3ra-778/22 — contestarea actului administrativ

3ra-778/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-778/2022

2-20154864-01-3ra-02082022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. L. Holevițcaia)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

DECIZIE

18 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând recursul depus de Viorel Morari,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Viorel Morari împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva deciziei din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Viorel Morari și a fost menținută hotărârea din 17

noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 08 decembrie 2020, Viorel Morari a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului

administrativ individual defavorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul Procurorului General nr.

1826-p din 09 decembrie 2019 „Cu privire la delegare”, s-a dispus delegarea lui Viorel

Morari, procuror-șef al Procuraturii Anticorupție, pentru exercitarea atribuțiilor de

procuror în Secția unificare a practicii în domeniul reprezentării învinuirii în instanțele

de judecată din cadrul Direcției judiciare a Procuraturii Generale pentru o perioadă de

una lună, de la 10 decembrie 2019 până la 10 ianuarie 2020.

1

A invocat, că la 09 decembrie 2019, a depus în Judecătoria Chișinău, sediul

Râșcani acțiune prin care a solicitat anularea ordinului Procurorului General nr. 1826-p

din 9 decembrie 2019, ca fiind ilegal, însă, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani din 19 decembrie 2019, acțiunea a fost declarată inadmisibilă, din motivul

nerespectării procedurii prealabile și lipsei dreptului vătămat în sensul art. 17.

A menționat, că nefiind de acord cu încheierea instanței de fond, a declarat recurs,

iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2020, s-a respins recursul declarat

de Viorel Morari.

Astfel, a arătat, că la 12 august 2020, a depus la Procuratura Generală cerere

prealabilă privind anularea ordinului nr. 1826-p din 9 decembrie 2019 „Cu privire la

delegare”, dar, până la sesizarea instanței cu prezenta acțiune, cererea prealabilă nu a

fost examinată.

Reclamantul a susținut că ordinul nr. 1826-p din 09 decembrie 2019 „Cu privire la

delegare”, este ilegal, fiind în contradicție cu prevederile art. 7, 28 și 29 din Codul

administrativ.

În acest sens, reclamantul a remarcat, că delegarea procurorului-șef al Procuraturii

Anticorupție nu este proporțională cu atingerea scopului declarat, or, conducându-se de

principiile și garanțiile prevăzute de Legea cu privire la procuraturile specializate și

practica existentă în organele procuraturii, efectuarea unui control al activității pe

perioada mandatului procurorului-șef se face după expirarea termenului pentru care a

fost numit.

A reiterat, că la emiterea ordinului contestat, s-a ignorat și principiul securității

raportului juridic și de fapt s-a urmărit scopul preluării într-o formă excesivă a

controlului activității procurii specializate, or, Viorel Morari a fost numit în funcția de

procuror-șef al Procuraturii Anticorupție la 26 aprilie 2016, pe un termen de 5 ani.

A remarcat, că potrivit constatărilor din Avizul nr. 9 (2014) al Consiliului

Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE) privind normele și principiile europene

referitoare la procurori, pct. XII din Carta de la Roma, recrutarea și carierea

procurorilor, inclusiv promovarea, mobilitatea, procedurile disciplinare și demiterea lor,

ar trebui să fie reglementate prin lege și ar trebui să aibă la bază criterii transparente și

obiective, conform unor proceduri imparțiale, excluzând orice discriminare și putând fi

supuse unui control independent și imparțial. Paragraful 3.3.4 „Transferul și

mobilitatea” din nota explicativă potrivit căruia, o modalitate de a influența în mod

corespunzător un procuror poate fi transferul la un alt parchet, realizat fără

consimțământul său; în cazul transferului sau detașării interne sau externe a unui

procuror, fără consimțământul său, ar trebui să existe garanții prevăzute de lege pentru a

compensa eventualele riscuri; posibilitatea de a transfera un procuror fără

consimțământul său ar trebui să fie reglementată prin lege și limitată la circumstanțele

excepționale, cum ar fi necesitățile imperioase ale serviciului sau măsuri disciplinare, în

cazuri cu adevărat grave. De asemenea, este necesar să fie luate în considerare opiniile,

aspirațiile și specializărilor procurorului și situația familială.

