2rac-18/24 — incasarea datoriei,
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei,
- Temei legal
- temeiurile declararii inadmisibilitatii recursului
2rac-18/24 — incasarea datoriei, (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea
Municipală de Gestionare a Fondului Locativ Nr.5 din Chișinău, în
procedura falimentului, reprezentată de lichidatorul Oleg Muntean,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Societate pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” împotriva Întreprinderii
Municipale de Gestionare a Fondului Locativ Nr.5 din Chișinău, în
procedura falimentului, cu privire la încasarea datoriei,
împotriva deciziei din 15 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2rac-18/24
NR. PIGD 2-2113386-01-2rac-23012024)
Recursul declarat după 01 septembrie 2023.
Invocarea declarativă a prevederilor art. 432 alin. (1) lit. a), e) din Codul de
procedură civilă nu constituie temei pentru admisibilitatea recursului.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. Gh. Stratulat,
Curtea de Apel Chișinău, jud. Iu. Cotruță, I. Țurcan, N. Budăi,
18 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ Nr.5 din
Chișinău, în procedura falimentului, reprezentată de lichidatorul Oleg
Muntean,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 08 septembrie 2021, S.A. ,,Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de
chemare în judecată împotriva Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău, solicitând
încasarea datoriei în mărime de 4 136 325,94 de lei, acumulată pentru
perioada iunie 2017 - august 2021 și a taxei de stat în mărime de 50 000 de
lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 15 octombrie 1997
a încheiat cu Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău contractul pentru livrarea apei și
recepționarea apelor uzate nr. 4-005-33/01 din 15 octombrie 1997. În temeiul
pct. 3.1.1 din contract și-a asumat obligația de a presta servicii de alimentare
cu apă și evacuare a apelor uzate, iar pârâtul- să achite costul apei consumate
și evacuarea apelor uzate conform tarifelor fixate. Volumul de apă consumat
a fost calculat în baza pct. 4.1. din contract, conform indicilor înregistrați de
contoarele instalate la branșamentele blocurilor locative și fixate în cartelele
de evidență, semnate de ambele părți. Potrivit facturilor fiscale eliberate de
operator, Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău s-a obligat să achite serviciile
prestate până la limita indicată în factură. Însă ultima a încălcat obligațiunile
contractuale prin neachitarea plăților pentru serviciile acordate categoriei de
consumatori pentru perioada iunie 2017- august 2021, inclusiv suma datoriei
curente acumulate constituia 4 136 325,94 de lei.
Prin hotărârea nr. 2i-362/2016 din 17 iunie 2016 a Curții de Apel
Chișinău, drept urmare a admiterii cererii introductive, s-a constatat
insolvabilitatea debitorului Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău și s-a intentat
procedura de insolvabilitate față de acesta, fiind desemnat Oleg Muntean în
calitate de administrator al insolvabilității.
Reclamantul a precizat că, la 27 iulie 2016 a depus cererea de validare
a creanțelor, solicitând admiterea creanței în sumă de 6 436 633,22 de lei cu
titlu de datorie, validarea acesteia și includerea în tabelul definitiv al
creanțelor, la creanțe chirografare de rangul V. Instanța de judecată a validat
S.A. ,,Apă-Canal Chișinău” în calitate de creditor chirografar de rangul V,
cu creanța în sumă de 6 436 633,22 de lei.
În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, a expediat în adresa
Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău reclamația nr. 1200/7460 din 27 mai 2021,
1
prin care a solicitat achitarea datoriei de 3 924 364,55 de lei, însă care a rămas
fără răspuns.
De asemenea, a menționat că Curtea de Apel Chișinău a statuat că
după intentarea procesului de insolvabilitate în privința Î.M.G.F.L. Nr. 5 din
Chișinău, furnizorii precum S.A. „Termoelectrica” și S.A. „Apă-Canal
Chișinău” continuă în mod neîntrerupt furnizarea de energie termică,
alimentare cu apă și de canalizare către debitorul insolvabil, corespunzător
Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău are obligația de a presta servicii locativ-
comunale la toți locatarii blocurilor, fiind recepționate facturile fiscale lunare
trimise spre plată, semnate de către administratorul insolvabilității.
