3r-199/25 — Privind constatarea nulității actelor administrative, restabilirea în funcția deținută, încasarea salariului pentru absenta forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral

La data de 24 ianuarie 2022, Lucia Apostol a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Servicii Publice. Ulterior, aceasta și- a concretizat pretențiile, solicitând în final: declararea nulității ordinelor nr.653 din 8 septembrie 2021, nr.743 din 7 octombrie 2021, nr.1410p din 27 decembrie 2021 și nr.677p din 10 iunie 2022, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu, precum și repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 4 decembrie 2024, acțiunea formulată de Lucia Apostol a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 18 decembrie 2024, Lucia Apostol, reprezentată de avocatul Angela Istrate, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 4 decembrie 2024, solicitând casarea integrală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă în întregime. Iar, la 27 mai 2025, Lucia Apostol, reprezentată de avocatul Angela Istrate a prezentat motivarea apelului.

Prin încheierea din 16 iunie 2025 a Curții de Apel Centru s-a declarat inadmisibil apelul depus de avocatul Angela Istrate, în interesele apelantei Lucia Apostol împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 4 decembrie 2024, din motiv că apelanta nu a depus în termen legal motivarea cererii de apel și nu a solicitat repunerea în termen.

La 2 iulie 2025, Lucia Apostol, reprezentată de avocatul Angela Istrate a depus recurs împotriva încheierii din 16 iunie 2025 a Curții de Apel Centru.

În motivarea recursului recurenta a susținut că nu a primit hotărârea motivată a instanței de fond, iar semnătura aplicată pe avizul poștal nu îi aparține, fiind neautentică. Nici reprezentantul său nu a recepționat hotărârea, nici prin poștă, nici prin mijloace electronice. Prin urmare, notificarea hotărârii nu a avut loc efectiv, iar termenul de exercitare a căii de atac nu putea începe să curgă. Recurenta a subliniat că a luat cunoștință de 1 hotărârea motivată abia la data de 28 aprilie 2025, aspect consemnat la dosar, moment din care poate fi considerat începutul curgerii termenului legal de 30 de zile prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ pentru depunerea motivării apelului.

Se menționează că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale privind notificarea actelor procesuale, în special prevederile art. 97 alin. (1) și alin. (3) lit. c) și art. 109 alin. (2) din Codul administrativ, întrucât avizul de recepție prezentat la dosar nu conține semnătura autentică a destinatarului și, prin urmare, nu poate constitui dovadă a notificării efective. De asemenea, lipsa transmiterii hotărârii pe e-mail sau prin alte mijloace electronice confirmă că notificarea nu s-a produs în mod valabil.

Recurenta a mai susținut că declararea inadmisibilității apelului pentru pretinsa tardivitate a motivării, întemeiată pe o notificare formală neautentică, reprezintă un formalism excesiv ce contravine dreptului de acces la justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a reținut în mod constant că aplicarea rigidă a normelor procedurale, fără a ține cont de circumstanțele concrete ale cauzei, constituie o încălcare a principiului proporționalității și a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, se susține că instanța de apel a stabilit în mod eronat data notificării hotărârii de fond la 18 februarie 2025, bazându-se pe un aviz poștal cu semnătură neautentică, și a pronunțat o încheiere de inadmisibilitate cu încălcarea dispozițiilor art. 232 alin. (2) și art. 236 din Codul administrativ. În lipsa unei notificări reale și legale, termenul de exercitare a căii de atac nu putea fi considerat depășit, iar apelul trebuia declarat admisibil și examinat pe fond.

În temeiul acestor argumente, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Curții de Apel Centru din 16 iunie 2025 prin care apelul a fost declarat inadmisibil și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru examinarea apelului în fond.

Art. 242 din Codul administrativ: 2 „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”

Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul.”

Art. 243 alin. (2) din Codul administrativ: „Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).”

