3r-208/25 — cu privire la anularea actului administrativ, restabilirea în functie
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea actului administrativ, restabilirea în functie
- Temei legal
- Depunerea apelului peste termenul prevăzut la art.232, alin.1 din Codul administrativ. Lipsa temeiurilor de repunere în termen a apelului
3r-208/25 — cu privire la anularea actului administrativ, restabilirea în functie (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de către Oxana Șeptelici,
în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de
către Oxana Șeptelici împotriva Cancelariei de Stat cu privire la anularea
actului administrativ, restabilirea în funcție,
împotriva încheierii din data de 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 3r-208/25
PIGD 2-22098184-01-3r-01082025)
Depunerea apelului peste termenul prevăzut la art.232, alin. (1) din Codul
administrativ. Lipsa temeiurilor de repunere în termen a apelului.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. V. Dodon
Curtea de Apel Centru, jud. G. Mîra, V. Sîrbu, A. Cașcaval
07 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de către Oxana
Șeptelici,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 08 iulie 2022, Oxana Șeptelici, prin intermediul avocatului
Solomon Veronica, a depus acțiune în contencios administrativ împotriva
Cancelariei de Stat, solicitând anularea ordinului nr. 419-P din 18 aprilie
2022, restabilirea în funcția de șef adjunct în cadrul Direcției de coordonare
a politicilor din cadrul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova sau într-o
altă funcție echivalentă cu cea deținută, încasarea salariului neachitat în
cuantum de 14 870 lei pentru absența forțată de la serviciu începând cu data
01 iunie 2022, încasarea prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei și
încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 15 000 lei.
Prin hotărârea din 21 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău sediul
Centru s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Oxana Șeptelici.
La 30 mai 2025, Oxana Șeptelici a declarat apel împotriva hotărârii
instanței de fond, solicitând repunerea în termen a apelului, admiterea cererii
de apel, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri, prin
care acțiunea înaintată să fie admisă integral.
Curtea de Apel Centru prin încheierea din data de 18 iunie 2025 a
respins cererea înaintată de Oxana Șeptelici, cu privire la repunerea în termen
a cererii de apel, a declarat inadmisibil apelul înaintat de Oxana Șeptelici,
împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 21 martie 2025,
din motivul expirării termenului prevăzut de lege.
La 10 iulie 2025 Oxana Șeptelici a depus recurs împotriva încheierii
instanței de fond prin care a solicitat admiterea recursului, anularea încheierii
contestate și adoptarea unei noi hotărâri privind repunerea în termen a
apelului.
În motivarea recursului a menționat că încheierea instanței este
neîntemeiată și contrară legii, întrucât aceasta nu a ținut cont de
circumstanțele obiective, documentate și independente de voința sa, care au
împiedicat respectarea termenului de apel.
În acest sens Oxana Șeptelici a indicat că, la 16 mai 2025 a recepționat
prin intermediul serviciului poștal, dispozitivul hotărârii instanței de fond,
fapt confirmat prin avizul poștal de recepție anexat.
Oxana Șeptelici a evidențiat că la acel moment, nu era reprezentată de
niciun avocat, or, avocatul Veronica Solomon se afla în concediu de îngrijire
1
a copilului minor, iar licența acesteia era suspendată. Avocatul Inna Soțchi a
preluat cauzele gestionate anterior de avocatul Veronica Solomon. Ulterior,
la 3 februarie 2025, a rezoluționat contractul de asistență juridică cu avocatul
Inna Soțchi, întrucât avocatul Veronica Solomon și-a reluat activitatea.
Recurenta a menționat că la 13 martie 2025, a încetat și contractul de
asistență juridică cu avocatul Veronica Solomon, astfel că, din acea dată, nu
a mai beneficiat de reprezentare juridică.
Totodată, Oxana Șeptelici a indicat că nici aceasta, nici avocații
menționați nu au fost prezenți la ședința de pronunțare a hotărârii. Despre
existența și conținutul acesteia a luat cunoștință abia la 16 mai 2025, prin
intermediul corespondenței poștale primite.
Astfel, instanța de fond nu a informat-o anterior cu privire la emiterea
dispozitivului și nu i-a transmis niciun exemplar al acestuia, nici prin poștă
electronică, nici prin poștă terestră. Singura dovadă de comunicare o
constituie corespondența poștală recepționată la 16 mai 2025.
În aceste condiții, întârzierea în exercitarea căii de atac nu-i poate fi
imputată, fiind determinată de motive obiective, independente de voința
recurentei și neimputabile unei atitudini neglijente.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 24, alin. (1) din Codul administrativ stabilește că:
„Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ
trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a
încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”
Art. 47 alin. (3) din Codul administrativ prescrie că:
„Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”
Art. 63, alin. (1) din Codul administrativ reglementează că:
„Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate
cu prevederile art.383–390 din Codul civil.”
Art. 65, alin. (1) din Codul administrativ prevede că:
„Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un
termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal
sau împuternicit se atribuie reprezentatului.”
Art. 191, alin. (5), lit. b) din Codul administrativ reglementează
următoarele:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a
deciziilor și a încheierilor curților de apel.”
