3ra-998/21 — anularea actului administrativ, restabilirea in functie, incasarea prejudiciului

3ra-998/21 — anularea actului administrativ, restabilirea in functie, incasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-998/21

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: O. Melniciuc)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: Vl. Clima, E. Palanciuc, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Igor Budei, reprezentat de avocatul

Vitali Covaliov,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Igor

Budei împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,

restabilirea în funcție și încasarea plăților salariale pentru perioada absenței forțate de la

serviciu,

împotriva deciziei din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost admis

apelul depus de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, s-a casat hotărârea din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani și s-a emis o decizie nouă prin care a fost respinsă acțiunea în contencios

administrativ depusă de Igor Budei ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La 05 august 2020, Budei Igor a depus cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în funcție și încasarea

plăților salariale pentru perioada absenței forțate de la serviciu.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin ordinul nr.XXXXX din 27 mai 2020,

Inspectoratul General al Poliției a suspendat raportul de serviciu cu el, în calitate de ofițer al

Serviciului supraveghere tehnică și accidente rutiere al Secției securitate publică a

Inspectoratului de Poliție Ceadîr-Lunga al Direcției de Poliție a UTA Găgăuzia, inspectorul

superior, Budei Igor, în temeiul art.76 lit.g) din Codul muncii - suspendarea contractului

individual de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința părților în legătură cu trimitere

în instanța de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracțiuni

incompatibile cu munca prestată, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Drept temei pentru emiterea ordinului nr.XXXXX din 27 mai 2020 a servit înștiințarea

nr.34/19-761 a Direcției de poliție a UTA Găgăuzia, parvenită la 22 mai 2020 în adresa

1

Inspectoratului General al Poliției, prin care s-a solicitat suspendarea raportului de serviciu

cu el.

Din înștiințarea menționată rezultă că dânsul a fost învinuit în cauza penală nr.XXXXX

în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.324 alin.(4) din Codul penal – corupere pasivă, care

la data de 28 iunie 2019 a fost remisă în judecată pentru examinarea în fond.

A susținut că potrivit art.76 lit.g) din Codul muncii, contractul individual de muncă se

suspendă în circumstanțe ce nu depind de voință părților în caz de trimitere în instanța de

judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracțiuni incompatibile

cu munca prestată, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

La 25 iunie 2020 s-a adresat Inspectoratului General al Poliției cu cerere prealabilă,

solicitând anularea ordinului nr.XXXXX din 27 mai 2020 „Privind suspendarea raportului

de serviciu al inspectorului superior Budei Igor”, ca fiind ilegal, însă prin răspunsul nr.34/3-

l3-96/20 din 06 iulie 2020, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.

Similar, prin răspunsul nr.44/22-2454 din 15 iulie 2020 a Ministerului Afacerilor

Interne, cererea sa prealabilă din 25 iunie 2020 a fost respinsă ca neîntemeiată.

Reclamantul consideră că ordinul nr.XXXXX din 27 mai 2020 al Inspectoratului

General al Poliției, precum și răspunsurile nr.34/3-13-96/20 din 06 iulie 2020 a

Inspectoratului General al Poliței și nr.44/22-2454 din 15 iulie 2020 a Ministerului

Afacerilor Interne, sunt ilegale și pasibile anulării.

A reținut că în conformitate cu art.200 alin.(l) și (3) din Codul de procedură penală,

suspendarea provizorie din funcție constă în interzicerea provizorie motivată învinuitului,

inculpatului de a exercita atribuțiile de serviciu sau de a realiza activități cu care acesta se

ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public. Suspendarea provizorie din funcție o

decide administrația instituției în care activează învinuitul ori inculpatul, în condițiile legii,

la demersul procurorului care conduce, sau, după caz, efectuează nemijlocit urmărirea

penală.

Totodată, potrivit art.35 alin.(l) și (2) din Legea privind funcționarul public cu statut

special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr.288 din 16 decembrie 2016,

suspendarea din funcție se efectuează în situațiile prevăzute de cadrul normativ general.

