3ra-398/23 — Anularea ordinului de sanctionare disciplinara
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Anularea ordinului de sanctionare disciplinara
- Temei legal
- Recurs declarat pana la 1 septembrie 2023. Temeiurile recursului nu se incadreaza in prevederile art. 246 Cod administrativ
3ra-398/23 — Anularea ordinului de sanctionare disciplinara (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Oprea Ion,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare
în judecată depusă de Oprea Ion împotriva Ministerului Afacerilor Interne
al Republicii Moldova și Inspectoratului General al Poliției cu privire la
anularea ordinului de sancționare disciplinară, încasarea prejudiciului
material și moral,
împotriva deciziei din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
prin care s-a casat integral hotărârea din 3 februarie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani și emisă o decizie nouă de respingere a acțiunii
înaintate de Oprea Ion cu privire la anularea ordinului, și declarată
inadmisibilă acțiunea în partea încasării prejudiciului material și moral,
(Dosarul nr.3ra-398/23
NR PIGD 2-21064288-01-3ra-10042023)
Recursul depus până la 1 septembrie 2023. Temeiurile recursului nu se încadrează în
prevederile art.246 din Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023).
Dezacordul recurentului cu decizia contestată nu constituie temei de casare a acesteia.
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V. Sîrbu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)
2 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului depus de Oprea
Ion,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La 29 aprilie 2021, Ion Oprea a depus cerere de chemare în
judecată, în procedura de contencios administrativ, împotriva Ministerului
Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției cu privire la
anularea ordinului de sancționare disciplinară, încasarea prejudiciului
material și moral.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că este angajat în
cadrul organelor afacerilor interne, ocupând la moment funcția de inspector
superior în cadrul Secției patrulare „Chișinău” a Direcției patrulare
„Centru” a Inspectoratului Național de Securitate Publică.
La 16 februarie 2021, în baza raportului comisarului Sergiu
Rusica, înregistrat cu nr.716 r/i, conducerea Inspectoratului Național de
Securitate Publică a dispus inițierea anchetei de serviciu în vederea
elucidării circumstanțelor pretinselor abateri disciplinare admise de către
unii salariați ai Secției patrulare „Chișinău” a Direcției patrulare „Centru”
a Inspectoratului Național de Securitate Publică.
În rezultatul anchetei desfășurate au fost relevate pretinse
cazuri de nedocumentare, în modul prevăzut de lege, a mai multor încălcări
ale vitezei de circulație, stabilite de către agenții constatatori (inclusiv
subsemnatul, ofițeri al Secției patrulare „Chișinău” a Direcției patrulare
„Centru” a Inspectoratului Național de Securitate Publică, inspector
superior Ion Oprea - conform pct.7 din ordinul prenotat), operându-se cu
datele mijloacelor speciale de măsurare a vitezei de deplasare din dotare.
În acest context, autoritatea administrativă a constatat (la pct.7
din ordinul prenotat) încălcarea de către inspectorul superior Ion Oprea a
prevederilor art.26 alin.(1) lit.b), c) și d) din Legea nr.320 din 27 decembrie
2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului și art.50 lit.b)
din Legea nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
1
Autoritatea administrativă emitentă a reținut precum că
încălcarea imputată inspectorului superior Ion Oprea ar fi manifestată prin
neîntreprinderea măsurilor de documentare a încălcărilor vitezei de
circulație comise de către șoferii automobilelor cu numere: XLX 495 și
DDN 076 - la 7 octombrie 2020, ora 11:50 și ora 12:53 - în mun. Chișinău,
str. Calea Ieșilor; XBG 055 - la 11 octombrie 2020, ora 15:58 - în mun.
Chișinău, str. Columna; CZR 077, GL 77 PVN și SON 01 - la 17 octombrie
2020, ora 19:11, ora 20:24 și, respectiv, ora 21:13 - în mun. Chișinău, str.
Mihai Viteazul; MIV 573 - la 19 octombrie 2020, ora 23:31 - în mun.
Chișinău, str. Mihai Viteazul.
Ca urmare a acestor pretinse constatări, autoritatea
administrativă a decis aplicarea față de ofițerul Secției patrulare „Chișinău”
a Direcției patrulare „Centru” a Inspectoratului Național de Securitate
Publică, inspector superior Ion Oprea, a sancțiunii disciplinare - „mustrare
aspră”.
Reclamantul nu este de acord cu ordinul prenotat, în partea
care ține de constatarea pretinselor încălcări imputate lui și sancționarea
disciplinară, considerându-1 ilegal și neîntemeiat, din considerentele care
sunt enunțate ulterior. Ordinul contestat i-a fost notificat la 9 aprilie 2021,
fiind admisă o încălcare procedurală (care justifică nulitatea actului
administrativ individual) referitor la termenul de notificare legală.
Reclamantul consideră că autoritatea administrativă a ignorat
totalmente principiul subsidiarității și proporționalității sancțiunii aplicate,
constatând fapte iluzorii și neîntemeiate. Principiul subsidiarității constă în
prioritatea aplicării unei sancțiuni mai ușoare, atât timp cât gravitatea faptei
nu determină, în mod justificat și cert, aplicarea sancțiunii mai grave.
La aplicarea sancțiunii disciplinare se pornește de la
posibilitatea administrării unui remediu cu impact mai mic în raport cu
drepturile persoanei. Sancțiune mai gravă poate fi aplicată doar dacă o
aplicare a sancțiunii mai ușoare ar rămâne lipsită de eficacitate și substanță.
Prin prisma principiului proporționalității și necesității
sancțiunii, măsura aplicată trebuie să se afle într-o corelație cu factorii care
o determină, în primul rând, cu gravitatea însăși a faptei imputate.
Prin urmare, aplicarea sancțiunii mai grave, indiferent de
pretinsa încălcare pentru care se aplică sancțiunea, încalcă cerința
proporționalității restrângerii exercițiului unor drepturi, cu situația care a
determinat-o.
