3ra-377/24 — Cu privire la anularea actului administrativ

În data de 22 septembrie 2023 avocatul Augustin Procopovici, în interesele lui Ngnie Talom Donald Landry, a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Inspectoratului General pentru Migrație, prin care a solicitat anularea deciziei de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova nr. 199-C din 12 septembrie 2023, emisă în privința cetățeanului Camerunului, Ngnie Talom Donald Landry.

În motivarea acțiunii a indicat, că prin decizia Inspectoratului General pentru Migrație de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova nr. 199-C din 12 septembrie 2023, dreptul de ședere al cetățeanului Camerunului, Ngnie Talom Donald Landry pe teritoriul Republicii Moldova a fost revocat, acesta fiind obligat să părăsească teritoriul Republicii Moldova în termen de 30 zile din data aducerii la cunoștință a deciziei.

În opinia reclamantului din decizia contestată nu rezultă, care sunt circumstanțele de fapt care au stat la baza emiterii acesteia, însă verbal i s-a explicat că motivul ar fi că diploma lui de studii prezentată Academiei de Studii Economice din Moldova ar fi una falsă. Ngnie Talom Donald Landry a neagat vehement aceste presupuneri, or, acesta și-a făcut studiile, a susținut examenele de absolvire și a primit diploma de la instituția de învățământ, aceasta fiind emisă conform legislației naționale din Camerun.

Reclamantul a susținut, că decizia Inspectoratului General pentru Migrație nr. 199-C din 12 septembrie 2023 nu conține o motivare, deși ar trebui să explice în mod adecvat raționamentele pe care se bazează. Inspectoratul General pentru Migrație, având obligația pozitivă de a cerceta și a da o apreciere viabilă explicațiilor lui Ngnie Talom Donald Landry, or, motivarea actului administrativ este o cerință inerentă a principiului legalității procedurale și substanțiale, care condiționează legalitatea actului administrativ. Motivarea trebuie să cuprindă considerentele de fapt și de drept, care determină emiterea actului administrativ, în special, a celui defavorabil. Motivarea trebuie să fie una reală, bazată pe probe, să ofere răspunsuri obiective în privința reflectării existenței cerințelor abstracte a bazei legale invocate. Preluarea doar a unor texte din lege în conținutul actului administrativ echivalează cu lipsa motivării. Motivarea trebuie să ofere destinatarului actului administrativ și oricărui observator dezinteresat convingerea că intervenția autorității publice în drepturile persoanei este una proporțională. Din motivarea deciziilor 1 discreționare trebuie să rezulte și faptul că autoritatea publică a audiat explicațiile persoanei vizate în actul administrativ, explicații pe care autoritatea publică le-a luat în calcul în exercitarea dreptului său discreționar.

Ținând cont de faptul că actul administrativ contestat nu este motivat, iar din motivele indicate nu rezultă rezonabilitatea, necesitatea și scopul măsurii întreprinse de autoritatea publică, a încălcat principiul proporționalității.

Din aceste motive, reclamantul consideră, că prin decizia contestată autoritatea publică Inspectoratul General pentru Migrație i-a încălcat drepturile și libertățile cetățeanului străin, or, aceasta nu a justificat emiterea deciziei din 12 septembrie 2023.

Instanța de fond a constatat că prin decizia nr.771C din 12 septembrie 2023 s-a revocat dreptul de ședere provizorie pentru studii preuniversitare în Republica Moldova al cetățeanului Republicii Camerun, Ngnie Talom Donald Landry, care poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării. Tot în data de 12 septembrie 2023 a fost emisă și decizia contestată cu privire la returnarea de pe teritoriul Republicii Moldova a cetățeanului Camerunului, Ngnie Talom Donald Landry.

În aceste circumstanțe Judecătoria Chișinău, sediu Rîșcani a conchis că a fost lezat dreptul reclamantului la apărare, or, odată cu decizia cu privire la revocarea dreptului de ședere provizoriu pentru studii preuniversitare a fost emisă și decizia de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova.

Totodată, instanța de fond a constatat că decizia nr. 199-C din 12 septembrie 2023 emisă de Direcția regională Centru a Inspectoratului General pentru Migrație este ilegală și nemotivată, or, nu a fost stabilită starea de drept și de fapt, nu a fost indicat temeiul legal în baza căruia a emis actul administrativ individual defavorabil.

Hotărârea instanței de fond a fost constatată cu apel în termen în data de 30 octombrie 2023, de către Inspectoratul General pentru Migrație, Direcția regională Centru. (f.d.33)

Instanța de apel, reținând prevederile art. 6, alin. (1)-(3), art. 841, alin. (2)-(3), art.31, alin. (2), lit. b), art. 49, art. 51, art. 52, art. 78, alin. (1) din Legea nr. 200 din 16 iulie 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova, a concluzionat că cererea de chemare în judecată nu este întemeiată, deoarece, pentru a fi anulat un act administrativ, reclamantul exercitând dreptul său la acțiune, urmează nu doar la general să își expună dezacordul cu actul administrativ emis, ci să-și întemeieze cererea de chemare în judecată pe prevederile exprese a legii.

Curtea de Apel Chișinău nu a reținut poziția instanței de fond precum că decizia nr. 199-C din 12 septembrie 2023 este nemotivată, or, în baza Regulamentului cu privire la procedurile de returnare, expulzare și readmisie a străinilor de pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 492 din 07 iulie 2011, decizia de returnare a cetățeanului Camerunului, Ngnie Talom Donald Landry a emisă la propunerea expusă prin raportul ofițerului principal al SCȘIS a DR Centru a IGM, din 12 septembrie 2023, care este unul motivat și argumentat.

