3ra-4/24 — anularea actulului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-4/24 — anularea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Ion Cotea,
în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Ion Cotea
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, privind anularea Hotărârii
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 30 martie 2022 nr.51/5,
împotriva hotărârii din 06 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-4/24
NR. PIGD 2-22085873-01-3ra-03012024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurenților cu hotărârea instanței de apel nu constituie un
temei de casare a horărârii contestate.
Curtea de Apel Chișinău: V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca,
27 noiembrie 2024
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Ion
Cotea
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 16 iunie 2022, Ion Cotea s-a adresat în instanța de judecată cu
acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii privind anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nr.51/5 din 30.03.2022, prin care s-a respins contestația
împotriva Hotărârii Colegiului Disciplinar nr.11/6 din 28.05.2021 și anularea
Decretului Președintelui R. Moldova nr. 472-ix din 20.05.2022 privind
eliberarea din funcție.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin Hotărârea
contestată, a fost respinsă contestația sa împotriva Hotărârii Colegiului
Disciplinar nr. 11/6 din 28.05.2021 privind aplicarea sancțiunii disciplinare
prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. d) din Legea nr.178 din 25.07.2014 cu privire
la răspunderea disciplinară a judecătorilor.
Menționează reclamantul că, nu a comis nici o abatere disciplinară,
deoarece pretinsele omisiuni în acțiunile sale legate de fixarea ședințelor de
judecată, neredactarea actelor procesuale în termen legal, expirarea dosarelor
în instanțele ierarhic superioare cu nerespectarea termenilor procesuali s-au
datorat nu unor intenții din partea sa, neglijenței sau altor motive imputabile
acestuia, ci lipsei condițiilor de lucru în instanța în care activează pe
parcursul mai multor ani, aceste motive fiind mediatizate de către reclamant
personal, precum și de judecători din alte instanțe.
Precizează reclamantul că, omisiunile reținute în sarcina sa, nu
constituie abateri disciplinare, acestea ne fiindu-i imputabile, fiind datorate
condițiilor în care a activat, iar existența acestora nu poate fi pusă pe seama
sa, ci organului care a respins contestația sa și a dispus eliberarea sa din
funcție.
Subliniază că, alegațiile Colegiului disciplinar și ale Consiliului
Superior al Magistraturii cu referire la faptul că, argumentele invocate de
reclamant privitor la lipsa condițiilor de muncă, sarcina mare de lucru pentru
judecător au fost folosite în sensul victimizării nu corespund situației de fapt
și sânt absolut neîntemeiate.
Punctează reclamantul că, sânt nefondate și afirmațiile Consiliului
Superior al Magistraturii, înserate în hotărârea contestată, potrivit cărora, alți
colegi ai săi, fiind puși în condiții similare de activitate, nu au făcut plângeri
cu privire la lipsa condițiilor de muncă și sarcina mare de lucru per judecător,
organizându-și lucrul în mod corect, încadrându-se în termenele rezonabile
de examinare a dosarelor, fără a admite încălcări procesuale, acestea fiind
contrare însuși temeiurilor de încetare a cauzelor disciplinare instrumentate
altor colegi din instanță, unde pârâtul afirmă contrariul, în special lipsa
condițiilor de muncă în sediul Central al Judecătoriei Cahul, cu trimiteri la
existența scrisorilor din partea Președintelui interimar al instanței de
judecată, prin care s-a indicat că, ”Din demersurile Președintelui Judecătoriei
Cahul (sediul Central), adresate CSM la data de 10.11.2020 și 09.02.2021, a
fost solicitat a fi întreprinse măsuri de a mări numărul de judecători în cadrul
Judecătoriei Cahul și a organiza cât de curând concurs pentru suplinirea
funcțiilor vacante de judecător, însă ca urmare a demersurilor înaintate,
situația a rămas aceiași”.
Relatează că, într-o altă hotărâre de încetare a procedurii disciplinare
intentate față de un alt coleg al său, s-a indicat că, conform datelor statistice
ale Comisiei Europene pentru Eficiența Justiției, Republica Moldova la
100 000 locuitori, are un număr de judecători de 2 ori mai mic decât media
europeană (10,8 judecători la 100 000 locuitori), comparativ cu 21,3
judecători la 100 000 locuitori – în majoritatea statelor europene, fapt stabilit
și prin Hotărârea CSM nr. 123/7 din 06.03.2018, prin care s-a reiterat că,
volumul mare de lucru a fost recunoscut inclusiv de organizațiile
internaționale, fapt ce inevitabil influențează asupra actului de justiție, or,
timpul de studiere a fiecărui caz în parte de către judecător este limitat, ceea
ce inevitabil duce la comiterea omisiunilor.
Menționează că, contestația depusă, a fost examinată de un organ, al
cărui membri aveau mandatele expirate, situație recunoscută prin Hotărârea
Curții Constituționale nr. 9 din 07.04.2022 la pct. 78, 86 și 88.