Suspendarea din funcția publică cu statut special se efectuează prin ordin al angajatorului

sau al persoanei împuternicite de către acesta, conform prevederilor legale.

În viziunea reclamantului suspendarea raportului de serviciu în temeiul art.76 lit.g) din

Codul muncii este absolut ilegală, deoarece prevederile normei date de drept reprezintă un

cadrul normativ general, care acorda angajatorului dreptul general de suspendare a

angajatului din funcție, dar numai cu condiția respectării unui cadrul normativ special, iar în

situația învinuirii pentru săvârșirea unei infracțiuni, cadrul normativ special prevede că

suspendarea poate fi numai la demersul procurorului care conduce, sau, după caz, efectuează

nemijlocit urmărirea penală.

Suspendarea provizorie din funcție constă în interzicerea provizorie motivată

inculpatului exercitarea atribuțiilor de serviciu în interesul serviciului public, însă în ordinul

contestat lipsește motivarea și necesitatea suspendării lui din serviciu, ținând cont de faptul

că din 28 iunie 2019, data remiterii cauzei penale în judecată pentru examinarea în fond, și

până la 27 mai 2020, data emiterii ordinului nr.XXXXX, el a exercitat atribuțiile de serviciu.

2

A remarcat că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea legislației în vigoare, prin ce i-

a fost încălcat dreptul la muncă, din care considerente acesta urmează a fi anulat.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.20, art.21, art.43, art.53 din

Constituția Republicii Moldova, art.20, art.143, art.189, art.191, art.196, art.203, art.204,

art.206 alin.(1) lit.a), art.208, art.209, art.211, art.212 și art.224 alin.(1) lit.a) din Codul

administrativ.

În contextul enunțat, Igor Budei a solicitat anularea ordinului nr.XXXXX din 27 mai

2020 al Inspectoratului General al Poliției „Privind suspendarea raportului de serviciu al

inspectorului Budei Igor”; restabilirea lui în funcția deținută până la emiterea ordinului

contestat, de ofițer al Serviciului supraveghere tehnică și accidente rutiere al Secției

securitate publică a Inspectoratului de Poliție Ceadîr-Lunga al Direcției de Poliție a UTA

Găgăuzia; încasarea plăților salariale începând cu 27 mai 2020 - până la data anulării

ordinului nr.XXXXX din 27 mai 2020 al Inspectoratului General al Poliției, conform

funcției; anularea răspunsului nr.34/3-13-96/20 din 06 iulie 2020 al Inspectoratului General

al Poliției și răspunsului nr.44/22-2454 din 15 iulie 2020 al Ministerului Afacerilor Interne la

cererea sa prealabilă din 25 iunie 2020, ca fiind ilegale.

Prin hotărârea din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

admisă acțiunea depusă de Igor Budei.

A fost anulat ordinul nr.XXXXX din 27 mai 2020 al Inspectoratului General al Poliției

„Privind suspendarea raportului de serviciu al inspectorului Budei Igor”.

Au fost declarate ca fiind neîntemeiate răspunsurile nr.34/3-13-96/20 din 06 iulie 2020

al Inspectoratului General al Poliției și nr.44/22-2454 din 15 iulie 2020 al Ministerului

Afacerilor Interne, la cererea sa prealabilă din 25 iunie 2020.

A fost restabilit Igor Budei în funcția de ofițer al Serviciului supraveghere tehnică și

accidente rutiere al Secției securitate publică a Inspectoratului de Polițe Ceadâr-Lunga al

Direcției de Poliție a UTA Găgăuza.

S-a obligat Inspectoratul General al Poliției să achite în beneficiul lui Igor Budei

salariul pentru perioada absenței forțate de la muncă începând cu 27 mai 2020 – până la 22

octombrie 2020.

