3ra-1290/21 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1290/21

2-20125394-01-3ra-14122021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Clima)

Î N C H E I E R E

2 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Vladislav Fedorciuc, prin

intermediul reprezentantului său, avocat Alexandru Iachimciuc,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Vladislav Fedorciuc

împotriva Ministerului Afacerilor Interne, terț Arcadie Munteanu, cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ,

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 6 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 5 octombrie 2020, Vladislav Fedorciuc s-a adresat la Judecătoria Chișinău

(sediul Rîșcani) cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea

emiterii actului administrativ individual de restabilire în funcție și privind încasarea

plăților salariale și repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii înaintate, reclamantul a indicat că prin ordinul pârâtului nr.

134ef din 08 septembrie 2020 a fost concediat din funcția de ofițer al Serviciului

investigare accidente cu autor necunoscut al Secției supraveghere transport și circulație

rutieră a Direcției de Poliție a mun. Chișinău a Inspectoratului General al Poliției, temei

servind o anchetă de serviciu în care a figurat reclamantul.

A invocat caracterul ilicit al ordinului, cu trimitere la prevederile art. 224 alin.

(1), 10 alin. (1), 11 alin. (1), 2 alin. (2) Cod administrativ și ale art. 86 Codul muncii,

la care angajatorul nu a făcut referire.

Totodată, trimiterile la acțiunile din 7 august 2020, pentru care s-a inițiat cauza

penală nr.xxxxxxxxxxxxx în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, ar fi neîntemeiate,

deoarece acestea urmează a fi apreciate în cadrul urmării penale.

A invocat, de asemenea, încălcarea dreptului la prezumția nevinovăției, onoare și

demnitate și a dreptului de a munci.

Reclamantul a solicitat anularea ordinului pârâtului nr. 134ef din 8 septembrie

2020, restabilirea sa în funcția de ofițer al Serviciului investigare accidente cu autor

necunoscut al Secției supraveghere transport și circulație rutieră a Direcției de Poliție

a mun. Chișinău a Inspectoratului General a Poliției, încasarea din contul pârâtului a

unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime

1

nu mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă, repararea

prejudiciului moral în mărime de 50000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 05 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) în

proces a fost atras în calitate de terț Arcadie Munteanu.

Prin hotărîrea din 20 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani),

acțiunea înaintată de Vladislav Fedorciuc a fost respinsă.

La 29 aprilie 2021, în cadrul termenului de atac instituit de art. 232 alin. (1) Cod

administrativ, Vladislav Fedorciuc, prin intermediul avocatului Alexandru Iachimciuc,

a declarat apel împotriva hotărârii din 20 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Rîșcani), prin care a solicitat casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

Prin decizia din 6 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel declarat de către Vladislav Fedorciuc.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de drept

material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei, a

reținut ca fiind întemeiată soluția primei instanțe referitoare la netemeinicia acțiunii, având

în vedere că, la caz, sînt aplicabile prevederile art. 38 alin. (1) lit. j) al Legii privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, conform

cărora raportul de serviciu al funcționarului public cu statut special poate să înceteze

pentru încălcări repetate ale disciplinei de serviciu pe parcursul unui an sau pentru

comiterea unei încălcări grave.

Totodată, Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin hotărârea Guvernului nr.409 din 07 iunie

2017, definește abaterea disciplinară drept fapta (acțiunea sau inacțiunea) funcționarului,

săvârșită cu vinovăție, prin care au fost încălcate prevederile Statutului, ale actelor

normative în vigoare, restrângerile, interdicțiile și incompatibilitățile statuate de legislația

în vigoare, ordinele și dispozițiile superiorilor, regulamentul intern, sub a căror incidență

se înscrie specificul funcției, precum și cerințele fișei postului deținut. În funcție de

gravitatea faptelor comise și gradul de vinovăție, funcționarului i se pot aplica mai multe

sancțiuni disciplinare, printre care și concedierea.

Raportînd normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de control judiciar a

conchis privind legalitatea ordinului nr. 134ef din 8 septembrie 2020, emis în baza unor

probe suficiente ce confirmă comiterea de către recurent a abaterii disciplinare

imputate, iar sancțiunea disciplinară aplicată corespunde gravității faptei comise de

către recurent, în contextul în care aceasta atentează nu doar asupra imaginii

angajatorului, ci atentează și la întregul sistem de drept anticorupțional, imputabil

activității funcționarului public cu statut special.

În viziunea instanței de apel, ancheta de serviciu s-a realizat exclusiv cu referire

la constatarea faptelor ce constituie abateri disciplinare, fără a depăși limitele acestei

jurisdicții, astfel încât procedura disciplinară inițiată în privința recurentului, finalizată

prin emiterea ordinului contestat, nu a intervenit, contrar aserțiunilor recurentului

apelant, prin careva raționamente asupra circumstanțelor ce constituie obiectul

urmăririi penale.

La 5 noiembrie 2021, Vladislav Fedorciuc, prin intermediul reprezentantului său,

avocat Alexandru Iachimciuc, a declarat recurs împotriva deciziei din 6 octombrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului, a invocat dezacordul său cu soluția instanței de apel,

considerând-o eronată, instanța interpretînd în mod eronat normele de drept material

pertinent speței, fapt ce a succedat emiterea unei soluții greșite și neîntemeiate pe cauza

dată.

2

Pe fond, a reiterat motivele de fapt și de drept ale acțiunii, invocînd caracterul ilegal

al ordinului de concediere, emis cu încălcarea competenței angajatorului, ce nu dispune

de atribuții în vederea constatării unei fapte ilicite cu caracter penal.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 6 octombrie 2021, fiind

notificată reprezentantului recurentului în data de 26 octombrie 2021, fapt ce se confirmă

prin avizul de recepție anexat la dosar (f.d. 163). Astfel, recursul depus la 5 noiembrie

2021 este în termen.

La 14 decembrie 2021, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Prin referința din 23 decembrie 2021, intimatul Ministerul Afacerilor Interne a

solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind neîntemeiată.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Vladislav Fedorciuc, prin

intermediul reprezentantului său, avocat Alexandru Iachimciuc, în raport cu materialele

cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza

acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se

limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ,

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului

3

și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont, pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a

mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Vladislav Fedorciuc, prin intermediul reprezentantului său, avocat Alexandru Iachimciuc.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Vladislav Fedorciuc, prin intermediul reprezentantului său, avocat

Alexandru Iachimciuc, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

4