Beneficiarii finali ai serviciilor respective sunt proprietarii/chiriașii de
locuințe administrate de Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău, care achită plata
pentru servicii, mijloace bănești repartizate corespunzător, lunar,
prestatorilor de servicii comunale curente. În cazul creditorilor masei, S.A.
,,Apă-Canal Chișinău” și S.A. „Termoelectrica”, plățile se efectuează în mod
curent în conformitate cu art. 2 din Legea insolvabilității și art. 97 alin. (1)
din aceeași lege. Astfel, facturile fiscale împreună cu anexele se remit în
adresa Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău și urmează a fi achitate conform
prevederilor art. 17 lit. g) din Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind
serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare. Iar conform actului de
verificare a decontărilor reciproce pentru serviciul public de alimentare cu
apă și de canalizare din 08 septembrie 2021, datoria acumulată de Î.M.G.F.L.
Nr. 5 din Chișinău constituia 4 136 325,94 de lei, pentru perioada iunie 2017
– august 2021 inclusiv.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 08 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de S.A. ,,Apă-Canal
Chișinău”. S-a încasat de la Î.M.G.F.L. Nr.5 din Chișinău în beneficiul S.A.
,,Apă-Canal Chișinău” datoria de 4 136 325,94 de lei, acumulată pentru
perioada iunie 2017 – august 2021. S-a încasat de la Î.M.G.F.L. Nr.5 din
Chișinău în beneficiul S.A. ,,Apă-Canal Chișinău” taxa de stat de 50 000 de
lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 01 decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice (Vol.I,
f.d.188), Î.M.G.F.L. Nr.5 din Chișinău, în procedura falimentului,
reprezentată de lichidatorul Oleg Muntean, a declarat apel împotriva
hotărârii din 08 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe cu remiterea
cauzei spre rejudecare.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 15 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
apelul declarat de Î.M.G.F.L. Nr.5 din Chișinău și s-a menținut fără
2
modificări hotărârea din 08 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău sediul
Centru.
Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea și
temeinicia hotărârii instanței ierarhic inferioare în raport cu criticele
formulate în cererea de apel și materialul probator, a conchis că soluția
instanței de fond este una corectă, rezultată din aprecierea corectă a
materialului probator și interpretarea justă a normelor de drept material.
Cu referire la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Codul civil (în
vigoare în momentul apariție raportului juridic), art. 9 alin. (1) și (2), art. 199,
art. 666 alin.(1), art. 668 alin. (1), art. 679 alin. (1), art. 512 alin. (1)-(3),
art.514, art. 572, art. 970 alin. (1) și (2) din Codul civil, art. 3 alin. (1), art.
28 alin.(1), art. 29 alin. (1) și (2), art.31 din Legea nr. 303 din 12 decembrie
2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, instanța
de apel a relevat că prin natura sa, raportul juridic obligațional este menit să
producă efecte juridice, iar efectul general al oricărei obligații este de a da
creditorului dreptul de a obține de la debitor îndeplinirea exactă, cu bună-
credință, la locul și la momentul stabilit, a prestației la care acesta s-a obligat.
Prin urmare, la caz s-a stabilit cu certitudine că prin încheierea
contractului nr. 4-0005-33/01 din 15 octombrie 1997, părțile contractante au
stabilit că SA ,,Apă-Canal Chișinău” își asumă obligația de a asigura
aprovizionarea cu apă a abonatului și a recepționa în sistemul municipal de
canalizare apele uzate, iar Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău, pe de altă parte, s-
a obligat să plătească retribuția convenită, conform tarifelor fixate în lista de
prețuri. Astfel, la pct. 5.1. din contract, părțile contractante au convenit că
abonatul efectuează decontările pentru apa furnizată și pentru apa uzată
evacuată în baza documentelor de plată facturate de furnizor. Plata se
efectuează în decurs de 5 zile calendaristice din ziua prezentării
documentului de plată.