În sistemul sancțiunilor disciplinare, avertismentul reprezintă
cea mai ușoară dintre acestea, atunci când fapta este de o gravitate redusă.
2
În ierarhia sancțiunilor disciplinare enumerate la art.58 alin.(1) din Legea
nr.288/2016, acestea sunt enunțate în ordine crescătoare, aplicabilitatea lor
fiind determinată în funcție de gravitatea faptelor comise și gradul de
vinovăție al funcționarului public cu statut special.
Prin prisma celor consemnate, sancțiunea „mustrare aspră” nu
este nici pe departe prima în șirul celor enunțate de legiuitor, fiind a treia
după pondere și gravitate a impactului asupra situației persoanei
sancționate.
Prin urmare, nu este admisibilă aplicarea arbitrară a unei astfel
de sancțiuni atât timp cât nu există o justificare temeinică a acesteia,
raportată în modul cel mai concret și argumentat la gravitatea abaterii
disciplinare imputate și la gradul de vinovăție al persoanei sancționate.
În speță, aceste elemente au lipsit cu desăvârșire, în ordinul de
sancționare, fiind omisă o argumentare a aplicării sancțiunii disciplinare,
alta decât cea mai formală și sumară, atestându-se, în fapt, o sancționare
nemotivată și neîntemeiată a subsemnatului cu o asemenea sancțiune
disciplinară.
Potrivit art.58 alin.(2) din Legea nr.288/2016, sancțiunile
aplicate se iau în vedere la evaluarea performanțelor profesionale,
acordarea gradelor speciale, promovare și recompensare, cu excepția
situației în care efectele lor au fost stinse ori acestea au fost ridicate ca
recompensă în condițiile prezentei legi. De asemenea, conform art.60
alin.(1) din Legea nr. 288/2016, termenele în care sancțiunile disciplinare
aplicate produc efecte sunt următoarele: avertismentul - 3 luni; mustrarea -
6 luni; mustrarea aspră - 9 luni.
În viziunea reclamantului, acest fapt înseamnă că aplicarea
sancțiunii are un impact diferențiat în raport cu drepturile și libertățile
persoanei sancționate, vizând în mod direct laturile activității profesionale
a reclamantului, inclusiv cele care țin de drepturile și libertățile acestuia -
evaluarea performanțelor profesionale, acordarea gradelor speciale,
promovare și recompensare. Or, potrivit art. 54 din Constituție, restrângerea
drepturilor și libertăților persoanei trebuie să fie proporțională cu situația
care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.
Reclamantul consideră că aplicarea unei sancțiuni mai grave
(mustrarea aspră), fără a fi epuizate măsurile de sancționare mai ușoare
(avertismentul), în lipsa unei argumentări temeinice bazate pe o analiză
minuțioasă a faptei imputate și a gradului de vinovăție a persoanei, nu doar
încalcă principiile subsidiarității și proporționalității sancțiunii aplicate, dar
3
și transgresează în mod vădit standardele și garanțiile constituționale în
domeniul protecției drepturilor și libertăților persoanei.
Mai mult, potrivit art.31 din Codul administrativ, actele
administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie
motivate, adică să indice temeiurile esențiale de drept și de fapt pe care le-
a luat în considerare autoritatea publică pentru decizia sa, și anume:
motivarea în drept (temeiul legal pentru emiterea actului administrativ,
inclusiv formele procedurale obligatorii pe care se bazează actul),
motivarea în fapt (oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv
modul de exercitare a dreptului discreționar, dacă este cazul), precum și o
descriere succintă a procedurii administrative care a stat la baza emiterii
actului: investigații, probe, audieri, opinii ale participanților contrare
conținutului final al actului etc. Motivarea completă este obligatorie, fiind
parte integrantă a actului administrativ individual și condiționează
legalitatea acestuia.
Ordinul contestat nu conține o motivare ce ar justifica decizia
luată, nefiind expuse nici temeiul legal pentru emiterea actului
administrativ, nici descrierea succintă a procedurii administrative care a stat
la baza emiterii actului: investigații, probe, audieri, opinii ale participanților
contrare conținutului final al actului etc.
Pe măsură ce motivarea completă este obligatorie și constituie
o condiție a legalității actului administrativ, lipsa acesteia, după cum este
în speță, determină concluzia privind caracterul ilegal al ordinului IGP
nr.142ef din 31 martie 2021, iar, pe cale de consecința, și se impune
anularea actului administrativ ilegal.
În contextul lipsei de motivare a actului administrativ
individual este necesar de notat și propriu-zis netemeinicia actului
administrativ individual contestat, sub aspectul neveridicității
circumstanțelor și faptelor pretins constatate de către autoritatea
administrativă emitentă și invocate pentru decizia de sancționare
disciplinară a reclamantului Ion Oprea.
Astfel, pentru a constata pretinsa neîntreprindere de către
inspectorul superior Ion Oprea a măsurilor de documentare a încălcărilor
vitezei de circulație comise de către șoferi automobilelor, autoritatea
administrativă a reținut datele automobilelor cu următoarele numere: XLX
495 și DDN 076 - la 7 octombrie 2020, ora 11:50 și ora 12:53 - în mun.
Chișinău, str. Calea Ieșilor; XBG 055 - la 11 octombrie 2020, ora 15:58 -
în mun. Chișinău, str. Columna; CZR 077, GL 77 PVN și SON 01 - la 17
octombrie 2020, ora 19:11, ora 20:24 și, respectiv, ora 21:13 - în mun.
4
Chișinău, str. Mihai Viteazul; MIV 573 - la 19 octombrie 2020, ora 23:31 -
în mun. Chișinău, str. Mihai Viteazul.
Cu toate acestea, constatările autorității administrative la acest
capitol sunt contrare datelor reale, care confirmă că au fost documentate și
au fost procesate în modul stabilit cazurile de depășire a vitezei de circulație
la care se face referire în ordinul contestat.
La 7 octombrie 2020, ora 12:53, a fost identificată
contravenția, iar la 12:57, a fost întocmit de către subsemnatul Ion Oprea
procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI 05102739, prin care a
fost reținută încălcarea de către conducătorul autoturismului cu n/î DDN
076, fiind aplicată, la data de 7 octombrie 2020, ora 13:02, în calitate de
sancțiune principală, amenda în mărime de 12 u.c., iar în calitate de
sancțiune complementară - 3 puncte de penalizare (copia procesului-verbal
din 7 octombrie 2020 se anexează). Amenda a fost achitată la 7 octombrie
2020, ora 15:05. b) la 11 octombrie 2020, ora 15:58 a fost identificată
contravenția, iar la 16:00 a fost întocmit de către subsemnatul Ion Oprea
procesul-verbal cu privire la contravenție nr.MA105113941, prin care a
reținută încălcarea de către conducătorul autoturismului cu n/î XBG 050,
fiind aplicată, la 11 octombrie 2020, ora 16:09, în calitate de sancțiune
principală, amenda în mărime de 900 lei, iar în calitate de sancțiune
complementară - 4 puncte de penalizare (copia procesului-verbal din 11
octombrie 2020 se anexează). Amenda a fost achitată la 11 octombrie 2020,
ora 08:30. Admiterea unei erori tehnice raportate la numărul de
înmatriculare (XBG 050 în loc de XBG 055) nu putea să facă obiectul
acestei anchete de serviciu și să valorifice conținutul și gravitatea sancțiunii
aplicate față de subsemnat, pe măsură ce procesul-verbal din 11 octombrie
2020 a fost întocmit pe numele contravenientului Oleg Cubasov, care
conducea autoturismul de model FORD EDJE, având viteza stabilită
neregulamentar de 76 km/oră (momente indicate atât în procesul-verbal de
contravenție din 11 octombrie 2020, nr. MAI05113941, cât și pe fișierul
anexat sub forma planșei fotografice), iar acesta (Oleg Cubasov a și achitat
amenda stabilită anume prin procesul-verbal de contravenție nr.
MA105113941 din 11 octombrie 2020.
Toate procesele-verbale au fost întocmite în modul stabilit de
lege, iar autoritatea administrativă într-un mod arbitrar și neîntemeiat a
dispus sancționarea subsemnatului Ion Oprea pentru fapte (presupuse
încălcări) ireale și inexistente (dovada celor consemnate se regăsește
inclusiv în conținutul actelor anexate).
5
Actele anexate la cerere de chemare în judecată atestă
netemeinicia constatărilor autorității administrative cu privire la pretinsele
fapte de nedocumentare de către dânsul a încălcărilor vitezei de circulație
depistate. Or, potrivit art. 57 din Legea nr.288/2016, se consideră abateri
disciplinare acțiunile sau inacțiunile funcționarului public cu statut special,
săvârșite cu vinovăție, care încalcă prevederile legilor, ale altor acte
normative, restrângerile, regimul de interdicții și incompatibilități din
prezenta lege, cerințele din fișa postului.
În împrejurările enunțate, se atestă lipsa unor încălcări care ar
fi imputate lui, iar în aceste condiții este neîntemeiată și ilegală aplicarea
sancțiunii disciplinare, actul administrativ de aplicare a acestei sancțiuni
disciplinare urmând a fi anulat.
Mai mult ca atât, potrivit art.7 din Codul contravențional,
persoana poate fi sancționată numai pentru contravenția în a cărei privință
este dovedită vinovăția sa, cu respectarea normelor prezentului cod.
Iar, articolul 375 alin.(l)-(3) Codul contravențional consacră
principiul prezumției de nevinovăție, stabilind expres că persoana acuzată
de săvârșirea unei contravenții se consideră nevinovată atât timp cât
vinovăția sa nu este dovedită în modul prevăzut de prezentul cod.
Concluziile despre vinovăția persoanei în săvârșirea contravenției nu pot fi
întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot
fi înlăturate în condițiile prezentului cod se interpretează în favoarea
persoanei în a cărei privință a fost pornit proces contravențional.
Or, în calitate de inspector superior nu dispune dreptul de a
întocmi proces-verbal cu privire la contravenție în condițiile în care lipsesc
probe necesare pentru constatarea faptelor contravenționale, care se pretind
a fi nedocumentate de către reclamant, nici să îmi întemeiez eventualele
concluzii pe presupuneri privind vinovăția persoanei în săvârșirea
contravenției.
Totodată, di prevederile art.441 alin.(1) lit.a) din Codul
contravențional rezultă că, procesul contravențional nu poate fi pornit, iar
dacă a fost pornit, nu poate fi efectuat și va fi încetat în cazurile în care nu
există faptul contravenției. Actul de sancționare disciplinară a
subsemnatului operează cu prezumția de comitere a unor contravenții,
prezumție care nu își găsește vreun alt temei decât în unele presupuneri
lipsite de confirmare. Mai mult, în lipsa certitudinii privind existența
faptului contravenției, nu se poate recurge la constatarea pretinsei
nedocumentări a unei astfel de contravenții de către agentul constatator, în
particular în persoana dânsului. Sancționarea sa disciplinară pentru pretinsa
6
nedocumentare a faptelor contravenționale, în privința cărora nu sunt date
obiective, implicit transgresează standardele art. 6 CEDO, care consacră
dreptul persoanei la un proces echitabil. Acest drept, în mod special,
implică prezumția oricărei persoane acuzate de o infracțiune de a fi
nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. In acest context,
exigența autorității administrative de a întocmi procesul-verbal cu privire
la pretinsele fapte contravenționale, lipsite de confirmare, nu este
compatibilă cu standardele CEDO.
Cu referire la respectarea procedurii prealabile, reclamantul a
notat că potrivit art.61 alin.(1) din Legea nr. 288/2016, actul administrativ
individual de sancționare disciplinară se contestă de către funcționarul
public cu statut special direct în instanța de judecată.
