3ra-558/23 — anularea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-558/23 2-21168162-01-3ra-29052023 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: V. Ciumac) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru) Î N C H E I E R E 28 februarie 2024 mun.

Chișinău Curtea Supremă de Justiție Completul de judecată, în componența: Președinte, judecător Aliona Miron judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă examinând admisibilitatea recursului depus de Ghenciu Oleg, reprezentat de avocatul Ciobanu Vadim, în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ghenciu Oleg împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei din 01 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins apelul depus de Ghenciu Oleg, reprezentat de avocatul Ciobanu Vadim și menținută hotărârea din 07 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, c o n s t a t ă: La 15 noiembrie 2021, Ghenciu Oleg a depus cerere de chemare în judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la anularea actului administrativ.

În susținerea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr.399ef din 17.09.2021 „Cu privire la suspendarea raportului de serviciu al inspectorului principal Ghenciu Oleg”, s-a dispus suspendarea, în temeiul art.76 lit.g) din Codul muncii, raportul de serviciu al inspectorului principal Oleg Ghenciu, ofițer superior al Serviciului patrulare Cahul, Taraclia, Vulcănești al Direcției patrulare Sud a Inspectoratului Național de Securitate Publică, până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței de judecată. Analizând circumstanțele dc fapt și normele legale în baza căruia a fost emis ordinul Inspectoratului General al Poliției nr.399ef din 17.09.2021 „Cu privire la suspendarea raportului de serviciu al inspectorului principal Ghenciu Oleg”, a constatat că ordinul enunțat urmează a fi anulat din următoarele motive.

Potrivit ordinului contestat, la 15.09.2021, în adresa Inspectoratului General al Poliției a parvenit demersul procurorului în Procuratura Anticorupție, Palencu Radu, prin care s-a comunicat că, la 29.06.2021 în privința sa a fost pornită cauza penală nr.XXXXX în temeiul art.324 alin.(2) lit.b) din Codul penal. 1 Totodată, procurorul Palencu Radu a informat că, cauza penală se află spre examinare pe rolul Judecătoriei Cahul, sediul Central, solicitând suspendarea provizorie a sa din funcția de inspector principal, ofițer superior al Serviciului patrulare Cahul, Taraclia, Vulcănești al Direcției patrulare „Sud” a Inspectoratului Național de Securitate Publică, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Reclamantul consideră că, procurorul în Procuratura Anticorupție, Palencu Radu, a înaintat prezentul demers, exclusiv din motiv că în ședințele de judecată (preliminare) din 06 și 13 septembrie 2021, care au avut loc la Judecătoria Cahul, sediul Central, acesta i-a propus insistent să recunoască vina în comiterea infracțiunii, pentru ca cauza penală să fie examinată în procedura simplificată prevăzută la art. 3641 din Codul de procedură penală (judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală), iar ultimul va solicita instanței de judecată aplicarea unei pedepse mai blânde, în caz contrar vor surveni consecințe negative pentru el. Ghenciu Oleg a remarcat că, a refuzat propunerile procurorului în Procuratura Anticorupție, Palencu Radu, deoarece nu a săvârșit faptele incriminate prin rechizitoriu și i-a comunicat că își va apăra drepturile și libertățile prin toate mijloacele prevăzute de lege, pentru a-și demonstra nevinovăția.

Din cauza că a refuzat propunerile procurorului, acesta din urmă a decis înaintarea demersului privind suspendarea lui provizorie din funcție. Cauza penală nr.XXXXX a fost pornită la data de 29.06.2020, ulterior la 02.07.2020 a fost recunoscut în calitate de bănuit, la 13.05.2021 cauza a fost expediată în instanța de judecată cu rechizitoriu, iar demersul privind suspendarea provizorie din funcție a fost înaintat abia la data de 15.09.2021, ceea ce denotă acțiunile tendențioase ale procurorului în Procuratura Anticorupție, Palencu Radu, la înaintarea demersului nominalizat. Afară de aceasta, pe toată perioada urmăririi penale, în privința lui nu au fost aplicate măsuri preventive sau alte măsuri procesuale de constrângere, prevăzute de Codul de procedură penală, or, procurorul în Procuratura Anticorupție, în această perioadă nu a considerat că sunt prezente temeiuri, din care ar rezulta necesitatea suspendării provizorie din funcție a lui.

Cu trimitere la art.197 alin.(3) din Codul de procedură penală, reclamantul a indicat că, suspendarea provizorie din funcție o decide administrația instituției în care activează învinuitul ori inculpatul, în condițiile legii, la demersul procurorului care conduce, sau, după caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală. Din norma dată de drept rezultă că, Inspectoratului General al Poliției este în drept să decidă asupra suspendării provizorie din funcție a subalternului și nu este obligată să execute demersul procurorului. Deși, legislația muncii permite anumite limitări ale drepturilor salariatului, totuși, acestea trebuie să aibă o justificare, să fie necesare, să răspundă unui interes general, fapt ce nu se atestă în litigiu.

Dispozițiile legale privind suspendarea din funcție pot avea un caracter necesar atunci când sunt determinate de situații cu caracter temporar care fac imposibilă exercitarea funcției. 2 De fapt, suspendarea din funcție ar putea fi dictată de necesitatea de a asigura protecția instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale (a se vedea DCC nr. 89 din 6 septembrie 2017, §40). În speță, procurorul în Procuratura Anticorupție, Palencu Radu, nu a motivat, iar în ordinul contestat nu se conține informație precum că, suspendarea din funcție ar fi dictată de necesitatea de a asigura protecția instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale imputate subsemnatului.

Din informațiile de care dispune, în privința mai multor angajați ai Inspectoratului General al Poliției, au fost expediate în instanța de judecată cauze penale privind comiterea infracțiunilor cuprinse în capitolul XV din Codul penal, în privința cărora procurorii au înaintat demersuri privind suspendarea provizorie din funcție, însă cu angajații respectivi raporturile de serviciu nu au fost suspendate, până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței de judecată, iar ultimii își continuă serviciul în poliție. A remarcat că, autoritatea publică nu este complet liberă în utilizarea dreptului discreționar. Acțiunea administrativă trebuie să se bazeze pe o decizie discreționară cuvenită, concluzie ce se desprinde, în special, din prevederile art.137 alin.(1) din Codul administrativ, potrivit căruia autoritățile publice „trebuie” să acționeze cu bună-credință în limitele legal stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul.

În viziunea reclamantului, Inspectoratul General al Poliției era obligat prin lege să își exercite discreția, fără a emite erori în acest sens. Din cele enunțate se desprinde, că el a beneficiat de un tratament discriminatoriu în raport cu la alți angajați ai Inspectoratului General al Poliției aflați într-o situație identică. Or, Inspectoratul General al Poliției nu a prezentat nicio versiune verosimilă care ar justifica o atare tratare diferențiată a persoanelor aflate în condiții similare. O altă eroare discreționară admisă de Inspectoratul General al Poliției în privința sa a fost exprimată prin omisiunea de a lua în considerație toate faptele relevante. Astfel, au fost neglijate rezultatele evaluărilor profesionale ale sale, care inter alia, nu denotă careva carențe în activitatea profesională a acestuia.

Or, suspendarea raportului de muncă cu un colaborator calificat, cu o vechime mare în poliție, fără ca această persoană sa fie sancționată disciplinar sau să existe alte carențe în activitatea sa profesională, contravine principiilor profesionalismului, integrității profesionale și loialității, stabilității în funcția publică, colaborării și cooperării, imparțialității și nediscriminării, transparenței, obiectivității, eficienței și responsabilității (art. 5 din Legea nr. 288/2016, principiile profesionale ale funcționarului public cu statut special). În contextul enunțat, Ghenciu Oleg a solicitat admiterea acțiunii și anularea ordinului nr.399ef din 17.09.2021 al Inspectoratului General al Poliției „Cu privire la suspendarea raportului de serviciu al inspectorului principal Ghenciu Oleg”.