2

În asemenea circumstanțe, reclamantul a invocat că, delegarea procurorului-șef al

Procuraturii Anticorupție, care este de fapt responsabil de activitatea acesteia, în

condițiile efectuării unui control al activității acestei subdiviziuni presupune un limbaj

neclar, creează percepții eronate și reprezintă o măsură disciplinară deghizată.

În aceste condiții, reclamantul Viorel Morari a solicitat admiterea acțiunii, anularea

ordinului Procurorului General nr. 1826-p din 9 decembrie 2019 „Cu privire la

delegare”, prin care s-a dispus delegarea lui Viorel Morari, procuror-șef al Procuraturii

Anticorupție, pentru exercitarea atribuțiilor de procuror în Secția unificare a practicii în

domeniul reprezentării învinuirii în instanțele de judecată din cadrul Direcției judiciare a

Procuraturii Generale pentru o perioadă de una lună, de la 10 decembrie 2019 până la 10

ianuarie 2020.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea în contencios administrativ depusă de Viorel Morari împotriva Procuraturii

Generale cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil – ordinul

Procurorului General nr. 1826-p din 9 decembrie 2019 „Cu privire la delegare”, a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d. 126, 137-149).

Tot la 17 noiembrie 2021 Viorel Morari a recepționat copia dispozitivului hotărîrii

primei instanțe și la 22 noiembrie 2021 a depus cerere de apel motivată (f.d. 127, 130-

135). Hotărârea motivată a primei instanțe a fost recepționată de Viorel Morari la 18

ianuarie 2022, fapt confirmat prin avizul de recepție a scrisorii (f.d. 153).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul

motivat depus de Viorel Morari împotriva hotărârii din 17 noiembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de

apel depusă de Viorel Morari și a fost menținută hotărârea din 17 noiembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 169, 170-174).

La 26 iulie 2022 Viorel Morari a depus cererea de recurs motivată, solicitând

admiterea acestuia, anularea deciziei din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău și

emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii (f.d.176-182).

În susținerea recursului, recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, deoarece la emiterea actelor judecătorești contestate

instanțele de judecată ierarhic inferioare au încălcat normele de drept material, nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea.

A menționat că, atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au ținut cont de faptul

că actul administrativ individual contestat nu este motivat conform art. 118 Codul

administrativ.

A considerat că prin erorile comise instanțele judecătorești inferioare au admis

încălcarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 al Convenției Europene

pentru Drepturile Omului.

A susținut că instanța de apel eronat a conchis că prin delegarea procurorului -șef

al procuraturii specializate nu se aduce atingere principiului independenței.

3

La fel, a susținut că instanța de apel constatând că i-a fost păstrat salariul de la

locul permanent de muncă și locul de muncă propriu-zis, a ignorat faptul că aplicarea

dreptului muncii este determinată de dependența juridică, adică exercitare de către

patron a autorității sale asupra salariului.

A indicat că instanța de apel a interpretat eronat legea și nu a ținut cont de faptul că

potrivit aceleiași norme – art. 54 alin. (2) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 „Cu

privire la Procuratură” este stipulat că pot fi delegați procurori de la alte procuraturi și

doar la propunerea procurorului -șef al procuraturii respective.

Mai mult, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, ignorînd

prevederile art.2 alin.(1) și (2), 4 alin.(1) din Legea nr.159 din 07.07.2016 „Cu privire la

procuraturile specializate” potrivit cărora: „Procuratura specializată este o entitate

independentă în cadrul Procuraturii, care își desfășoară activitatea în baza principiilor de

organizare și de activitate a Procuraturii și a procurorului, prevăzute de Legea cu privire

la Procuratură. Bugetul procuraturii specializate se reflectă separat în bugetul

Procuraturii și este administrat de către procurorul-șef al procuraturii specializate.

