3ra-393/23 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- admisibilitatea recursului depus pana la 1 septembrie 2023
3ra-393/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Chirinciuc
Vladimir
în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Vladimir
Chirinciuc împotriva Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, cu
privire la contestarea actului administrativ, încasarea salariului și altor plăți
cuvenite pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și
compensarea cheltuielilor de judecată
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2022
(Dosarul nr. 3ra-393/23
PIGD 2-21097423-01-3ra-10042023)
Admisibilitatea recursului depus până la 1 septembrie 2023.
Articolul 246 din Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023).
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Ciumac
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc
18 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de către Chirinciuc Vladimir
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 30 iunie 2021, Chirinciuc Vladimir a depus cerere de chemare în
judecata împotriva Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene,
(acțiune concretizată la 24 septembrie 2021 și la 12 noiembrie 2021)
solicitând:
- anularea ordinului nr.68-p-68 din 30 martie 2021 cu privire la
rechemarea la dispoziția ministerului a lui Vladimir Chirinciuc,
modificat prin ordinul nr.97-p-98 din 05 aprilie 2021 cu privire la
rechemarea la dispoziția ministerului a dlui Vladimir Chirinciuc,
modificate prin ordinul nr. 265-p-265 din 02 august 2021.
- restabilirea în funcția de Consilier al Ambasadei Republicii Moldova
în Republica Franceză;
- încasarea salariului și indemnizației neachitate pentru perioada de
absență forțată de la muncă, începând cu 01 iunie 2021, până la data
restabilirii la locul de muncă, într-o mărime nu mai mică decât salariul
și indemnizația achitată anterior pentru această perioadă de absență;
- repararea prejudiciului moral în mărime de trei salarii și trei
indemnizații medii lunare;
- compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a informat că actul administrativ prin
care a fost rechemat din funcția de consilier al Ambasadei Republicii
Moldova în Republica Franceză, la dispoziția Ministerului Afacerilor
Externe și Integrării Europene, înainte de expirarea termenului misiunii
diplomatice, este ilegal și neîntemeiat. Rechemarea a fost dispusă începând
cu data de 01 mai 2021, deși mandatul său era stabilit pentru perioada 01
decembrie 2018 – 01 decembrie 2021, încălcând astfel contractul individual
de muncă și cadrul legal aplicabil serviciului diplomatic.
Reclamantul a notat că motivele invocate de autoritatea publică pentru
rechemarea sa — legate de situația epidemiologică generată de COVID-19,
starea de urgență din statul de reședință și pretinse considerente de securitate
2
și sănătate — sunt formale și artificiale, nefiind susținute de probe concrete.
În acest sens, subliniază că a revenit în Republica Moldova la data de 29 mai
2021, fapt confirmat prin ștampila aplicată în pașaportul diplomatic, ceea ce
demonstrează caracterul nejustificat al rechemării anterioare.
Totodată, reclamantul a informat că, demersurile înaintate la 03 aprilie
2021 și 04 iunie 2021 către Prim-ministrul Republicii Moldova și ministrul
Afacerilor Externe și Integrării Europene, cu solicitarea reexaminării
deciziei de rechemare, având în vedere situația medicală a soției sale și
programarea vaccinării împotriva COVID-19, precum și reîncadrarea sa în
cadrul Serviciului Diplomatic al MAEIE într-o funcție echivalentă cu cea
deținută anterior detașării, nu au fost soluționate în mod efectiv, nefiindu-i
formulată nicio propunere de reîncadrare.
Reclamantul a accentuat că anterior detașării în misiune diplomatică
deținea funcția de șef al Direcției cooperare bilaterală a MAEIE, iar pe
parcursul activității desfășurate în cadrul Ambasadei Republicii Moldova în
Republica Franceză a fost evaluat pozitiv, inclusiv prin exercitarea
atribuțiilor de însărcinat cu afaceri, fapt confirmat de nota de serviciu
anexată. Cu toate acestea, după rechemare, autoritatea pârâtă a omis să îi
asigure reîncadrarea într-o funcție echivalentă, contrar obligațiilor legale
prevăzute de Legea nr. 761/2001 privind serviciul diplomatic și
Regulamentul de organizare și funcționare a MAEIE.
