3ra-799/21 — anularea partiala a actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-799/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

06 octombrie 2021 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Nina Vascan

judecători Aliona Miron

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Igor Hlopețchi,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Igor Hlopețchi împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la anularea

parțială a actului administrativ,

împotriva deciziei din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel declarată de Igor Hlopețchi împotriva hotărârii din 21

iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La 08 aprilie 2019, Igor Hlopețchi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la anularea ordinului

Inspectoratului General al Poliției nr. 91 ef. din 05 martie 2019, ca fiind ilegal, în

partea punctului ce vizează achitarea parțială a salariului cu deduceri pentru perioada

24 iunie 2014 - 06 decembrie 2016.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 28 mai 2014, a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului

General al Poliției privind contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție,

încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului

moral și compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea din 02 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, a

fost admisă parțial acțiunea, fiind recunoscut ilegal și anulat punctul 1 din ordinul

Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției nr. 91 ef. din 22

mai 2014, în partea încetării contractului individual de muncă, cu restabilirea în

funcția deținută anterior concedierii de șef-adjunct al Inspectoratului de Poliție

Buiucani al Direcției de Poliție a municipiului Chișinău a Inspectoratului General al

1

Poliției, s-a încasat din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul său

salariul pentru absența forțată de la serviciu, începând cu 24 iunie 2014 și până la

repunerea efectivă în funcție.

A fost încasat din contul Inspectoratului General al Poliției suma de 8000 de

lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Totodată, s-a încasat în mod solidar, din contul Inspectoratului General al

Poliției și Ministerului Afacerilor Interne suma de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică, fiind respinse ca nefondate pretențiile formulate către

Ministerul Afacerilor Interne privind încasarea salariului pentru absența forțată de

la serviciu și prejudicial moral suportat.

Soluția instanței de fond a fost menținută fără modificări de instanțele ierarhic

superioare.

A opinat reclamantul că, prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 91

ef. din 05 martie 2019, hotărârea judecătorească a fost executată în alt mod decât era

prescris în dispozitivul hotărârii, iar ordinul nu i-a fost comunicat în modul stabilit.

Or, raportând suma transferată la suma indicată în dispozitivul hotărârii, există o

necorespundere vădită cu dispozițiile instanței de judecată.

A indicat că, în esență actul administrativ contestat, conține un viciu deosebit

de grav și evident. Considerăcă pârâtul și-a arogat rolul instanței de judecată și a

intervenit în conținutul părții dispozitive a hotărârii, schimbând unilateral modul de

executare a hotărârii.

A menționat că, hotărârea în partea încasării salariului pentru perioada de la

24 iunie 2014 până la 06 decembrie 2016, nu putea fi executată în alt mod, decât a

dispus instanța de judecată investită cu dreptul de a judeca cauza în fond,

Inspectoratul General al Poliției nefiind împuternicit de a modifica conținutul

acesteia sau a schimba modul de executare printr-un act administrativ.

Prin hotărârea judecătorească prin care a fost dispusă încasarea salariului de la

Inspectoratul General al Poliției pentru întreaga perioadă a absenței forțate de la

serviciu, începând cu data de 24 iunie 2014 până la data de 06 decembrie 2016,

reieșind din salariul mediu pentru funcția de șef-adjunct al IP Buiucani, achitarea

parțială sau careva deduceri din conținutul deciziei nu rezultă.

Prin hotărârea din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea înaintată de Igor Hlopețchi a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 112-116,

vol. I).

La 20 august 2020, Igor Hlopețchi a depus apel împotriva hotărârii din 21 iulie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea apelului, casarea

integrală a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care

acțiunea înaintată să fie admisă integral (f.d. 111, vol. I).

