3ra-364/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- art. 246 al. 2 lit. h CA
3ra-364/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Viorel Miron,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Viorel Miron împotriva Parlamentului
Republicii Moldova, terț Comisia Națională a Pieței Financiare
privind contestarea actului administrativ individual defavorabil,
împotriva deciziei din 14 februarie 2024 a Curții de Apel
Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-364/24
NR. PIGD 2-21173468-01-3ra-24042024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Sîrbu,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, V. Negru, A. Braga
8 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Viorel
Miron,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 24 noiembrie 2021, Viorel Miron a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Parlamentului Republicii Moldova, terț Comisia Națională a Pieței
Financiare cu privire la anularea Hotărârii Parlamentului nr. 106 din 09.09.2021,
obligarea autorității de a achita drepturile salariale pentru perioada lipsei forțate de
la serviciu.
În motivarea acțiunii, a indicat că la 09 septembrie 2021, Parlamentul
Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 106 privind revocarea unor membri ai
Consiliului de administrație al Comisiei Naționale a Pieței Financiare, care a fost
apreciată de reclamant ca fiind un act neîntemeiat, ce urmează a fi anulat integral
de către instanța de judecată, luând în considerație următoarele circumstanțe de fapt
și de drept.
A menționat că, potrivit Hotărârii Parlamentului nr. 73 din 13.04.2017,
Viorel Miron a fost desemnat în funcție de membru al Consiliului de administrație
al Comisiei Naționale a Pieței Financiare pe un termen de 5 ani, pe care a exercitat-
o în mod responsabil și onest până la data adoptării hotărârii contestate. În context,
a precizat că legislația în vigoare, pe lângă procedura și modul de desemnare a
candidaților, reglementează și temeiurile de încetare a calității sau revocare a
membrilor Consiliului de administrație a Comisiei Naționale a Pieții Financiare.
A relevat că, în conformitate cu hotărârea contestată, Viorel Miron a fost
revocat din funcția de membru al Consiliului de administrație al Comisiei Naționale
a Pieței Financiare în temeiul prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea privind
Comisia Națională a Pieței Financiare, adică „Revocarea membrilor Consiliului de
Administrație se face de Parlament în cazul în care în urma exercitării neadecvate
a atribuțiilor sale sau săvârșirii unor acte ilegale, s-au produs efecte de criză pe
piața financiară nebancară”.
Reclamantul a remarcat că în prezent nu există nici o decizie, hotărâre,
proces- verbal sau un alt act juridic emis de o autoritate publică competentă, prin
care să fie constatat faptul că începând cu data desemnării sale, Viorel Miron a
exercitat funcțiile sale neadecvat sau a săvârșit careva acte ilegale. Mai mult ca atât,
în prezent nu există nici un act juridic (hotărâre, dispoziție etc.) emis de o autoritate
1
publică competentă, prin care să fie stabilit că în perioada 2017 - 2021 pe piața
financiară nebancară a Republicii Moldova a avut loc vreo criză, inclusiv din cauza
acțiunilor neadecvate sau ilegale comise de Viorel Miron. Iar, în ultimul rând, chiar
și în Hotărârea Parlamentului nr. 106 din 09.09.2021 privind revocarea unor
membri ai Consiliului de administrație ai Comisiei Naționale a Pieței Financiare
nu sunt indicate sau nominalizate acțiunile neadecvate sau ilegale imputate și
comise de Viorel Miron, care au dus la revocarea ultimului din funcția de membru
al Comisiei Naționale a Pieței Financiare.
În aceeași ordine de idei, reclamantul a conchis că pe lângă faptul că
Hotărârea Parlamentului nr. 106 din 09.09.2021 reprezintă în sine un act
neîntemeiat și ilegal, ce contravine direct prevederilor legale, aceasta nici nu
corespunde exigenților stabilite pentru actul administrativ individual.