În contextul enunțat, Oprea Ion a solicit admiterea acțiunii,
întoarcerea executării ordinului IGP nr.142ef din 31 martie 2021 cu privire
la sancționarea disciplinară a unor salariați ai Poliției din cadrul
Inspectoratului Național de Securitate Publică în partea care ține de
constatarea pretinselor încălcări ale inspectorului superior Ion Oprea și
sancționarea disciplinară a acestuia (pct.7); anularea ordinului IGP nr.142ef
din 31 martie 2021 cu privire la sancționarea disciplinară a unor salariați ai
Poliției din cadrul Inspectoratului Național de Securitate Publică în partea
care ține de constatarea pretinselor încălcări ale inspectorului superior Ion
Oprea și sancționarea disciplinară a acestuia (pct.7); încasarea în mod
solidar din contul Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General
al Poliției în beneficiului a prejudiciului material și moral, precum și
compensarea cheltuielilor de judecată.
La 17 septembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal,
Oprea Ion a depus cerere prin care și-a concretizat pretențiile din acțiune,
solicitând anularea ordinului nr.142ef din 31 martie 2021 Inspectoratului
General al Poliției „Cu privire la sancționarea disciplinară a unor salariați
ai Poliției din cadrul Inspectoratului național de securitate publică”, în
partea care ține de constatarea pretinselor încălcări al inspectorului superior
Oprea Ion și sancționarea disciplinară a acestuia (pct.7), și încasarea în mod
solidar din contul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și
Inspectoratului General al Poliției în beneficiul său a sumei de 15000 de lei
cu titlu de prejudiciu material și 7000 de lei cu titlu prejudiciu moral.
Suplimentar, reclamantul s-a expus în partea prejudiciului
material și a prejudiciului moral, invocând că a fost a privat de posibilitatea
de a beneficia de salariu deplin, deoarece acesta fiind redus lunar în urma
aplicării abuzive a sancțiunii, precum și lipsit de premii etc.
7
Având la bază categoria drepturilor salariale încălcate
apreciază prejudiciul material în mărime de 15 000 de lei.
Cu privire la prejudiciu moral, cu trimitere la prevederile art.90
alin.(3), art.327 alin.(3) și art.329 din Codul muncii, reclamantul a invocat
că angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul moral cauzat
salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de
muncă, în cazul discriminării salariatului la locul de muncă sau ca rezultat
al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte
acte normative nu prevăd altfel. Mărimea reparării prejudiciului moral se
determină de către instanța de judecată, ținându-se cont de aprecierea dată
acțiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decât un salariu mediu
lunar al salariatului.
În contextul enunțat, reclamantul a apreciat prejudiciul moral
în mărime de 7 000 de lei, cuantum justificat și rezonabil, care îi va asigura
o echitate sufletească, în raport cu suferințele și frustrările cauzate lui, prin
lezarea cinstei și demnității, reputației profesionale, formată pe baza mai
multor ani de activitate, precum și lipsa de corectitudine, inclusiv juridică
de care a dat dovadă angajatorul față de angajat.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:
Prin hotărârea din 3 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani a fost admisă parțial acțiunea depusă de Oprea Ion. S-a
anulat pct.7 din ordinul IGP nr.142ef din 31 martie 2021 cu privire la
sancționarea disciplinară a unor salariați ai Poliției din cadrul
Inspectoratului Național de Securitate Publică în partea care ține de
constatarea încălcării al inspectorului superior Oprea Ion. S-a încasat din
contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Oprea Ion suma
de 2000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea a fost respinsă
ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:
La 24 februarie 2022, în conformitate cu art.232 alin.(1) din
Codul administrativ, Inspectoratul General al Poliției a depus apel
(nemotivat), iar la 3 iunie 2022, în conformitate cu art.232 alin.(2) din
Codul administrativ, a prezentat motivarea apelului, solicitând casarea
integrală a hotărârii din 3 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii.
8
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:
Prin decizia din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău
s-a casat integral hotărârea din 3 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani și emisă o decizie nouă de respingere a acțiunii înaintate de
Oprea Ion cu privire la anularea ordinului, și declarată inadmisibilă acțiunea
în partea încasării prejudiciului material și moral.
Instanța de apel a motivat decizia constatând următoarele
aspecte: din memoria mijloacelor speciale de măsurare a vitezei de
deplasare de tip TruCam LTI 20/20 (Cinemometre), cu numerele
TC005683 și TC005685, aflate în dotarea Secției patrulare „Chișinău” a
Direcției patrulare „Centru”, a fost extrasă informația despre încălcările
vitezei de circulație a vehiculelor și contrapusă cu datele din Sistemul
informațional automatizat „Evidența contravențiilor din domeniul
circulației rutiere, a persoanelor care le-au săvârșit și a punctelor de
penalizare aplicate. Iar urmare, au fost relevate cazuri de nedocumentare în
modul prevăzut de legislație a mai multor încălcări ale vitezei de circulație
stabilite de către agenții constatatori în cadrul exercitării serviciului, și
anume: la 7 octombrie 2020, ora 11:50 și ora 12:53, inspectorul superior
Ion Oprea, activând cu mijlocul special de tip TruCam, nr. TC005683, pe
str. Calea Ieșilor din mun. Chișinău, a fixat încălcări ale vitezei de circulație
a automobilelor cu numerele de înmatriculare XLX 495 și DDN 076, care
se deplasau cu viteza de 83 km/h și, respectiv 70 km/h, în timp ce viteza
maximă admisibilă pe sectorul respectiv de drum constituie 50 km/h; la
octombrie 2020, Ion Oprea la, ora 15:58, pe str. Columna din aceiași
localitate a fixat încălcarea vitezei de circulație a automobilului cu numărul
de înmatriculare XBG 055, care se deplasa cu viteza de 76 km/h, în timp ce
viteza maximă admisibilă pe sectorul respectiv de drum constituie 50 km/h;
la 17 octombrie 2020, ora 19:11, ora 20:24 și ora 21:13, pe str. Mihail
Vitează a fixat încălcări ale vitezei de circulație a automobilelor cu
numerele de înmatriculare CZR 077, GL 77 PVN (România) și SON 01,
care se deplasau cu viteza de 95 km/h, 73 km/h și, respectiv 74 km/h, în
timpul ce viteza maximă admisibilă pe sectorul respectiv de drum constituie
50 km/h; la 19 octombrie 2020, ora 23:31, pe str. Mihail Viteazu, a fixat
încălcarea vitezei de circulație a automobilului cu numărul de înmatriculare
MIV 573, care se deplasa cu viteza de 71 km/h, în timp ce viteza maximă
admisibilă pe sectorul respectiv de drum constituie 50 km/h.