Instanța de apel a notat că instanța de fond în mod just a reținut că
potrivit actului de verificare a decontărilor reciproce din 08 septembrie 2021,
actului de verificare a decontărilor reciproce din 08 septembrie 2021 –
descifrat și facturii fiscale nr. AAM 4902298 din 26 august 2021, la situația
din 08 septembrie 2021, Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău înregistra o datorie
față de S.A. „Apă-Canal Chișinău”, în mărime de 4 136 325,94 de lei, iar pe
parcursul desfășurării procedurilor judiciare, Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău
și-a executat parțial datoria, înregistrând o restanță de 3 958 578,94 de lei,
acumulată pentru perioada august 2017 – august 2021, care urmează a fi
dedusă în procedura de executare.
În consecință, instanța de fond corect a constatat existența răspunderii
contractuale din care reiese obligația pecuniară a Î.M.G.F.L. Nr. 5 din
Chișinău în mărime de 4 136 325,94 lei, în baza contractului pentru livrarea
apei și recepționarea apelor uzate nr. 4-005-33/01 din 15 octombrie 1997,
admițând cererea de chemare în judecată depusă de S.A. „Apă - Canal
3
Chișinău” împotriva Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău privind încasarea
datoriei.
Instanța de recurs a apreciat drept neîntemeiate afirmațiile apelantului
Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău cu privire la faptul că S.A. ,,Apă-Canal
Chișinău” nu a demonstrat suma datoriei, fapt pentru care acțiunea urmează
a fi respinsă, or, în baza pct. 4.1 al contractului nominalizat, volumul de apă
consumat și a apelor uzate a fost calculat conform datelor înregistrate de
contoarele instalate la branșamentele blocurilor locative și fixate în cartelele
de evidență semnate de ambele părți.
De asemenea, instanța de apel a considerat drept nefondate afirmațiile
apelantului cu privire la faptul că contractului nr. 4-005-33/01 din 15
octombrie 1997 instanța i-a oferit o calificare eronată, acesta nu se bazează
pe raporturile contractului de prestări-servicii, ci contractului de
intermediere, or, instanța de judecată în mod just a constatat că S.A. ,,Apă-
Canal Chișinău” și Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău sunt subiecți ai unui raport
juridic de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă și evacuare a
apelor uzate, în baza contractului nr. 4-0005-33/01 din 15 octombrie 1997.
Redând prevederile 82, art.94 alin.(1) din Codul de procedură civilă,
cu referire la cheltuielile de judecată, instanța de apel a constatat constată că
concluzia instanței de fond și la acest capitol este una corectă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 23 ianuarie 2024, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.
30), Î.M.G.F.L. Nr.5 din Chișinău, în procedura falimentului, reprezentată
de lichidatorul Oleg Muntean, a depus cerere de recurs împotriva deciziei
din 15 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,
casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, emiterea unei
noi decizii de respingere a cererii de chemare în judecată.
În susținerea recursului s-a invocat că deciziile instanțelor inferioare
urmează a fi casate cu pronunțarea unei noi hotărâri privind respingerea
integrală a cererii de chemare în judecată, prin prisma prevederilor art. 432
alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă.
În ceea ce vizează temeiul precum că interpretarea legii din hotărârea
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție,
a indicat că la examinarea prezentei cauze instanțele inferioare au interpretat
legea astfel încât aplicarea ei contravine jurisprudenței Curții Supreme de
Justiție. Or, în cauza civilă nr. 2rac-92/2022, decizia din 07 septembrie 2022
a Curții Supreme de Justiție, instanța a constatat: „este corectă constatarea
instanței de fond și apel asupra faptului că deși locatarii fiind consumatori de
fapt și de drept în baza contractului nr. 4-007-33/01 din 28 octombrie 1997
a serviciilor prestate de furnizorul S.A. „Apă-Canal Chișinău ”, achitând
serviciile direct, aceștia și sunt beneficiari a livrărilor, iar eliberarea facturilor
pentru aceleași servicii prestate în baza contractului nr. 4-007-33/01 din 28
4
octombrie 1997 pe numele Î.M.G.F.L. Nr. 7 din Chișinău este nejustificată,
întreprinderea neavând nicio obligație de plată a datoriilor locatarilor care
nemijlocit consumă apa potabilă și apele reziduale.”. Deci, „Prin hotărârea
din 08 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost admisă
parțial cererea de chemare în judecată înaintată de S.A. „Apă-Canal
Chișinău” împotriva Î.M.G.F.L. Nr. 7 din Chișinău, intervenient accesoriu
Î.M. „Infocom”, în suma volumului nedistribuit consumatorilor. Respectiv,
Curtea Supremă de Justiție a subliniat că, deși serviciile prestate de S.A.