Procuratura specializată are statut de persoană juridică, dispune de cont trezorerial, de

siglă și de ștampilă cu însemnele sale distincte”.

Prevederile legale menționate supra denotă ilegalitatea delegării procurorului șef al

procuraturii specializate, deoarece nu este prevăzut de lege și perturbează administrarea

bugetului procuraturii specializate, care este o entitate independentă, are statut de

persoană juridică și dispune de cont trezorerial.

În calitate de argument suplimentar în acest context pot fi invocate prevederile

art.5 alin.(5) din Legea nr.159 din 07.07.2016 „Cu privire la procuraturile specializate”,

conform cărora în lipsa procurorului-șef al procuraturii specializate, atribuțiile acestuia

sînt exercitate de un adjunct desemnat prin ordinul procurorului-șef al procuraturii

specializate. Adică, nu de Procurorul General.

De asemenea, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentului precum că

actul administrativ individual defavorabil contravine principiilor procedurii

administrative prevăzute de art. 28-35 din Codul administrativ cu excepția celor de

proporționalitate și de motivare.

Instanța de apel a ignorat faptul că existența suspiciunilor de părtinire grav

afectează legalitatea actului administrativ individual defavorabil -ordinul Procurorului

General nr. 1826-p din 09 decembrie 2019 „Cu privire la delegare”.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

4

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 iunie 2022 și la 21

iulie 2022, prin intermediul adresei electronice, a fost notificată lui Viorel Morari copia

deciziei motivate, iar la 26 iulie 2022 ultimul a depus cererea de recurs motivată (f.d.

175, 176-182).

În condițiile enunțate, recursul motivat depus la 26 iulie 2022 este în termen.

La 03 august 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Procuraturii

Generale copia recursului motivat depus de Viorel Morari cu înștiințarea despre

necesitatea prezentării referinței, notificată primei la 08 august 2022, fapt ce rezultă din

avizul poștal de recepție anexat la actele cauzei (f.d.196).

Completul specializat pentru examinare acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

examinând admisibilitatea recursului depus de Viorel Morari, prin încheierea din 09

noiembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție, l-a numit pentru examinare în fond în

complet din 5 judecători.

Conform art.247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează

și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, Curtea

Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, completul specializat pentru examinare acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție a considerat inoportun de a cita participanții la proces pentru a se

pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticile recurentului au

fost expuse cu suficientă claritate.

Potrivit art.191 alin.(5) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, deciziilor și încheierilor curții de

apel.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Viorel Morari

urmează a fi admis, casată decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe și emisă

o nouă decizie cu privire la admiterea acțiunii, din motivele ce succed.

Conform art.248 alin.(1) lit.c) din Codul administrativ, examinând recursul, Curtea

Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează integral decizia

instanței de apel și emite o nouă decizie.

În conformitate cu art.194 alin.(2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din

oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

Aplicabile litigiului sunt și prevederile art.244 alin.(2) coroborat cu art.231 alin.(2)

din Codul administrativ, care reglementează că, pentru procedura de recurs se aplică

corespunzător prevederile cap.III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului

capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile

cap.II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

5

La acest capitol, se rețin și dispozițiile art.22 alin.(1) coroborat cu art.219 alin.(1)

din Codul administrativ, care stipulează că, instanța de judecată este obligată să

cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind

legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de

participanți.

Totodată, articolul 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ, prevede că

examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată în baza

unei acțiuni în contestare, anulează în tot sau în parte actul administrativ individual

precum și o eventuală decizie de soluționare a cererii prealabile, dacă acestea sunt

ilegale și prin ele reclamantul este vătămat în drepturile sale.