Urmare a verificării conform Sistemului informațional
automatizat ,,Evidența contravențiilor din domeniul circulației rutiere, a
persoanelor care le-au săvârșit și a punctelor de penalizare aplicate”, s-a
stabilit inexistența proceselor contravenționale sau a proceselor-verbale cu
9
privire la contravenție pe aceste cauzei. Fiind chestionat, inspectorul
superior Ion Oprea nu a putut da explicații pe marginea nedocumentarii
cazurilor menționate. Or, în imaginile foto, ce reflectă încălcările vitezei
de circulație a automobilelor cu numerele de înmatriculare MLD 278, IMI
691, IS 13 KIY, TS 165 RD și AWA 885, numerele de înmatriculare
menționate nu sunt clar vizibile și astfel, acestea nu pot fi administrate în
calitate de probe incontestabile (f.d administrative 44-46, 48).
Instanța de apel a stabilit că inspectorul superior Ion Oprea a
ignorat prevederile art.26 alin.(1) lit.b), c) și d) din Legea nr.320/2012 cu
privire la activitatea Poliției și statutul polițistului și art.50 lit.b) și e) din
Legea nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, motiv pentru care întemeiat la pct.7 al
ordinului Inspectoratului General al Poliției nr.142ef din 31 martie 2021
,,Cu privire la sancționarea disciplinară a unor salariați ai Poliției din cadrul
Inspectoratului Național de Securitate publică”, i-a fost aplicată sancțiunea
disciplinară sub formă de mustrare aspră.
Instanța de apel a notat că deși reclamantul/intimat, Ion Oprea
invocă că constatările autorității administrative sunt contrare datelor reale,
totuși acesta a fost sancționat pentru faptul neîntreprindere măsurilor de
documentare a 7 cazuri/conducători, însă ultimul face referire doar la 2
cazuri/conducători.
Totodată, instanța de apel a menționat că, fiind chestionat, Ion
Oprea, prin explicația scrisă la 13.03.2021, a menționat că, în baza
încălcării comise la 02.10.2020 de automobilul cu n/î CSO 851 a fost
întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție MAI05 113910, iar pe
marginea celorlalte încălcări care i-au fost prezentate, la acel moment nu
poate da explicație și urmează să se clarifice de ce nu au fost documentate
și introduse în baza de date, însă acestea până la emiterea actului
administrative de sancționare, nu au fost prezentate persoanei responsabile
de desfășurare a anchetei de serviciu, fiind anexate doar la acțiunea
înaintată în judecată.
Instanța de apel nu a reținut argumentul invocat de Oprea Ion
precum că, nu are dreptul de a întocmi proces-verbal cu privire la
contravenție în condițiile în care lipsesc probe necesare pentru constatarea
faptelor contravenționale, iar în toate cazurile enumerate în ancheta de
serviciu, în calitate de probe sunt planșele foto ale mijlocul special de tip
TruCam, însă nu toate cazurile au fost documentate, deoarece potrivit art.26
alin.(1) lit. b), c), d) și alin. (3) din Legea cu privire la activitatea Poliției și
statutul polițistului nr.320 din 27.12.2012, polițistul își desfășoară
activitatea profesională în interesul și în sprijinul persoanei, comunității și
al instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii, fiind obligat:
b) să se conducă, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de legislație,
asigurând îndeplinirea sarcinilor ce stau în față Poliției; c) să execute la timp
10
și întocmai atribuțiile conform funcției deținute; d) să manifeste, în
exercitarea atribuțiilor de serviciu, inițiativă și perseverentă, obiectivitate și
imparțialitate.
Cu trimitere la art.50 alin.(1) lit. b) și e) al Legii nr.288 din
16.12.2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, art.440 alin.(1) - (3), art.442 alin.(1)-(3)
Cod Contravențional, instanța de apel a menționat că agentul constatator la
momentul depistării comiterii unei fapte care poate fi calificată drept
contravenție, este obligat nemijlocit de a întreprinde toate măsurile
prevăzute de Codul contravențional, la caz, însă, s-a stabilit inexistența
proceselor contravenționale sau a proceselor-verbale cu privire la
contravenție pe cauzele nominalizate mai sus, iar inspectorul superior Ion
Oprea fiind chestionat nu a putut da explicații pe marginea nedocumentarii
cazurilor menționate. De altfel, se dovedește a fi una eronată concluzia
reclamantului reținută și de către instanța de fond precum că, actul contestat
în parte la caz este nemotivat, întrucât analizând conținutul acestuia în
partea contestată se atestă a fi motivat, legal și întemeiat, adoptat cu
respectarea normelor de drept material și procedural.
În împrejurările constate, instanța de apel a conchis că
pretenția privind anularea pct.7 al ordinului Inspectoratului General al
Poliției nr.142ef din 31.03.2021 ,,Cu privire la sancționarea disciplinară în
privința lui Ion Oprea” este una neîntemeiate.
