3ra-1049/23 — anularea ordinului, restabilirea in functie, achitarea platilor salariale s.a.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului, restabilirea in functie, achitarea platilor salariale s.a.
- Temei legal
- recursul este vadit neintemeiat
3ra-1049/23 — anularea ordinului, restabilirea in functie, achitarea platilor salariale s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Rău Oleg, reprezentat
de avocatul Musteață Eugeniu,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată
depusă de Rău Oleg împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii
Moldova, terț Inspectoratul General al Poliției cu privire la anularea
ordinului de sancționare disciplinară, restabilirea în funcție, obligarea
achitării diferenței la plățile salariale, încasarea prejudiciului moral și
compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 20 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care
s-a casat integral hotărârea din 01 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani și emisă o decizie nouă de respingere a acțiunii depuse de Rău
Oleg,
(Dosarul nr. 3ra-1049/23
NR. PIGD 2-21175120-01-3ra-24102023)
Recursul este vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței
de apel nu constituie un temei de casare a actului judecătoresc.
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani: (jud. V. Dodon)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca)
09 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului depus de Rău
Oleg, reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La 29 noiembrie 2021, Rău Oleg a depus cerere de chemare în
judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Ministerului
Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului de sancționare
disciplinară, restabilirea în funcție, obligarea achitării diferenței la plățile
salariale, încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de
judecată.
În susținerea acțiunii reclamantul a indicat că prin ordinul MAI
nr.176ef din 05 noiembrie 2021 „Cu privire la sancționarea disciplinară a
comisarului principal Rău Oleg”, a fost sancționat disciplinar, cu
retrogradare în funcție și numit în funcție de șef al Sectorului nr.*****
(*****) al IP Călărași al IGP.
Reclamantul consideră ilegal și neîntemeiat ordinul
nominalizat, care în viziunea sa este pasibil de a fi anulat, din motivele ce
succed.
Astfel, prin ordinul IGP din 29 mai 2020, a fost numit în funcție
de șef al Inspectoratului de Poliție Călărași al IGP al MAI și eliberat din
funcția de șef al Secției securitate publică a IP Călărași al IGP al MAI. Pe
toată perioada de exercitare a funcției deținute, a fost evaluat cu calificativul
„foarte bine”, a avut rezultate bune, nu a fost sancționat disciplinar,
dimpotrivă, au fost întreprinse mai multe măsuri de stimulare.
Aproximativ în octombrie 2021, a fost chestionat de către
angajații Serviciului Protecție Internă și Anticorupție al MAI cu referire la
asamblarea unor crucifixe pe teritoriul IP Călărași, iar la începutul lunii
noiembrie 2021, a luat cunoștință cu ordinul MAI nr.175ef din 05 noiembrie
2021, în baza căruia a fost sancționat disciplinar cu retrogradarea din funcție,
fiind numit în funcție de șef al sectorului nr.***** (*****) al IP Călărași al
IGP.
Reclamantul consideră că în cadrul anchetei de serviciu nu au
fost elucidate toate circumstanțele prevăzute în pct.64 din Statutul disciplinar
al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409/2017, nefiind reflectate în
conținutul ordinului și nu s-a ținut cont de circumstanțele prevăzute la pct.91-
94 din același Statut.
1
La fel, la emiterea actului administrativ contestat nu s-a ținut
cont de dreptul său la apărare, fiind lipsit de posibilitatea de a prezenta probe
în cadrul anchetei de serviciu.
Ministerul Afacerilor Interne nu a examinat multiaspectual,
complet și obiectiv circumstanțele încălcării disciplinare reținute, iar
sancțiunea disciplinară aplicată în privința sa, prin ordinul MAI nr.176ef din
05 noiembrie 2021, nu este oportună și echitabilă în raport cu cele invocate.
De asemenea, a fost încălcată procedura de desfășurare a
anchetei de serviciu, de aplicare a sancțiunii disciplinare și de numire în
funcția inferioară.
Drept motiv de sancționare disciplinară a servit faptul că pe
teritoriul IP Călărași au fost asamblate câteva crucifixe, în contextul în care
o mare parte din sediile inspectoratelor și a sectoarelor de poliție au fost
edificate de către angajați și terțe persoane, care până în prezent nu pot fi
luate la balanța contabilă, deoarece au fost montate pe contul și din
mijloacele angajaților și a terțelor persoane, cu titlu gratuit, așa cum au fost
edificate mai multe monumente în cinstea eroilor căzuți la datorie, întrucât
statul nu asigură mijloace financiare pentru menținerea și amenajarea
condițiilor de desfășurare a activității.
În contextul enunțat, Rău Oleg a solicitat admiterea acțiunii,
anularea ordinului MAI nr.176ef din 05 noiembrie 2021, prin care a fost
sancționat disciplinar, cu retrogradarea în funcție și numit în funcția de șef
al Sectorului nr.***** (*****) al IP Călărași al IGP; restabilirea în funcția
anterior deținută de șef al Inspectoratului de Poliție Călărași al IGP al MAI;
obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să-i achite diferența de
salariu primit, ținând cont de funcția exercitată de șef al sectorului nr.*****
(*****) al IP Călărași al IGP și funcția deținută anterior de șef al IP Călărași
al IGP al MAI din 05 noiembrie 2021 – până la executarea hotărârii;
încasarea din contul MAI în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime
de 100 000 de lei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.
La 11 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice, Rău Oleg,
reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu a depus supliment la cererea de
chemare în judecată, conținând aceleași temeiuri de fapt și de drept, și
aceleași solicitări doar că s-a concretizat părțile la proces, fiind îndreptată
împotriva pârâtului Ministerului Afacerilor Interne, terț Inspectoratul
General al Poliției (f.d.36-39).
La 20 iulie 2022, reprezentantul Inspectoratului General al
Poliție, Andriuța Valentin, a depus în instanța de judecată cerere, prin care a
solicitat atragerea în proces în calitate de terț pe comisarul principal, șef
interimar al IP Călărași, J.M. (f.d.41-44).
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:
2
Prin încheierea protocolară din 06 iulie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani a fost atras în proces în calitate de terț Inspectoratul
General al Poliției (f.d.34-34 verso).