Art. 237 din Codul administrativ: „(1) Prevederile art.65 alin.(1)–(3) și (5) se aplică corespunzător pentru repunerea în termenul de apel și în termenul de prezentare a motivării apelului. (2) Încheierea instanței de apel prin care este respinsă cererea de repunere în termenul de apel sau în termenul de prezentare a motivării apelului poate fi contestată cu recurs. Încheierea instanței de apel prin care s-a făcut repunerea în termenul de apel sau în termenul de prezentare a motivării apelului poate fi contestată doar odată cu fondul.”

Art. 232 alin. (2) din Codul administrativ: „Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.”

Art. 97 din Codul administrativ: „(1) Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. (2) Notificarea se face în cazurile prevăzute de lege sau prin dispoziția autorității publice. (3) Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; (4) La celelalte forme de notificare prevăzute la art.110–113 se poate recurge numai în condițiile reglementate de prezentul cod.”

Art. 109 din Codul administrativ: 3 „Un înscris poate fi notificat prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție. Pentru probarea notificării este suficient avizul de recepție.”

Art. 195 din Codul administrativ: „Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169–171.”

Art. 111 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Completul de judecată reține că, hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 4 decembrie 2024 a fost comunicată Luciei Apostol, la adresa de domiciliul menționată în cererea de chemare în judecată (f.d. 179), la data de 18 februarie 2025.

În temeiul art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, termenul de 30 de zile pentru prezentarea motivării apelului a început să curgă de la data de 19 februarie 2025 și a expirat la 20 martie 2025, zi de joi, zi lucrătoare.

Cu toate acestea, Lucia Apostol, reprezentată de avocatul Angela Istrate a depus motivarea apelului pe data de 27 mai 2025, iar în cererea de apel nu a solicitat repunerea în termen și nu a anexat probe care să demonstreze imposibilitatea obiectivă de a efectua actul procedural în termen, potrivit art. 65 alin. (1)–(2) și art. 237 alin. (1) din Codul administrativ.

Completul de judecată reține că recurenta Lucia Apostol, reprezentată de avocatul Angela Istrate avea obligația procesuală de a asigura recepționarea corespondenței expediate de instanță, mai ales în contextul în care era conștientă de existența unei hotărâri defavorabile și cunoștea că urmează comunicarea hotărârii motivate.

Afirmația recurentei potrivit căreia hotărârea instanței de fond nu ar fi fost comunicată efectiv, iar semnătura de pe avizul poștal nu i-ar aparține, nu poate fi primită. În conformitate cu art. 109 alin. (2) din Codul administrativ, dovada notificării actului procesual se face prin avizul de recepție sau prin alt înscris echivalent care atestă transmiterea și recepționarea corespondenței. Legiuitorul nu condiționează valabilitatea notificării de existența unei confirmări grafoscopice a semnăturii, ci doar de probarea faptului că actul a fost transmis la adresa procesuală indicată de parte. În lipsa oricărei probe contrare – confirmare de la operatorul poștal privind o eventuală eroare, ori înscrisuri care să ateste imposibilitatea recepționării – simpla declarație a recurentei despre neautenticitatea semnăturii nu are valoare probantă.

De altfel, potrivit principiului „onus probandi incumbit actori”, cel care invocă o neregularitate procedurală este ținut să o dovedească. Recurenta nu a furnizat niciun mijloc de probă apt să infirme prezumția de legalitate a notificării efectuate de instanță.