În partea pretențiilor formulate de Ion Oprea privind
întoarcerea executării ordinului Inspectoratului General al Poliției nr.142ef
din 31 martie 2021 ,,Cu privire la sancționarea disciplinară a unor salariați
ai Poliției din cadrul Inspectoratului național de securitate publică”, și
constatarea pretinselor încălcări ale inspectorului superior Ion Oprea și
sancționarea disciplinară a acestuia (pct.7), precum și compensarea
cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice, instanța de apel s-a abținut
să se expună din considerentul că ultimul nu a contestat hotărârea instanței
de fond la acest capitol, examinând legalitatea hotărârii primei instanțe în
limitele apelului declarat de către Inspectoratul General al Poliției.
Cât privește pretenția privind încasarea din contul
Inspectoratului General al Poliției a sumei de 2 000 lei cu titlu de prejudiciu
material și moral, instanța de apel a remarcat că pretențiile respective
neîntemeiat au fost supuse examinării concomitent cu fondul cauzei, în
situația în care potrivit art.167 alin.(4) din Codul administrativ, dacă prin
cererea prealabilă se solicită și repararea prejudiciului, atunci cererea
privind repararea prejudiciului se examinează de autoritatea publică
emitentă în procedura administrativă separată.
Totodată, reieșind din prevederile art.166 Cod administrativ,
cererea prealabilă poate fi depusă numai dacă persoana își revendică
drepturile încălcate prin emiterea sau respingerea emiterii unui act
11
administrativ individual. Iar, conform art.60 alin.(3) din Codul
administrativ, în cazul depunerii cererii privind acordarea despăgubirilor
pentru prejudiciul cauzat prin emiterea unui act administrativ individual sau
normativ ilegal, termenul general începe să curgă din data în care hotărârea
instanței de judecată prin care s-a anulat actul administrativ ilegal a rămas
definitivă. Dacă autoritatea publică a anulat un act administrativ ilegal,
termenul general începe să curgă din data în care decizia cu privire la
anularea actului administrativ ilegal a rămas incontestabilă.
În contextul nomelor de drept precitate, instanța de apel a
concluzionat că atunci când о persoana își revendică drepturile încălcate
prin emiterea sau respingerea emiterii unui act administrativ individual,
pretinde, totodată, și repararea prejudiciului cauzat prin actul administrativ
ilegal, ea urmează să depună о cerere de reparare a prejudiciului către
autoritatea publică, care emite о decizie în acest sens, care, conform art. 10
alin. (2) Cod administrativ, este un act administrativ.
La caz, acțiunea înaintată de Oprea Ion conține inclusiv și
solicitarea reparării prejudiciului material și moral.
Odată cu intrarea în vigoare a Codului administrativ, acesta
este unica normă juridică aplicabilă litigiilor de contencios administrativ în
măsura în care cuprinde reglementările necesare speței deduse judecății.
Cu trimitere la art.207 alin.(1) și alin.(2) lit.f) din Codul
administrativ, instanța de apel a rezumat că la caz urmează a fi aplicabile
prevederile Codului administrativ, ce implică necesitatea respectării
procedurii prealabile, care implică cumulativ și respectarea prevederilor art.
60 alin. (3) Cod administrativ, reclamantul având acest drept de la data în
care hotărârea instanței de judecată prin care s-a anulat actul administrativ
ilegal a rămas definitivă. Or, sub aspectul pretenției de compensare a
prejudiciului material și moral, reclamantul nu a respectat procedura
prealabilă, ceea ce implică inadmisibilitatea în acest sens a pretenției cu
privire la compensarea prejudiciului material și moral cauzat prin emiterea
actului administrativ, în conformitate cu art. 207 alin. (2) lit. f) Cod
administrativ.
Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele
invocate de Oprea Ion cu privire la interpretarea eronată a normelor de
drept, or, simpla nemulțumire a părților de actele administrative individuale
defavorabile, nu poate constitui motiv de admiterea a acțiunii înaintate în
judecată, iar prin prisma art. 93 Cod administrativ, fiecare participant
probează faptele pe care își întemeiază pretenție.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:
La 1 decembrie 2022, Oprea Ion, prin intermediul oficiului
poștal, a depus recurs (nemotivat), iar la 3 aprilie 2023, a prezentat
12
motivarea recursului, solicitând casarea integrală a deciziei din 23
noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei decizii noi de
admitere a acțiunii în sensul formulat.
SOLICITĂRILE RECURENTULUI:
În susținerea recursului Oprea Ion a invocat că instanța de
apel și-a întemeiat concluziile pe reproducerea unor raționamente enunțate
în cererea de apel de către Inspectoratului General al Poliției, ce vizează
pretinsa neîntreprindere a măsurilor de documentare a încălcărilor vitezei
de circulație în cazul a 7 șoferi de automobile, neglijând, materialele și
probatoriu administrat la cauză și constatările din hotărârea instanței de
fond din 3 februarie 2022.
Din moment ce actul administrativ își întemeiază soluția pe
constatarea a 7 încălcări, iar materialele și probatoriu administrat denotă
că cel puțin 2 dintre aceste 7 încălcări nu au nicio legătură cu
circumstanțele speței și nu au existat încălcări, evident este că a fost
întemeiată și legală soluția emisă de către instanța de fond, în particular,
anularea pct. 7 al ordinului IGP nr. 142ef din 31 martie 2021 cu privire la
sancționarea disciplinară a unor salariați ai Poliției din cadrul
Inspectoratului național de securitate publică, în partea care ține de
constatarea încălcării ale inspectorului superior Oprea Ion.
Acest ultim fapt demonstrează că constatările cuprinse în
actul administrativ al IGP nu sunt veridice, fiind lipsite de oricare
justificare, contrara art. 6 din CEDO, pe măsură ce în instanța de judecată
reclamantul a putut să demonstreze și să prezinte probe în acest sens că
cel puțin 2 dintre aceste 7 încălcări nu corespund adevărului, prin urmare,
sancțiunea disciplinară aplicată cuprindea și cele două cazuri care sunt
neveridice, iar agentul constatatoir nu poate fi tras la răspundere
disciplinară, fiind nevinovat.
