3ra-1031/20 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1031/20 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Sîrbu Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, V. Clima, G. Dașchevici ÎNCHEIERE 28 octombrie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Nina Vascan Victor Burduh examinând admisibilitatea recursului depus de Igor Hlopețchi, în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Hlopețchi împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei din 01 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins apelul depus de Igor Hlopețchi și s-a menținut hotărârea din 28 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Igor Hlopețchi, constată: La 25 februarie 2019, Igor Hlopețchi a depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova (în continuare IGP al MAI al RM) cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a anulat ca fiind ilegal pct. 1 din ordinul IPG al MAI al RM nr. 311 ef din 27 mai 2016 cu privire la revocarea ordinului nr. 173 ef din 29 martie 2016 cu privire la executarea deciziei Curții de Apei Chișinău din 18 februarie 2016, în partea repunerii în funcție a colonelului de poliție Igor Hlopețchi; s-a anulat ca fiind ilegal pct. 2 din ordinul IGP al MAI al RM nr. 311 ef din 27 mai 2016 cu privire la revocarea ordinului nr. 173 ef din 29 martie 2016, în partea încetării serviciului în Poliție a colonelului de poliție Igor Hlopețchi; s-a restabilit colonelul de poliție Igor Hlopețchi în funcția deținută anterior, și anume de șef-adjunct al Inspectoratului de Poliție Centru al Departamentului de Poliție municipiul Chișinău al Inspectoratului General al Poliției; s-a încasat de la IGP al MAI al RM în beneficiul lui Igor Hlopețchi salariul pentru întreaga perioadă a absenței forțate de la serviciu începând cu data de 27 mai 2016 până la 08 iunie 2017, reieșind din salariul mediu pentru funcția de șef-adjunct al Inspectoratului de Poliție Centru al Departamentului de Poliție municipiul Chișinău.

1 Prin încheierea din 19 decembrie 2018 Curții Supreme de Justiție s-a declarat inadmisibil recursul declarat de IGP al MAI al RM împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău. Reclamantul a notat că, în ziua de 21 februarie 2018, a aflat că contul său de card a fost alimentat cu suma de 15 000 de lei. Această operațiune bancară a avut loc în temeiul unui act administrativ de executare a deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, care nu i-a fost comunicat în modul stabilit de lege. Totodată, a constatat că suma transferată nu corespundere cu dispozițiile deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău. De asemenea, reclamantul a relevat că în cadrul discuțiilor cu contabilitatea, în privința sumei transferate, i-a fost comunicat că IGP al MAI al RM nu a achitat suma restantă la plata salariului, întrucât prin ordinul nominalizat a fost efectuată o serie de deduceri, excluzând din intervalul 27 mai 2016 – 08 iunie 2017 anumite perioade.

Sub acest aspect s-a evocat că din decizia Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2018 nu rezultă că angajatorul urmează să efectueze careva deduceri din salariul restant pentru absența forțată de la serviciu pentru perioada 27 mai 2016 – 08 iunie 2017. La fel, anticipând argumentul pârâtului privind aplicabilitatea art. 4 lit. h) din Legea contenciosului administrativ, reclamantul a menționat că raportând această normă legală la circumstanțele cauzei, se reține că prin ordinul contestat, punctul care se referă la achitarea salariului este diferită de dispozițiile instanței de judecată. Prin urmare, nu-și are izvorul într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, fiind contrară dispozițiilor deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Astfel, ordinul contestat nu poate fi calificat ca fiind un act administrativ emis pentru executarea hotărârii judecătorești irevocabile. Or, limitarea în dreptul de a contesta acest ordin constituie o violare a garanțiilor instituite prin Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016. Reclamantul Igor Hlopețchi a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea ca fiind ilegal și emis cu încălcarea competenței ordinul IGP nr. 34 cu privire la executarea deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, în partea ce ține de punctul ce vizează achitarea parțială a salariului pentru perioada 27 mai 2016 – 08 iunie 2018. Prin hotărârea din 28 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a respins acțiunea depusă de Igor Hlopețchi, ca neîntemeiată (vol. I, f.d.

159). Prin decizia din 01 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de Igor Hlopețchi împotriva hotărârii din 28 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (vol. II, f.d. 31, 32-40). În consolidarea soluțiilor prima instanță și instanța de apel au reținut că nu sunt întrunite temeiuri întru anularea actului administrativ contestat în partea enunțată, or, în perioada 27 mai 2016 – 08 iunie 2018 Igor Hlopețchi a activat în diferite funcții în cadrul IGP al MAI al RM. Respectiv, în ordinul contestat corect s-a menționat că reclamantului urmează a-i fi achitate drepturile salariale pentru absența forțată de la serviciu în perioada 27 mai 2016 – 08 iunie 2017, cu luarea în considerație și deducerea sumelor pentru care a fost remunerat ca urmare a exercitării diferitor funcții în cadrul IGP al MAI al RM.

2 Instanțele inferioare au opinat că lui Igor Hlopețchi urmează ai fi achitat prejudiciul efectiv suportat, însă în cazul în care acesta a activat în alte funcții în cadrul IGP al MAI al RM în perioada respectivă, primind salariu pentru aceste funcții deținute, acestuia urmează a-i fi achitată diferența între salariul achitat pentru funcția exercitată și salariul mediu de șef-adjunct al IGP al MAI al RM. În caz contrar creându-se o situație de îmbogățire fără justă cauză. La 11 septembrie 2020, Igor Hlopețchi a depus la Curtea de Apel Chișinău recurs motivat împotriva deciziei din 01 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 43-50). Argumentele recursului în esență se rezumă la faptul că instanțele inferioare au încălcat principiul securității raporturilor juridice, deoarece au intervenit în conținutul unei hotărâri judecătorești irevocabile, modificându-i esența.

Or, prin noua hotărâre pronunțată în prezenta speță s-a soluționat altfel fondul alte cauze, conferind astfel o tentă de legalitate unei neexecutări. Recurentul a opinat că instanțele inferioare au eludat faptul că IGP al MAI al RM și-a arogat rolul instanței de judecată și a intervenit în conținutul părții dispozitive a documentului executoriu – decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, schimbând unilateral modul de executare a acesteia. Or, executarea hotărârii în partea încasării salariului pentru perioada 27 mai2016 – 08 iunie 2017 nu putea fi executată în alt mod decât a dispus instanța de judecată. Recurentul Igor Hlopețchi a solicitat prin cererea de recurs, în principal: casarea integrală a deciziei din 01 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 28 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei decizii noi prin care să fie admisă integrală acțiunea; sau, după caz, restituirea cauzei spre rejudecare.

Prin referința depusă la 06 octombrie 2020, intimatul IGP al MAI al RM a solicitat respingerea recursului depus de Igor Hlopețchi împotriva deciziei din 01 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, ca fiind nefondat. Conform articolul 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 01 iulie 2020, în absența recurentului și reprezentantului acestuia (vol. II, f.d. 30 recto-verso). Completul constată că decizia motivată a Curții de Apel Chișinău nu a fost notificată recurentului, ci doar reprezentantului acestuia, avocatului Igor Hlopețchi, la 07 august 2020 (vol. II, f.d. 41 verso). Recursul motivat a fost depus personal de recurent la 11 septembrie 2020. Așadar, având în vedere că decizia instanței de apel nu a fost notificată recurentului, completul ajunge la concluzia că acesta s-a conformat prevederilor legale prevăzute la art. 245 din Codul administrativ privind termenul de depunere a recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive. 3 Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă a statuat că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor 4 respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă. Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul depus de Igor Hlopețchi se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Nina Vascan Victor Burduh 5