Prin încheierea protocolară din 12 octombrie 2022 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost respinsă cererea depusă de
reprezentantul Inspectoratului General al Poliție, Andriuța Valentin privind
atragerea în proces în calitate de terț pe comisarul principal, șef interimar al
IP Călărași, J.M. (f.d.63-63verso).
Prin încheierea din 01 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani, în temeiul art.207 alin.(2) lit.f) din Codul administrativ, au
fost declarate inadmisibile pretențiile reclamantului Rău Oleg împotriva
Ministerului Afacerilor Interne, terț IGP privind achitarea diferenței de
salariu primit, ținând cont de funcția exercitată în calitate de șef al sectorului
nr.***** (*****) al IP Călărași al IGP și funcția deținută anterior de șef al
IP Călărași al IGP al MAI din 05 noiembrie 2021 – până la executarea
hotărârii și încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei, din
motiv că nu a fost respectată procedura prealabilă (f.d.66-67).
Prin hotărârea din 01 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani a fost admisă parțial acțiunea depusă de Rău Oleg. S-a anulat
ordinul MAI nr.176ef din 05 noiembrie 2021 „Cu privire la sancționarea
disciplinară a comisarului principal Rău Oleg”. S-a încasat din contul
Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui Oleg Rău cheltuielile de
judecată în mărime de 20 329,90 de lei.
Prima instanță a motivat soluția de admitere parțială a acțiunii,
constatând că la 08 octombrie 2021, Serviciul protecție internă și
anticorupție al Ministerului Afacerilor Interne a inițiat o anchetă de serviciu
în cadrul procedurii administrative nr.4/279int, în temeiul raportului de
autosesizare al ofițerului principal de investigații al secției nr.3 a DCC a
DGA al SPIA al MAI, comisar principal A.C. referitor la unele acțiuni
pretins ilegale admise de către șeful Inspectoratului de Poliție Călărași al
Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, comisar
principal Oleg Rău, manifestate prin folosirea situației de serviciu în scopul
realizării altor interese personale privind prestarea serviciilor în construcție
cu implicarea angajaților din subordine. Conform circumstanțelor stabilite în
cadrul anchetei de serviciu a constatat că comisarul principal Oleg Rău a
încălcat prevederile art.9 alin.(2) lit.f) din Codul muncii, art.50 lit.k), art.52
alin.(1) lit.a) din Legea nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut
special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pct.7 subpct.7) din Codul
de etică și deontologie al funcționarului public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr.629/2017, pct.7 subpct.16) și 23), pct.13) subpct.1) din Statutul disciplinar
al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409/2017, acțiuni/inacțiuni
3
manifestate prin admiterea, în timpul orelor de lucru, cât și în afara acestora,
confecționării crucifixelor în boxa nr.9 de pe teritoriul IP Călărași al IGP al
MAI de către angajații: P.S, M.V. și I.M, utilizând în acest mod spațiul și
energia electrică a inspectoratului și la 03 septembrie 2021, în jurul orelor
11:00-12:00, utilizarea de către angajatul P.S. a automobilului de serviciu de
model „*****”, cu numărul de înmatriculare *****, în alte scopuri decât
cele de serviciu, adică pentru a transporta materiale de construcție de la
Inspectorat până la periferia orașului ***** (traseul *****), astfel încât a
administrat neeficient patrimoniul ce i-a fost încredințat pentru uz în
activitatea de serviciu.
În contextul circumstanțelor constatate în cadrul anchetei de
serviciu, a fost emis ordinul nr.176ef din 05 noiembrie 2021 „Cu privire la
sancționarea disciplinară a comisarului principal Oleg Rău”. Comisarului
principal Oleg Rău s-a imputat încălcarea prevederilor art.9 alin.(2) lit.f) din
Codul muncii, art.50 lit.k), art.52 alin. (1) lit.a) din Legea nr.288/2016
privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, pct.7 subpct.7) din Codul de etică și deontologie al
funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.629/2017, pct.7 subpct.16) și
23), pct.13) subpct.1) din Statutul disciplinar al funcționarului public cu
statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr.409/2017, acțiuni/inacțiuni manifestate prin
admiterea, în timpul orelor de lucru, cât și în afara acestora, confecționării
crucifixelor în boxa nr.9 de pe teritoriul IP Călărași al IGP al MAI de către
angajații P.S., M.V. și I.M., utilizând în acest mod spațiul și energia electrică
a inspectoratului și la 03 septembrie 2021, în jurul orelor 11:00-12:00,
utilizarea de către angajatul P.S. a automobilului de serviciu de model
„*****”, cu numărul de înmatriculare *****, în alte scopuri decât cele de
serviciu, adică pentru a transporta materiale de construcție de la inspectorat
până la periferia orașului ***** (traseul *****), astfel încât a administrat
neeficient patrimoniul ce i-a fost încredințat pentru uz în activitatea de
serviciu.
Cu trimitere la pct.39 din Statutul disciplinar al funcționarului
public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr.409/2017, prima instanță a considerat ca fiind
neîntemeiată imputarea de către autoritatea publică pârâtă reclamantului
Oleg Rău a acțiunilor/inacțiunilor care au dus la încălcarea prevederilor art.9
alin.(2) lit.f) din Codul muncii, art.50 lit.k), art.52 alin.(1) lit.a) din Legea nr.
288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, pct.7 subpct.7) din Codul de etică și deontologie al
funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.629/2017, pct.7 subpct.16) și
23), pct.13) subpct.1) din Statutul disciplinar al funcționarului public cu
4
statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr.409/2017, întrucât aceste prevederi stabilesc
obligații generale, iar atribuțiile de serviciu, drepturile și obligațiile fiecărui
funcționar public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,
sunt stabilite în fișa de post.
Instanța de fond a remarcat că din actele anchetei de serviciu și
din ordinul contestat nu rezultă că reclamantul prin acțiunile/inacțiunile sale
a încălcat obligațiile de serviciu stabilite conform fișei de post.
Din considerentele expuse, instanța de judecată a conchis că
ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.176ef din 05 noiembrie 2021 „Cu
privire la sancționarea disciplinară a comisarului principal Oleg Rău”, este
ilegal din care motiv a admis acțiunea în această parte.
În același timp, instanța de fond a considerat ca fiind
neîntemeiată cerința reclamantului privind restabilirea în funcția anterior
deținută de șef al IP Călărași al IGP al MAI, or, aceasta este sancțiunea
aplicată în baza ordinului, iar referitor la legalitatea ordinului instanța s-a
expus.
Totodată, cu trimitere la prevederile art.195 din Codul
administrativ și art.96 CPC, prima instanță a notat că reclamantul a fost
reprezentat în cadrul procesului dat de judecată de către avocatul Eugeniu
Musteață, suportând cheltuielile de asistență juridică în mărime de 20329,90
de lei, drept dovadă servind bonul de plată seria GL nr.079795 din 10
noiembrie 2021 și având în vedere caracterul real, necesar și rezonabil, în
temeiul normelor legale citate, a considerat necesar compensarea
cheltuielilor de asistență juridică reclamantului Oleg Rău din contul pârâtului
Ministerul Afacerilor Interne.
Prin încheierea din 02 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani s-a respins cererea depusă de Rău Oleg, reprezentat de
avocatul Eugeniu Musteață cu privire la explicarea hotărârii din 01
noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.85-86).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:
La 18 noiembrie 2022, în interiorul termenului prevăzut de
art.232 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, Ministerul Afacerilor Interne
a depus apel (nemotivat) împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 29 martie
2023 a prezentat motivarea apelului, solicitând casarea integrală a hotărârii
din 01 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea
unei decizii noi de respingere integrală a acțiunii depus de Rău Oleg.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:
Prin decizia din 20 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a
casat integral hotărârea din 01 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
5
sediul Râșcani și s-a emis o decizie nouă de respingere a acțiunii depuse de
Rău Oleg.
Instanța de apel a motivat decizia prin faptul că obiectul
prezentei acțiuni îl constituie ordinul nr.176ef din 05.11.2021 „Cu privire la
sancționarea disciplinară a comisarului principal Oleg Rău”, prin care
reclamantului i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară – „retrogradare în
funcție”.
Cu referire la art.5 din Legea nr.288/2016 privind funcționarul
public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, instanța
de apel a reținut că norma dată de drept definește principiile profesionale ale
funcționarului public cu statut special. Activitatea funcționarului public cu
statut special se desfășoară exclusiv în baza legii și pentru executarea
acesteia, în interesul persoanei și al comunității, potrivit principiilor
profesionalismului, confidențialității, integrității profesionale și loialității,
stabilității în funcția publică, colaborării și cooperării, imparțialității și
nediscriminării, transparenței, obiectivității, eficienței, responsabilității și
subordonării ierarhice.
Cu trimitere la art.9 alin.(2) lit.f) din Codul muncii, instanța de
apel a remarcat că salariatul este obligat să manifeste o atitudine
gospodărească față de bunurile angajatorului și ale altor salariați.
Totodată, instanța de apel a notat că potrivit art.50 lit.k) din
Legea nr.288/2016, funcționarul public cu statut special are obligația să
cunoască și să întrețină în stare regulamentară tehnica și mijloacele din
dotare, să păstreze și să administreze eficient patrimoniul ce i-a fost
încredințat pentru uz în activitatea de serviciu. Iar, dispozițiile art.52 alin.(1)
lit.a) din aceeași Lege prevede că, funcționarului public cu statut special îi
este interzis să utilizeze în interes personal sau în alte scopuri decât cele de
serviciu, mijloace financiare, tehnico-materiale, echipamente speciale
informaționale și alte bunuri ale statului, precum și informațiile de serviciu,
puse la dispoziția sa pentru exercitarea atribuțiilor ori la care are acces în
virtutea îndeplinirii acestora.
Cu trimitere la prevederile art.55, art.56 alin.(1), art.57, art.58
alin.(1) din Legea nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special
din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pct.7 supct.7) din Codul de etică
și deontologie al funcționarului public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr.629/2017, pct.7 subpct.16), pct.13 supct.1), pct.19, pct.39-40, pct.43-45,
pct.47-49, pct.51, pct.59-65, pct.73-78 din Statutul disciplinar al
funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 07 iunie 2017, instanța
de apel a menționat că disciplina muncii reprezintă obligația tuturor
angajaților de a se subordona unor reguli de comportare stabilite de actele
normative, fișele de post, contractele colective și individuale de muncă
6
precum și cu alte acte normative și dispozițiile angajatorului, necesitatea
respectării unei anumite ordini, a unor reguli care coordonează conduita
angajaților fiind impusă în vederea atingerii scopului activității
angajatorului, iar sistemul răspunderii disciplinare are scopul de a sancționa
abaterile disciplinare deja comise de angajat, precum și de a preîntâmpina
comiterea acestora pe viitor.
Instanța de apel a stabilit că faptele imputate reclamantului Rău
Oleg prin ordinul contestat, stabilite în urma anchetei de serviciu, se
încadrează în noțiunea de „abatere disciplinară”, or, faptele respective
vizează încălcarea de către reclamantul/intimat a atribuțiilor de serviciu,
stabilite prin dispozițiile legale, respectarea cărora este pusă în sarcina
acestuia.
Curtea de Apel Chișinău a remarcat că însăși
reclamantul/intimatul Rău Oleg a recunoscut și nu a infirmat faptul că în
boxele inspectoratului de poliție, au fost confecționate 6 crucifixuri, prin
urmare nu pot fi acceptate alegațiile acestuia precum că, nu ar fi dat nimănui
indicații să încarce în automobilul de serviciu de model ”*****” n/î *****,
nisip și pietriș și nici nu a știut că, angajații din subordinea sa, s-au deplasat
la locul unde urma să fie instalat crucifixul, or, fiind în funcția de comisar
principal, Rău Oleg, șef al Inspectoratului de poliție Călărași al IGP al MAI
a încălcat regimul de restricții, interdicții și incompatibilități în activitatea de
serviciu, neonorându-și cu strictețe obligațiile de serviciu.
Pe final, instanța de apel a concluzionat că la emiterea ordinului
nr.176ef din 05.11.2021 „Cu privire la sancționarea disciplinară a
comisarului principal Oleg Rău”, Ministerul Afacerilor Interne a respectat
prevederile art.118 din Codul administrativ, motivând clar circumstanțele de
fapt și de drept, care au stat la baza emiterii acestuia, abaterea disciplinară,
precum și legătura de cauzalitate între faptele imputate ultimului și
consecințele acesteia. Mai mult, la materialele anchetei de serviciu au fost
anexate suficiente probe care dovedesc că Rău Oleg, fiind în funcția de
comisar principal, a permis și a admis în timpul orelor de serviciu, cât și în
afara acestora, confecționarea a 6 crucifixe în boxa nr.9 de pe teritoriul
Inspectoratului de Poliție Călărași al IGP al MAI, de către angajații din
subordinea sa: S.P., M.V. și M.I., utilizând în acest scop energia electrică din
contul inspectoratului și încăperile de serviciu. Totodată, în cadrul anchetei
de serviciu s-a constatat că, la 03 septembrie 2021, în jurul orelor 11:00 -
12:00, comisarul principal Rău Oleg a admis utilizarea de către angajatul
S.P. a automobilului de serviciu de model „*****”, n/î *****, în alte scopuri
decât cele de serviciu, pentru a transporta materiale de construcție de la
Inspectorat până la periferia orașului ***** (traseul *****), contrar
destinației de către intimat și angajații din subordinea sa a mijloacelor
tehnico-materiale ale IP Călărași fapte confirmate, inclusiv și prin
declarațiile participanților la procedura administrativă.
7
Instanța de apel a considerat eronată concluzia instanței de fond
precum că ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.176ef din 05.11.2021
„Cu privire la sancționarea disciplinară a comisarului principal Oleg Rău”
este ilegal, or, faptele imputate reclamantului se încadrează în noțiunea de
abatere disciplinară, și prin urmare, reieșind din disponibilitatea decizională
a angajatorului de aplicare în privința salariatului a sancțiunilor disciplinare
concrete, de gravitatea abaterii comise și consecințele acesteia, gradul de
vinovăție, personalitatea salariatului etc, față de reclamantul/intimatul Oleg
Rău, a fost aplicată sancțiunea, sub formă de retrogradare din funcția
deținută, ținându-se cont de concluzia anchetei de serviciu, care a fost
realizată în corespundere cu pct.47-48 din Hotărârea Guvernului
nr.409/2017 cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al funcționarului
public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care cert
stipulează că, ancheta de serviciu se efectuează în conformitate cu
prevederile legislației în vigoare, a dispozițiilor prezentului Statut disciplinar
și contribuie la consolidarea disciplinei de serviciu, legalității, prevenirea și
combaterea ilegalităților, educarea funcționarilor în spiritul executării
întocmai și la timp a actelor normative.
Curtea de Apel Chișinău a subliniat că sarcinile anchetei de
serviciu sunt: 1) examinarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a
circumstanțelor abaterilor disciplinare comise de către funcționari; 2)
stabilirea cauzelor și condițiilor care au condus la comiterea abaterilor
disciplinare; 3) identificarea persoanelor vinovate și asigurarea aplicării
corecte a legislației în vigoare, pentru ca fiecare persoană care a comis
abateri disciplinare să fie sancționată potrivit vinovăției sale și nicio persoană
nevinovată să nu fie trasă la răspundere.
În contextul menționat, instanța de apel a dedus că ancheta
deserviciu s-a efectuat în corespundere cu sarcinile impuse de lege, iar la
emiterea ordinului contestat, angajatorul a respectat principiul
proporționalității, măsura aplicată față de Rău Oleg fiind în concordanță cu
elementele unui test de proporționalitate: are un scop legitim; este potrivită;
necesară; rezonabilă.
Instanța de apel a precizat că enumerarea mai multor tipuri de
sancțiuni în Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne, nu obligă angajatorul să le aplice în
privința salariaților, în ordinea enumerată, or, la aplicarea unei sancțiuni
urmează a se ține cont de criteriile legale specificate supra. Răspunderea
disciplinară intervine în cazul săvârșirii unei abateri disciplinare, definită ca
încălcare cu vinovăție de către persoană a îndatoririlor corespunzătoare
funcției pe care o deține și a normelor de etică și conduită profesională
prevăzute de lege.
Pe final, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că autoritatea
pârâtă la emiterea ordinului contestat a respectat prevederile legale, abateri
8
sau încălcări la emiterea acestuia nu au fost stabilite, legalitatea actului
administrativ contestat - ordinul nr.176ef din 05.11.2021 „Cu privire la
sancționarea disciplinară a comisarului Oleg Rău”, prin care reclamantul a
fost sancționat cu retrogradare din funcția anterior deținută, a fost confirmată
prin cele constatate, iar simplul dezacord al reclamantului cu actul
administrativ contestat, nu poate servi drept temei de anulare a acestuia.
În circumstanțele stabilite, instanța de apel a dedus că în
calitatea de șef, Oleg Rău nu a organizat și implementat la nivelul cerințelor
sistemul de control intern managerial în cadrul IP Călărași, după cum este
stabilit în Regulamentul privind organizarea și funcționarea subdiviziunii,
cât și în fișa postului funcției.
Instanța de apel a considerat eronată concluzia primei instanțe
precum că imputarea de către autoritatea publică reclamantului Oleg Rău a
acțiunilor/inacțiunilor care au dus la încălcarea prevederilor art.9 alin.(2)
lit.f) din Codul muncii, art.50 lit.k), art.52 alin.(1) lit.a) din Legea
nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, pct.7 subpct.7) din Codul de etică și
deontologie al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.629/2017,
subpct.16) și 23), pct.13) subpct.1) din Statutul disciplinar al funcționarului
public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr.409/2017 pe motiv că aceste prevederi
stabilesc obligații generale, iar atribuțiile de serviciu, drepturile și obligațiile
fiecărui funcționar public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne sunt stabilite în fișa de post. Or, prevederile Hotărârii Guvernului
nr.409/2017, care este un act normativ special, reglementează statutul
funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne și pune în aplicare Legea specială nr.288/2016. Cu atât că, pe lângă
obligațiile de serviciu concrete ale polițistului din fișa postului, mai există
obligații ce țin nemijlocit de calitatea de funcționar public cu statut special
din cadrul MAI.
La caz, ținând cont de funcția de șef al Inspectoratului de Poliție
Călărași, pe care o deținea reclamantul Rău Oleg, pe lângă obligațiile de
bază, restricțiile stipulate în pct.7-18 din Statutul disciplinar al funcționarului
public cu statut disciplinar din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409/2017, la capitolul IV al aceluiași
Regulament, au fost stabilite obligații și responsabilități conducătorilor întru
menținerea disciplinei de muncă.
Rezumând cele constatate, instanța de apel a concluzionat de a
casa hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 01 noiembrie 2021
și de a emite o decizie nouă cu privire la respingerea acțiunii înaintate de
Oleg Rău.
9
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI
SOLICITĂRILE RECURENTULUI:
La 22 iunie 2023, Rău Oleg, reprezentat de avocatul Musteață
Eugeniu a depus recurs inițial (nemotivat) împotriva deciziei din 20 iunie
2023 a Curții de Apel Chișinău, iar la 07 noiembrie 2023 a depus motivarea
recursului, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii
primei instanțe.
În susținerea recursului reprezentantul recurentului a invocat că
ancheta de serviciu a fost inițiată în baza declarațiilor angajaților Serviciului
Protecție Internă și Anticorupție a MAI, A.C. și C.D., care au relatat precum
că la 03.09.2021, fiind în exercitare atribuțiilor de serviciu, deplasându-se pe
traseul, la ieșirea din orașul Călărași au observat un automobil de model
„*****”, nr. n/î *****, care era încărcat cu nisip, iar în preajma lui trei
persoane efectuau careva lucrări. Deși ambii angajați ai SPIA au dat
declarații cu privire la aceste circumstanțe, raport despre cele invocate a
depus doar A.C. Din materialele dosarului administrativ, se constată că
ancheta de serviciu a fost dispusă spre examinare ofițerului superior de
investigații al Secției nr.1 a DISI a DGPI a SPIA al MAI, C.T. Respectivul
ofițer, l-a audiat pe ofițerul superior urmărire penală SPIA al MAI, C.D., iar
înainte de a fi audiat și în timpul audierii la preîntâmpinat de răspunderea ce
o poartă în calitate martor, conform art.312 și 313 al CP, precum și i-a adus
la cunoștință drepturile și obligațiile ce decurg din Codul de procedura civilă
și din Codul administrativ. În cadrul ședinței de judecată, reprezentantul
MAI a recunoscut că ofițerul superior, C.T. și cu ofițerul superior C.D., sunt
soți. C.A. și C.D. au fost cei care au sesizat conducerea despre careva abateri
disciplinare, iar ulterior au fost audiați în calitate de martori, inclusiv sub
răspunderea ce o poartă conform art.312 și 313 al Codului penal, este
indiscutabil că au interes ca cele declarate să se confirme, în caz contrar riscă
să suporte anumite consecințe de ordin penal, inclusiv de ordin disciplinar și
moral. Prin urmare, pe de o parte, ancheta de serviciu a fost efectuată de o
persoană ce a avut interesul direct ca declarațiile martorilor, în special a lui
C.D., să se confirme, iar pe de altă parte, ancheta de serviciu a fost efectuată
de o persoană care nu avea dreptul să o efectueze.
Din motivarea ordinului Ministerului Afacerilor Interne
nr.176ef. din 05.11.2021, precum și din partea descriptivă a acestuia, Rău
Oleg a fost sancționat disciplinar pentru faptul că a admis în timpul orelor de
lucru, precum și în afara acestora, confecționarea crucifixelor pe teritoriul IP
Călărași al IGP, de către angajații S.P., M.V. și I.M., utilizând în acest mod
energia electrică a IP Călărași și automobilul de serviciu de model „*****”,
nr. n/î *****, în alte scopuri decât de serviciu, astfel a administrat neeficient
patrimoniul ce i-a fost încredințat pentru uz în activitatea de serviciu. În
pofida acestor constatări, nu există nici o dovadă a faptului că Rău Oleg a
10
cunoscut despre implicarea lui M.V. și I.M. în activitatea de asamblare a
crucifixelor.
La fel, Rău Oleg a menționat că nu a dat indicație și nici nu a
rugat pe nimeni să utilizeze mașina de serviciu în scopul de a asambla
crucifixul, fapt care s-a confirmat prin declarațiile lui S.P. care a menționat
că până atunci transporta materialele necesare cu transportul unui locuitor
din satul ***** pe numele V., iar la 03.09.2021, S.P. a utilizat transportul de
serviciu, de model „*****”, nr. n/î *****, care era întărit după el, fără știrea
lui Rău Oleg. Mai mult ca atât, S.P. a declarat că de fapt a încărcat nisipul
din spălătoria inspectoratului care se adunase acolo, astfel a făcut curățenie.
Prin urmare, ofițerul superior de investigații, C.T. a făcut careva concluzii în
lipsa unui substrat factologic și în lipsa unui probatoriu și a venit cu
propunerea la angajator de a fi sancționat disciplinar cu „Retrogradarea în
funcție”. În continuare, s-a menționat faptul că automobilul de model
„*****”, nr. n/î *****, prin ordinul IP Călărași din luna mai 2021, a fost
întărit după angajații G.P., M.I.. și S.P. În aceste circumstanțe, în contextul
în care, pentru utilizarea mijlocului de transport poartă răspundere
persoanele responsabile, dacă se constată că a fost utilizat transportul în alte
scopuri decât de serviciu, urma să fie atrase la răspundere disciplinară
persoanele responsabile. La fel, potrivit pct.11.3.3. a fișei postului, deținut
de S.P. anume acesta a fost responsabil de evidența consumului și de a
asigura un regim de consum economic a energiei electrice. Prin urmare, dacă
se constată că a fost utilizată energia electrică pentru alte scopuri decât în
interese de serviciu, anume S.P. urma a fi cercetat disciplinar. La fel, potrivit
fișei postului deținut de S.P., conducătorul ierarhic superior era șeful adjunct
al IP Călărași, prin urmare, după logica Ministerului Afacerilor Interne și
acesta urma să fie cercetat disciplinar. Deși se invocă faptul că a fost utilizată
energia electrică, precum și mijlocul de transport a IP Călărași, totuși nu a
fost stabilit existența prejudiciului precum și întinderea acestuia.
La fel, deși se invocă faptul că au fost implicați la activitatea de
asamblare a crucifixului și angajații M.V. și I.M., nu s-a ținut cont de faptul
că aceștia au fost implicați la inițiativa și la rugămintea exclusivă a lui S.P.,
fapt despre care Rău Oleg nu a cunoscut. Potrivit fișei postului, deținut de
M.V. și I.M., aceștia aveau ca conducător direct pe șeful Serviciului detenție
și escortă, precum și ofițerul de serviciu detenție escortă, iar în cazul în care
aceștia au desfășurat activitate alta decât în interese de serviciu, în timpul
orelor de muncă, urmau să fie cercetați disciplinar, inclusiv conducătorii
direcți.
În cadrul anchetei de serviciu nu au fost elucidate toate
circumstanțele indicate la prevederile pct.64 al Statului disciplinar al
funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, aprobat prin H.G. nr.409/2017 și nu au fost reflectate în conținutul
ordinului și nu s-a ținut cont de circumstanțele prevăzute la pct.pct.91-94 ale
11
aceluiași Statut. În acest sens, Ministerul Afacerilor Interne nu a examinat
multiaspectual, complet și obiectiv circumstanțele încălcării disciplinare
reținute, iar sancțiunea disciplinară aplicată nu este una oportună și echitabilă
în raport cu cele invocate. Deși instanța de judecată nu se poate expune
asupra dreptului discreționar de a sancționa angajatul, totuși, reieșind din
prevederile art.118 alin.(2) lit.b) al Codului administrativ, angajatorul este
obligat să motiveze, adică să indice despre oportunitatea emiterii actului
administrativ.
La fel, potrivit pct.21 al Statului disciplinar al funcționarului
public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat
prin H.G. nr.409/2017, dacă subalternului i se stabilește vinovăția – urmează
să i se propună o sancțiune disciplinară în funcție de gravitatea abaterii
disciplinare și gradul vinovăției.
Reprezentantul recurentului consideră că sancțiunea trebuie să
fie una echitabilă și proporțională în raport cu gravitatea abaterii disciplinare
și gradul de vinovăție. Or, potrivit pct.39 al Statului disciplinar al
funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, se consideră abatere disciplinară fapta (acțiune sau inacțiune) a
funcționarului săvârșită cu vinovăție.
Potrivit pct.40 al Statului disciplinar al funcționarului public cu
statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în funcție de
gravitatea faptelor comise și gradul de vinovăție, funcționarului i se pot
aplica următoarele sancțiuni disciplinare: 1) avertisment; 2) mustrare; 3)
mustrare aspră; 4) retrogradare cu un grad special; 5) retrogradare în funcție;
6) concediere.
Astfel, sancțiunea disciplinară „retrogradare în funcție” se
prezintă ca fiind una din cele mai aspre sancțiuni disciplinare pe care le poate
aplica angajatorul, fiind asimilată sancțiunii cu „Concedierea” având în
vedere faptul că salariatul este eliberat din funcția deținută.
Cu toate că, în motivarea ordinului contestat se face trimitere la
anumite circumstanțe totuși concluziile făcute se bazează pe presupuneri și
suspiciuni, iar sancțiunea disciplinară nu a fost aplicată persoanei care s-ar
face vinovată, dar altei persoane.
Prin urmare nu există legătura de cauzalitate dintre faptele
constatate ca fiind abateri disciplinare și persoana lui Rău Oleg.
Normele de drept care au fost invocate în ordinul contestat, ca
fiind încălcate de către Rău Oleg, presupun norme generale, care pot fi
aplicate oricărui funcționar public cu statut special.
La aplicarea sancțiunii disciplinare Ministerul Afacerilor
Interne nu a ținut cont de activitatea lui Rău Oleg, de personalitatea acestuia
și nici de rezultatele de muncă.
Prin Ordinul MAI nr.176ef. din 05.11.2021, pe lângă faptul că
Oleg Rău a fost sancționat disciplinar cu retrogradarea în funcție, acesta a
12
fost numit la funcția de șef al Sectorului nr.***** (*****) al IP Călărași al
IGP, fără acordul acestuia, funcția de șef al Sectorului nr.***** (*****) al
IP Călărași al IGP nu este o funcție corespunzătoare în care putea fi numit
Rău Oleg, ținând cont de gradul său special de comisar principal dar și de
faptul că această funcție nu este una imediat inferioară funcției anterior
deținute. Ministerul Afacerilor Interne urma să identifice toate funcțiile
vacante potrivite și să le propună lui Rău Oleg, iar în cazul în care acesta
refuza să fie anumit în una din cele existente, nu putea fi numit contrar
voinței sale.
Instanța de apel a ajuns la concluzia că faptele imputate lui Rău
Oleg prin Ordinul contestat, stabilite în urma anchetei de serviciu, se
încadrează în noțiunea de „abatere disciplinară”, or, faptele respective
vizează încălcarea de către reclamantul/intimat a atribuțiilor de serviciu,
stabilite prin dispozițiile legale, respectarea cărora este pusă în sarcina
acestuia prin normele de drept enunțate supra.
La fel, instanța de apel a indicat că se constată cert că în calitatea
sa de șef, Rău Oleg nu a organizat și implementat la nivelul cerințelor
sistemul de control intern managerial în cadrul IP Călărași, după cum este
stabilit atât în Regulamentul privind organizarea și funcționarea
subdiviziunii, cât și în fișa postului funcției. Aceste acțiuni sau inacțiuni,
reținute de instanța de apel, nu sunt indicate în prevederile legale la care s-a
făcut trimitere. Mai mult ca atât, abaterile disciplinare reținute de către
instanța de apel nu coincid cu cele indicate în ordinul contestat.
În altă ordine de idei, instanța de apel nu a arătat care este
legătura dintre abaterea disciplinară constată și prevederile legale invocate.
Nu există nicio dovadă a faptului că a cunoscut despre
implicarea lui M.V. și I.M. în activitatea de asamblare a crucifixelor. De fapt
l-a rugat pe S.P. să asambleze câteva crucifixe, dar nu a dat nicio indicație
sau ordin, care lucrări urmau să fie făcute în timpul serviciului. De asemenea,
nu a cunoscut despre faptul că la asamblarea crucifixelor au fost implicați și
alți angajați precum M.V. și I.M., deoarece nu a discutat cu acești angajați în
acest sens, și nici pe S.P. nu l-a rugat să implice și alți angajați.
În aceste circumstanțe, în contextul în care, pentru utilizarea
mijlocului de transport poartă răspundere persoanele responsabile, dacă se
constatat că a fost utilizat transportul în alte scopuri decât de serviciu, urma
să fie atrase la răspundere disciplinară persoanele responsabile.
Potrivit pct.11.3.3. a fișei postului, deținut de S.P., anume acesta
a fost responsabil de evidența consumului și de a asigura un regim de consum
economic a energiei electrice. Prin urmare, dacă se constatat că a fost
utilizată energia electrică pentru alte scopuri decât în interese de serviciu,
anume S.P. urma a fi cercetat disciplinar. La fel, potrivit fișei postului deținut
de S.P., conducătorul ierarhic superior era șeful adjunct al IP Călărași, prin
13
urmare, după logica Ministerului Afacerilor Interne și acesta urma să fie
cercetat disciplinar.
Deși se invocă faptul că a fost utilizată energia electrică,
precum și mijlocul de transport a IP Călărași nu a fost stabilită existența
prejudiciului precum și întinderea acestuia. S-a invocat că au fost implicați
la activitatea de asamblare a crucifixului și angajații M.V. și I.M., nu s-a ținut
cont de faptul că aceștia au fost implicați la inițiativa și la rugămintea
exclusivă a lui S.P., fapt despre care Rău Oleg nu a cunoscut. Potrivit fișei
postului, deținut de M.V. și I.M., aceștia aveau ca conducător direct pe șeful
Serviciului detenție și escortă, precum și ofițerul de serviciu detenție escortă,
iar în cazul în care aceștia au desfășurat activitate alta decât în interese de
serviciu, în timpul orelor de muncă, urmau să fie cercetați disciplinar,
conducătorii direcți.
Instanța de apel nu a dat nici o explicație de ce persoanele direct
responsabile de consumul energiei electrice și de mijlocul de transport,
precum și conducătorii direcți ai acestora nu au fost sancționați, în timp ce
conducătorul instituției răspunde doar sub aspect managerial, a fost tras la
răspundere pentru bunurile materiale care nu se aflau în gestiunea directă a
sa. La fel, instanța de apel a evitat să răspundă la argumentul precum că
procedura de efectuare a anchetei de serviciu a fost viciată deoarece a fost
efectuată de către o persoană care are un interes direct cu privire la soluția
anchetei.
În drept, Rău Oleg, reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu
și-a întemeiat recursul pe prevederile art.2451 alin.(1) lit.a), b) și d) din Codul
administrativ potrivit cărora recursul este admis dacă: a) interpretarea legii
din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se
consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; d) hotărârea sau
decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor.
La 18 decembrie 2023, Ministerul Afacerilor Interne a depus
referință, solicitând să fie declarat inadmisibil recursul depus de Rău Oleg,
reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu, întrucât decizia instanței de apel
este legală și întemeiată, cauza a fost soluționată sub toate aspectele, au fost
verificate și apreciate just probele administrate la dosar, a aplicat corect
normele de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:
Articolul 244 alin.(1) din Codul administrativ statuează că:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
14
Articolul 245 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii
în vigoare la data depunerii recursului inițial – 22 iunie 2023) relevă că:
„(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Articolul 245 din Codul administrativ (în redacția legii în
vigoare la data depunerii recursului motivat – 07 noiembrie 2023) prevede
că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen."
Articolul 2451 din Codul administrativ (în redacția Legii nr.246
din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023) stipulează că:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Articolul 246 alin.(1) și (2) lit.h) din Codul administrativ
reglementează că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit
neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI:
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de
recurs menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul
deciziei, în ședință publică, la 20 iunie 2023.
În aceiași zi, 21 iunie 2023, Curtea de Apel Chișinău a notificat
prin poștă electronică dispozitivul hotărârii participanților la proces, inclusiv
15
reprezentantului recurentului Rău Oleg, avocatul Musteață Eugeniu, iar la 13
octombrie 2023, a fost notificată decizia motivată (f.d.150,154).
Recursul inițial a fost depus la 22 iunie 2023, adică până la
modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din
01.09.2023, iar recursul motivat a fost depus la 07 noiembrie 2023, adică
după modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din
01.09.2023.
În condițiile enunțate, instanța de recurs conchide că recursul
depus de Rău Oleg, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață a fost depus
în interiorul termenilor legali prevăzuți la art.245 din Codul administrativ (în
redacția până și după modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023,
în vigoare din 01.09.2023).
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar
caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din
perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural
și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau,
după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală
examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Recurentul Rău Oleg, prin intermediul avocatului Musteață
Eugeniu, invocând dispozițiile art.2451 alin.(1) lit.a), b), d) din Codul
administrativ, nu a explicat concret aceste pretenții.
Astfel că art.2451 alin.(1) lit.a) din Codul administrativ se referă
la faptul că un recurs este admisibil dacă interpretarea legii din hotărârea sau
decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de
Justiție. Din recurs nu rezultă în mod clar de ce decizia instanței de apel este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. De asemenea
nu se menționează nicio decizie sau un alt act a Curții Supreme care ar da o
altă interpretare a normelor de drept sau altor aspecte invocate în recurs,
nefiind constatate nici de instanța de recurs, prin urmare în latura dată
recursul este unul vădit neîntemeiat.
16
Completul notează că nici acesta, analizând practica judiciară a
Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că actele judecătorești contestate ar fi
contrare jurisprudenței acesteia.
Totodată, art.2451 alin.(1) lit.b) din Codul administrativ se
referă la schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de
Justiție prin admiterea recursului. Aplicarea acestui temei de recurs ține de
discreția Curții Supreme de a-și extinde, uniformiza sau schimba
jurisprudența. Pentru ca acest argument să fie invocat în mod temeinic,
recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței Curții Supreme cu privire la
problemele de drept invocate în recurs, existența unei jurisprudențe
contradictorii a Curții Supreme cu privire la acestea, fie modificarea
circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea practicii
uniforme a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu este
invocată în recurs. Prin urmare, și în acest aspect acesta este vădit
neîntemeiat.
Totodată, Completul de judecată ține să reitereze că temeiurile
stabilite la art.2451 alin.(1) lit.a) și lit.b) din Codul administrativ nu pot fi
invocate simultan, deoarece ele se exclud reciproc.
Cu referire la invocarea art.2451 alin.(1) lit.d) din Codul
administrativ, recurentul susține că decizia instanței de apel este arbitrară și
bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Curtea Supremă de Justiție menționează că în sensul
prevederilor lit.d) alin.(1) art.2451 din Codul administrativ, noțiunea de
hotărâre arbitrară ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează
a fi stabilită în coraportul dintre mai multe principii.
Pentru a elucida înțelesul textului „hotărâre arbitrară” din
art.2451 alin.(1) lit.d) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție
ține cont, inclusiv, de sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2),
5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească
este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu
stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul
procedurii. Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o
„denegare a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia,
22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-
o decizie judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a
comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar
comite-o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al
procedurii.
Totodată, potrivit art.71 alin.(4) din Legea nr.100/2017 cu
privire la actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de
nota de fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și
17
de alte documente care permit identificarea voinței autorității publice care a
adoptat, a aprobat sau a emis actul normativ.
Nota informativă la Legea nr.246 din 31 iulie 2023 menționează
următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din
practica CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu
aduc nici o motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt
bazate pe greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În
esență, la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate
cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal). …”. Iar în nota
de subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce
mai multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost
considerate arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Nota de subsol menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile:
„Exemple de procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui
recurs într-o cauză civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar
contrară circumstanțelor cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra
acestei contradicții (Dulaurans v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor,
fără vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat
pe un raport de evaluare a performanțelor anulat anterior de aceiași
judecători (Tel v. Turkey, 2017); Anularea de către instanța de recurs a
deciziei instanței de fond (prin care au fost acordate compensații prevăzute
de legislația muncii) fără a explica în vreun fel acest lucru și fără a face
referire la lege, care prevedea aceste compensații (Anđelković v. Serbia,
2013; Lazarević v. Bosnia and Herzegovina, 2020).
Din nota informativă menționată rezultă că sintagma „hotărârea
arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În
jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea
arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”,
fără a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși
că „la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu
bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal)”. Rezultă că în
cazul hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme
legale imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio
discreție judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului
prevederii normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei.
Această carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu
bună știință sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor
asemenea situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce
contravine unei norme imperative invocate participanții la proces sau de
instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce
nu aplică acea normă.
Sub acest aspect urmează a fi reținute și constatările Curții
Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16.01.2025 (pct.149-150), potrivit
18
căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia ”hotărâre
arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei
noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în
cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a
notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio
bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele
litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană
consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De
asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea
Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a
fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de
fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta
este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.
Din textul recursului nu constată în mod univoc vreun argument
care ar justifica constatarea că decizia contestată ar fi emisă contrar normelor
imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din
textele decizia instanței de apel, raportate la circumstanțele cauzei.
Subsidiar, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă
a probelor” se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui
recurs în baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a
următoarelor condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a
probelor; b) aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se
bazează în mod determinant pe această apreciere.
Prin urmare, nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce
la admiterea recursului în temeiul art.2451 alin.(1) lit.d) din Codul
administrativ, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi
explicată rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă
pentru soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să
convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.
În speță recurentul Rău Oleg a indicat drept temei a recursului
faptul că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele la
dosar în contextul în care în viziunea recurentului la materialele cauzei
lipsesc dovezi că dânsul ar fi cunoscut despre implicarea lui M.V. și a lui
I.M. în activitatea de asamblare a crucifixelor. În explicație a menționat că l-
a rugat pe S.P. să asambleze câteva crucifixe, dar nu a dat indicații sau ordine
care lucrări să fie efectuate în timpul orelor de serviciu, fapt confirmat și prin
explicațiile ultimului, că nu a cunoscut despre faptul că asamblarea
crucifixelor au fost implicați și alți angajați precum cu M.V. și I.M., deoarece
nu a discutat cu acești angajați în acest sens și nici pe S.P. nu l-a rugat să
implice și alți angajați, de asemenea, nu a dat indicații și nici nu a rugat pe
nimeni să utilizeze mașina de serviciu în scopul de a asambla crucifixul, fapt
care s-a confirmat prin declarațiile lui S.P. care a menționat că până atunci
transporta materialele necesare cu transportul unui din satul ***** pe numele
19
V., iar la 03 septembrie 2021, dânsul a utilizat transportul de serviciu, care
era întărit după el, fără știrea dânsului, la fel, S.P. a declarat că de fapt a
încărcat nisipul din spălătoria inspectoratului care se adunase acolo, făcând
curățenie, prin urmare, pentru utilizarea mijlocului de serviciu poartă
răspundere persoanele responsabile, și respectiv acestea urmau să fie trase la
răspundere disciplinară, la caz, S.P. se face responsabil de evidența
consumului și de a asigura un regim de consum economic a energiei
electrice. Deși se invocă utilizarea energiei electrice și a mijlocului de
serviciu a IP Călărași, totuși nu a fost stabilită existența prejudiciului și
întinderea acestuia, circumstanțe ignorate de instanța de apel.
Având în vedere argumentele nominalizate în recurs, Completul
de judecată nu consideră irațională aprecierea probelor dată de instanța de
apel. Prin urmare, și acest temei de recurs este vădit neîntemeiat.
Completul nu exclude că o hotărâre judecătorească poate fi atât
„arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, însă
fiecare din cele două sintagme urmează a fi invocate și argumentate separat.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că
potrivit regulilor din Capitolul V „Procedura de recurs” din Codul
administrativ, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de
către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia,
coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Rău Oleg,
reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață este vădit neîntemeiat. Or,
recursul respectiv conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse
anterior care au fost analizate și apreciate corespunzător de instanța de apel.
La caz, lipsește aparența unei încălcări a dreptului recurentului
Rău Oleg la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO.
De fapt, motivele recursului se referă la dezacordul recurentului
Rău Oleg cu soluția pronunțata de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, prin urmare recursul este vădit neîntemeiat nu
constituie temei de casare a deciziei recurate,
Recursul depus de Rău Oleg conține în esență obiecții de fapt și
de drept similare expuse anterior în cererea de apel care au fost analizate de
către instanța de apel, fiind apreciate în modul corespunzător, bazată pe o
cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor
probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
Se remarcă că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o
motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care
sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează
20
în temeiurile prevăzute la art.2451 alin.(1) din Codul administrativ, în
vigoare la data declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita la o
simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate
instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum
și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un
text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a
prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument.
Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului,
fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile
care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme
cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Rău Oleg,
reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață este vădit neîntemeiat și urmează
a fi considerat inadmisibil.
În conformitate cu art. art.230 și art.246 alin.(2) lit.h) din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI:
21
Declară inadmisibil recursul depus de Rău Oleg, reprezentat de
avocatul Mustață Eugeniu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
22