Prin hotărârea din 07 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost respinsă acțiunea depusă de Ghenciu Oleg ca neîntemeiată. 3 La 04 martie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Ghenciu Oleg, reprezentat de avocatul Ciobanu Vadim, a depus apel împreună cu motivarea, împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea hotărârii din 07 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii sale (f.d.53-57). Prin decizia din 01 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de Ghenciu Oleg, reprezentat de avocatul Ciobanu Vadim, și menținută hotărârea din 07 februarie 2022 a Judecătoriei din Chișinău, sediul Râșcani.

Cu trimitere la prevederile art.15 alin.(10), art.35 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, art.76 lit.g) din Codul muncii, prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile de respingere a acțiunii depuse de Ghenciu Oleg prin faptul că, ordinul nr.399ef din 17.09.2021 a fost emis legal de Inspectoratului General al Poliției cu privire la suspendarea raportului de serviciu al inspectorului principal Ghenciu Oleg, în cadrul unui scop licit și în exercitarea cu bună-credință a dreptului discreționar al autorității publice. Instanțele de judecată ierarhic inferioare au considerat că, suspendarea raportului de serviciu a lui Ghenciu Oleg este prevăzută cu claritate de lege.

Nu a fost fi reținut argumentul reclamantului referitor la încălcarea dreptului la muncă. Or, legea reglementează expres condițiile în care poate fi dispusă suspendarea raportului de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința părților. Cu privire la alegația reclamantului că actul administrativ contestat nu a fost motivat, instanțele de judecată au menționat că, în ordinul Inspectoratului General al Poliției nr.399ef din 17.09.2021 au fost indicate argumente care sunt bazate pe o cercetare amplă a materialelor cauzei în raport cu poziția părților în procedura administrativă. Instanțele au stabilit că, nici în cadrul examinării cauzei în prima instanță și nici în apel, Ghenciu Oleg nu a prezentat probe concludente care ar servi drept temei pentru anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 399ef din 17.09.2021 cu privire la suspendarea raportului de serviciu al inspectorului principal Ghenciu Oleg.

La fel, nu a fost reținut argumentul reclamantului precum că, prin emiterea ordinului de suspendare a raporturilor de muncă i s-a încălcat dreptul la muncă, iar ordinul a fost emis arbitrar și prematur, or, acțiunile angajatorului, au fost emise în conformitate cu exigențele legale aplicabile speței. La 13 martie 2023, prin intermediul poștei electronice, Ghenciu Oleg, reprezentat de avocatul Ciobanu Vadim a depus recurs nemotivat împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii sale integral.

Totodată, recurentul a menționat că motivarea recursului o va prezenta ulterior după notificarea deciziei integrale a Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2023. La 16 iunie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Inspectoratului Generala al Poliției copia recursului depus de Ghenciu Oleg, cu înștiințarea despre necesitatea prezentării referinței, cu toate acestea intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural și nu a depus referință (f.d.105). 4 Examinând admisibilitatea recursului în raport cu actele cauzei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din următoarele motive.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a III a „Procedura contenciosului administrativ”, Capitolul V „Procedura de recurs” din Codul administrativ, în special ce vizează prevederile cu privire la depunerea cererii de recurs, termenul depunerii, temeiurile recursului și procedura examinării acestuia. Totuși, art.XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), prevede că recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art.195 din Codul administrativ în coroborare cu prevederile art.3 alin.(3) din Codul de procedură civilă care stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171. Or, legea procesual-civilă, care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare, nu are putere retroactivă. În conjunctura enunțată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție la examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs. Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel. Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171. În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța 5 (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen. Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel. Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul de judecată remarcă că, termenele procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termen, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art.96–114. Conform art.96 alin.(1) din Codul administrativ, autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate. Din prevederile art.1101 alin.(1) și (5) din Codul administrativ rezultă că, notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice.

Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală. Notificarea prin intermediul sistemelor informaționale dedicate sau al altor mijloace electronice de comunicație care permit confirmarea recepționării notificării este echivalentă cu notificarea prin poștă convențională cu scrisoare recomandată. Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de sistemul informațional sau de alt mijloc electronic de comunicație dedicat, probează notificarea. 6 Potrivit art.114 din Codul administrativ, dacă o notificare a înscrisului, care îndeplinește condițiile de formă, nu poate fi probată sau dacă înscrisul a ajuns cu încălcarea prevederilor obligatorii de notificare, atunci acesta se consideră notificat din momentul în care într-adevăr a ajuns la persoana care urma să fie notificată.