A notat că, în cadrul adoptării hotărârii contestate Parlamentul Republicii
Moldova a încălcat nu doar normele de drept material, ci și normele de drept
procedural. În context, nu se dovedește deloc existența sau dovada asupra căror
efecte de criză pe piața financiară nebancară, efectiv nu este indicat cum s-a
manifestat criza și/sau efectele acesteia, care au fost elementele și caracteristicile
acestui fenomen, au existat sau nu careva blocaje financiare, au fost careva
dificultăți și sau impact pentru public/consumatori și/sau pentru fondurile publice,
au existat sau nu careva pierderi financiare, s-au „prăbușit” careva instituții
financiare sistemice, au existat sau nu careva disfuncționalități de orice caracter pe
piața financiară nebancară, în special de caracter major. Astfel, Hotărârea
Parlamentului nr. 106 din 09.09.2021 privind revocarea unor membri ai Consiliului
de administrație al Comisiei Naționale a Pieței Financiare, în sine reprezintă un act
administrativ individual defavorabil.
A atras atenția asupra faptului că, contrar normelor Codului administrativ, ce
reglementează procedura de inițiere și adoptare a actului administrativ individual
defavorabil, autoritatea publică (Parlamentul Republicii Moldova) nu a informat în
modul corespunzător pe Viorel Miron referitor la inițierea procedurii
administrative, nu a prezentat acestuia dosarul administrativ pentru a face
cunoștință, nu a citat toți participanții procedurii la ședință, pentru ca ultimii să fie
audiați, să poată da declarații și să prezinte probe necesare în determinarea tuturor
circumstanțelor de fapt și de drept importante pentru justa soluționare și adoptare
a actului administrativ individual legal și întemeiat. Astfel, a concluzionat că
Hotărârea Parlamentului nr. 106 din 09.09.2021 privind revocarea unor membri ai
Consiliului de administrație al Comisiei Naționale a Pieței Financiare, este un act
administrativ individual defavorabil neîntemeiat și ilegal, ce a fost adoptat într-un
mod abuziv și iresponsabil, contrar normelor de drept material și de drept
procedural.
2
A reiterat prevederile art. 24 din Legea nr. 199 din 16.07.2010 cu privire la
statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, art. 86 alin. (2) din Codul
muncii și a relevat că potrivit ordinului nr. 293-p din 20.08.2021, în perioada
03.09.2021 - 14.09.2021, se afla în concediul de odihnă anual plătit, fiind plecat în
afara țării din data de 05 septembrie 2021 până la 14 septembrie 2021. În aceste
condiții, în temeiul prevederilor Codului muncii, care completează prevederile
speciale a Legii cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică,
în perioada când Viorel Miron se afla în concediul anual de odihnă plătit, acesta nu
putea fi revocat din funcția deținută, fapt care la fel a fost ignorat de către
Parlamentul Republicii Moldova.
A reținut că, la 08.10.2021 a depus cererea prealabilă solicitând anularea
Hotărârii Parlamentului nr.106 din 09.09.2021. Însă, prin răspunsul VP/MP nr. 10
din 27.10.2021, Parlamentul Republicii Moldova, în persoana Vicepreședintelui
Parlamentului Republicii Moldova, domnului Mihail Popșoi, a respins cererea
prealabilă ca fiind neîntemeiată. La caz, a remarcat că deși actul administrativ
individual defavorabil a fost emis (adoptat) de către Parlamentul Republicii
Moldova ca organ colegial, examinarea cererii prealabile a fost exercitată în mod
unipersonal de către Vicepreședintele Parlamentului Republicii Moldova, domnul
Mihail Popșoi.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 6 iulie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a
respins ca fiind neîntemeiată acțiunea înaintată de Viorel Miron împotriva
Parlamentului Republicii Moldova, terț Comisia Națională a Pieței Financiare
privind contestarea actului administrativ individual defavorabil.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 18 iulie 2023, Viorel Miron a declarat apel împotriva hotărârii instanței
de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani din 06 iulie 2023, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin
care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 14 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca
neîntemeiată cererea de apel declarată de Viorel Miron, cu menținerea hotărârii din
6 iulie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că la 13.04.2017, prin
Hotărârea Parlamentului nr. 73, Viorel Miron a fost desemnat în funcția de membru
al Consiliului de administrație al Comisiei Naționale a Pieței Financiare pe un
termen de 5 ani.
3
La 28.05.2021, prin scrisoarea CNPF nr. 07-1/1474 din 27.05.2021, a fost
transmis Parlamentului „Raportul anual 2020 al Comisiei Naționale a Pieței
Financiare”, cu numărul de intrare 1189.