În plus, reclamantul susține că ordinul de rechemare face referire
indirectă la vârsta sa, aspect ce constituie o discriminare pe criteriul de
vârstă, interzisă de legislația națională și internațională, cu atât mai mult cu
cât alți diplomați de vârstă similară sau chiar mai înaintată își continuă
activitatea în misiuni diplomatice.
În aceste condiții, reclamantul consideră că actul administrativ
contestat încalcă grav drepturile și garanțiile sale legale, principiile egalității
și nediscriminării, precum și prevederile Constituției, Codului muncii, Legii
nr. 121/2012, ale Pactului internațional privind drepturile economice, sociale
și culturale și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, solicitând
admiterea integrală a acțiunii.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 01 decembrie
2021, în conformitate cu art.60, art. 207 alin. (1) Cod administrativ, s-a declarat
inadmisibilă pretenția formulată de către Vladimir Chirinciuc, privind
compensarea prejudiciului moral (f.d.68-69).
3
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 01 decembrie
2021, acțiunea s-a respins, ca fiind neîntemeiată (f.d.73).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 09 decembrie 2021, Vladimir Chirinciuc, a depus apel nemotivat, iar
la 28 martie 2022, apel motivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani din 01 decembrie 2021, solicitând casarea hotărârii cu emiterea
unei noi decizii privind admiterea acțiunii.
Totodată, Vladimir Chirinciuc la 09 decembrie 2021, a depus și recurs
ce a fost suplinit la 28 martie 2022 împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani din 01 decembrie 2021, solicitând anularea încheierii și
admiterea pretenției privind repararea prejudiciului moral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 30 noiembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a respins
apelul depus de Chirinciuc Vladimir și a menținut hotărârea din 01 decembrie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, precum și a respins recursul
declarat de către Vladimir Chirinciuc împotriva încheierii Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani din 01 decembrie 2021 (f.d.125, 126-142).
În susținerea soluției de respingere al apelului, instanța ierarhic inferioară
a reținut că, ordinele Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene nr.
68-p-68 din 30 martie 2021 și nr. 97-p-97 din 5 aprilie 2021 au fost emise în
strictă conformitate cu art. 26 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 761/2001 privind
serviciul diplomatic și cu art. 305 alin. (1) din Codul muncii. Nu au fost
identificate temeiuri plauzibile pentru anularea acestora, întrucât legea permite
rechemarea angajatului atât la expirarea termenului de detașare, cât și anterior
acestuia. Totodată, atingerea vârstei de pensionare constituie un temei legal de
încetare a raporturilor de muncă la inițiativa angajatorului, fără a fi necesar
consimțământul salariatului.
Deși în anul 2018 reclamantul a fost detașat în misiunea diplomatică din
Republica Franceză pentru o perioadă de trei ani, acest fapt nu echivalează cu
acceptul autorității de a continua raporturile de serviciu după împlinirea vârstei
de pensionare. Potrivit art. 62 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 158/2008 privind
funcția publică și statutul funcționarului public, raporturile de serviciu
încetează de drept la împlinirea vârstei necesare obținerii pensiei pentru limită
de vârstă, cu excepția situației prevăzute de art. 42 alin. (5) din aceeași lege.
Instanța de apel a subliniat că nu există obligația legală a autorității de a
emite o decizie prealabilă sau de a refuza detașarea în cazul în care funcționarul
a atins vârsta de pensionare. Conform art. 42 alin. (5) din Legea nr. 158/2008,
4
la împlinirea vârstei de 63 de ani, funcționarul public poate fi numit în funcție
pe perioade determinate, exclusiv la decizia persoanei sau organului competent
de numire. Această numire are caracter discreționar și nu poate fi impusă
autorității, întrucât ar constitui o ingerință nejustificată în competențele sale
legale.
În consecință, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiată pretenția
reclamantului privind reîncadrarea sa într-o funcție echivalentă celei deținute
anterior, constatând că decizia privind numirea sau reîncadrarea după
împlinirea vârstei de 63 de ani aparține exclusiv Ministerului Afacerilor
Externe și Integrării Europene. Exercitarea acestui drept discreționar este
guvernată de art. 137 din Codul administrativ, care impune autorităților
obligația de a acționa cu bună-credință, în limitele legii și cu respectarea
scopului pentru care competența le-a fost conferită.
Totodată, instanța a respins ca nefondat argumentul reclamantului
potrivit căruia rechemarea sa înainte de expirarea termenului misiunii ar fi fost
ilegală și ar fi încălcat contractul individual de muncă. În temeiul art. 26 alin.
(3) lit. c) din Legea nr. 761/2001, rechemarea din misiune fără acordul
persoanei este permisă în cazul apariției unei situații excepționale în țara de
acreditare. Din analiza ordinului de rechemare rezultă că măsura a fost dispusă
în contextul pandemiei de COVID-19, în scopul prevenirii riscurilor
epidemiologice și al protejării securității, vieții și sănătății angajaților, inclusiv
al reclamantului, ca urmare a evoluției situației epidemiologice din statul de
reședință.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 22 decembrie 2022, Chirinciuc Vladimir a contestat cu recurs decizia
din 30 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, depunând recurs nemotivat,
iar la 06 aprilie 2023, a prezentat motivarea recursului, solicitând casarea
acesteia și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care
acțiunea să fie admisă.
În motivarea recursului, recurentul a reiterat argumentele de fapt și de
drept invocate pe parcursul judecării fondului cauzei. Totodată, acesta a
susținut că instanțele inferioare nu au elucidat în mod complet circumstanțele
esențiale pentru soluționarea litigiului, au aplicat în mod eronat normele de
drept material și procesual, iar concluziile la care au ajuns sunt contrare situației
de fapt reținute, fiind rezultatul unei interpretări greșite a dispozițiilor legale
aplicabile.
5
POZIȚIA INTIMATULUI
La 11 mai 2023, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene a
depus referință la recursul declarat de către Chirinciuc Vladimir, solicitând
respingerea acestuia ca neîntemeiat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244, alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs”.
Art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii
recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite
neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de
la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246, alin. (1), alin. (2) din Codul administrativ, (în vigoare la data
depunerii recursului):
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară
inadmisibil în special când:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art.245 alin.(2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1)
și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit
de Curtea Supremă de Justiție.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Cu referire la termenul de declarare a recursului, completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat
decizia contestată la 30 noiembrie 2022, în ședință publică. Materialele cauzei
atestă ca la 08 decembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a notificat dispozitivul
6
deciziei instanței de apel participanților la proces, fapt confirmat prin extrasul
din posta electronica, anexat la materialele cauzei (f.d.143).
Recursul nemotivat împotriva deciziei din 30 noiembrie 2022 a Curții
de Apel Chișinău a fost depus la 22 decembrie 2022. Totodată, materialele
cauzei atesta că, decizia motivată a fost expediată, la 16 martie 2023, iar
motivarea recursului Chirinciuc Vladimir a prezentat-o la 06 aprilie 2023.
În asemenea circumstanțe, instanța de recurs constată că recurentul a
respectat termenul prevăzut de art. 245 Cod administrativ (în vigoare la data
depunerii recursului).
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la temeiurile recursului instanța de recurs subliniază că din
analiza prevederilor art. 246, alin. (2) din Codul administrativ (în vigoare la
data depunerii recursului), rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea
recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează
să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea pe fond a cererii de recurs.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
În acest caz, instanța de recurs atestă că, recurentul nu formulează critici
concrete de nelegalitate a deciziei contestate, ci se limitează la reluarea
argumentelor invocate anterior, referitoare la pretinsa ilegalitate a rechemării
din misiune și la dreptul de a continua raporturile de serviciu după atingerea
vârstei de pensionare. Or, aceste susțineri au fost analizate în mod explicit și
detaliat atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, care au interpretat și
aplicat corect dispozițiile Legii nr. 761/2001, ale Legii nr. 158/2008 și ale
Codului muncii. Simplul dezacord al recurentului față de soluția pronunțată nu
echivalează cu existența unui motiv de recurs, recursul neputând fi transformat
într-o a treia cale de examinare a fondului cauzei.
7
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în ordine de
apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului
și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în
asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să
țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste
însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
În circumstanțele menționate, instanța de recurs ajunge la concluzia de
a declara inadmisibil recursul depus de către Chirinciuc Vladimir.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 246, alin. (1) din Codul
administrativ în vigoare la data depunerii recursului și art. 230 Cod
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de către Chirinciuc Vladimir.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
8