„Apă-Canal Chișinău” nu sunt consumate de Î.M.G.F.L. Nr. 7 din Chișinău,
dar de către locatari, întreprinderea nu poate fi impusă la achitarea acestor
servicii. Aceeași situație fiind aplicabilă în speță, or, nu este consumator
direct a serviciilor de furnizare și evacuare a apei. O soluție similară a fost
emisă în cauza civilă S.A. „Apă-Canal Chișinău vs Î.M.G.F.L. Nr. 4 din
Chișinău, prin decizia nr. 2ac- 304/23 din 09 noiembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, fiind admis apelul declarat de Î.M.G.F.L. Nr. 4 din Chișinău,
casată hotărârea instanței de fond și respinsă ca neîntemeiată cererea de
chemare în judecată înaintată de S.A. „Apă-Canal Chișinău” privind
încasarea sumei. S-a reținut faptul că „livrarea apei potabile și evacuarea
apelor uzate se facturează cât prin eliberarea facturilor consumatorilor, atât
și prin eliberarea facturilor fiscale în adresa Î.M.G.F.L. Nr. 4 din Chișinău.
Temeiul în ambele cazuri fiind același contracte 4-004-33/01 din 15
octombrie 1997 și nr. 4-004-33/01 din 30 martie 2018.
Cu referire la temeiul invocat precum că hotărârea sau decizia este
arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă
a probelor, recurentul a declarat că este nemotivată și contradictorie cu
circumstanțele cauzei concluzia instanței de apel, nu a dat apreciere tuturor
înscrisurilor anexate la dosar în ceea ce vizează dreptul intimatului de a
pretinde stingerea datoriei pentru livrarea apei potabile și evacuarea apelor
menajere. Instanțele inferioare au omis faptul că bonurile de plată pentru
furnizarea apei sunt distribuite de către S.A. „Apă-Canal Chișinău” direct
consumatorilor, de asemenea achitările sunt efectuate prin intermediul
contului bancar Î.M. „Infocom” direct la contul S.A. „Apă-Canal Chișinău”.
Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău nu participă absolut nici la încasarea plăților
pentru apa consumată, nici la distribuirea consumului de apă și/sau citirea
indicilor de pe contor. În aceste circumstanțe, pretenția privind plata pentru
consumul de furnizare apa și evacuare a apelor uzate nu este îndreptată
împotriva debitorului corespunzător.
De asemenea, a afirmat că informațiile contabile prezentate de către
Î.M. „Infocom” denotă că locatarii achită pentru consumul de apă în
proporție de 90 % din consumul lunar înaintat spre plată, motiv pentru care
nu este clar cum s-a format suma datoriei de 4 136 325,94 de lei, or această
sumă depășește chiar și consumul real al locatarilor. Cu atât mai mult, o alta
parte a datoriilor au fost achitate/transferate și prin intermediul Î.M.G.F.L.