Prin decizia din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel declarată de Igor Hlopețchi împotriva hotărârii din 21 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 75-81).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a notat că nu sunt întrunite temeiuri

pentru anularea actului administrativ contestat în partea enunțată. Or, după cum

corect a reținut instanța de fond, ordinul contestat a fost emis conform prevederilor

legale, prin încheierea din 10 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

fiind explicat modul de executare a hotărârii judecătorești. Încheierea a fost supusă

2

controlului judiciar și a fost menținută. Astfel, hotărârea judecătorească a fost

executată integral, cu deducerile corespunzătoare, conform ordinului Inspectoratului

General al Poliției nr. 91 ef. din 05 martie 2019.

Colegiul a concluzionat că, contestând actul administrativ în partea enunțată,

apelantul nu a luat în considerare că urmare a exercitării diferitor funcții în cadrul

Inspectoratului General al Poliției în perioada enunțată 24 iunie 2014 - 06 decembrie

2016, Igor Hlopețchi a primit salariu pentru funcțiile deținute. Prin urmare,

concretizarea făcută de Inspectoratul General de Poliție în pct. 1 al ordinului nr. 91

ef. din 05 martie 2019, nu poate fi apreciată ca o încălcare a principiului securității

raporturilor juridice, în circumstanțele în care, prin dispozițiile ordinului

nominalizat, s-a dispus executarea unui act judecătoresc irevocabil, și anume

achitarea salariului pentru întreaga perioadă a absenței forțate de la serviciu începând

cu data de 24 iunie 2014 pînă la data de 06 decembrie 2016 (perioada fiind

concretizată prin încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 10 august 2018

privind explicarea hotărârii). Prin urmare, circumstanțele descrise de către

reclamant, nu pot servi temei de anulare a unui act administrativ, emis cu respectarea

legislației în vigoare.

La 07 mai 2021 (prin intermediul oficiului poștal), Igor Hlopețchi a depus la

Curtea de Apel Chișinău recurs nemotivat, iar la 26 iulie 2021 a depus la Curtea

Supremă de Justiție motivarea recursului împotriva deciziei din 27 aprilie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând anularea deciziei contestate, pronunțarea unei

decizii noi de admiterea acțiunii (f.d. 83, 114-121, vol. II).

În motivarea recursului, recurentul și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței

de apel, reiterând argumentele indicate în cererea de chemare în judecată și cererea

de apel.

Recurentul în esență a specificat că, în motivarea soluției sale instanța de fond

a pus la îndoială faptele stabilite prin 2 hotărâri judecătorești irevocabile și anume

decizia din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost constatat

faptul neachitării salariului pentru perioada 2015-2016 și hotărârea din 30 iulie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a fost constatată încălcarea dreptului

reclamantului la executare în termen rezonabil a hotărârii din 02 decembrie 2016 a

Judecătoriei Centru mun. Chișinău, pentru perioada 19 februarie 2019 – 30 iulie

2020, în mod arbitrar a dispus respingerea acțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1) din Codul administrativ,

hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot

fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 27 aprilie 2021.

La 28 aprilie 2021, Igor Hlopețchi a recepționat dispozitivul deciziei, iar la 28

iunie 2021 a recepționat decizia motivată (f.d. 82, 107, vol. II).

3

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că Igor Hlopețchi s-a conformat prevederilor legale și a depus

la Curtea de Apel Chișinău recursul nemotivat la 07 mai 2021 și motivarea recursului

la Curtea Supremă de Justiție la 26 iulie 2021, în termenul prevăzut de art. 245 din

Codul administrativ.

La 05 august 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia

cererii de recurs, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință asupra recursului

declarat.

La 13 august 2021, Inspectoratul General al Poliției a depus referință pe

marginea recursului înaintat de către Igor Hlopețchi, solicitând declararea recursului

ca fiind inadmisibil (f.d. 124-132, vol. II).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

4

Supreme de Justiție accentuează că, admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de Igor Hlopețchi, este inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Igor Hlopețchi, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Nina Vascan

judecători Aliona Miron

Victor Burduh

5