3ra-1327/22 — constatarea nulitatii actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ , incasarea salariului pentru absenta fortata de la serviciu, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea nulitatii actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ , incasarea salariului pentru absenta fortata de la serviciu, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- admisibilitatea recursului depus pana la 1 septembrie 2023
3ra-1327/22 — constatarea nulitatii actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ , incasarea salariului pentru absenta fortata de la serviciu, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Natalia Ilașciuc
în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Natalia
Ilașciuc împotriva Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea
Pieței (succedată în drepturi și obligații de Inspectoratul de Stat pentru
Supravegherea Produselor Nealimentare și Protecția Consumatorilor) cu
privire la constatarea nulității absolute a actului administrativ, obligarea
emiterii actului administrativ favorabil, încasarea salariului pentru absența
forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și compensarea
cheltuielilor de judecata
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2022
(Dosarul nr. 3ra-1327/22
PIGD 2-21089000-01-3ra-27122022)
Admisibilitatea recursului depus până la 1 septembrie 2023.
Articolul 246 din Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023).
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. I. Barbacaru
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc
31 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de către Natalia Ilașciuc
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 14 iunie 2021, Natalia Ilașciuc a depus cerere de chemare în
judecata împotriva Agenției pentru Protecția Consumatorilor și
Supravegherea Pieței, prin care a solicitat:
- anularea și constatarea nulității ordinului nr. 45-p din 11 ianuarie 2020 cu
privire la demisie, emis de Agenția pentru Protecția Consumatorilor și
Supravegherea Pieței;
- restabilirea în funcția deținută anterior;
- încasarea plăților salariale pentru absența forțată de la lucru din data
emiterii ordinului de demisie până la înaintarea cererii prealabile;
- repunerea în drepturi și obligarea reparării prejudiciului material și moral
cauzat în sumă de 20000 de lei.
În motivarea acțiunii reclamanta a informat că, prin ordinul nr. 45-p
din 11 ianuarie 2020 cu privire la demisie, emis de directorul adjunct al
Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței, au încetat
raporturile sale de serviciu prin demisie, din data de 13 ianuarie 2020, din
funcția de inspector principal al Direcției Control Metrologic.
Reclamanta nu este de acord cu ordinul nominalizat, deoarece consideră
că a fost emis contrar bunelor moravuri, ca urmare a discriminării la
exercitarea atribuțiilor de serviciu, cât și a hărțuirii prin influența psihologică
necorespunzătoare la locul de muncă.
În acest sens, reclamanta a notat că prin ordinul de angajare în funcția
de inspector principal în cadrul Direcției Control Metrologic, subdiviziune a
Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței, i-au fost
aduse la cunoștință obligațiile și atribuțiile de serviciu conform fișei de
post. Iar, în calitate de funcționar public de execuție a depus jurământ
precum că, va proteja interesele primordiale ale cetățenilor acestei țări, prin
combaterea și stoparea acțiunilor ilicite ale persoanelor ce activează contrar
prevederilor actelor legislative în limitele drepturilor atribuite.
Astfel, conform pct. 10 din fișa de post nr. 57 din 25 iulie 2018,
scopul general al funcției, prevede realizarea politicii statului privind
2
supravegherea metrologică a mijloacelor de măsurare din domeniile de
interes public, supravegherea pieței a produselor preambalate, sticlelor
utilizate ca recipient de măsură, produselor petroliere, jocurilor de noroc și
exercitarea funcțiilor de protecție a consumatorilor conform
responsabilităților direcției.
Pe parcursul exercitării atribuțiilor acordate, a manifestat loialitate
acestei instituții, abateri legislative nu a avut, având în examinare cele mai
de rezonanța materiale, iar în perioada anului 2019, datorită capacităților
profesionale a adus un prestigiu enorm Agenției, fiind restituite prejudicii
materiale în cadrul examinărilor plângerilor înaintate de consumatori în
valoare de aproximativ un milion de lei, cazuri de succes, care au fost
mediatizate publicului larg.
Reclamanta a precizat că, la 17 septembrie 2019, împreună cu colegii
subdiviziunii Direcției Control Metrologic, a înaintat o cerere de destituire
din funcția publică de conducere în privința acțiunilor ilegale ale șefului
subdiviziunii, unde au fost invocate un șir de acțiuni ilicite ale acestuia, fapt
pentru care s-a demarat о ancheta de serviciu. Probele prezentate în cadrul
anchetei s-au confirmat, acesta a fost sancționat disciplinar prin
retrogradare din funcția publică și aplicarea sancțiunii - mustrare.