Din materialele cauzei rezultă că prin ordinul Procurorului General nr. 1826-p din

09 decembrie 2019 „Cu privire la delegare” s-a dispus delegarea dlui Viorel Morari,

procuror-șef al Procuraturii Anticorupție, pentru exercitarea atribuțiilor de procuror în

Secția unificare a practicii în domeniul reprezentării învinuirii în instanțele de judecată

din cadrul Direcției judiciare a procuraturii Generale pentru o perioadă de una lună, de

la 10 decembrie 2019 până la 10 ianuarie 2020.

Considerând reclamantul că acțiunile și ordinul de delegare ale Procurorului

General sunt ilegale, la 08 decembrie 2020 Viorel Morari, s-a adresat cu prezenta

acțiune în ordinea contenciosului administrativ, solicitând anularea ordinului nr. 1826-p

din 09 decembrie 2019 „Cu privire la delegare” emis de Procurorul General.

Fiind învestite cu examinarea cauzei, prima instanță și instanța de apel au respins

ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ depusă de Viorel Morari.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare aplicând

prevederile art. 7, 8 alin. (3) lit. a) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25

februarie 2016, în raport cu circumstanțele speței au respins argumentele reclamantului

precum că prin delegarea acestuia în calitate de procuror - șef al procuraturii

specializate, se aduce atingere principiului independenței organizaționale și funcționale

a procurorilor în Procuratura Anticorupție, prevăzut de art.2 alin.(1) din Legea cu

privire la procuraturile specializate și dreptului la muncă.

Or, cadrul legal pertinent în mod cert, evident și sistemic prevede că Procurorul

General este în drept să exercite controlul și să organizeze activitatea, inclusiv a

procuraturilor specializate.

La fel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au respins și argumentul lui Viorel

Morari precum că, prin ordinul contestat i-a fost încălcat dreptul la muncă, așa cum,

conform pct.2 al ordinului nr. 1826-p, pe perioada delegării lui Viorel Morari în funcția

de procuror în Secția unificare a practicii în domeniul reprezentării învinuirii în

instanțele de judecată din cadrul Direcției judiciare a Procuraturii Generale, acestuia i s-

a păstrat salariul de la locul permanent de muncă, precum și locul de muncă de bază.

Au mai subliniat instanțele de judecată, că potrivit art. 54 alin. (2) al Legii cu

privire la Procuratură, în cazul în care o procuratură nu poate funcționa din cauza lipsei

temporare de procurori, în cazul existenței unor funcții vacante, dar și în alte cazuri,

Procurorul General, la propunerea procurorului-șef al procuraturii respective, poate

6

delega procurori de la alte procuraturi, fără acordul lor, pe o perioadă de până la o lună

pe parcursul unui an, iar cu consimțământul lor scris, pentru o perioadă de până la 24 de

luni.

Prin sintagma „dar și în alte cazuri” din norma legală citată anterior, cazurile

reglementate de normă legală respectivă nu sunt exhaustive, legiuitorul acordând

Procurorului General discreția de a dispune delegarea procurorilor și în alte cazuri.

Corespunzător, atât prima instanță, cât și instanța de apel au constatat că ordinul de

delegare a lui Viorel Morari a fost emis, fără a fi încălcat cadrul legal aplicabil speței, și

anume, este legal în fond, este emis de organul competent - Procurorul General, este

emis cu respectarea procedurii.

Sub acest aspect, instanța de apel a desconsiderat argumentele apelantului care a

susținut, că la emiterea ordinului contestat, au fost încălcate prevederile art. 28-35 din

Codul administrativ, or, legiuitorul național a acordat Procurorului General dreptul de a

dispune delegarea procurorului, fără acordul ultimului.

Instanța de apel a respins argumentele apelantului precum că, emiterea ordinului de

delegare a fost condiționată de atitudinea Procurorului General față de Viorel Morari,

așa cum, chestiunile ce se referă la delegarea procurorilor, pe o perioadă determinată,

comportă un caracter de oportunitate, iar instanța de contencios administrativ nefiind

competentă să se pronunțe asupra oportunității unui act administrativ, fapt expres

indicat în norma art. 225 alin. (1) Codul administrativ.