Art. 195 Codul administrativ prevede că:
2
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform
prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de
procedura civilă, cu excepția art.169–171.”
Art. 232, alin. (1) din Codul administrativ statuează că:
„Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată în termen
de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen
mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul
împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărârii, instanței de apel.”
Art. 236, alin. (2), lit. d) din Codul administrativ prevede următoarele:
„Apelul se declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea
termenului stabilit la art.232 alin.(1).”
Art. 241, alin. (1) din Codul administrativ relevă că:
„Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat
de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
Art. 241, alin. (3) din Codul administrativ stabilește că:
„Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător
prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă
altceva.”
Art. 242 din Codul administrativ reglementează că:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de
judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii
judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”
Art. 243, alin. (1), lit. b), alin. (2) din Codul administrativ prevede că:
„Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre
următoarele decizii: respinge recursul.
Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără
ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții
la proces.”
Art. 385 alin. (1) din Codul civil prescrie că:
„Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment
în timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau
momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”
Art. 80 alin. (9) din Codul de procedură civilă prevede că:
„Reprezentantul care renunță la împuterniciri trebuie să înștiințeze atât
reprezentatul, cât și instanța cu cel puțin 10 zile înainte de data judecării cauzei sau înainte
de expirarea termenelor de atac.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
3
Cu referire la termenul de declarare a recursului prevăzut de art. 242
din Codul administrativ, instanța de recurs reține că Veronica Solomon a
respectat acest termen, or, încheierea Curții de Apel Centru pronunțată în
data de 18 iunie 2025 a fost expediată pentru notificare participanților la
proces, prin intermediul poștei electronice la 27 iunie 2025. (f.d. 162)
Oxana Șeptelici a depus recursul la 10 iulie 2025.
Din interpretarea corectă a prevederilor legale enunțate, instanța de
recurs notează că, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea
loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea
anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după
a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.
Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului,
completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că la 08 iulie
2022 Oxana Șeptelici, prin intermediul avocatului Veronica Solomon a
depus acțiune în contencios administrativ împotriva Cancelariei de Stat cu
privire la anularea actului administrativ, restabilirea în funcție.
Potrivit proceselor-verbale ale ședinței de judecată din 11 februarie
2025 și din 10 martie 2025, Oxana Șeptelici a fost reprezentată de avocatul
Veronica Solomon. În cadrul acestor ședințe de judecată s-a examinat cauza
în fond, s-a ascultat poziția reprezentantului reclamantei, s-a cercetat
înscrisurile, s-a finalizat cercetarea judecătorească, s-a ascultat susținerile
verbale, fiind amânată pronunțarea hotărârii pentru data de 21 martie 2025.
Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 21 martie 2025,
la pronunțarea hotărârii, reclamanta și reprezentanta acesteia nu s-au
prezentat.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru prin hotărârea din 21 martie 2025
a respins acțiunea depusă de către Oxana Șeptelici.
La 30 mai 2025, Oxana Șeptelici a declarat apel împotriva hotărârii
instanței de fond, solicitând repunerea în termen a apelului, admiterea cererii
de apel, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri, prin
care acțiunea înaintată să fie admisă integral.
Curtea de Apel Centru prin încheierea din data de 18 iunie 2025 a
respins cererea înaintată de Oxana Șeptelici cu privire la repunerea în termen
a cererii de apel, a declarat inadmisibil apelul înaintat de Oxana Șeptelici,
din motivul expirării termenului prevăzut de lege.
Oxana Șeptelici a criticat soluția instanței de apel, indicând că instanța
de apel nu a luat în considerare circumstanțele obiective care au împiedicat-
o să respecte termenul de apel.
Efectuând controlul judiciar al încheierii din 18 iunie 2025 a Curții de
Apel Centru, instanța de recurs a constatat că aceasta a fost emisă în
concordanță cu normele de drept procedural, or, în corespundere cu art. 236,
alin. (2), lit. d) din Codul administrativ apelul se declară inadmisibil în
4
special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232,
alin. (1).
Articolul 232, alin. (1) din Codul administrativ prevede expres că
apelul se depune în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului
hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.
În acest context completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
subliniază că importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele
determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte,
mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea
nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând
instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință
de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor
normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu
survenirea efectelor negative.
Instanța de recurs menționează că termenul de procedură instituit de
legiuitor este prevăzut de o normă imperativă și trebuie executat întocmai.
Așa, art. 232, alin. (1) din Codul administrativ stipulează că începutul
curgerii termenului de depunere a apelului este determinat doar de un singur
eveniment – de data pronunțării dispozitivului hotărârii.
Coroborând prevederile art. 63, alin. (1) din Codul administrativ cu
art. 385 alin. (1) din Codul civil se constată că în condițiile speței începutul
curgerii termenului de depunere a apelului este ziua imediat următoare datei
calendaristice pronunțării dispozitivului hotărârii, adică ziua de 22 martie
2025, iar ultima zi fiind data de 22 aprilie 2025, ora 24:00.
Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că Oxana Șeptelici nu
s-a conformat prevederilor art. 232, alin. (1) din Codul administrativ, or
apelul a fost depus abia la 30 mai 2025.
Astfel, este în afara oricărui dubiu că recurenta nu a depus apelul în
termenul legal prevăzut la art. 232, alin. (1) din Codul administrativ, deși, de
la momentul pronunțării dispozitivului hotărârii a dispus de timp suficient și
rezonabil pentru a face uz de acest drept procedural și a prezenta apelul în
interiorul termenului legal.
Totodată, Oxana Șeptelici, recunoscând omiterea termenului de
contestare a hotărârii instanței de fond, în temeiul art. 65 din Codul
administrativ, a solicitat repunerea în termen, invocând faptul că termenul a
fost omis, deoarece pronunțarea dispozitivului a avut loc în lipsa acesteia,
mai mult la acel moment nu mai era reprezentată de niciun avocat, iar despre
hotărârea a aflat abia la 16 mai 2025.
Curtea de Apel Centru a respins solicitarea Oxanei Șeptelici privind
repunerea în termen a apelului, or, avocatul Veronica Solomon, a fost
prezentă la ședința de judecată din 10 martie 2025, deci a cunoscut despre
amânarea deliberării și pronunțarea dispozitivului pentru data de 21 martie
2025, iar în virtutea exercitării funcțiilor sale, urma să manifeste competența
5
și abilitățile profesionale la nivelul necesar și, respectiv, să înștiințeze
persoana reprezentată Oxana Șeptelici despre amânările ședințelor de
judecată.
Astfel, instanța de recurs reține ca fiind corectă această concluzie a
instanței de apel, or, lipsa apelantei la pronunțarea hotărârii nu constituie
temei plauzibil de prelungire a termenului de depunere a apelului. Mai mult,
Oxana Șeptelici, deși, a susținut că la 13 martie 2025 a reziliat contractul de
asistență juridică încheiat cu avocatul Veronica Solomon, din lucrările
dosarului nu rezultă că acest fapt a fost adus la cunoștința instanței de fond.
În urma celor constatate completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție menționează că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea
oricărui alt act de procedură în modul expres prevăzut și în termenul legal
atrage decăderea din drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când
partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de
voința ei să efectueze acțiunea în termen.
În corespundere cu prevederile art. 24, alin. (1) din Codul
administrativ, Oxana Șeptelici urma să îndeplinească obligațiile cu bună-
credință. Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte modul și
termenul prevăzut de lege, ori termenul de depunere a apelului este
imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestei condiții
atrage după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale
de atac. Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a apelului se
datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al Oxanei Șeptelici, care
trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu
bună-credință de drepturile și obligațiile procedurale.
Astfel, prin prisma art. 24, alin. (1) din Codul administrativ, Oxana
Șeptelici inițiind acțiune în instanța de judecată, avea obligația prezumată de
a manifesta diligență și atitudine activă să se intereseze de soarta dosarului
și să prezinte apelul în termen. Această acțiune procesuală era vital necesară
pentru întreprinderea măsurilor de protejare a drepturilor de acces la instanță
și declararea căii de atac (apelul), în caz contrar intervenind cu titlu de
sancțiune procedurală, declararea apelului inadmisibil în temeiul art. 232,
alin. (1) coroborat cu art. 236, alin. (2), lit. d) din Codul administrativ.
Cu privire la acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
notat în cauza Van Harn v. Germania (nr.7557/03 din 11 septembrie 2007)
că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția
drepturilor sale de acces la justiție.
Sub acest aspect completul de judecată notează că legiuitorul a instituit
termenul imperativ pentru exercitarea căii de atac, asigurând astfel
stabilitatea raporturilor juridice dintre părți și evitarea incertitudinii pentru o
perioadă îndelungată de timp, în care apar, derulează și se modifică o
complexitate de relații dintre părți sub egida unor norme de drept distincte.
Deci, admiterea exercitării unei căi de atac efectuată necorespunzător și în
6
afara termenului legal ar constitui o încălcare a principiului legalității și
securității raporturilor juridice și respectiv, o soluție inadmisibilă în
conjunctura ordinii de drept naționale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudența sa
că reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate
pentru exercitarea unei căi de atac, urmărește să asigure o bună administrare
a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor
juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca
aceste reguli să fie aplicate. Or, aceste termene urmăresc mai multe scopuri
importante, și anume să garanteze securitatea juridică fixând un termen
pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse
foarte târziu care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să împiedice
nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se
pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând
de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi
incomplete din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu v. România, cauza
Marckx v. Belgia).
În lumina acestor circumstanțe, instanța de recurs ajunge la concluzia
că instanța de apel întemeiat a declarat inadmisibil apelul depus de către
Oxana Șeptelici împotriva hotărârii din 21 martie 2025 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru.
Conjunctura situației de fapt constatată de instanța de recurs și
concluziile trase profilează netemeinicia recursului și necesitatea respingerii
acestuia cu menținerea încheierii contestate.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul 243, alin. (1), lit. b) din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul depus de către Oxana Șeptelici împotriva încheierii
din data de 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
7