În acest context, reclamanta a menționat că, la momentul înaintării
cererii de destituire din funcția publică privind acțiunile ilegale ale șefului
Direcției Control Metrologic, ea și colegii nu aveau cunoștință că acesta se
află sub protecția șefului ierarhic superior, iar acesta, odată cu înaintarea
cererii, a început să aibă un comportament discriminatoriu, părtinitor și în
virtutea atribuțiilor de serviciu, a comis un șir de abateri ilicite asupra sa.
Astfel, fără a exista un motiv legal, a fost privată de sporul pentru
performanță la salariu acordat, pentru perioada octombrie - decembrie
2019, prin prisma prevederilor Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar
de salarizare în sectorul bugetar. Iar, sporul pentru evaluarea
performanțelor, a fost emis în baza fișei de evaluare din 30 octombrie 2019,
întocmit de șeful subdiviziunii, în privința căruia a înaintat cerere de
destituire din funcție, fiind о persoana subiectivă, care urma să se abțină.
Aceasta ilegalitate admisă de șeful Direcției Control Metrologic, a fost
agreată de șeful ierarhic superior, având scopul direct de a о intimida. Mai
mult, acesta nu a dat curs cererilor înaintate pentru a fi reevaluată activitatea
sa, conform volumului sarcinilor și competențelor reale, care au fost
îndeplinite pentru perioada sus-menționată, nici nu a luat în considerare
circumstanțele majore, or, ea are la întreținere un copil minor, este
necăsătorită, salariul fiind unica sursa de venit al acesteia.
3
Reclamanta a susținut că, lanțul de acțiuni ilicite din partea șefului
ierarhic superior au continuat, fiindu-i înaintate indicații pentru a fi
examinate plângerile înaintate, iar, în partea unde erau interese, acesta fără
niciun motiv legal stopa toate acțiunile de a fi aplicate măsuri de
constrângere în privința agenților economici, care au încălcat prevederile
legislative, mai mult, nu i se întorceau înapoi materialele administrate, fiind
luate într-un mod abuziv și se demarau anchete de serviciu, cu depunerea
unor explicații create artificial de către acesta și persoanele loiale. Iar,
pentru a-și arata în continuare superioritatea, într-un mod discriminatoriu,
șeful ierarhic superior a demarat о anchetă de serviciu în privința sa, fără a
i se aduce la cunoștință actele procedurale și temeiul acesteia, astfel ca la
03 ianuarie 2020, să fie emis un ordin cu privire la aplicarea sancțiunii sub
forma de avertisment, care a servit motiv de a dezice ilegal asupra sporului
pentru performanța la salariu acordat prin lege.
În continuare, reclamanta a susținut că, ulterior, a fost angajat ilegal
un nou șef al Direcției Control Metrologic, care a avut scopul primordial
de a întocmi note de serviciu pentru crearea artificială a anchetelor de
serviciu, de a da indicații ilegale, inclusiv de a obstrucționa dreptul de a-și
exercita atribuțiile de serviciu. Prin menținerea proiectelor de răspunsuri la
plângerile înaintate de consumatori, demersurilor și citațiilor către agenții
economici aduse la cunoștință spre coordonare conform organigramei
Agenției, pentru a tergiversa termenul de examinare, cu ulterioara atragere
a sa la răspundere, or, nerespectarea termenului de examinare ar fi fost
pasibilă sancționării disciplinare, contravenționale sau penale, după caz.
Prin urmare, în aceste circumstanțe, la 03 ianuarie 2020, sub
presiunile și intimidările care aveau loc în fiecare zi, a înaintat cerere de
demisie, fiind aduse la cunoștință șefului serviciului resurse umane din
cadrul Agenției, motivele care au condiționat înaintarea cererii de demisie.
Având în vedere cele enunțate, Natalia Ilașciuc a solicitat admiterea
integrală a acțiunii.
Prin încheierea din 18 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîscani, Vitalie Mereuță s-a atras în proces în calitate de persoană
terță (f.d.75, vol. I).
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 01 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani acțiunea de contencios administrativ înaintată de către Natalia
Ilașciuc, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.106, 113-119, vol. I).
4
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 03 februarie 2022, Natalia Ilașciuc a depus apel, iar la 11 martie
2022 a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii din 01 februarie 2022
a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea acesteia și emiterea
unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii sale de chemare în judecată
(f.d. 110-112, 123-129, vol. I).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 30 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respins apelul depus de Natalia Ilașciuc și menținută hotărârea din 01
februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.226, 227-232, vol.
I).