Nr. 5 din Chișinău, în baza titlurilor executorii emise de către instanța de
5
judecată. Mai mult, continuă să înainteze acțiuni în instanțele de judecată
împotriva consumatorilor ce înregistrează datorii, urmare la aceste acțiuni
locatarii achită serviciile conform facturilor de plată. Or, intimatul urma să
descifreze suma indicată în acțiune, ca să fie o claritate din ce se constituie
(care este suma restantă din creanța validată, care este suma calculată și
facturata către consumatori, care este suma din volumul nedistribuit pe bloc,
care este suma formata în urma situațiilor de avariere a sistemului ingineresc,
etc). Decizia contestată este nemotivată, Curtea de Apel Chișinău a examinat
superficial atât apelul declarat, cât și cauza dedusă judecării, fără a se expuse
asupra argumentului că niciuna din probele prezentate de intimat în acțiunea
sa nu conține semnătura și ștampila Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău, fiind
dubii referitor la temeinicia și valabilitatea acestor acte juridice pe care
instanța și-a întemeiat soluția. Totodată, atât instanța de fond cât și instanța
de apel nu s-au expus asupra bilanțului de verificare al decontărilor reciproce
emis de către Î.M. „Infocom”, care atestă o datorie 131 964,76 de lei, sumă
considerabil mai mică în raport cu pretenția intimatului. Instanța de apel nu
a oferit absolut nicio a apreciere acestui înscris, fiind în realitate o proba ce
combate radical declarațiile și afirmațiile susținute de intimat, prin ce a
încălcat dreptul la un proces echitabil garanta de art. 6 CEDO. Instanțele
inferioare nu au reținut nici faptul că datoria pretinsă este facturată dublu atât
din contul consumatorilor nemijlocit, cât și din contul Î.M.G.F.L. Nr. 5 din
Chișinău, în baza aceluiași contract de prestări-servicii nr. 4-005-33/01. De
altfel, dacă contractul dintre părți ar trebui interpretat în felul în care au făcut-
o instanțele inferioare, acesta ar însemna că plățile percepute de la
consumatorii efectivi (locatari) sunt ilegale și de fapt ei nu trebuie să achite
serviciile de care au beneficiat.
Recurentul a opinat că circumstanțele importante pentru soluționarea
cauzei, pe care instanțele inferioare le consideră constatate, nu au fost
dovedite cu probe veridice și suficiente. Intimatul nu a prezentat calculul
descifrat al datoriei pretinse, nu a concretizat luna, anul și suma lunară a
datoriei pretins neachitate la termen. Iar actul de verificare al decontărilor
reciproce, care de altfel nu este semnat și de recurent, reprezintă doar un act
de recunoaștere unilaterală a unei stări de fapt în relațiile dintre părți, în sine
el nu este un act patrimonial și nu produce efecte juridice. Astfel instanțele
inferioare nu au respectat exigențele legale stabilite la art. 121 alin. (1) din
Codul de procedură. Prin această încălcare, au emis o hotărâre bazată în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, având în vedere
lipsa probelor suficiente ce adeveresc pretențiile intimatului în acțiunea sa.
Instanțele inferioare au examinat superficial litigiul supus judecății și
acest fapt se confirmă prin faptul că la examinarea cauzei nu s-a ținut cont
de rolul gestionarului fondului locativ comunal în raportul juridic cu
intimatul. Or, este reprezentant al consumatorilor efectivi, iar contractarea
serviciilor în interesele consumatorilor este efectuată în scopul de a facilita
6
încheierea contractelor de furnizare și evacuare a apei potabile, a apelor uzate
și respectiv asigurarea cetățenilor cu apă potabilă.
De asemenea, a indicat că este veridică declarația reprezentantului
intimatului că autoritățile publice și legislația nemijlocit nu permite
rezoluțiunea contractului de către Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău, decât în
cazul creării unei asociații de coproprietari (ceea ce proprietarii
apartamentelor refuză), or prin aceasta se atestă un raport juridic obligatoriu
între S.A. „Apă-Canal Chișinău” și Î.M.G.F.L. Nr. 5 din Chișinău, care este
obligat să asigure livrarea apei către sub consumatori direct, dar nu și la plata
consumului.
