3ra-393/23 — contestarea actului administrativ

La 30 iunie 2021, Chirinciuc Vladimir a depus cerere de chemare în judecata împotriva Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, (acțiune concretizată la 24 septembrie 2021 și la 12 noiembrie 2021) solicitând: - anularea ordinului nr.68-p-68 din 30 martie 2021 cu privire la rechemarea la dispoziția ministerului a lui Vladimir Chirinciuc, modificat prin ordinul nr.97-p-98 din 05 aprilie 2021 cu privire la rechemarea la dispoziția ministerului a dlui Vladimir Chirinciuc, modificate prin ordinul nr. 265-p-265 din 02 august 2021. - restabilirea în funcția de Consilier al Ambasadei Republicii Moldova în Republica Franceză; - încasarea salariului și indemnizației neachitate pentru perioada de absență forțată de la muncă, începând cu 01 iunie 2021, până la data restabilirii la locul de muncă, într-o mărime nu mai mică decât salariul și indemnizația achitată anterior pentru această perioadă de absență; - repararea prejudiciului moral în mărime de trei salarii și trei indemnizații medii lunare; - compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a informat că actul administrativ prin care a fost rechemat din funcția de consilier al Ambasadei Republicii Moldova în Republica Franceză, la dispoziția Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, înainte de expirarea termenului misiunii diplomatice, este ilegal și neîntemeiat. Rechemarea a fost dispusă începând cu data de 01 mai 2021, deși mandatul său era stabilit pentru perioada 01 decembrie 2018 – 01 decembrie 2021, încălcând astfel contractul individual de muncă și cadrul legal aplicabil serviciului diplomatic.

Reclamantul a notat că motivele invocate de autoritatea publică pentru rechemarea sa — legate de situația epidemiologică generată de COVID-19, starea de urgență din statul de reședință și pretinse considerente de securitate 2 și sănătate — sunt formale și artificiale, nefiind susținute de probe concrete. În acest sens, subliniază că a revenit în Republica Moldova la data de 29 mai 2021, fapt confirmat prin ștampila aplicată în pașaportul diplomatic, ceea ce demonstrează caracterul nejustificat al rechemării anterioare.

Totodată, reclamantul a informat că, demersurile înaintate la 03 aprilie 2021 și 04 iunie 2021 către Prim-ministrul Republicii Moldova și ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, cu solicitarea reexaminării deciziei de rechemare, având în vedere situația medicală a soției sale și programarea vaccinării împotriva COVID-19, precum și reîncadrarea sa în cadrul Serviciului Diplomatic al MAEIE într-o funcție echivalentă cu cea deținută anterior detașării, nu au fost soluționate în mod efectiv, nefiindu-i formulată nicio propunere de reîncadrare.

Reclamantul a accentuat că anterior detașării în misiune diplomatică deținea funcția de șef al Direcției cooperare bilaterală a MAEIE, iar pe parcursul activității desfășurate în cadrul Ambasadei Republicii Moldova în Republica Franceză a fost evaluat pozitiv, inclusiv prin exercitarea atribuțiilor de însărcinat cu afaceri, fapt confirmat de nota de serviciu anexată. Cu toate acestea, după rechemare, autoritatea pârâtă a omis să îi asigure reîncadrarea într-o funcție echivalentă, contrar obligațiilor legale prevăzute de Legea nr. 761/2001 privind serviciul diplomatic și Regulamentul de organizare și funcționare a MAEIE.

În plus, reclamantul susține că ordinul de rechemare face referire indirectă la vârsta sa, aspect ce constituie o discriminare pe criteriul de vârstă, interzisă de legislația națională și internațională, cu atât mai mult cu cât alți diplomați de vârstă similară sau chiar mai înaintată își continuă activitatea în misiuni diplomatice.

În aceste condiții, reclamantul consideră că actul administrativ contestat încalcă grav drepturile și garanțiile sale legale, principiile egalității și nediscriminării, precum și prevederile Constituției, Codului muncii, Legii nr. 121/2012, ale Pactului internațional privind drepturile economice, sociale și culturale și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, solicitând admiterea integrală a acțiunii.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 01 decembrie 2021, acțiunea s-a respins, ca fiind neîntemeiată (f.d.73).

Totodată, Vladimir Chirinciuc la 09 decembrie 2021, a depus și recurs ce a fost suplinit la 28 martie 2022 împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 01 decembrie 2021, solicitând anularea încheierii și admiterea pretenției privind repararea prejudiciului moral.

