totodată, atât instanța de fond cât și instanța

de apel nu s-au expus asupra bilanțului de verificare al decontărilor reciproce

emis de către Î.M. „Infocom”, care atestă o datorie 131 964,76 de lei, sumă

considerabil mai mică în raport cu pretenția intimatului. Instanța de apel nu

a oferit absolut nicio a apreciere acestui înscris, fiind în realitate o proba ce

combate radical declarațiile și afirmațiile susținute de intimat, prin ce a

încălcat dreptul la un proces echitabil garanta de art. 6 CEDO. Instanțele

inferioare nu au reținut nici faptul că datoria pretinsă este facturată dublu atât

din contul consumatorilor nemijlocit, cât și din contul Î.M.G.F.L. Nr. 5 din

Chișinău, în baza aceluiași contract de prestări-servicii nr. 4-005-33/01. De

altfel, dacă contractul dintre părți ar trebui interpretat în felul în care au făcut-

o instanțele inferioare, acesta ar însemna că plățile percepute de la

consumatorii efectivi (locatari) sunt ilegale și de fapt ei nu trebuie să achite

serviciile de care au beneficiat.

cauzei, pe care instanțele inferioare le consideră constatate, nu au fost

dovedite cu probe veridice și suficiente. Intimatul nu a prezentat calculul

descifrat al datoriei pretinse, nu a concretizat luna, anul și suma lunară a

datoriei pretins neachitate la termen. Iar actul de verificare al decontărilor

reciproce, care de altfel nu este semnat și de recurent, reprezintă doar un act

de recunoaștere unilaterală a unei stări de fapt în relațiile dintre părți, în sine

el nu este un act patrimonial și nu produce efecte juridice. Astfel instanțele

inferioare nu au respectat exigențele legale stabilite la art. 121 alin. (1) din

Codul de procedură. Prin această încălcare, au emis o hotărâre bazată în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, având în vedere

lipsa probelor suficiente ce adeveresc pretențiile intimatului în acțiunea sa.

acest fapt se confirmă prin faptul că la examinarea cauzei nu s-a ținut cont

de rolul gestionarului fondului locativ comunal în raportul juridic cu

intimatul. Or, este reprezentant al consumatorilor efectivi, iar contractarea

serviciilor în interesele consumatorilor este efectuată în scopul de a facilita

6

încheierea contractelor de furnizare și evacuare a apei potabile, a apelor uzate

și respectiv asigurarea cetățenilor cu apă potabilă.

intimatului că autoritățile publice și legislația nemijlocit nu permite

rezoluțiunea contractului de către Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău, decât în

cazul creării unei asociații de coproprietari (ceea ce proprietarii

apartamentelor refuză), or prin aceasta se atestă un raport juridic obligatoriu

între S.A. „Apă-Canal Chișinău” și Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău, care este

obligat să asigure livrarea apei către sub consumatori direct, dar nu și la plata

consumului.

motivele pe care își întemeiază decizia și să analizeze efectiv problemele

esențiale care îi sunt supuse aprecierii, fără a accepta concluziile trase de o

jurisdicție inferioară (Van der Hurk contra Țărilor de Jos, CEDO 19 aprilie

1994 în Bîrsan, 2005, p. 527). Conform unei jurisprudențe constante a Curții

Europeana a Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele

judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre garanțiile

dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune obligațiunea

instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor cerințelor

acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau

respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea din 21 ianuarie

1999). Actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur

și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în

speță, lipsește. Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie

motivată, justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-au

făcut pe judecător să adopte una sau altă soluție și să le conteste daca sistemul

prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii

judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs.

Belgia, 1986). Emiterea unei hotărâri arbitrare sau bazată pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor reprezintă respingerea fără o motivarea clară a unui

recurs într-o cauză civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar

contrară circumstanțelor cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra

acestei contradicții (Dulaurans vs Franța, 2000, § 38); Un alt exemplu este

refuzul judecătorilor, fără vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din

funcție, care era bazat pe un raport de evaluare a performanțelor anulat

anterior de aceiași judecători (Tel vs Turcia, 2017); anularea de către instanța

de recurs a deciziei instanței de fond (prin care au fost acordate compensații

prevăzute de legislația muncii) tară a explica in vreun fel acest lucru și fără

a face referire la lege, care prevedea aceste compensații (Andelkovic vs

Serbia, 2013; Lazarevic vs Bosnia și Herzegovina, 2020).

intimatului copiile recursului declarat și a încheierii de numire spre

examinare a admisibilității acestuia, creând astfel participanților la proces

7

condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și

le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate

la materialele dosarului (Vol.II, f.d.67-68).

cererea de recurs, solicitând respingerea recursului cu menținerea deciziei

instanței de apel și a hotărârii prime instanțe; declararea recursului

inadmisibil.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

falimentului, reprezentată de lichidatorul Oleg Muntean, va fi examinat prin

prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură

civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.”

„(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a

Curții Supreme de Justiție; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

8

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 15

iunie 2023. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

participanților la proces prin scrisoarea datată cu 04 iulie 2023 (Vol.II,

f.d.19), însă lipsesc date despre recepționarea acesteia de partea recurentă

prin intermediul poștei. Din mențiunea efectuată în cererea privind studierea

dosarului depusă la 22 noiembrie 2023, rezultă că reprezentantul recurentului

a luat cunoștință de materialele dosarului la 24 noiembrie 2023. Astfel,

recursul depus la 23 ianuarie 2024, prin intermediul poștei electronice, este

în termen.

și (2) din Codul de procedură civilă.

procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul

de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de

la 01 septembrie 2023).

prevederile art. 432 alin. (1) lit. a), e), din Codul de procedură civilă, citate

supra.

stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv nu

constituie temei de casare a hotărârii contestate. Mai mult, motivele invocate

în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare

a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu

respectarea prevederilor legale.

a situației, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul

exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

9

civilă, instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurile

menționate la art. 432 alin.(1) lit.d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă

acestea au fost invocate și în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în

instanța de apel, nefiind stabilite la caz anumite încălcări ce ar fi fost comise

de instanța de apel.

statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev

împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile

de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza

Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu privire

la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1

(cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Justiție concluzionează că recursul declarat de Î.M.G.F.L. Nr.5 din Chișinău,

în procedura falimentului, reprezentată de lichidatorul Oleg Muntean, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,

în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433

alin. (1) lit. a), urmează a fi considerat inadmisibil.

alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibil recursul depus de Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ Nr.5 din Chișinău, în procedura falimentului,

reprezentată de lichidatorul Oleg Muntean, împotriva deciziei din 15 iunie

2023 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Munteanu

10