Cu toate acestea, instanța de apel, deși a constatat implicit
netemeinicia actului administrativ contestat la acest capitol, reținînd că nu
toate cazurile sunt veridice, a omis a face concluziile ce se impun, cel
puțin, despre lipsa de răspundere a agentului constatator pe cazurile
neveridice din actul administrativ contestat, încât agentul constatator să
nu fie tras la răspundere disciplinară pentru ceea ce nu a comis, Or, în
situația respectivă, agentul constatator fiind nevinovat, cel puțin pe două
cauze, a fost supus răspunderii disciplinare, contrar art. 7 din CEDO.
13
În același timp, cele 2 cazuri invocate în cererea de chemare
în judecată, care indică asupra constatării eronate a încălcărilor de către
IGP, au fost aduse doar cu titlu de exemplificare, și nu reprezintă o listă
exhaustivă a cazurilor constatate eronat, ceea ce nu exclude veridicitatea
celorlalte 5 încălcări. Or, autoritatea administrativă a constatat chipurile 7
cazuri de pretinsă nedocumentare în modul prevăzut de lege încălcărilor
vitezei de circulație, ceea ce a fost infirmat cu certitudine în cadrul
examinării la etapa de fond, incluisv instanța de apel reține aceste aspecte.
La acest capitol instanța de fond a reținut motivat că, ancheta
de serviciu în privința dânsului a fost efectuată cu încălcarea prevederilor
legislației în vigoare și a dispozițiilor Statutului disciplinar al
funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409/2017, nefiind efectuată
minuțios verificarea informației și datelor din Sistemul informațional
automatizat „Evidența contravențiilor din domeniul circulației rutiere, a
persoanelor care le-au săvârșit și a punctelor de penalizare aplicate",
precum și examinarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a
circumstanțelor abaterii disciplinare imputate lui.
Evident că, materialele cauzei indică la faptul că, contrar
celor reținute neprobat de către instanța de apel, în cazul contravențiilor
comise de către conducătorii automobilelor cu numerele de înmatriculare
DDN 076 și XBG 055, de către agentul constatator au fost întocmite în
modul stabilit procese-verbale cu privire la contravenție (nr.
MAI05102739 din 7 octombrie 2020 și, respectiv, nr. MAI05113941 din
11 octombrie 2020). Probele, reprezentate prin copiile proceselor-verbale
corespunzătoare, au fost anexate la materialele cauzei, nefiind puse la
îndoială nici de către intimații MAI și IGP, precum și nici de către instanța
de fond sau cea de apel.
Sub acest aspect nu sunt temeinice referirile instanței de apel
la datele din memoria mijloacelor speciale de măsurare a vitezei de
deplasare și din SIA „Evidența contravențiilor din domeniul circulației
rutiere, a persoanelor care le-au săvârșit și a punctelor de penalizare
aplicate”. Or, în cazuri concrete, exemplificate prin materialele cauzei,
aceste constatări ale instanței de apel s-au dovedit a fi eronate și
nejustificate, iar concluziile bazate pe acestea fiind în contradicție directă
cu circumstanțele spete, contrar art. 6 din CEDO.
Ca urmare a pretinselor și eronatelor sale constatări,
autoritatea administrativă a decis aplicarea în privința lui a sancțiunii
disciplinare - „mustrare aspră”. Or, procedând astfel, autoritatea
14
administrativă a ignorat totalmente principiile subsidiarității și
proporționalității sancțiunii aplicate, constatând fapte neîntemeiat puse în
sarcina răspunderii juridice arbitrare a subsemnatului.
Instanța de apel completamente a ignorat faptul că
semnificația și finalitatea generală a principiului subsidiarității constau în
prioritatea aplicării unei sancțiuni mai ușoare, atât timp cât gravitatea
faptei nu determină, în mod justificat și cert, aplicarea sancțiunii mai
grave. în consecință, la aplicarea sancțiunii disciplinare, se pornește de la
posibilitatea administrării unui remediu cu impact mai mic în raport cu
drepturile persoanei. Or, sancțiune mai gravă poate fi aplicată doar dacă o
aplicare a sancțiunii mai ușoare ar rămâne lipsită de eficacitate și
substanță.
În același sens, reieșind din art. 58 Legea nr. 288/2016 privind
funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne (în continuare – Legea nr. 288/2016), mecanismul sancțiunilor
disciplinare este unul care are o arhitectură bazată pe principiul
proporționalității și al necesității, care derivă din principiul constituțional
consacrat de art. 54 alin. (4) din Constituția Republicii Moldova.
Prin prisma principiului proporționalității și necesității
sancțiunii, măsura aplicată trebuie să se afle într-o corelație cu factorii care
o determină, în primul rând, cu gravitatea însăși a faptei imputate.
Aplicarea sancțiunii mai grave, indiferent de pretinsa
încălcare pentru care se aplică sancțiunea, încalcă cerința
proporționalității restrângerii exercițiului unor drepturi, cu situația care a
determinat-o, fiind contrară art. 7 din CEDO.
În sistemul sancțiunilor disciplinare, avertismentul reprezintă
cea mai ușoară dintre acestea, atunci când fapta este de o gravitate redusă.
în ierarhia sancțiunilor disciplinare enumerate la art. 58 alin. (1) din Legea
nr. 288/2016, acestea sunt en ordine crescătoare, aplicabilitatea lor fiind
determinată în funcție de gravitatea comise și gradul de vinovăție al
funcționarului public cu statut special.
Prin prisma celor consemnate, sancțiunea „mustrare aspră” nu
este departe prima în șirul celor enunțate de legiuitor, fiind a treia după
pondere și gravitate a impactului asupra situației persoanei sancționate.
Astfel, nu este admisibilă aplicarea arbitrară a unei astfel de sancțiuni atât
timp cât nu există o justificare tem acesteia, raportată în modul cel mai
concret și argumentat Ia gravitatea disciplinare imputate și la gradul de
vinovăție al persoanei sancționate.