Astfel, instanța de apel a conchis, că decizia de returnare de pe teritoriul Republicii Moldova nr.199-C din 12 septembrie 2023, este legală și întemeiată, iar acțiunea lui Ngnie Talom Donald Landry, prin care solicită anularea acesteia este una neîntemeiată și lipsită de suport legal.

În motivarea recursului a menționat că prin admiterea recursului se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție, or, motivarea actului administrativ nu se rezumă la indicarea unor norme de drept, Inspectoratul General pentru Migrație, având obligația de a raporta circumstanțele de fapt la normele de drept invocate, ceea ce la caz nu a avut lor. Deci, omisiunea admisă de către autoritatea publică privind lipsa motivării actului emis, nu poate fi recuperată ulterior.

În acest sens Ngnie Talom Donald Landry, reprezentat de avocatul Augustin Procopovici, a susținut că decizia instanței de apel este contrară jurisprudenței Curții Supreme de Justiție și anume deciziei din 18 ianuarie 2023, dosar nr. 3ra-778/22.

Art. 2451 din Codul administrativ statuează că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ: „Recursul se declară inadmisibil în special când nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451”

Din analiza prevederilor art. 2451–246, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. 4

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Prin urmare dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Din analiza recursului declarat de către Ngnie Talom Donald Landry, reprezentat de avocatul Augustin Procopovici rezultă, că recurentul a invocat prevederile art. 2451, alin. (1), lit. b) din Codul administrativ și anume faptul că prin admiterea recursului se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă, că motivele de casare, invocate în recursul depus de către Ngnie Talom Donald Landry, reprezentat de avocatul Augustin Procopovici, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, or, prin admiterea recursului nu s-ar consolida jurisprudența Curții Supreme de Justiție, care la acest aspect este uniformă.

Instanța de recurs evidențiază, că mecanismul consolidării jurisprudenței, instituit la nivelul Curții Supreme de Justiție, are drept scop principal asigurarea uniformității aplicării legii de către instanțele naționale, prevenind sau corectând eventualele abateri de la interpretarea unitară a normelor legale în vederea garantării unui proces echitabil și a unei justiții previzibile.

Ngnie Talom Donald Landry, reprezentat de avocatul Augustin Procopovici, în susținerea recursului a indicat necesitatea consolidării practicii 5 Curții Supreme de Justiție, care în decizia din data de 18 ianuarie 2023, dosar nr. 3ra-778/23, a reiterat imperativitatea motivării actelor administrative.

Articolul 2451, alin. (1), lit. b) din Codul administrativ se referă la schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție prin admiterea recursului. Aplicarea acestui temei de recurs ține de discreția Curții Supreme de a-și extinde, uniformiza sau schimba jurisprudența. Pentru ca acest argument să fie invocat în mod temeinic, recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței Curții Supreme cu privire la problemele de drept invocate în recurs, existența unei jurisprudențe contradictorii a Curții Supreme de Justiție cu privire la acestea, fie modificarea circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea practicii uniforme a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu este invocată în recursul depus de către Ngnie Talom Donald Landry, reprezentat de avocatul Augustin Procopovici.

Analizând practica Curții Supreme a Justiție referitor la necesitatea motivării actelor administrative, se constată că jurisprudența este uniformă, prin urmare recursul declarat în acest sens este declarativ, iar prin admiterea acestuia nu s-ar consolida jurisprudența care este constantă.

Mai mult, din argumentele invocate în recurs rezultă că recurentul nu este de acord cu concluzia instanței de apel precum că decizia de returnare este motivată.

Curtea Supremă de Justiție în jurisprudența sa constată a subliniat faptul că încălcarea prevederilor de formă și conținut a actului administrativ, spre exemplu: motivarea insuficientă a actului administrativ, nu duce la nulitatea acestuia; motivarea actului administrativ fiind posibil de recuperat pe parcurs de către autoritatea emitentă, până la finalizarea dezbaterilor judiciare în prima instanță fapt reglementat de art. 123 din Codul administrativ.

La caz, referința prezentată de către Inspectoratul General pentru Migrație în faza de pregătire a cauzei pentru dezbaterile judiciare, suplinește pe deplin motivarea deciziei contestate.

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Ngnie Talom Donald Landry, reprezentat de avocatul Augustin Procopovici, conține obiecții de fapt și de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța de apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Curtea reiterează că admisibilitatea recursului trebuie analizată prin prisma rolului constituțional și funcției legale a instanței judecătorești supreme, care este aceea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii în materia contenciosului administrativ. Astfel, motivarea cererii de recurs trebuie să reflecte nu doar nemulțumirea față de soluția instanței de apel, ci și necesitatea clară de intervenție a instanței supreme în vederea corectării unei erori de drept semnificative ori a consolidării practicii judiciare. Filtrul de admisibilitate 6 instituit de art. 245¹ și 246 din Codul administrativ nu este formal, ci unul de fond, esențial, menit să respingă acele recursuri care nu ridică veritabile probleme de legalitate.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul declarat de către Ngnie Talom Donald Landry, reprezentat de avocatul Augustin Procopovici,

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și art. 246, alin. (2), lit. a1) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de către Ngnie Talom Donald Landry, reprezentat de avocatul Augustin Procopovici. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 7