Învederează reclamantul Ion Cotea că, în urma respingerii contestației
sale, Consiliul Superior al Magistraturii, prin Hotărârea suplimentară nr.
66/5 din 30.03.2022, a dispus remiterea actului contestat către Președintele
R. Moldova, cu propunerea eliberării acestuia din funcția de judecător.
Mai comunică că, la data de 24.05.2022, în Monitorul Oficial a fost
publicat Decretul Președintelui R. Moldova nr. 472-ix din 20.05.2022
privind eliberarea lui Ion Cotea din funcție, fără a i se oferi posibilitatea de
a contesta concedierea din funcție, hotărârea contestată la caz fiind cu drept
de atac de 30 zile, Decretul emis fiind adoptat prematur.
Prin hotărârea din 06 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins acțiunea de contencios administrativ înaintată de către Ion Cotea
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, privind anularea Hotărârii
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 30 martie 2022 nr. 51/5
prin care s-a respins contestația împotriva Hotărârii Colegiului Disciplinar
nr.11/6 din 28 mai 2021, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea soluției, Curtea de Apel Chișinău a reținut că,
reclamantul Ion Cotea, nu a făcut uz de dreptul de a prezenta probe și nu a
depus nici o explicație în apărarea poziției sale referitoare la circumstanțele
care au împiedicat redactarea în termen a sentințelor pe cauzele penale
enumerate în sesizarea depusă de Procurorul General al R. Moldova,
Alexandr Stoianoglo, precum și nu a relatat motivele neexpedierii în termen
a cauzelor la Curtea de Apel.
A notat că, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, corect a
constat că, în acțiunile judecătorului Ion Cotea, s-a conturat existența
elementelor constitutive ale componenței abaterilor disciplinare prevăzute de
art. 4 lit. g) și i) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor, faptele expuse în sesizare atingând nivelul de gravitate al unei
abateri disciplinare și reprezintă în sine un factor determinat pentru stabilirea
existenței abaterii disciplinare imputate.
Colegiul a menționat că, potrivit materialelor cauzei disciplinare s-a
demonstrat cu certitudine că, reclamantul Ion Cotea, în calitate de judecător,
cât și de președinte al ședințelor de judecată, a încălcat termenele de
îndeplinire a acțiunilor de procedură pe cauzele penale aflate în gestiunea sa,
nominalizate în sesizarea nr. 1674 p/m din 02.12.2020, și anume de stabilire
a ședințelor preliminare, de redactare a sentințelor motivate, de transmitere
a copiilor de pe sentințe participanților la proces, de expediere a cauzelor
penale în instanța ierarhic superioară pentru examinare în ordine de
apel/recurs, fapt ce a afectat în mod direct termenul rezonabil de examinare
a cauzelor, cât și drepturile participanților la proces.
A reținut ca întemeiată poziția pârâtului cu referire la lipsa de
responsabilitate a judecătorului Ion Cotea în îndeplinirea atribuțiilor de
serviciu, fapt ce a generat consecințe de natură a crea premisele încălcării
duratei rezonabile a procedurilor judiciare în cauzele penale nominalizate,
respectiv a dreptului la un proces echitabil consacrat prin art. 6 din Convenția
Europeana a Drepturilor Omului.
A apreciat ca fiind justă concluzia Consiliului Superior al
Magistraturii cu privire la comiterea abaterii disciplinare de către
judecătorul Ion Cotea, manifestată prin încălcarea cu intenție, în special a
termenelor de întocmire a sentințelor motivate, prevăzute la art. 338 CPP, în
cadrul examinării cauzelor penale, precum și încălcarea din neglijență gravă
a termenului de stabilire a ședințelor preliminare și a termenelor de
transmitere a cauzelor penale instanței de apel/recurs, or, aceste fapte au fost
constatate fără echivoc din conținutul materialelor administrate în cadrul
procedurii disciplinare.
Cât privește sancțiunea disciplinară ce a fost aplicată în privința
judecătorului Ion Cotea sub formă de eliberare din funcția de judecător,
prevăzută la art.6 alin.(1) lit. d) din Legea nr.178 din 25.07.2014 cu privire
la răspunderea disciplinară a judecătorilor, Completul judiciar a notat că,
Colegiul disciplinar corect a reținut la individualizarea sancțiunii aplicate,
împrejurările în care au fost admise abaterile disciplinare, gravitatea
acestora, consecințele faptelor săvârșite, precum și circumstanțele personale
ale judecătorului vizat, fiind reținut caracterul repetitiv al abaterilor
disciplinare admise de către judecătorul vizat, acesta anterior fiind sancționat
disciplinar pentru încălcarea, din motive imputabile judecătorului, a
termenelor de îndeplinire a acțiunilor de procedură, precum și pentru
neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei
obligații de serviciu, fără însă ca sancțiunile aplicate anterior să-și atingă
scopul prevăzut de lege.