15
În speță, aceste elemente au lipsit cu desăvârșiri, în ordinul de
sancționare, fiind omisă o argumentare a aplicării sancțiunii disciplinare,
alta decât cea mai formală și sumară, atestându-se, în fapt, o sancționare
nemotivată și neîntemeiată a subsemnatului cu o asemenea sancțiune
disciplinară.
În ipoteza celor enunțate, aplicarea unei sancțiuni mai grave
(„mustrarea aspră”), fără a fi epuizate măsurile de sancționare mai ușoare
(„avertismentul), în lipsa unei argumentări temeinice bazate pe o analiză
minuțioasă a faptei imputate și a gradului de vinovăție a persoanei, nu doar
încalcă principiile subsidiarității și proporționalității sancțiunii aplicate,
dar și transgresează în mod vădit standardele și garanțiile constituționale
în domeniul protecției drepturilor și libertăților persoanei.
Cu referire la admisibilitatea pretențiilor referitoare la
repararea prejudiciului moral și material cauzat instanța de apel s-a referit
eronat la prevederile art. 60 alin. (3) din CA, care stabilește că, în cazul
depunerii cererii privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul
cauzat prin emiterea unui act administrativ individual 7/9 sau normativ
ilegal, termenul general începe să curgă din data în care hotărârea instanței
de judecată prin care s-a anulat actul administrativ ilegal a rămas
definitivă.
Dacă autoritatea publică a anulat un act administrativ ilegal,
termenul general începe să curgă din data în care decizia cu privire la
anularea actului administrativ ilegal a rămas incontestabilă.
Din textul citat supra, este evident că aceste prevederi sunt
relevante cazului în care autoritatea publică a anulat un act administrativ
ilegal pe calea de soluționare prejudiciară, stabilită la art. 19 din CA, în
asemenea cazuri, după anularea actului administrativ ilegal și
prejudiciabil, se purcede la soluționarea problemei consecințelor produse
de acest act. Iar norma invocată de către instanța de apel prevede anume
pentru acest caz depunerea unei cereri separate privind acordarea
prejudiciilor.
Această concluzie este susținută prin dispozițiile art. 167 alin.
(4) din CA („Soluționarea cererii prealabile de către autoritatea
emitentă”), care stabilesc că, dacă prin cererea prealabilă se solicită și
repararea prejudiciului, atunci cererea privind repararea prejudiciului se
examinează de autoritatea publică emitentă în procedură administrativă.
Concluziile instanței de apel referitoare la pretinsa
inadmisibilitate ale acestor pretenții nu sunt bazate decât pe o interpretare
și aplicare evident eronată a normelor.
16
La 10 mai 2023 și 11 mai 2023, Ministerul Afacerilor Interne
și Inspectoratul General al Poliției au depus referințe, solicitând declararea
ca fiind inadmisibil recursul depus de Oprea Ion, or, dezacordul
recurentului cu decizia instanței de apel, care este una legală și întemeiată,
nu poate constituie temei de casarea a acesteia. Recursul conținând
argumente similare invocate în prima instanță și apel, asupra cărora
instanța de apel s-a expus corespunzător. Recursul nu conține temeiuri
pentru a trece filtrul de admisibilitate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:
Articolul XI alin.(1) și (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023
pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ
conex reformei Curții Supreme de Justiție) statuează că:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art.VII, care vor intra
în vigoare la 1 septembrie 2023. (3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție
până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în
vigoare la data depunerii recursului.”
Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a
optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări
procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina
recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în
vigoare a prezentei legi.
Recursul Oprea Ion a fost depus până la data intrării în
vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 1 septembrie 2023,
și anume la 1 decembrie 2022 cel inițial și la 3 aprilie 2023 cel motivat,
prin urmare va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.
Articolul 244 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția
legii în vigoare până la 1 septembrie 2023) statuează că:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Articolul 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în
redacția legii în vigoare până la 1 septembrie 2023) prevede că:
(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30
de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea
de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Articolul 246 alin.(1) și (2) lit.a)-f) din Codul administrativ
(în redacția legii în vigoare până la 1 septembrie 2023) reglementează că:
17
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel
nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este
depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea
termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a
fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs
nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art.
234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea
Supremă de Justiție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS:
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a
pronunțat dispozitivul deciziei contestate, în ședință publică, la 23
noiembrie 2022.
Actele cauzei atestă că copia dispozitivului deciziei a
instanței de apel a fost notificat Oprea Ion la 2 decembrie 2022, prin
intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
expediere a actului judecătoresc anexat la dosar (f.d.169, vol.I).
Totodată, din materialele dosarului rezultă că copia deciziei
integrale (motivată) a instanței de apel a fost notificată lui Oprea Ion la 13
martie 2023, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere a actului
judecătoresc anexat la dosar (f.d.175, vol.I).
Astfel, recursul inițial din 1 decembrie 2022, cât și cel
motivat din 3 aprilie 2023, a fost depus de Oprea Ion, cu respectarea
prevederilor art.245 din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare
până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în
vigoare 1 septembrie 2023).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
din analiza prevederilor legale precitate supra rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului depus până la data de 1
septembrie 2023, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate
la art.246 alin.(2) din Codul administrativ, dar urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează
că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de
inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de
recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de
serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes
rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
18
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar
caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii
din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept
procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel
contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o
eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că
pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină
o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.
Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale
reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma
„motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care
constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la
examinarea cauzelor de contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri
de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează
că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit
admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva
Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de
admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile
de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai
reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor
ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de
drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem
(Botten v. Norway, hotărârea din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1
19
CEDO (Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-
A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează de a declara inadmisibil recursul
depus de Oprea Ion.
În conformitate cu prevederile art.230 și art.246 din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Oprea Ion.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
20