În susținerea soluției de respingere al acțiunii, instanța de recurs a
reținut că la caz nu există probe care ar confirma, că demisia apelantei din
funcția deținută a fost condiționată de pretinsele presiuni și intimidări din
partea conducerii Agenției.
În acest sens, instanța de apel a menționat, că odată cu depunerea primei
cereri de demisie din 6 decembrie 2019, Ilașciuc Natalia a invocat că a fost
supusă presiunilor și intimidărilor din partea conducerii Agenției, însă, la
solicitarea Serviciului juridic și resurse umane de prezentare a explicațiilor
scrise referitor la acuzațiile formulate în cererea de demisie, Ilașciuc Natalia
în formă scrisă a refuzat să prezinte aceste explicații.
Prin urmare, în condițiile în care Ilașciuc Natalia a refuzat să prezinte
explicații pe marginea acuzațiilor formulate în cererea de demisie, angajatorul
a fost în imposibilitate de a demara o anchetă corespunzătoare în vederea
stabilirii corectitudinii faptelor expuse de apelantă.
Concomitent, instanța de apel a subliniat că în cererea de demisie
depusă la 31 decembrie 2019, Ilașciuc Natalia nu a invocat că a fost supusă
presiunilor și/sau intimidărilor, astfel că, argumentele expuse de apelantă în
acest sens, au un caracter declarativ, nefondat și neprobat.
Curtea de Apel Chișinău nu a reținut argumentele apelantei Ilașciuc
Natalia precum că, la 3 ianuarie 2020, a depus cerere de demisie în conținutul
căreia a indicat că a fost supusă presiunii și intimidării din partea conducerii,
prezentând în acest sens în copie cererea de demisie din 3 ianuarie 2020, or,
la dosarul administrativ, o atare cerere nu a fost anexată, iar reprezentantul
angajatorului în cadrul ședințelor de judecată nu a confirmat existența unei
astfel de cereri.
Argumentele apelantei precum că, originalul cererii de demisie se află
la angajator a fost apreciat ca declarativ, în condițiile în care, reprezentantul
5
angajatorului a confirmat că o atare cerere nu a fost depusă, iar copia
prezentată de apelantă nu a fost înregistrată la Agenție, în modul stabilit de
lege. Mai mult, apelanta nu a explicat necesitatea depunerii cererii de demisie
din 3 ianuarie 2020, în condițiile în care anterior, la 31 decembrie 2019,
aceasta deja depusese cerere de demisie.
Instanța de apel a notat că potrivit cadrului legal în vigoare, pentru
valabilitatea demisiei, salariatul urmează să-și exprime consimțământul liber,
iar voința exprimată în cererea de demisie să coincidă cu voința reală.
La caz, s-a constatat cert că Ilașciuc Natalia și-a exprimat
consimțământul de a demisiona din funcția deținută în cadrul Agenției pentru
Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței, depunând cerere în acest
sens, iar în termen de 7 zile, aceasta nu și-a retras cererea de demisie, așa cum
a procedat în cazul cererii depuse pe 6 decembrie 2019. Astfel, argumentele
apelantei precum că ar fi fost supusă presiunilor și intimidată, poartă un
caracter declarativ și neîntemeiat, consimțământul acesteia nefiind viciat,
eliberarea acesteia din funcție fiind efectuată cu respectarea procedurii
descrise de art. 65 din Legea cu privire la funcția publică și statutul
funcționarului public și art. 85 din Codul Muncii.
De altfel, instanța de apel a menționat că, deși apelanta Ilașciuc Natalia
a solicitat constatarea nulității ordinului de demisie, aceasta a omis să indice
viciul deosebit de grav admis la emiterea ordinului de demisie, astfel că,
argumentele expuse în acțiune și în cererea de apel, se prezintă a fi
neîntemeiate și declarative.
Aserțiunile apelantei precum că, autoritățile nu au depus diligența
necesară pentru examinarea acuzațiilor de presiune și intimidare denunțate, au
fost apreciate de complet drept neîntemeiate, așa cum, în momentul în care
Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței a demarat
ancheta pe marginea acuzațiilor formulate de Ilașciuc Natalia, aceasta a
refuzat să prezinte explicații. Deci, imposibilitatea realizării anchetei se
datorează în exclusivitate apelantei, care a refuzat să prezinte explicații scrise
pe marginea cererii de demisie depusă la 6 decembrie 2019, în care se
conțineau mențiuni despre acțiunile de intimidare și de presiune admise de
șeful Direcției control metrologic. Or, angajatorul a fost în imposibilitate de a
supune examinării aceste circumstanțe, în lipsa unor explicații/detalii depuse
de persoana care pretindea că a fost supusă presiunilor și/sau intimidărilor.