Din actele cauzei rezultă că, la 01 martie 2023 Curtea de Apel Chișinău a pronunțat, în ședință publică, dispozitivul deciziei (f.d.86). La 02 martie 2023, la adresa electronică a reprezentantului recurentului Ghenciu Oleg, avocatul Ciobanu Vadim: XXXXX, (indicată personal de către avocat în mandatul avocațial seria MA nr.1643158 (f.d.3)), a fost notificată copia dispozitivului deciziei instanței de apel, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la actele cauzei (f.d.95). La 13 martie 2023, prin intermediul poștei electronice, avocatul Ciobanu Vadim în interesele lui Ghenciu Oleg a depus recurs (nemotivat) împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 01 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii sale integral.

Totodată, recurentul a menționat că motivarea recursului o va prezenta ulterior după notificarea deciziei integrale a Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2023 (f.d.99-101). Se reține că, la 02 mai 2023, decizia integrală a Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2023, a fost publicată pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată: www.cac.instante.justice.md. La 13 mai 2023, Curtea de Apel Chișinău a notificat la adresa electronică a avocatului Ciobanu Vadim: XXXXX, copia deciziei integrale din 01 martie 2023, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la actele cauzei (f.d.102).

Cele menționate supra, atestă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), pentru prezentarea motivării recursului, a început să curgă din data de 14 mai 2023, ziua imediat următoare de la data notificării reprezentantului recurentului Ghenciu Oleg, avocatul Ciobanu Vadim, a deciziei integrale a instanței de apel, care a expirat la data de 12 iunie 2023 (luni) inclusiv.

În pofida celor enunțate, reprezentantul recurentului Ghenciu Oleg, avocatul Ciobanu Vadim nu s-a conformat prevederilor legale și nu a prezentat motivarea recursului în termenul legal prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023). Or, fiind interesat de soluționarea cauzei în ordine de recurs, avocatul Ciobanu Vadim, în interesele recurentului Ghenciu Oleg, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja dreptul de acces la instanță după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin efectuarea actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la caz, prin prezentarea motivării recursului în conformitate cu art.245 alin.(2) din Codul administrativ.

Drept consecință, intervenind aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art.246 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ, de declarare a recursului inadmisibil. Conform art.24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și 7 să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), este considerat un termen imperativ, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Conform art.47 alin.(1)-(3) din Codul administrativ, acțiunile procedurale întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie participantului reprezentat. În măsura în care participantul nu contrazice neîntârziat acțiunile întreprinse de reprezentantul împuternicit, acestea se consideră ca fiind întreprinse de participant. În pofida desemnării unui reprezentant împuternicit, participantul este în drept să întreprindă el însuși acțiuni procedurale. Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.

Din cele constatate rezultă că, culpa neprezentării motivării recursului în interiorul termenului legal, se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al reprezentantului împuternicit al recurentului, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale, în situația în care încă la data de 13 mai 2023, la adresa electronică a reprezentantului recurentului Ghenciu Oleg, avocatul Ciobanu Vadim, a fost notificată decizia integrală a instanței de apel, care la rândul său nu a depus diligența (de a-și verifica poșta electronică, de a înștiința clientul său ș.a.) până la expirarea termenului limită – 12 iunie 2023, de a prezenta motivarea recursului.

Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

În acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție. În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de Ghenciu Oleg, reprezentat de avocatul Ciobanu Vadim, drept inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice. 8 În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Ghenciu Oleg, reprezentat de avocatul Ciobanu Vadim, ca inadmisibil.

Conform art.230, art.245 alin.(2) și art.246 alin.(1) și (2) lit.e) din Codul administrativ, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul depus de Ghenciu Oleg, reprezentat de avocatul Ciobanu Vadim, se declară inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Aliona Miron Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 9