3ra-1031/20 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1031/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Sîrbu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, V. Clima, G. Dașchevici

ÎNCHEIERE

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Igor Hlopețchi,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Igor Hlopețchi împotriva Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 01 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul depus de Igor Hlopețchi și s-a menținut hotărârea din 28 ianuarie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care s-a respins ca neîntemeiată

acțiunea depusă de Igor Hlopețchi,

constată:

La 25 februarie 2019, Igor Hlopețchi a depus cerere de chemare în judecată

în procedura contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova (în continuare

IGP al MAI al RM) cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că prin decizia din 31

mai 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a anulat ca fiind ilegal pct. 1 din ordinul

IPG al MAI al RM nr. 311 ef din 27 mai 2016 cu privire la revocarea ordinului

nr. 173 ef din 29 martie 2016 cu privire la executarea deciziei Curții de Apei

Chișinău din 18 februarie 2016, în partea repunerii în funcție a colonelului de

poliție Igor Hlopețchi; s-a anulat ca fiind ilegal pct. 2 din ordinul IGP al MAI al

RM nr. 311 ef din 27 mai 2016 cu privire la revocarea ordinului nr. 173 ef din 29

martie 2016, în partea încetării serviciului în Poliție a colonelului de poliție Igor

Hlopețchi; s-a restabilit colonelul de poliție Igor Hlopețchi în funcția deținută

anterior, și anume de șef-adjunct al Inspectoratului de Poliție Centru al

Departamentului de Poliție municipiul Chișinău al Inspectoratului General al

Poliției; s-a încasat de la IGP al MAI al RM în beneficiul lui Igor Hlopețchi

salariul pentru întreaga perioadă a absenței forțate de la serviciu începând cu data

de 27 mai 2016 până la 08 iunie 2017, reieșind din salariul mediu pentru funcția

de șef-adjunct al Inspectoratului de Poliție Centru al Departamentului de Poliție

municipiul Chișinău.

1

Prin încheierea din 19 decembrie 2018 Curții Supreme de Justiție s-a

declarat inadmisibil recursul declarat de IGP al MAI al RM împotriva deciziei din

31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Reclamantul a notat că, în ziua de 21 februarie 2018, a aflat că contul său de

card a fost alimentat cu suma de 15 000 de lei. Această operațiune bancară a avut

loc în temeiul unui act administrativ de executare a deciziei din 31 mai 2018 a

Curții de Apel Chișinău, care nu i-a fost comunicat în modul stabilit de lege.

Totodată, a constatat că suma transferată nu corespundere cu dispozițiile

deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău.

De asemenea, reclamantul a relevat că în cadrul discuțiilor cu contabilitatea,

în privința sumei transferate, i-a fost comunicat că IGP al MAI al RM nu a achitat

suma restantă la plata salariului, întrucât prin ordinul nominalizat a fost efectuată

o serie de deduceri, excluzând din intervalul 27 mai 2016 – 08 iunie 2017

anumite perioade.

Sub acest aspect s-a evocat că din decizia Curții de Apel Chișinău din 31

mai 2018 nu rezultă că angajatorul urmează să efectueze careva deduceri din

salariul restant pentru absența forțată de la serviciu pentru perioada 27 mai 2016

– 08 iunie 2017.

La fel, anticipând argumentul pârâtului privind aplicabilitatea art. 4 lit. h)

din Legea contenciosului administrativ, reclamantul a menționat că raportând

această normă legală la circumstanțele cauzei, se reține că prin ordinul contestat,

punctul care se referă la achitarea salariului este diferită de dispozițiile instanței

de judecată. Prin urmare, nu-și are izvorul într-o hotărâre judecătorească

irevocabilă, fiind contrară dispozițiilor deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău.

Astfel, ordinul contestat nu poate fi calificat ca fiind un act administrativ

emis pentru executarea hotărârii judecătorești irevocabile. Or, limitarea în dreptul

de a contesta acest ordin constituie o violare a garanțiilor instituite prin Legea

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016.

Reclamantul Igor Hlopețchi a solicitat prin cererea de chemare în judecată

anularea ca fiind ilegal și emis cu încălcarea competenței ordinul IGP nr. 34 cu

privire la executarea deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, în partea

ce ține de punctul ce vizează achitarea parțială a salariului pentru perioada 27 mai

2016 – 08 iunie 2018.

Prin hotărârea din 28 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a respins acțiunea depusă de Igor Hlopețchi, ca neîntemeiată (vol. I, f.d. 159).

Prin decizia din 01 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Igor Hlopețchi împotriva hotărârii din 28 ianuarie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani (vol. II, f.d. 31, 32-40).

În consolidarea soluțiilor prima instanță și instanța de apel au reținut că nu

sunt întrunite temeiuri întru anularea actului administrativ contestat în partea

enunțată, or, în perioada 27 mai 2016 – 08 iunie 2018 Igor Hlopețchi a activat în

diferite funcții în cadrul IGP al MAI al RM.

Respectiv, în ordinul contestat corect s-a menționat că reclamantului

urmează a-i fi achitate drepturile salariale pentru absența forțată de la serviciu în

perioada 27 mai 2016 – 08 iunie 2017, cu luarea în considerație și deducerea

sumelor pentru care a fost remunerat ca urmare a exercitării diferitor funcții în

cadrul IGP al MAI al RM.

2

Instanțele inferioare au opinat că lui Igor Hlopețchi urmează ai fi achitat

prejudiciul efectiv suportat, însă în cazul în care acesta a activat în alte funcții în

cadrul IGP al MAI al RM în perioada respectivă, primind salariu pentru aceste

funcții deținute, acestuia urmează a-i fi achitată diferența între salariul achitat

pentru funcția exercitată și salariul mediu de șef-adjunct al IGP al MAI al RM. În

caz contrar creându-se o situație de îmbogățire fără justă cauză.

La 11 septembrie 2020, Igor Hlopețchi a depus la Curtea de Apel Chișinău

recurs motivat împotriva deciziei din 01 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău

(vol. II, f.d. 43-50).

Argumentele recursului în esență se rezumă la faptul că instanțele inferioare

au încălcat principiul securității raporturilor juridice, deoarece au intervenit în

conținutul unei hotărâri judecătorești irevocabile, modificându-i esența. Or, prin

noua hotărâre pronunțată în prezenta speță s-a soluționat altfel fondul alte cauze,

conferind astfel o tentă de legalitate unei neexecutări.

Recurentul a opinat că instanțele inferioare au eludat faptul că IGP al MAI al

RM și-a arogat rolul instanței de judecată și a intervenit în conținutul părții

dispozitive a documentului executoriu – decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, schimbând unilateral modul de executare a acesteia. Or, executarea

hotărârii în partea încasării salariului pentru perioada 27 mai2016 – 08 iunie 2017

nu putea fi executată în alt mod decât a dispus instanța de judecată.

Recurentul Igor Hlopețchi a solicitat prin cererea de recurs, în principal:

casarea integrală a deciziei din 01 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a

hotărârii din 28 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu

pronunțarea unei decizii noi prin care să fie admisă integrală acțiunea; sau, după

caz, restituirea cauzei spre rejudecare.

Prin referința depusă la 06 octombrie 2020, intimatul IGP al MAI al RM a

solicitat respingerea recursului depus de Igor Hlopețchi împotriva deciziei din 01

iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, ca fiind nefondat.

Conform articolul 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 01 iulie 2020, în absența

recurentului și reprezentantului acestuia (vol. II, f.d. 30 recto-verso). Completul

constată că decizia motivată a Curții de Apel Chișinău nu a fost notificată

recurentului, ci doar reprezentantului acestuia, avocatului Igor Hlopețchi, la 07

august 2020 (vol. II, f.d. 41 verso). Recursul motivat a fost depus personal de

recurent la 11 septembrie 2020.

Așadar, având în vedere că decizia instanței de apel nu a fost notificată

recurentului, completul ajunge la concluzia că acesta s-a conformat prevederilor

legale prevăzute la art. 245 din Codul administrativ privind termenul de depunere

a recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

3

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2)

din art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate

sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie

privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme

care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea

succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă a statuat că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

4

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Igor Hlopețchi se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5