Corespunzător, fiind constatat că apelanta nu a indicat nici un temei
care ar confirma nulitatea ordinului contestat, instanța de apel a concluzionat
asupra netemeiniciei acțiunii depuse de Ilașciuc Natalia, care în mod just a
fost respinsă de instanța de fond.
6
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 03 decembrie 2022, Natalia Ilașciuc a contestat cu recurs decizia din
30 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, depunând recurs nemotivat, iar
la 03 ianuarie 2023, a prezentat motivarea recursului, solicitând casarea
acesteia și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care
acțiunea să fie admisă.
În motivarea recursului recurenta a reiterat argumentele de fapt și de
drept expuse pe parcursul examinării fondului. Suplimentar a declarat că,
instanțele ierarhic inferioare au lăsat fără apreciere probele prezentate de ea,
cât și lipsa investigațiilor reale ale abuzului de drept din partea conducerii
instituției pârâte.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 19 ianuarie 2023, Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea
Produselor Nealimentare și Protecția Consumatorilor a depus referință la
recursul declarat de către Natalia Ilașciuc, solicitând declararea acestuia
inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244, alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs”.
Art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii
recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246, alin. (1), alin. (2) din Codul administrativ, (în vigoare la data
depunerii recursului):
7
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară
inadmisibil în special când:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art.245 alin.(2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233
alin.(1) și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul
stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Cu referire la termenul de declarare a recursului, completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat
decizia contestată la 30 noiembrie 2022, în ședință publică. Materialele cauzei
atestă ca la 30 noiembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a notificat
dispozitivul deciziei instanței de apel participanților la proces, fapt confirmat
prin extrasul din posta electronica, anexat la materialele cauzei (f.d. 233, vol.
I).
Recursul nemotivat împotriva deciziei din 30 noiembrie 2022 a Curții
de Apel Chișinău a fost depus la 03 decembrie 2022. Totodată, materialele
cauzei atesta că, decizia motivată a fost expediată, la 15 decembrie 2022, iar
motivarea recursului Natalia Ilașciuc a prezentat-o la 03 ianuarie 2023.
În asemenea circumstanțe, instanța de recurs constată că recurenta a
respectat termenul prevăzut de art. 245 Cod administrativ (în vigoare la data
depunerii recursului).
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la temeiurile recursului instanța de recurs subliniază că din
analiza prevederilor art. 246, alin. (2) din Codul administrativ (în vigoare la
data depunerii recursului), rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea
recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci
urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă
a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă
caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu
8
pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de
5 judecători.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile
să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile
Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare
ex officio a erorilor de drept.
În acest caz, instanța de recurs atestă că, cererea de recurs depusă de
Natalia Ilașciuc nu conține o motivare convingătoare și întemeiată. Criticile
din recurs se limitează doar la expunerea fondului cauzei, care au fost
analizate și apreciate de către instanța de apel.
Or, instanțele ierarhice inferioare au analizat corect situația dacă
depunerea cererii de încetare a raporturilor de muncă reflectă voința liber
exprimată a reclamantei, manifestată prin cererea de demisie și dacă aceasta
nu a fost determinată de comportamentul angajatorului.
Totodată, instanțele au reținut în mod întemeiat obligația reclamantei
de a demonstra prin probe concrete existența unui comportament al
angajatorului care ar fi putut influența decizia sa de a demisiona.
De asemenea, s-a reținut că reclamanta, prin probele administrate nu
a dovedit că anterior depunerii plângerii împotriva șefului subdiviziunii ar fi
beneficiat de un tratament favorabil care ulterior s-ar fi schimbat în mod
negativ față de ea.
Or, materialul probator prezentat relevă doar aspecte privind situația
ulterioară depunerii plângerii, fără a demonstra diferențe de tratament
anterioare acesteia, care să permită concluzia că demisia reclamantei ar fi fost
consecința directă a unui comportament represiv al angajatorului în legătură
cu plângerea depusă.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în ordine
de apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului
și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în
asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să
țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste
însușiri de ordin legal fundamental.
9
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39).
În circumstanțele menționate, instanța de recurs ajunge la concluzia de
a declara inadmisibil recursul depus de către Natalia Ilașciuc.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 246, alin. (1) din Codul
administrativ în vigoare la data depunerii recursului și art. 230 Cod
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de către Natalia Ilașciuc.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
10