Instanța de apel a reținut că în sensul legii, anume Procurorului General îi revine

obligația de a exercita controlul asupra activității procurorilor și a organiza activitatea

organelor procuraturii pe principii de ierarhie procesuală și administrativă.

De asemenea, instanța de apel a a respins și argumentele invocate de Viorel Morari

cu privire la ignorarea principiului securității raportului juridic, precum și faptul că, de

fapt, s-a urmărit scopul preluării, într-o formă excesivă, a controlului activității

procuraturii specializate, instanța de judecată le apreciază critic. Or, Procurorul General,

în atribuțiile căruia, potrivi legii, inter alia, intră și controlul asupra activității

procuraturilor specializate, a priori, nu poate fi învinuit în efectuarea unui control

excesiv, deoarece, în caz contrar s-ar limita împuternicirile legale ale Procurorului

General, având în vedere rolul esențial și definitoriu al acestuia în ierarhia

administrativă a organelor procuraturii.

Au mai conchis instanțele de judecată că omisiunile admise de către autoritatea

publică privind lipsa motivării actului emis, nu pot fi reținute ca temei de anulare a

acestuia, așa cum, motivarea necesară a fost recuperată ulterior, în cadrul dezbaterilor

judiciare, de către autoritatea publică prin prezentarea în faza explicațiilor părților a

argumentelor în susținerea deciziei emise, fiind respectate astfel dispozițiile art. 123

Codul administrativ.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție constată că concluziile instanțelor de judecată ierarhic inferioare și soluția dată

7

în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ depusă de Viorel Morari sunt

neîntemeiate, fapt ce rezultă din aprecierea arbitrară a probelor administrate la

materialele cauzei și interpretarea eronată a prevederilor legale aplicabile raportului

juridic litigios.

În conformitate cu art. 244 alin. (2) din Codul administrativ, pentru procedura de

recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva.

Art. 93 din Codul administrativ stabilește sarcina probațiunii, se reține că, fiecare

participant probează faptele pe care își întemeiază pretenția. Prin derogare de la

prevederile alin. (1), fiecare participant probează faptele atribuite exclusiv sferei sale.

Reglementări suplimentare sau derogatorii sunt admisibile doar în baza prevederilor

legale.

În cadrul examinării cauzei s-a stabilit cu certitudine faptul că prin ordinul

Procurorului General nr. 1826-p din 09 decembrie 2019 „Cu privire la delegare”, în

conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1), (2), (3), (5) și alin. (13), art. 26 din Legea

privind salarizarea în sectorul bugetar, art. 10 din Legea bugetului de stat pentru anul

2019, art. 8 alin. (3), art. 54 alin. (1), (5) și în temeiul art. 11 alin. (1) lit. f) din Legea cu

privire la Procuratură, s-a dispus delegarea lui Viorel Morari, procuror-șef al

Procuraturii Anticorupție, pentru exercitarea atribuțiilor de procuror în Secția unificare a

practicii în domeniul prezentării învinuirii în instanțele de judecată din cadrul Direcției

judiciare a Procuraturii Generale pe o perioadă de 1 lună, de la 10 decembrie 2019 până

la 10 ianuarie 2020, inclusiv, cu păstrarea, pe perioada delegării, a salariului de la locul

permanent de muncă (f. d. 50).

Nefiind de acord cu ordinul respectiv, Viorel Morari l-a contestat în instanța de

contencios administrativ, iar prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din

19 decembrie 2019, acțiunea a fost declarată inadmisibilă, în temeiul art. 207 alin. (1),

(2) lit. f) Codul administrativ (f. d. 20-26).

Astfel, la 12 august 2020, Viorel Morari a înaintat Procurorului General cerere

prealabilă, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 1826-p din 9 decembrie 2019 „Cu

privire la delegare” (f. d. 27-28).