În susținerea soluției de respingere al apelului, instanța ierarhic inferioară a reținut că, ordinele Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene nr. 68-p-68 din 30 martie 2021 și nr. 97-p-97 din 5 aprilie 2021 au fost emise în strictă conformitate cu art. 26 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 761/2001 privind serviciul diplomatic și cu art. 305 alin. (1) din Codul muncii. Nu au fost identificate temeiuri plauzibile pentru anularea acestora, întrucât legea permite rechemarea angajatului atât la expirarea termenului de detașare, cât și anterior acestuia. Totodată, atingerea vârstei de pensionare constituie un temei legal de încetare a raporturilor de muncă la inițiativa angajatorului, fără a fi necesar consimțământul salariatului.

Deși în anul 2018 reclamantul a fost detașat în misiunea diplomatică din Republica Franceză pentru o perioadă de trei ani, acest fapt nu echivalează cu acceptul autorității de a continua raporturile de serviciu după împlinirea vârstei de pensionare. Potrivit art. 62 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 158/2008 privind funcția publică și statutul funcționarului public, raporturile de serviciu încetează de drept la împlinirea vârstei necesare obținerii pensiei pentru limită de vârstă, cu excepția situației prevăzute de art. 42 alin. (5) din aceeași lege.

Instanța de apel a subliniat că nu există obligația legală a autorității de a emite o decizie prealabilă sau de a refuza detașarea în cazul în care funcționarul a atins vârsta de pensionare. Conform art. 42 alin. (5) din Legea nr. 158/2008, 4 la împlinirea vârstei de 63 de ani, funcționarul public poate fi numit în funcție pe perioade determinate, exclusiv la decizia persoanei sau organului competent de numire. Această numire are caracter discreționar și nu poate fi impusă autorității, întrucât ar constitui o ingerință nejustificată în competențele sale legale.

În consecință, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiată pretenția reclamantului privind reîncadrarea sa într-o funcție echivalentă celei deținute anterior, constatând că decizia privind numirea sau reîncadrarea după împlinirea vârstei de 63 de ani aparține exclusiv Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene. Exercitarea acestui drept discreționar este guvernată de art. 137 din Codul administrativ, care impune autorităților obligația de a acționa cu bună-credință, în limitele legii și cu respectarea scopului pentru care competența le-a fost conferită.

Totodată, instanța a respins ca nefondat argumentul reclamantului potrivit căruia rechemarea sa înainte de expirarea termenului misiunii ar fi fost ilegală și ar fi încălcat contractul individual de muncă. În temeiul art. 26 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 761/2001, rechemarea din misiune fără acordul persoanei este permisă în cazul apariției unei situații excepționale în țara de acreditare. Din analiza ordinului de rechemare rezultă că măsura a fost dispusă în contextul pandemiei de COVID-19, în scopul prevenirii riscurilor epidemiologice și al protejării securității, vieții și sănătății angajaților, inclusiv al reclamantului, ca urmare a evoluției situației epidemiologice din statul de reședință.

În motivarea recursului, recurentul a reiterat argumentele de fapt și de drept invocate pe parcursul judecării fondului cauzei. Totodată, acesta a susținut că instanțele inferioare nu au elucidat în mod complet circumstanțele esențiale pentru soluționarea litigiului, au aplicat în mod eronat normele de drept material și procesual, iar concluziile la care au ajuns sunt contrare situației de fapt reținute, fiind rezultatul unei interpretări greșite a dispozițiilor legale aplicabile. 5

Art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.

Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului): „Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246, alin. (1), alin. (2) din Codul administrativ, (în vigoare la data depunerii recursului): „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1) și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”

Recursul nemotivat împotriva deciziei din 30 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost depus la 22 decembrie 2022. Totodată, materialele cauzei atesta că, decizia motivată a fost expediată, la 16 martie 2023, iar motivarea recursului Chirinciuc Vladimir a prezentat-o la 06 aprilie 2023.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs constată că recurentul a respectat termenul prevăzut de art. 245 Cod administrativ (în vigoare la data depunerii recursului).

Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea pe fond a cererii de recurs.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

În acest caz, instanța de recurs atestă că, recurentul nu formulează critici concrete de nelegalitate a deciziei contestate, ci se limitează la reluarea argumentelor invocate anterior, referitoare la pretinsa ilegalitate a rechemării din misiune și la dreptul de a continua raporturile de serviciu după atingerea vârstei de pensionare. Or, aceste susțineri au fost analizate în mod explicit și detaliat atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, care au interpretat și aplicat corect dispozițiile Legii nr. 761/2001, ale Legii nr. 158/2008 și ale Codului muncii. Simplul dezacord al recurentului față de soluția pronunțată nu echivalează cu existența unui motiv de recurs, recursul neputând fi transformat într-o a treia cale de examinare a fondului cauzei. 7

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în ordine de apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

În circumstanțele menționate, instanța de recurs ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de către Chirinciuc Vladimir.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 246, alin. (1) din Codul administrativ în vigoare la data depunerii recursului și art. 230 Cod administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către Chirinciuc Vladimir. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 8