La 08.09.2021, a avut loc audierea în cadrul Comisiei economie, buget și
finanțe a Raportului nominalizat, la care au fost invitați toți membrii Consiliului de
administrație. Potrivit extrasului din procesul-verbal nr. 4 din 08.09.2021 al
ședinței Comisiei economie, buget și finanțe, raportul a fost prezentat de către
președintele Consiliului de administrare, dl Valeriu Chițan. Ulterior, reprezentații
CNFP au răspuns la întrebările acordate de membrii Comisiei economie, buget și
finanțe pe marginea raportului. În urma audierii raportului, Comisia economie,
buget și finanțe a decis a lua act de raportul în cauză.
La 09.09.2021, a avut loc ședința Comisiei economie, buget și finanțe, la
care a fost prezentat proiectul de Raport al Comisiei parlamentare asupra
Raportului anual 2020 al Comisiei Naționale a Pieței Financiare. Potrivit extrasului
din procesul-verbal nr. 5 din 09.09.2021 al ședinței Comisiei economie, buget și
finanțe, s-a decis a propune plenului Parlamentului examinarea Raportului
Comisiei economie, buget și finanțe asupra Raportului anual 2020 al Comisiei
Naționale.
Din Raportul Comisiei economie, buget și finanțe, CEB-06 nr. 71 din
09.09.2021, rezultă că, s-au descris detaliat problemele identificate de membrii
Comisiei parlamentare în urma analizei Raportului prezentat de CNPF, și anume s-
a indicat că: „Analizând Raportul anual de activitate al CNPF pentru anul 2020, dar
și urmare a efectuării unor cercetări suplimentare, Comisia economie, buget și
finanțe constată următoarele: Atât pe parcursul anului 2020, cât și în perioada
anterioară, CNPF a dat dovadă de o incapacitate de a determina o îmbunătățire a
situației de pe piața financiar nebancară, manifestându-se printr-o exercitare
insuficientă, tardivă și inadecvată a atribuțiilor sale, lucru care a generat mai multe
efecte nefaste pe piața financiar nebancară si a rezultat în degradarea acesteia”.
Așadar, Comisia parlamentară a stabilit că în anul 2020 au apărut efecte de criză
(degradarea pieței) pe piața financiar nebancară a Republicii Moldova, fapt ce a
generat necesitatea analizei cauzelor apariției efectelor respective și a acțiunilor
Comisiei Naționale a Pieței Financiare pe marginea acestor factori.
Astfel, potrivit Raportului Comisiei economie, buget și finanțe CEB-06 nr.71
din 09.09.2021, Comisia parlamentară a recomandat Președintelui Parlamentului,
în temeiul art. 14 lit. b) și art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/1998 privind
Comisia Națională a Pieței Financiare, precum și art. 128 alin. (3) din Legea nr.
797/1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului, înaintarea spre adoptare
de către Parlament a proiectului de hotărâre cu privire la revocarea in corpore din
funcția de membri ai Consiliului de administrație al Comisiei Naționale a Pieței
Financiare.
4
La 09.09.2021, a avut loc prezentarea în plenul Parlamentului a Raportului
anual al Comisiei Naționale a Pieței Financiare pe anul 2020 de către președintele
Consiliului de administrație, dl. Chițan Valeriu.
În urma analizei și dezbaterilor raportului Comisiei Naționale a Pieței
Financiare, de către Președintele Parlamentului a fost propusă introducerea pe
ordinea de zi a ședinței plenare a proiectului de Hotărâre nr. 235 din 09.09.2021
privind revocarea unor membri ai Consiliului de administrație al Comisiei
Naționale a Pieței Financiare. Proiectul a fost introdus în ordinea de zi cu 54 de
voturi „pentru” și 4 „contra”. Corespunzător, proiectul de Hotărâre nr. 235 din
09.09.2021 a fost prezentat de către Președintele Parlamentului, propunându-se
revocarea membrilor Consiliului de administrație al Comisiei Naționale din
funcție. Drept urmare, având în vedere constatările Plenului Parlamentului cu
privire la exercitarea insuficientă, tardivă și inadecvată a atribuțiilor membrilor
Consiliului de administrație a CNPF, a fost prezentat plenului Parlamentului
raportul Comisiei juridică, numiri și imunități nr. CJ-06 din 09.09.2021 asupra
proiectului de Hotărâre privind revocarea unor membri ai Consiliului de
administrație al Comisiei Naționale a Pieței Financiare și Coraportul Comisiei
economie, buget și finanțe CEB-06 nr.76 din 09.09.2021, potrivit căruia: „Proiectul
de hotărâre a fost elaborat în baza constatărilor Parlamentului cu privire la
activitatea membrilor Comisiei Naționale a Pieței Financiare și are ca bază
Hotărârea Parlamentului nr. 105 din 09.09.2021 privind Raportul anual al Comisie
Naționale a Pieței Financiare”.
Așadar, având în vedere responsabilitatea Comisiei Naționale a Pieței
Financiare față de Parlament, în temeiul art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
192/1998 privind Comisia Națională a Pieței Financiare, Parlamentul a adoptat
Hotărârea nr. 106 din 09.09.2021 privind revocarea unor membri ai Consiliului de
administrație al Comisiei Naționale a Pieței Financiare, printre care și Viorel
Miron. S-a stabilit faptul că, Hotărârea Parlamentului nr. 106 din 09.09.2021 a fost
votată cu 54 de voturi.
Instanța de apel a conchis că, hotărârea nr. 106 din 09.09.2021 a fost emisă
de Parlamentul Republicii Moldova cu respectarea prevederilor art. 15 alin. (1) lit.
a) și art. 15 alin. (2) din Legea nr.192/1998 privind Comisia Națională a Pieței
Financiare. Or, atât numirea în funcție, cât și revocarea din funcție a membrilor
Consiliului de administrație al Comisiei Naționale a Pieței Financiare, reprezintă
un act al voinței angajatorului, în speță - Parlamentul Republicii Moldova, iar
reclamantul/ apelant fiind revocat din funcție cu votul a 54 de deputați, ca urmare
a constatărilor Parlamentului cu privire la activitatea membrilor Comisiei Naționale
a Pieței Financiare.
Instanța de apel a reținut că, prima instanță întemeiat a constatat că emiterea
Hotărârii Parlamentului nr. 106 din 09.09.2021 a avut loc cu respectarea
5
principiului transparenței în procesul decizional, cu informarea și audierea
membrilor Consiliului de administrație al Comisiei Naționale a Pieței Financiare,
care au avut posibilitatea să se expună asupra tuturor întrebărilor apărute și să-și
prezinte poziția vis-a-vis de proiectele de hotărâri propuse a fi examinate de către
Parlament.
Instanța de apel a explicat că, cadrul legislativ prevede expres faptul că
membrii Consiliului de administrație ai Comisiei Naționale a Pieței Financiare sunt
persoane cu funcție de demnitate publică ca urmare a numirii acestora de către
Parlament. Totodată, Comisia Națională este o autoritate responsabilă față de
Parlament, răspunderea respectivă manifestându-se, în concret, prin prezentarea în
fața Parlamentului a Raportului anual de activitate și posibilitatea Parlamentului de
a emite hotărâri a cărui obiect va varia în dependență de concluziile apărute ca
urmare a audierii raportului în cauză. Mai mult, Parlamentul are dreptul exclusiv
de a concluziona, în baza informației prezentate, asupra activității membrilor
Consiliului de administrație al Comisie Naționale și a stabili existența temeiurilor
de revocare a acestora, precum și a dispune revocarea membrilor Consiliului
respectiv în cazul în care se depistează temeiuri pentru aceasta în urma examinării
Raportului Comisiei Naționale.
Cu referire la argumentele invocate de reclamantul/apelant referitor la
ilegalitatea actului contestat, instanța de apel a reținut constatările Curții
Constituționale de decizia nr. 40 din 08.07.2016, prin care s-a expus asupra
pretinsei neconstituționalități a art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea privind Comisia
Națională a Pieței Financiare, notând că „35. Curtea observă că norma contestată
reprezintă unul din temeiurile de revocare din funcție, care presupune exercitarea
neadecvată a atribuțiilor sau săvârșirea unor acte ilegale, care au produs efecte de
criză pe piața financiară nebancară. 36. Curtea menționează că legea utilizează
termeni generici, or, aceasta nu poate să detalieze ce anume constituie un act ilegal
în situații particulare. Prin urmare, ține de competența organului abilitat cu dreptul
de numire și revocare să aprecieze legalitatea actelor întocmite, precum și
consecințele acestora asupra pieței financiare nebancare”.
Prin urmare, instanța de apel a relevat că Parlamentul Republicii Moldova
este unica autoritate în drept să stabilească existența temeiurilor prevăzute la art.