Conform jurisprudenței CtEDO judecătorul trebuie să arate clar
motivele pe care își întemeiază decizia și să analizeze efectiv problemele
esențiale care îi sunt supuse aprecierii, fără a accepta concluziile trase de o
jurisdicție inferioară (Van der Hurk contra Țărilor de Jos, CEDO 19 aprilie
1994 în Bîrsan, 2005, p. 527). Conform unei jurisprudențe constante a Curții
Europeana a Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele
judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre garanțiile
dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune obligațiunea
instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor cerințelor
acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau
respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea din 21 ianuarie
1999). Actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,
să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur
și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în
speță, lipsește. Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie
motivată, justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-au
făcut pe judecător să adopte una sau altă soluție și să le conteste daca sistemul
prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii
judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs.
Belgia, 1986). Emiterea unei hotărâri arbitrare sau bazată pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor reprezintă respingerea fără o motivarea clară a unui
recurs într-o cauză civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar
contrară circumstanțelor cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra
acestei contradicții (Dulaurans vs Franța, 2000, § 38); Un alt exemplu este
refuzul judecătorilor, fără vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din
funcție, care era bazat pe un raport de evaluare a performanțelor anulat
anterior de aceiași judecători (Tel vs Turcia, 2017); anularea de către instanța
de recurs a deciziei instanței de fond (prin care au fost acordate compensații
prevăzute de legislația muncii) tară a explica in vreun fel acest lucru și fără
a face referire la lege, care prevedea aceste compensații (Andelkovic vs
Serbia, 2013; Lazarevic vs Bosnia și Herzegovina, 2020).
La 21 iunie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimatului copiile recursului declarat și a încheierii de numire spre
examinare a admisibilității acestuia, creând astfel participanților la proces
7
condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și
le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate
la materialele dosarului (Vol.II, f.d.67-68).
La 10 iulie 2024, S.A. „Apă-Canal Chișinău” a depus referință la
cererea de recurs, solicitând respingerea recursului cu menținerea deciziei
instanței de apel și a hotărârii prime instanțe; declararea recursului
inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de Î.M.G.F.L. Nr.5 din Chișinău, în procedura
falimentului, reprezentată de lichidatorul Oleg Muntean, va fi examinat prin
prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură
civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
8
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 15
iunie 2023. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată
participanților la proces prin scrisoarea datată cu 04 iulie 2023 (Vol.II,
f.d.19), însă lipsesc date despre recepționarea acesteia de partea recurentă
prin intermediul poștei. Din mențiunea efectuată în cererea privind studierea
dosarului depusă la 22 noiembrie 2023, rezultă că reprezentantul recurentului
a luat cunoștință de materialele dosarului la 24 noiembrie 2023. Astfel,
recursul depus la 23 ianuarie 2024, prin intermediul poștei electronice, este
în termen.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1)
și (2) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele
invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul
de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de
la 01 septembrie 2023).
Din analiza recursului declarat s-a invocat ca temei de admisibilitate
prevederile art. 432 alin. (1) lit. a), e), din Codul de procedură civilă, citate
supra.
Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele
stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv nu
constituie temei de casare a hotărârii contestate. Mai mult, motivele invocate
în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare
a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu
respectarea prevederilor legale.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea repetată
a situației, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul
exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul
dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii
sunt în afara controlului instanței de recurs.
9
În contextul prevederilor art. 432 alin.(2) din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurile
menționate la art. 432 alin.(1) lit.d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă
acestea au fost invocate și în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în
instanța de apel, nefiind stabilite la caz anumite încălcări ce ar fi fost comise
de instanța de apel.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă,
statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări
implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev
împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de
admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile
de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza
Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1
(cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).
Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de Î.M.G.F.L. Nr.5 din Chișinău,
în procedura falimentului, reprezentată de lichidatorul Oleg Muntean, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433
alin. (1) lit. a), urmează a fi considerat inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433
alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul depus de Întreprinderea Municipală de
Gestionare a Fondului Locativ Nr.5 din Chișinău, în procedura falimentului,
reprezentată de lichidatorul Oleg Muntean, împotriva deciziei din 15 iunie
2023 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Munteanu
10