Prima instanță a motivat soluția prin faptul că procedura de suspendare provizorie din

funcție în situația învinuirii pentru săvârșirea unei infracțiuni este reglementată de cadrul

normativ special, și anume Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerul Afacerilor Interne, precum și art.200 din Codul de procedură penală, care constă

în interzicerea provizorie motivată a învinuitului, inculpatului în exercitarea atribuțiilor de

serviciu în interesul serviciului public.

Prima instanță a reținut că potrivit cadrului normativ general, art.76 lit.g) din Codul

muncii acordă angajatorului dreptul general de suspendare a angajatului din funcție, însă

numai cu condiția respectării cadrului normativ special, în speță prevederile Legii privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerul Afacerilor Interne și a Codului de

procedură penală, iar în situația învinuirii pentru săvârșirea unei infracțiuni, cadrul normativ

special prevede că suspendarea poate fi numai la demersul procurorului care conduce, sau

după caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală.

Prima instanță a constatat absența la materialele cauzei a demersului procurorului, care

a condus sau a efectuat nemijlocit urmărirea penală în privința pretinsei infracțiuni săvârșite

3

de Igor Budei, în vederea necesității suspendării raportului de serviciu cu reclamantul,

condiție impusă de prevederile art.200 din Codul de procedură penală.

A notat prima instanță că suspendarea provizorie din funcție constă în interzicerea

provizorie motivată a inculpatului în exercitarea atribuțiilor de serviciu în interesul

serviciului public, însă în ordinul contestat lipsește motivarea și necesitatea suspendării

raportului de serviciu cu reclamantul, or, materialele cauzei denotă că începând cu 28 iunie

2019, data remiterii cauzei penale în instanța de judecată pentru examinarea în fond - până la

27 mai 2020, data emiterii ordinului contestat, Budei Igor nestingherit a exercitat atribuțiile

de serviciu.

Mai mult, Inspectoratul General al Poliției la emiterea ordinului nr.XXXXX din 27 mai

2020, nu a apreciat că măsura luată trebuie să fie adecvată, să poată în mod obiectiv să ducă

la îndeplinirea scopului, necesară indispensabilă pentru îndeplinirea scopului, și

proporționala, să asigure justul echilibru între interesele concrete pentru a fi corespunzătoare

scopului urmărit. Or, materialele cauzei denotă faptul că cauza penală a fost pornită la 20

noiembrie 2018, rechizitoriul a fost întocmit la 28 iunie 2019, cauza fiind expediată în

instanța de judecată în aceeași zi, iar în perioada de la data enunțată - până la emiterea

ordinului de suspendare, 27 mai 2020, reclamantul Budei Igor și-a exercitat atribuțiile de

serviciu.

A subliniat prima instanță că angajatorul nu a apreciat în ordinul contestat necesitatea

suspendării din funcție a reclamantului ca măsură adecvată, adică să poată în mod obiectiv

să ducă la îndeplinirea scopului, necesară, adică indispensabilă pentru îndeplinirea scopului,

proporționala, capabilă să asigure justul echilibru între interesele concrete pentru a fi

corespunzătoare scopului urmărit.

Din considerentele enunțate, prima instanță a considerat ordinul contestat ca o măsură

adoptată arbitrar și nemotivată de către angajator, nefiind proporțională și incapabilă să

asigure justul echilibru între interesele concrete ale societății, instituției publice și ale

angajatului, pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit, din care motive acesta este pasibil

anulării.

Subsecvent, prima instanță a considerat ca fiind neîntemeiate inclusiv și răspunsurile

Inspectoratului General al Poliției nr.34/3-13-96/20 din 06 iulie 2020 și a Ministerului

Afacerilor Interne nr.44/22-2454 din 15 iulie 2020.

Cu trimitere la prevederile art.330 din Codul muncii, prima instanță a considerat

oportun de a încasa din contul Inspectoratului General al Poliție în beneficiul lui Igor Budei,

ca rezultat al suspendării ilegale a acestuia din funcție și privării ilegale de posibilitatea de a

munci, salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă

La 12 noiembrie 2020, în interiorul termenului prevăzut la art.232 din Codul

administrativ, Inspectoratul General al Poliției a depus apel motivat împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii din 22 octombrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei decizii noi de respingere a

acțiunii în contencios administrativ depusă de Igor Budei.