Prevederile art. 97 alin. (3) lit. c) din Codul administrativ stabilesc expres că actele procesuale pot fi notificate prin poștă cu scrisoare recomandat;, la adresa indicată de parte. În prezenta cauză, notificarea prin poștă a fost efectuată la adresa procesuală existentă în dosar. Recurenta nu a făcut dovada că această adresă ar fi fost revocată, înlocuită anterior comunicării hotărârii motivate. Prin urmare, notificarea efectuată în aceste condiții îndeplinește cerințele art. 109 din Codul administrativ. 5

Argumentul recurentei privind formalismul excesiv nu poate fi reținut. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant că dreptul de acces la instanță, deși garantat de art. 6 §1 din Convenție, nu este absolut și poate fi supus unor condiții procedurale rezonabile (cauzele Tinnelly & Sons Ltd. și alții c. Regatului Unit, hotărârea din 10 iulie 1998; Perez de Rada Cavanilles c. Spaniei, hotărârea din 28 octombrie 1998).

Respectarea termenelor de exercitare a căilor de atac constituie o condiție de ordine publică procesuală, indispensabilă securității raporturilor juridice. Doar în situația unor împrejurări obiective, demonstrate prin probe convingătoare, instanța poate repune partea în termen, conform art. 237 din Codul administrativ.

În prezenta cauză, recurenta nu a solicitat repunerea în termen și nu a demonstrat, prin probe concludente, existența unei imposibilități obiective de a depune motivarea apelului în termenul prevăzut de lege. Simpla afirmație potrivit căreia ar fi luat cunoștință de hotărâre abia la data de 28 aprilie 2025 nu poate fi reținută, întrucât din avizul de primire rezultă contrariul, iar recurenta nu a răsturnat prin probe prezumția de autenticitate a semnăturii aplicate pe acel aviz.

Instanța de apel a constatat în mod corect că hotărârea motivată a fost comunicată la data de 18 februarie 2025, iar termenul legal de 30 de zile pentru depunerea motivării apelului a început să curgă de la 19 februarie 2025, expirând la 20 martie 2025. Recurenta a depus motivarea apelului abia la 27 mai 2025, depășind termenul prevăzut de lege cu 68 de zile, fără a formula o cerere de repunere în termen.

Chiar și în ipoteza în care s-ar admite că notificarea nu a fost recepționată, faptul că reclamanta era asistată de avocat și cunoștea pronunțarea unei hotărâri defavorabile îi impunea obligația de a manifesta diligență procedurală și de a urmări activ comunicarea hotărârii, inclusiv prin verificarea portalului național al instanțelor de judecată.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Pîrnău și alții c. Republicii Moldova, 2011; Van Harn c. Germania, 2020), partea trebuie să manifeste o minimă rigoare în apărarea propriului interes, iar lipsa acesteia nu poate fi compensată de instanță.

Încheierea Curții de Apel Centru din 16 iunie 2025 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, care impun inadmisibilitatea apelului în cazul depășirii termenului legal de motivare. O eventuală neglijență a apărătorului, eroare de calcul sau confuzie privind modalitatea de notificare nu pot justifica lipsa de diligență procedurală.

Așadar, instanța de apel nu a aplicat un formalism excesiv, ci a dat eficiență principiului securității raporturilor juridice, consacrat de art. 6 CEDO și de jurisprudența constantă a Curții Supreme de Justiție. Admiterea unei excepții nejustificate ar submina disciplina procesuală și ar genera insecuritate juridică. 6

Toate susținerile din recurs sunt nefondate, fiind contrazise de probele dosarului și de cadrul normativ aplicabil. Lipsa unei cereri de repunere în termen exclude orice remediu procedural ulterior.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Lucia Apostol, reprezentată de avocatul Angela Istrate împotriva încheierii din 16 iunie 2025 este neîntemeiat, întrucât nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea acestuia, iar argumentele invocate de recurentă sunt contrare situației de fapt reținută în cauză și dispozițiilor legale aplicabile.

Prin urmare, instanța de recurs concluzionează că încheierea din 16 iunie 2025 a Curții de Apel Centru reflectă nu doar aplicarea corectă a legii, ci și consolidarea principiului accesului la justiție în condițiile respectării procedurii.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de Lucia Apostol, reprezentată de avocatul Angela Istrate împotriva încheierii din 16 iunie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizie este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 7