3r-192/22 — anularea hotărârii

3r-192/22 — anularea hotărârii (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3r-192/22

2-21113892-01-3r-17062022

Instanța de fond: Curtea de Apel Chișinău (jud.: Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

D E C I Z I E

28 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând recursul depus de Viorel Morari,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Morari Viorel către Consiliul Superior al Procurorilor privind anularea hotărârii nr.1-

2/2020 din 23 ianuarie 2020 „Cu privire la demersul despre eliberarea acordului în

vederea suspendării din funcție a unui procuror”,

împotriva încheierii din 07 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

declarată inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ depusă de Viorel Morari,

c o n s t a t ă:

La 29 iulie 2021, Viorel Morari a depus la Curtea de Apel Chișinău cerere de

chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului

Superior al Procurorilor solicitând anularea hotărârii nr.1-2/2020 din 23 ianuarie 2020

prin care a fost eliberat acordul privind suspendarea din funcția de procuror, șef al

Procuraturii Anticorupție – Viorel Morari.

Prin încheierea din 07 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat

inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Viorel Morari împotriva

Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea hotărârii nr.1-2/2020 din 23

ianuarie 2020 „Cu privire la demersul despre eliberarea acordului în vederea

suspendării din funcție a unui procuror” (f.d.51-60).

La 30 mai 2022, Viorel Morari a depus recurs împotriva încheierii din 07 aprilie

2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii din

07 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău și restituirea cauzei la rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău (f.d.68-72).

În motivarea recursului Viorel Morari a indicat că, instanța de judecată a încălcat

normele de drept material, deoarece nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a

interpretat în mod eronat legea, precum și prin erorile comise a admis încălcarea

dreptului la un proces echitabil, garantat de art.6 al Convenției Europene pentru

Drepturile Omului.

Consideră că, instanța de apel eronat a reținut că, Hotărârea Consiliului Superior

al Procurorilor nr.1-2/2020 din 23 ianuarie 2020 „Cu privire la demersul despre

eliberarea acordului în vederea suspendării din funcție a unui procuror” este doar o

operațiune administrativă, care se efectuează înainte de a emite actul administrativ

individual final pe marginea procedurii administrative de suspendare din funcție a

1

procurorului. Or, Consiliul Superior al Procurorilor și-a exprimat acordul după

emiterea ordinului Procurorului General privind suspendarea din funcție de procuror,

fiind act administrativ de sine stătător.

Mai consideră că, în speță este aplicabilă procedura prevăzută de art.65 alin.(1)

din Legea cu privire la Procuratură, în situații ce nu suferă amânare, Procurorul General

îl poate suspenda pe procuror fără acordul Consiliului Superior al Procurorilor, până la

următoarea ședință a Consiliului Superior al Procurorilor și nu cea luată în calcul de

către Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel

Chișinău, fiind evidențiată cu bold în textul încheierii.

În asemenea situație, consideră că, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat eronat

că, hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor a fost o operațiune administrativă,

deoarece actul individual pretins a fi final al Procurorului General - ordinul cu privire

la suspendare a fost emis anterior hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor.

Anume Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor din 23 ianuarie 2020

contestată a și produs efectul, deoarece în lipsa acordului din partea organului de

autoadmistrare a procurorilor, suspendarea din 11 ianuarie 2020 trebuia să înceteze,

producând efecte juridice.

Astfel, situația descrisă nu se încadrează în prevederile art.15 alin.(1) din Codul

administrativ, potrivit cărora operațiunile administrative sunt manifestările de voință

sau activitățile autorităților publice care nu produc ca atare efecte juridice.

Totodată, mai consideră că, Curtea de Apel Chișinău eronat a reținut că, în

prezenta acțiune în contencios administrativ nu poate revendica încălcarea unui drept

în sensul art.17 din Codul administrativ.

Menținerea suspendării din funcție în coraport cu lipsa motivelor de suspendare

din funcție în continuare coraborată cu imposibiltiatea desfășurării altei activități

remunerate devine o măsură de siguranță inutilă, disproporționată cu scopul legitim

urmărit și care aduce atingere dreptului la muncă, fiind în imposibilitate de a întreține

familia.

În continuare indică că, cererea prealabilă prin care a contestat hotărârea nr.1-

2/2020 din 23 ianuarie 2020 a Consiliului Superior al Procurorilor urma să fie

examinată în ședința deliberativă a acestui organ în conformitate cu art.70 alin.(l) lit.n)

din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 „Cu privire la Procuratură”, care stipulează că,

Consiliul Superior al Procurorilor examinează adresările cetățenilor și ale procurorilor

privind chestiunile date în competența sa.

Mai mult, examinarea defectuoasă a cererii prealabile aduce atingere relațiilor

sociale referitoare la buna desfășurare a activității organelor de autoadministrare ale

Procuraturii și, în consecință, afectează independența subsemnatului în calitate de

procuror.

În lumina celor expuse, consideră că, încheierea Curții de Apel Chișinău este

contrară prevederilor legale, motiv pentru care urmează a fi anulată cu remiterea cauzei

spre examinare.

La 17 iunie 2022, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de recurs,

într-un termen rezonabil, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Consiliului

Superior al Procurorilor copia recursului depus de Viorel Morari, creând astfel

participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în

recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței (f.d.84).

2

La 29 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice a Curții Supreme de Justiție,

Consiliul Superior al Procurorilor a expediat referința la cererea de recurs depusă de

Viorel Morari împotriva încheierii din 07 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând declararea recursului inadmisibil și menținerea încheierii din 07 aprilie 2022

a Curții de Apel Chișinău (f.d.88-90).

În susținerea referinței a indicat că, deși recurentul Viorel Morari a depus tardiv

acțiunea, nu a demonstrat în nici un fel și nu a prezentat justificări că, a fost în

imposibilitate obiectivă sau absolută de a contesta în termen legal hotărârea nr.1-2/20

din 23 ianuarie 2020 a Consiliului Superior al Procurorilor, prin care s-a exprimat

acordul pentru suspendarea acestuia din funcție.

Totodată, consideră că, instanța de fond corect a constatat că, pe lângă faptul că,

reclamantul nu a respectat termenul de contestare și nu a explicat motivele încălcării

termenului, nici nu a adus argumente care să arate viciile ce se referă nemijlocit la

substanța Hotărârii nr.1-2/2020 din 23 ianuarie 2021 a Consiliului Superior al

Procurorilor.

În conformitate cu art.191 alin.(5) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, deciziilor și încheierilor

curții de apel.

Conform art.243 alin.(2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Completul specializat pentru examinare acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu

plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună

invitarea părților.

Examinând recursul, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele motive.

În conformitate cu art.243 alin.(1) lit.a) din Codul administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie prin care declară

recursul inadmisibil.

Potrivit art.242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată

în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite

neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar

instanței competente să soluționeze recursul.

Totodată, în sensul art.241 alin.(3) din Codul administrativ, pentru contestarea cu

recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător prevederile cap.III din cartea

a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, prevederile art.233 din cap.III din cartea a treia din Codul

administrativ reglementează condițiile de formă și conținut față de cererea de apel și

prin urmare față de cererea de recurs.

Așa, prin prisma dispozițiilor art.236 alin.(2) lit.d) din cap.III din cartea a treia din

Codul administrativ coroborate cu prevederile art.241 alin.(3) și art.242 din Codul

3

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special când a fost depus după

expirarea termenului stabilit.

Concomitent, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul administrativ

potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform

prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului

de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură

se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului

de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va

produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii

perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de

procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină

prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul

de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că termenele

procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de

ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificare a securității raporturilor

juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se

subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

Subsecvent, potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de

dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se

notifică participanților la proces conform art.96–114.

În conformitate cu art.96 alin.(1) din Codul administrativ, notificările și

comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă

de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Conform art.97 alin.(3) din Codul administrativ, autoritatea publică poate alege

între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a

recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu

scrisoare recomandată.

Din actele cauzei rezultă că, la 07 aprilie 2022 Curtea de Apel Chișinău a

pronunțat încheierea, prin care s-a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios

4

administrativ înaintată de Viorel Morari împotriva Consiliului Superior al Procurorilor

cu privire la anularea hotărârii nr.1-2/2020 din 23 ianuarie 2020 „Cu privire la demersul

despre eliberarea acordului în vederea suspendării din funcție a unui procuror” (f.d.51-

60).

Materialele cauzei atestă că, la 26 aprilie 2022, Curtea de Apel Chișinău a notificat

recurentului Viorel Morari copia încheierii recurate, prin intermediul poștei electronice

v_morari@hotmail.com (f.d.66 verso), indicată de ultimul în cererea de chemare în

judecată și prin intermediul căreia a fost expediată și recepționată corespondența pe

parcursul examinării cauzei în instanța ierarhic inferioară (f.d.41-43).

Distinct, se reține că încheierea nominalizată a fost plasată pe Portalul Național al

Instanțelor: www.cab.instante.justice.md.

La 30 mai 2022, Viorel Morari a depus recurs împotriva încheierii din 07 aprilie

2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.68-72).

La acest capitol, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează prevederile art.242 din Codul administrativ, care cert,

expres și imperativ stipulează că, recursul împotriva încheierii judecătorești se depune

motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile

de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul

împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să

soluționeze recursul.

Din sensul normei de drept citate supra, rezultă că, după notificarea încheierii

instanței de apel, recurentul urmează să depună recursul motivat în interiorul

termenului legal de 15 zile și nemijlocit la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată, la caz, la Curtea de Apel Chișinău.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

remarcă că, confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată

prin poșta electronică se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei

electronice.

În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a

expeditorului și a destinatarului, data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și

atașamentul cu actul judecătoresc.

Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta

electronică, extrasul menționat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități,

cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj conform căruia operatorul poștal va

explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă,

acesta este informat că, transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a

fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

În speță, mențiuni de eroare tehnică, odată cu expedierea actului judecătoresc la

adresa electronică a lui Viorel Morari, lipsesc.

Din cele menționate rezultă că, momentul recepționării documentului electronic

(copia încheierii Curții de Apel Chișinău) se va considera momentul intrării acestuia în

sistemul informațional - adresa electronică: v_morari@hotmail.com, indicat de

destinatar în cererea de chemare în judecată.

Cele menționate supra denotă faptul că, termenul de 15 zile prevăzut la art.242

din Codul administrativ, pentru prezentarea recursului, urma să curgă începând cu 27

5

aprilie 2022, ziua imediat următoare de la data notificării recurentului a încheierii

Curții de Apel Chișinău și care urma să expire la 11 mai 2022, zi de miercuri, inclusiv.

Însă, necătând acestui fapt, Viorel Morari a depus recursul împotriva încheierii

Curții de Apel Chișinău la 30 mai 2022, cu încălcarea evidentă a termenului de

depunere a recursului.

Subsecvent, instanța de recurs învederează că hotărârile instanțelor judecătorești,

pronunțate de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din Programul Integrat

de Gestionare a Dosarelor pe portalul național al instanțelor de judecată, în regim real

(pct.7-8 și 17 din Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor judecătorești

pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.658/30 din 10

octombrie 2017).

Potrivit acestor prevederi, scopul existenței portalului național al instanțelor de

judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru

cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru judecare,

hotărârile instanței de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații relevante

pentru justițiabili.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

remarcă că, rolul instanței de judecată este de a aduce la cunoștință persoanei despre

emiterea hotărârii judecătorești, iar Viorel Morari, fiind cel interesat de soluționarea

cauzei în ordine de recurs, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja

dreptul de acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin

efectuarea actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la caz

prin depunerea recursului în conformitate cu art.242 din Codul administrativ.

În speță, culpa că Viorel Morari a depus tardiv cererea de recurs nu se datorează

Curții de Apel Chișinău, care a respectat corespunzător prevederile legale de notificare

a actului de procedură, dar ultimului care nu a întreprins suficiente măsuri, după cum

sugerează și jurisprudența CEDO de a-și proteja drepturile de acces la instanță și de a

îndeplini actul de procedură în termenul prevăzut la art.242 din Codul administrativ,

manifestând în acest sens un comportament de rea-credință la folosirea drepturile sale

procedurale.

La acest capitol se rețin prevederile art.24 alin.(1) din Codul administrativ, care

statuează că, participanții la procedura administrativă și procedura de contencios

administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-

credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de

lege, or, termenul de recurs prevăzut la art.242 din Codul administrativ, este considerat

un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage

drept consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale

de atac.

În conformitate cu prevederile art.65 alin.(1), (2) din Codul administrativ, dacă o

persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal,

atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau

împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în

termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care

confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile

6

omise.

Din materialele cauzei, precum și din conținutul recursului depus de Viorel

Morari, instanța de recurs reține că, ultimul n-a făcut uz de prevederile art.65 alin.(1)

și (2) din Codul administrativ și nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a

recursului.

Din cele menționate, se impune declararea recursului depus de Viorel Morari, ca

inadmisibil, în temeiul art.243 alin.(1) lit.a) din Codul administrativ în coroborare cu

art.236 alin.(2) lit.d) din Codul administrativ, or, exercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal, atrage în consecință

decăderea din acest drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea

dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să

efectueze acțiunea în termen.

În conformitate cu art.36 alin.(2) din Codul administrativ, instanțele de judecată

competente aplică principiul supremației dreptului cu luarea în considerare a

jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție amintește că art.6 §1 din Convenția Europeana a Drepturilor

Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație

referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Instanța europeană a relatat

însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanță” nu este absolut. În această

privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată

ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice impunerea unui

termen de exercitare a căii de atac [cauza Bacev vs fosta Republică Yugoslavă a

Macedoniei; Kemp vs Luxembourg; Diaz Ochoa vs Spaniei], în care înalta Curte a

arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la

justiție.

Cu privire la acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în

jurisprudența sa că reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie

respectate pentru exercitarea unei căi de atac, urmărește să asigure o bună administrare

a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei

interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Or,

aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume să garanteze

securitatea juridică fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la

adăpost de plângeri introduse foarte târziu care ar fi, probabil, mai dificil de combătut,

și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se

pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând de la

elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi incomplete din

cauza timpului scurs (cauza Brumărescu v. România, cauza Marckx v. Belgia).

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov c.

Ucrainei, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac

în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un

interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În

7

acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare

privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, instanța de recurs ajunge la concluzia de a declara

recursului depus de Viorel Morari ca inadmisibil.

Conform art.191 alin.(5), art.241, art.242 și art.243 alin.(1) lit.a) și alin.(2) în

coroborare cu art.236 alin.(2) lit.d) din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se declară inadmisibil recursul depus de Viorel Morari împotriva încheierii din

07 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de contencios administrativ, la

cererea de chemare în judecată depusă de Morari Viorel către Consiliul Superior al

Procurorilor privind anularea hotărârii nr.1-2/2020 din 23 ianuarie 2020 „Cu privire la

demersul despre eliberarea acordului în vederea suspendării din funcție a unui

procuror”.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

8