Prin decizia din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul depus de

Inspectoratul General al Poliției, s-a casat hotărârea din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o decizie nouă prin care a fost respinsă acțiunea în

contencios administrativ depusă de Igor Budei ca neîntemeiată.

4

Fiind învestită cu judecarea cauzei, instanța de apel a motivat soluția prin faptul că în

privința lui Igor Budei a fost intentată cauza penală nr.XXXXX, reclamantul fiind învinuit în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(4) din Codul penal, iar art.76 lit.g) din

Codului muncii expres stabilește că, contractul individual de muncă se suspendă în

circumstanțe ce nu depind de voința părților în cazul trimiterii în instanța de judecată a

dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracțiuni incompatibile cu munca

prestată, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

La caz infracțiunea de comiterea căreia a fost învinuit Igor Budei, prin prisma art.52

alin.(1) lit.b) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016, este incompatibilă cu munca prestată,

astfel s-a constatat că ordinul Inspectoratului General al Poliției nr.XXXXX din 27 mai 2020

a fost emis cu respectarea legislației în vigoare.

A conchis instanța de apel că temeiurile pentru care reclamantul a fost suspendat din

funcție nu au încetat și motiv de anulare a suspendării nu există, prin urmare actul

administrativ contestat - ordinul Inspectoratului General al Poliției nr.XXXXX din 27 mai

2020 privind suspendarea raportului de serviciu al inspectorului Budei Igor, a fost emis în

conformitate cu prevederile legale.

La 06 septembrie 2021, în interiorul termenului prevăzut la art.245 din Codul

administrativ, Igor Budei, reprezentat de avocatul Vitali Covaliov, prin intermediul oficiului

poștal, a depus la Curtea Supremă de Justiție cerere de recurs motivată, solicitând admiterea

acesteia, casarea deciziei din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea

hotărârii din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, pe care o consideră

întemeiată și legală.

În motivarea recursului Igor Budei, reprezentat de avocatul Vitali Covaliov, a invocat

ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a

examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu interpretarea

și aplicarea eronată a normelor de drept material, în special nu a fost aplicată legea care

trebuia să fie aplicată.

A indicat că prima instanță a elucidat multiaspectual toate circumstanțele cauzei, care

au importanță pentru soluționarea justă a cauzei, a apreciat corespunzător toate probele

administrate la actele cauzei, și aplicând corect la cazul speței cadrul normativ legal.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună

cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 30 iunie 2021, în ședință

publică.

La materialele cauzei nu se regăsesc date privind notificarea lui Igor Budei a

dispozitivului deciziei instanței de apel.

Totodată, actele cauzei atestă că la 06 august 2021 lui Igor Budei i-a fost notificată,

prin intermediul oficiului poștal, decizia integrală a instanței de apel, fapt ce se confirmă

prin avizul poștal de recepție DS8003421778AS (f.d. 205, 207, vol. I).

5

În condițiile enunțate, cererea de recurs (motivată) depusă la 06 septembrie 2021 la

Curtea Supremă de Justiție, este în termen.

La 24 septembrie 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Inspectoratului

General al Poliției copia recursului depus de Budei Igor, cu înștiințarea despre necesitatea

prezentării referinței, notificată intimatului la 29 septembrie 2021 (f.d.9, 11).

La 15 octombrie 2021 Inspectoratul General al Poliției a depus referință, solicitând să

fie declarat inadmisibil recursul depus de Igor Budei, deoarece argumentele invocate în

recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Examinând temeiurile invocate în recurs, în raport cu referința depusă și materialele

cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în

special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile

Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o

eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează

că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din

sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile

pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

6

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-

1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Igor Budei, reprezentat de avocatul Vitali Covaliov.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus Igor Budei, reprezentat de avocatul Vitali Covaliov, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

7