15 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 192/1998, iar temeinicia unei asemenea concluzii nu
poate fi pusă la îndoială. Astfel, odată ce Parlamentul a constat activitatea
neconformă a CNPF, care a degradat piața financiară a Republicii Moldova, în mod
evident că a survenit revocarea din funcție a apelantului ca membru al Consiliului
de administrație, or interesul public (securitatea sistemului financiar nebancar) în
acest caz este mai presus de orice formalitate.
Referitor la argumentul invocat de apelant precum că a fost revocat din
funcție cu încălcarea prevederilor Codului muncii și anume că, în acea perioadă se
6
afla în concediul anual de odihnă, instanța de apel l-a considerat ca fiind
neîntemeiat, or instanța de fond întemeiat a reținut că, apelantul nu a fost concediat,
ci revocat din funcția sa, iar aceste două situații juridice nu sunt similare, deoarece
temeiurile pentru concedierea salariatului (prevăzute expres de art. 86 alin. (1) al
Codului Muncii) și cele pentru revocarea persoanei cu funcție de demnitate publică
(art. 15 alin. (1) al Legii nr. 192/1998) sunt diferite.
Cu referire la argumentul invocat de apelant precum actul contestat nu este
motivat, instanța de apel l-a apreciat ca fiind neîntemeiat, or Hotărârea
Parlamentului nr. 106 din 09.09.2021 a fost adoptată în conformitate cu prevederile
Constituției, Regulamentului Parlamentului (care impun o anumită structură și
conținut pentru Hotărârea emisă de Parlament), în coroborare cu cele ale Codului
administrativ, dar și având la bază constatările și recomandările Hotărârii nr. 105
din 09.09.2021 privind Raportul anual de activitate al Comisiei Naționale a Pieței
Financiare și funcționarea pieței financiare nebancare, iar motivarea desfășurată a
hotărârii contestate este prezentată atât în Raportul Comisiei juridice, numiri și
imunități CJ-06 NR. 160 din 09.09.2021 și Coraportul Comisiei economie buget și
finanțe CEB-06 nr. 76 din 09.09.2021, cât și în Raportul Comisiei economie, buget
și finanțe CEB-06 nr. 71 din 09.09.2021, precum și, în constatările Hotărârii nr.
105 din 09.09.2021 asupra Raportului pe anul 2020 a Comisiei Pieței Financiare.
Instanța de apel a apreciat critic și argumentul apelantului, că prin emiterea
hotărîrii de revocare din funcție, reclamantului i s-a încălcat dreptul la muncă și că
hotărîrea a fost emisă arbitrar și prematur, or dreptul la muncă nu este absolut, iar
hotărîrea a fost emis în cadrul unui scop licit și în exercitarea cu bună-credință a
dreptului discreționar al autorității publice, prin prisma Legii speciale aplicabile
speței, nr. 192/1998 privind Comisia Națională a Pieței Financiare.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 12 aprilie 2024, Viorel Miron declară recurs împotriva deciziei din 14
februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicită admiterea recursului, casarea
hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și emiterea unei hotărâri noi prin care
cererea de chemare în judecată să fie admisă integral, cu încasarea cheltuielilor de
judecată.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, invocă în esență argumente similare celor formulate
în cererea de apel. Suplimentar, a reținut că nu este de acord cu decizia instanței de
apel și consideră că la adoptarea acesteia s-au aplicat eronat normele de drept
material și procedural, concluziile acesteia sunt contradictorii, fiind în contradicție
cu circumstanțele pricinii, decizia contestată este una arbitrară ce se bazează în mod
determinant pe aprecierea vădit greșită și nerezonabilă a probelor, este una contrară
7
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, temeiurile prevăzute și
reglementate de prevederile art.2451 din Codul administrativ.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 30 aprilie 2024, Parlamentul Republicii Moldova a depus referință la
recursul declarat, solicitând respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)
hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d)
hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu
a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție
și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentului și avocatului acestuia la 11 aprilie 2024, prin intermediul
poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la
dosar (f.d.48, Vol. II).
Cererea de recurs a fost depusă la 12 aprilie 2024. Astfel, că recursul este
depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
8
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă
temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea
contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau
că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel,
care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în
prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare
a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
9
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Viorel Miron.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
10