Invocând ilegalitatea ordinului de delegare, Viorel Morari a depus acțiune prin care

a solicitat anularea ordinului Procurorului General nr. 1826-p din 9 decembrie 2019 „Cu

privire la delegare”, prin care s-a dispus delegarea lui Viorel Morari, procuror-șef al

Procuraturii Anticorupție, pentru exercitarea atribuțiilor de procuror în Secția unificare a

practicii în domeniul reprezentării învinuirii în instanțele de judecată din cadrul

Direcției judiciare a Procuraturii Generale pentru o perioadă de una lună, de la 10

decembrie 2019 până la 10 ianuarie 2020.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție generalizând revendicările reclamantului/recurent, așa cum au fost susținute în

cursul judecării litigiului constată că acțiunea reclamantului este întemeiată, constatând

cert că ordinul contestat contravine prevederilor legale.

8

Conform prevederilor articolului 10 alin. (1) și (2) Cod administrativ prevede că,

actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială

întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul

dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,

modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public. Decizia autorității

publice privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin activitatea

administrativă ilegală este un act administrativ individual.

Articolul 11 din Codul administrativ prevede categoriile actelor administrative

individuale.

(1) Actele administrative individuale pot fi:

a) acte defavorabile –actele care impun destinatarilor lor obligații, sancțiuni,

sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care resping, în tot

sau în parte, acordarea avantajului solicitat;

b) acte favorabile –actele care creează destinatarilor săi un beneficiu sau un avantaj

de orice fel.

(2) Destinatarul unui act administrativ individual este doar persoana către care

actul administrativ se îndreaptă. Terții, ale căror drepturi sînt afectate de actul

administrativ individual, nu sînt destinatarii acestuia.

Conform art.31 din Codul administrativ, actele administrative individuale și

operațiunile administrative scrise trebuie să fie motivate.

Conform art.32 din Codul administrativ, (1) Procedura administrativă se

structurează astfel încît participanții să poată înțelege fiecare etapă a procedurii. Dacă

este necesară contribuția unui participant, acestuia i se comunică neîntîrziat, într-un

limbaj clar și ușor de înțeles, acțiunile care trebuie întreprinse.

(2) În condițiile legii, autoritățile publice trebuie să asigure participarea

neîngrădită la procedura administrativă a persoanelor interesate.

Conform art.119 din Codul admninistrativ, (1) Conținutul unui act administrativ

individual trebuie să fie suficient de cert.

(2) Un act administrativ individual poate fi emis în scris, verbal sau prin

comportament concludent. Forma actului administrativ individual este aleasă de

autoritatea publică care emite actul administrativ în baza dreptului discreționar

corespunzător obligațiilor sale.

(3) La cererea unui participant , actul administrativ individual emis verbal este

confirmat în scris în termen de o săptămînă. Cererea se depune în decursul unei luni de

la comunicarea actului administrativ.

(4) Autoritatea publică poate elibera o confirmare scrisă și din oficiu.

În conformitate cu art.225 din Codul administrativ, (1) Instanța de judecată nu este

competentă să se pronunțe asupra oportunității unui act administrativ.

(2) Verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului discreționar se

limitează la faptul dacă autoritatea publică:

a) și-a exercitat dreptul discreționar;

b) a luat în considerare toate faptele relevante;

9

c) a respectat limitele legale ale dreptului discreționar;

d) și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege.

La caz, Completul specializat al instanței de recurs reține că, obiectul material al

prezentei acțiuni de contencios administrativ î-l constituie de fapt cerința reclamantului

în circumstanțele expuse de anulare a ordinului Procurorului General nr. 1826-p din 9

decembrie 2019 „Cu privire la delegare”, prin care s-a dispus delegarea lui Viorel

Morari, procuror-șef al Procuraturii Anticorupție, pentru exercitarea atribuțiilor de

procuror în Secția unificare a practicii în domeniul reprezentării învinuirii în instanțele

de judecată din cadrul Direcției judiciare a Procuraturii Generale pentru o perioadă de

una lună, de la 10 decembrie 2019 până la 10 ianuarie 2020.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție atestă că, Viorel Morari este subiect de sesizare a instanței de contencios

administrativ, iar acțiunea nu este exceptată de la controlul judiciar.

Conform art. 60 alin. (1), (4), (5) Codul administrativ, termenul general în care o

procedură administrativă trebuie finalizată este de 30 de zile, dacă legea nu prevede

altfel. Din motive justificate legate de complexitatea obiectului procedurii

administrative, termenul general poate fi prelungit cu cel mult 15 zile. Această

prelungire are efect doar dacă este comunicată în scris participanților la procedura

administrativă în termen de 30 de zile, împreună cu motivele prelungirii. În mod

excepțional, când în procedura administrativă se înregistrează cazuri de complexitate

deosebită care necesită timp pentru prelucrarea documentelor, autoritatea publică poate

stabili un termen mai mare pentru finalizarea procedurii administrative, care nu va

depăși 90 de zile.

Potrivit art. 70 alin. (1) Codul administrativ, procedura administrativă se inițiază la

cerere sau din oficiu. Procedura administrativă inițiată din oficiu începe odată cu

efectuarea primei acțiuni procedurale, iar cea inițiată la cerere se consideră inițiată din

momentul depunerii cererii.

Cum rezultă din înscrisurile cauzei procedura administrativă în scopul verificării

acțiunilor lui Viorel Morari sub aspectul delegării acestuia pentru o perioadă de o lună

pentru exercitarea atribuțiilor de procuror în Secția unificare a practicii în domeniul

reprezentării învinuirii în instanțele de judecată din cadrul Direcției judiciare a

Procuraturii Generale, nu a fost inițiată.

Or, această încălcare admisă de angajator, denotă că ordinul prin care s-a dispus

delegarea lui Viorel Morari a fost emis cu derogare de la procedura stabilită de Codul

administrativ și Legea cu privire la procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, încălcări

care atrag după sine nulitatea actului administrativ contestat.

O altă încălcare admisă de angajator la emiterea ordinului contestat o constituie și

faptul că, angajatorul nu a motivat ordinul cu privire la delegare a reclamantului, în

special, a omis să-și argumenteze această soluție, or, Viorel Morari a fost numit în

funcția de procuror-șef al Procuraturii Anticorupție la 26 aprilie 2016 pe un termen de 5

ani.

10

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administartiv lărgit al Curții Supreme de

Justiție remarcă, că norma art. 31 Cod administrativ, stabilește principiul potrivit căruia,

actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie

motivate.

În detalierea acestui principiu, vine și norma art. 118 alin. (1) Codul administrativ,

care statuează că, motivarea este operațiunea administrativă prin care se expun

considerentele care justifică emiterea unui act administrativ individual. În motivare se

indică temeiurile esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea

publică pentru decizia sa. Din motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi

recunoscute și punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea

dreptului discreționar. Motivarea trebuie să se refere și la argumentele expuse în cadrul

audierii.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că, motivarea completă a unui act

administrativ individual cuprinde: a) motivarea în drept - temeiul legal pentru emiterea

actului administrativ, inclusiv formele procedurale obligatorii pe care se bazează actul;

b) motivarea în fapt - oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv modul de

exercitare a dreptului discreționar, dacă este cazul; c) în cazul actelor administrative

defavorabile - o descriere succintă a procedurii administrative care a stat la baza emiterii

actului: investigații, probe, audieri, opinii ale participanților contrare conținutului final

al actului etc.

Alineatul (3) al aceluiași articol prevede că, motivarea completă este obligatorie,

este parte integrantă a actului administrativ individual și condiționează legalitatea

acestuia.

Din conținutul ordinului Procurorului General nr. 1826-p din 09 decembrie 2019

„Cu privire la delegare”, prin care s-a dispus delegarea lui Viorel Morari, procuror-șef

al Procuraturii Anticorupție, pentru exercitarea atribuțiilor de procuror în Secția

unificare a practicii în domeniul reprezentării învinuirii în instanțele de judecată din

cadrul Direcției judiciare a Procuraturii Generale pentru o perioadă de una lună, de la 10

decembrie 2019 până la 10 ianuarie 2020, urmează că, angajatorul în susținerea soluției

de delegare a acestuia s-a bazat pe prevederile art. 12 alin. (1), (2), (3), (5) și alin. 13,

art. 26 din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind salarizarea în sectorul bugetar,

art. 10 din Legea bugetului de Stat pentru anul 2019 nr. 303 din 30 noiembrie 2018, art.

8 alin. (3), art. 54 alin. (2) și alin. (5) și în temeiul art. 11 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 3

din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

Analizând ordinul contestat în raport cu circumstanțele de fapt ale cauzei și

normele legale mai sus citate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție constată, că ordinul de delegare a lui Viorel Morari

într-o altă funcție ierarhic inferioară nu a fost motivat, în special, angajatorul nu a

raportat în ordin situația de fapt stabilită pentru a fi delegat reclamantul, scopul delegării

11

și nici nu s-a motivat dacă delegarea reclamantului este proporțională cu atingerea

scopului declarat.

Mai mult, instanța de recurs menționează că temeiul de delegare a lui Viorel

Morari din funcția deținută nu corespunde art. 118 alin. (2) lit. a) din Codul

administrativ, or recurentul a fost angajat în funcția de procuror -șef al Procuraturii

Anticorupție, care este reglementată de Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25

februarie 2016 și nu de Legea privind salarizarea în sectorul bugetar nr. 270 din 23

noiembrie 2018 și Legea bugetului de Stat pentru anul 2019 nr. 303 din 30 noiembrie

2018, care nu au tangență cu cazul din speță.

Colegiul lărgit subliniază, că motivarea ordinului de delegare, la caz, a

procurorului-șef al Procuraturii Anticorupție nu se rezumă la indicarea unor norme de

drept, angajatorul având obligația de a raporta circumstanțele de fapt, la normele de

drept invocate, obligații care nu au fost respectate de către Procuratura Generală.

Prin urmare, se atestă că angajatorul nu și-a exercitat dreptul discreționar conform

scopului acordat prin lege, iar această încălcare se materializată prin faptul că actul

administrativ contestat a fost emis cu încălcarea procedurii stabilite, ceea ce poartă un

caracter neproporțional scopului urmărit, fapt ce denotă și ilegalitatea lui în fond.

Astfel, în litigiul din speță, instanța de recurs nu a pus în discuție oportunitatea

actului administrativ contestat, dar a verificat sub aspectul legalității ordinul de delegare

a reclamantului, și prin urmare, Colegiul lărgit ajunge la concluzia de a dispune

anularea actului administrativ individual defavorabil.

Faptele constatate și elucidate permit instanței de recurs să conchidă că atât prima

instanță, cât și instanța de apel au emis soluții neîntemeiate, cu aprecierea arbitrară a

probelor din dosar și aplicarea eronată a normelor de drept material, motiv din care

actele judecătorești de dispoziție nu pot fi menținute, iar cererea de chemare în judecată

depusă de Viorel Morari urmează a fi admisă cu anularea ordinului Procurorului

General nr. 1826-p din 09 decembrie 2019 „Cu privire la delegare”.

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul depus de

Viorel Morari, de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, și

de a emite o decizie nouă de admitere a acțiunii în contencios administrativ depusă de

Viorel Morari.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

12

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Viorel Morari.

Se casează integral decizia din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 17 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în cauza de contencios

administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Viorel Morari împotriva

Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului

administrativ individual defavorabil, și se emite o decizie nouă prin care:

Se admite acțiunea depusă de Viorel Morari împotriva Procuraturii Generale a

Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ individual

defavorabil.

Se anulează ordinul Procurorului General nr. 1826-p din 09 decembrie 2019 „Cu

privire la delegare”.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Iurie Bejenaru

13