Colegiul a subliniat că, la acest capitol, s-a ținut cont și de faptul că,
anterior prin hotărârea Colegiului disciplinar nr.42/12 din 2019, pentru
comiterea abaterii disciplinare prevăzută în art.4 alin.(1) lit. g) din Legea
nr.178/2014, judecătorului Ion Cotea i s-a aplicat sancțiunea sub formă de
mustrare, iar prin hotărârea Colegiului disciplinar nr. 18/6 din 18.09.2020,
pentru comiterea abaterii disciplinare prevăzută în art. 4 alin (1) lit. g) și j)
din Legea nr.178/2014, judecătorului Ion Cotea s-a aplicat sancțiunea –
mustrare, aceste circumstanțe fiind luate în considerație de către Colegiul
disciplinar la individualizarea sancțiunii pentru abaterile disciplinare comise
de către reclamant.
Instanța de judecată a conchis de a respinge ca neîntemeiate și
declarative alegațiile reclamantului Ion Cotea, precum că, hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. nr.51/5 din 30.03.2022, nu este
motivată și nu corespunde cerințelor de legalitate, reținând că, în motivarea
hotărârii contestate se conțin motive de fapt și de drept care justifică
concluziile stipulate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii,
conform prevederilor art. 118 și art. 119 Cod administrativ.
Totodată, remarcând că, simpla nemulțumire a reclamantului cu actul
administrativ individual, nu atrage după sine anularea acestuia.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 05 decembrie 2023
Ion Cotea a depus cerere de recurs împotriva hotărârii din 06 noiembrie 2023
a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală
a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2023 cu adoptarea unei
noi hotărâri prin care se fie admisă acțiunea integral.
În motivarea recursului reclamantul Ion Cotea a indicat că, Curtea de
Apel Chișinău ca instanță de fond, a adoptat un act judiciar neîntemeiat și
ilegal pe care îl va dezmembra cu argumente desfășurat după obținerea părții
motivate a actului contestat pe care până la moment nu l-am recepționat din
motive imputabile instanței vizate.
Comunică că, în opinia sa, în urma participării la unele ședințe de
judecată, majoritatea amânate din motivul neprezentării părții adverse și
tergiversării depunerii de referințe împotriva acțiunii de contencios
administrativ, a ignorat prevederile legale privind noțiunea de abatere
disciplinară, condițiile aplicării sancțiunii disciplinare, prevederi legate de
celeritatea procesului, ignorarea termenului rezonabil de examinarea acțiunii
în cel mult 30 zile de la data de sesizarea instanței, prevederile de
soluționarea din oficiu a problemelor de fapt și de drept, în acest sens nu au
procedat la cercetarea și studierea datelor statistice din PIGD, atât timp cât a
invocat ca temei al contestării tuturor acțiunilor organelor vizate și implicate
în sancționarea sa, lipsa condițiilor de muncă și sarcina exagerată per
judecător timp îndelungat în instanța în care a activat pe parcursul mai multor
ani, omisiunea instanței de a-i comunica motivele schimbării completelor de
judecată formate pe cauza de contencios administrativ, ignorarea
argumentelor privind lipsa de împuternici legale ale unor membri ai CSM la
momentul examinării contestației în data de 30.03.2022, situație recunoscută
și statuată prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 9 din 07 aprilie 2022,
astfel admiterea de către CSM a disfuncționalității în exercitarea atribuțiilor
stabilite prin art. 123 din Constituția RM, aplicarea de măsuri disciplinare
față de judecători, circumstanțe importante pentru soluționarea corectă a
pricinii, în final fiind ignorate cerințele uni proces echitabil în privința sa.
Mai menționează că, motivele de fapt și de drept mai desfășurat pe
care va întemeia prezentul recurs și probele care vor fi invocate, cât și
documentele respective, vor fi prezentate într-o cerere de recurs
suplimentară.
Prin referința depusă la 03 mai 2024 prin intermediul poștei
electronice Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat declararea
recursului ca fiind inadmisibil, sau, după caz respingerea cererii de recurs ca
fiind neîntemeiată.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recurs Este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul hotărârii a Curții de Apel
Chișinău a fost notificat recurentului prin intermediul poștei electronice la
07 noiembrie 2023, ora 09:32, iar copia hotărârii motivate a fost notificată
recurentului la 19 decembrie 2023, ora 11:10 la fel prin poșta electronică,
fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d.
106, 140).
În asemenea circumstanțe Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost
demarată în interiorul termenului legal.
Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ,
rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
recurentul Ion Cotea, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451
din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu
soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea
contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau
procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Ion Cotea, conține obiecții de fapt și de drept similare celor
expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către
Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În
consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Ion Cotea.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Ion Cotea.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc