3ra-138/24 — anularea actelor administrative

La data de 16 iulie 2021, Marcel Smochin a înaintat acțiune în judecată, concretizată ulterior împotriva Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței, Ministerului Economiei, persoană terță SRL „Samaltis-Lombard” privind anularea refuzului Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței nr.27/04-1202 din 18.05.2021 la plângerea depusă de Smochin Marcel privind obligarea SRL „Samaltis-Lombard” să prezinte Registrul de reclamații din 26 decembrie 2017, anularea refuzului Ministerului Economiei nr.05/2-4305 din 17.09.2021 privind respingerea cererii prealabile, anularea deciziei APCSP nr. 27/04-2038 din 02.08.2021, obligarea Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței să examineze și să admită plângerea depusă de Smochin Marcel cu efectuarea controlului la SRL „Samaltis- Lombard” privind respectarea modului de ținere evidenței a Registrului de reclamații, repararea prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei.

În motivarea acțiunii a invocat că, la data de 23 septembrie 2011, a încheiat contractul de gaj (bilet de amanet nr.757090) cu SRL „Samaltis- Lombard” și în perioada anilor 2011-2017 reclamantul regulat a achitat dobânda prevăzută în contract. La 26 decembrie 2017 reclamantul s-a prezentat la oficiul SRL „Samaltis-Lombard” de pe str. Izmail, 84, mun. Chișinău pentru achitarea dobânzii prevăzute în contract de gaj, bilet de amanet nr.757090, însă angajații lombardului SRL ”Samaltis-Lombard” au admis acțiuni ilegale, încâlcindu-i drepturile de consumător prin deposedarea de pietre prețioase. Tot la data de 26 decembrie 2017 reclamantul a solicitat Registrul de reclamații și a făcut mențiunea respectivă. Pe parcursul 2017- 2021 reclamantul s-a mai adresat verbal cu solicitarea să i se prezinte Registrul de reclamații, la care nu a primit nici un răspuns.

A opinat reclamantul că la de 20 mai 2021 a solicitat SRL ”Samaltis- Lombard” să-i prezinte extrasul din Registrului de reclamații în special mențiunea făcută de reclamant în data de 26 decembrie 2017, însă prin răspunsul nr.13 din 18 iunie 2021 i s-a refuzat în eliberarea informației respective. Astfel la data de 06 mai 2021 reclamantul a depus plângere la 1 Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții, prin care a solicitat obligarea lombardului SRL ”Somaltis-Lombard” să prezinte extrasul din Registrul de reclamații din data de 26 decembrie 2006 cu mențiunea făcută de Smochin Marcel privind încălcarea drepturilor consumătorului și sancționarea conform legislației a lombardului SRL ”Somaltis-Lombard” pentru neprezentarea extrasului din Registrul de reclamații din data de 26 decembrie 2006 cu mențiunea făcută de Smochin Marcel cu informarea despre decizia luată.

Prin scrisoarea Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții nr.27/04-1202 din 18.05.2021 i s-a comunicat despre suspendarea examinării plângerii din motivul că s-a constatat lipsa obiectului petiției și motivarea acesteia. S-a acordat 5 zile pentru înlăturarea neconformităților și prezentarea actelor în original. Din textul scrisorii nr.27/04-1202 din 18.05.2021 nu este clar care este obiectul petiției și motivarea acesteia, odată ce în plângerea din 6 mai 2021 reclamantul a indicat direct solicitarea obligarea lombardului SRL „Somaltis-Lombard” să prezinte extrasul din Registrul de reclamații din data de 26 decembrie 2006 cu mențiunea făcută de Smochin Marcel privind încălcarea drepturilor consumătorului, sancționarea conform legislației a lombardului SRL ”Somaitis-Lombard” pentru neprezentarea extrasului din Registrul de reclamații din data de 26 decembrie 2006 cu mențiunea făcută de Smochin Marcel și informarea despre decizia luată.

A indicat că temeiul juridic este Legea privind protecția consumatorilor nr.105-XVdin 13.03.2003, și Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1141 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de gestionare a Registrului de reclamații.

A susținut că, administrația lombardului SRL ”Samaltis-Lombard” refuză eliberarea extrasului din Registrul de reclamații din data de 26 decembrie 2006 cu mențiunea făcută de Smochin Marcel, contrar Legii privind protecția consumatorilor nr.105-XVdin 13.03.2003 și Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1141 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de gestionare a Registrului de reclamații. Până în prezent Agenția pentru Protecția Consumătorilor și Supravegherea Pieței nu a prezentat răspuns, decizia de admitere sau respingerea plângerii din 6 mai 2021.

Prin urmare reclamantul, nu este de acord cu refuzul pârâtului, este contrar Legii, și anume: obligația Agenției pentru Protecția Consumătorilor și Supravegherea Pieței de a examina plângerea reclamantului, efectua verificarea acțiunilor SRL ”Samaltis-Lombard” este prevăzută la art.408 Cod contravențional al RM, care prevede contravențiile prevăzute la art.art.84, 97, 971, 972, 98 alin.(2), 263 alin.(4)-(7), 267, 2722 alin.(7)-(11), (13) și (14), 273 pct.1), 2), 4), 6), 10), 12), 13), 17), 18), 274 alin.(2), (6) și (7), 277 alin.(5), 2771, 278-281, 282 alin.(1), (2) și (5), 283, 2932 alin.(4) și (5), 344-345, 348, 349 alin.(4) se constată și se examinează de către Agenția 2 pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței. Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței constată și examinează contravențiile prevăzute la art.art.84, 273 pct.1), 4), 6), 10), 12), 274 alin.(2), (6) și (7), 278-281, 344, 364 alin.(3), (4), (51) și (6) săvârșite în domeniile de activitate ce țin de competenta sa.

A mai relatat reclamantul că conform Hotărârii Guvernului nr.1141/04.10.2006 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de gestionare a Registrului de reclamații, pct.7 Conducătorul (patronul) unității este obligat, în termen de două zile, să examineze reclamațiile înscrise în Registrul de reclamații și să ia măsurile necesare. Pct.8. Conducătorul (patronul) face pe versoul reclamației o notă despre măsurile întreprinse și, în termen de cinci zile, trimite, în mod obligatoriu, un răspuns în scris consumatorului reclamant la adresa și/sau telefonul indicate. În cazul lipsei acestor informații de contact, reclamația nu se ia în considerare. Copiile răspunsurilor expediate consumatorilor se păstrează la administrația unității, într-o mapă specială, pînă la sfârșitul anului în curs. Pct. 15. Vânzătorii și prestatorii de servicii vinovați de încălcarea modului stabilit de ținere a Registrului de reclamații, precum și de refuzul de a- I prezenta la prima cerere a consumatorului, care a prezentat bonul de casă sau alt document ce confirmă actul de cumpărare sau serviciul prestat, sânt trași la răspundere administrativă, în condițiile legii.

De asemenea, a mai indicat reclamantul că, Conform Hotărârii Guvernului nr.1089/18.12.2017 cu privire la organizarea și funcționarea Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței, pct.9 subpct.2) în domeniul protecției consumatorilor: a) funcțiile stabilite în art.27 alin.(3) din Legea nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor; b) funcțiile stabilite în art.5 alin.(3) din Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerțul interior. Pct.

Agenția este învestită cu următoarele drepturi: 1) să constate contravenții, să întocmească procese- verbale cu privire la contravenții și să aplice sancțiuni potrivit Codului contravențional al Republicii Moldova; 2) să elibereze prescripții și să aplice sancțiuni în temeiul procesului-verbal de control, conform prevederilor Legii nr. 131 din 8 iunie 2012; 3) să aplice măsuri restrictive în conformitate cu Legea nr.7 din 26 februarie 2016; 4) să solicite și să primească, în condițiile legii și în scopul exercitării atribuțiilor sale, informații de la autoritățile publice centrale, autoritățile administrației publice locale, organizații și instituții, agenți economici care activează în domenii ce țin de competența sa; 5) să beneficieze de acces la bazele de date oficiale publice în domeniul informației statistice, financiare, fiscale, economice, juridice, metrologice etc. conform procedurii stipulate în Legea nr.71-XVI din 22 martie 2007 cu privire la registre; 6) să sesizeze autoritățile competente referitor la produsele, serviciile, mijloacele de măsurare neconforme depistate în cadrul activităților de supraveghere a pieței; 7) să organizeze și să efectueze vizite de consultanță în vederea familiarizării agenților economici și 3 consumatorilor cu cerințele actelor normative ce țin de protecția consumatorilor. 10. A remarcat că pârâtul era obligat să examineze și să emită decizia pe marginea plângerii reclamantului din 6 mai 2021, ceea ce nu a avut loc și a dus la încălcarea art. 64 Cod administrativ al RM, care prevede că autoritatea publică este obligată să soluționeze o cerere potrivit competențelor sale și în termenul stabilit de lege. Refuzul de a primi sau a examina o cerere se consideră drept respingere a cererii. Aceeași regulă se aplică și în cazul nesoluționării unei cereri în termen legal. Prin derogare de la prevederile alin.(2), în cazurile prevăzute de lege, nesoluționarea în termen a unei cereri se consideră drept acceptare a acesteia.

A menționat că refuzul Agenției pentru Protecția Consumătorilor și Supravegherea Pieței, în scrisoarea nr.27/04-1202 din 18.05.2021 nu corespunde obligației de motivare prevăzută la art.118 alin.(1) Cod administrativ al RM, motivarea este operațiunea administrativă prin care se expun considerentele care justifică emiterea unui act administrativ individual. În motivare se indică temeiurile esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru decizia sa. Din motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi recunoscute si punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar. Motivarea trebuie să se refere și la argumentele expuse în cadrul audierii.

Drept urmare, exprimîndu-și dezacord cu răspunsul primit, reclamantul a depus cerere prealabilă către Agenția pentru Protecția Consumătorilor și Supravegherea Pieții, care prin cererea nr.27/04-2038 din 02.08.2021 a fost expediată în adresa Ministerului Economiei, care prin răspunsul nr.05/2-4305 din 17.09.2021 a respins cererea prealabilă. Astfel, invocă că în asemenea circumstanțe, lui Smochin Marcel i s-a cauzat un prejudiciu moral, în mărime de 10 000 de lei.

Prin încheierea din 19 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) s-a atragerea în proces în calitate de persoane terțe SRL „Samaltis- Lombard”.

Prin încheierea din 15 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) s-a declarat inadmisibilă pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral.

La data de 07 iulie 2022 Smochin Marcel a depus și recurs împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 15 iunie 2022, solicitând anularea încheierii și admiterea pretenției privind repararea prejudiciului moral.

La data de 23 iunie 2022, Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței, a depus apel nemotivat, iar în data de 06 decembrie 2022 prin intermediul poștei electronice, apel motivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 15 iunie 2022, solicitând casarea hotărârii contestate cu emiterea unei noi decizii cu privire la respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.

În susținerea poziției sale instanța de apel a reținut că, argumentul apelantului precum că, solicitările intimatului nu erau motivate, precum și faptul că Smochin Marcel nu a prezentat probe relevante în confirmarea plângerii depuse, este neîntemeiat. Or, legiuitorul a instituit în art.14 alin. alin.(2) și (3) al Legii 105/13.03.2003 prezumția de legalitate a sesizărilor consumatorului, prevăzând că atunci când o persoană, care are un interes legitim sesizează organul de control în domeniul protecției consumatorului.

Prin urmare, instanța de fond just a reținut că, în cazul dat Smochin Marcel are un interes legitim de a proteja dreptul său de consumator asupra bunului amanetat, iar terțul SRL ”Samaltis-Lombard”, în cazul în care nu este de acord cu sesizarea, trebuie să prezinte dovezi privind incorectitudinea afirmațiilor expuse în sesizarea și să pună la dispoziția organului de control documente probatoare. Iar în cazul în care asemenea documente nu sunt prezentate în termen nu mai mare de 15 zile calendaristice și/sau dacă sunt recunoscute insuficiente, afirmațiile expuse în sesizare se consideră fondate.

Instanța de apel a remarcat că, autoritatea publică nici nu a înștiințat SRL ”Samaltis-Lombard” și nu a solicitat acestuia să prezinte probe și/sau argumente prevăzute de art.14 alin.alin.(2) - (3) al Legii 105/13.03.2003. Or, apelantul era obligat să protejeze consumatorul și să ceară comerciantului (SRL ”Samaltis-Lombard”) explicații și probe, așa cum imperativ prescrie legiuitorul în art.14 alin.alin.(2)-(3) al Legii 105/13.03.2003, însă, sfidând 5 principiul legalității, încearcă să inverseze sarcina probațiunii, obligând ilegal consumatorul să prezinte probe, în original (penultimul aliniat al actului contestat – f.d.7).

Mai mult, Completul judiciar a stabilit că, instanța de fond just a reținut că, deciziile adoptate în procedura prealabilă – decizia nr.27/04-2038 din 02.08.2021(f.d.52), emisă de Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței și decizia nr.05/2-4305 din 17.09.2021(f.d.83), emisă de Ministerul Economiei al Republicii Moldova, la fel sunt ilegale și urmează a fi anulate, or, atât autoritatea emitentă, cât și organul ierarhic superior, deși au avut posibilitatea pe calea examinării cererii prealabile, să anuleze actul administrativ individual defavorabil ilegal, l-au menținut, respingând neîntemeiat cererea prealabilă înaintată de Smochin Marcel.

Drept urmare, Curtea de apel Centru, a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului, precum că hotărârea primei instanțe este una ilegală. Analizând conținutul hotărârii contestate, instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este una legală, motivată și bine argumentată, făcând referire la normele de drept material și procedural, dând o apreciere probelor prezentate de către părți, determinând circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, care au fost și care n-au fost stabilite, apreciind corect caracterul raportului juridic dintre părți, aplicând legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii, având o motivație și o analiză clară.

Cu referire la recursul înaintat de Marcel Smochin împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 15 iunie 2022, prin care s-a declarat inadmisibilă pretenția privind repararea prejudiciului, instanța de apel a reținut că în conformitate cu art. 207 alin. (2) lit. f) Cod administrativ, din motivul neîntrunirii condițiilor prevăzute de art. 208, care prevede respectarea procedurii prealabile, a fost considerat inadmisibil.

La acest capitol instanța de apel a menționat că din actele cauzei rezultă că, încheierea judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) a fost emisă în data de 15 iunie 2022, fiind recepționată de către Smochin Marcel în data de 15.06.2022, ce se confirmă prin recipisa anexată la materialele dosarului (f.d.113), iar cererea de recurs a depus-o abia în data de 08.07.2022 (f.d.133- 135), omițând termenul de depunere a recursului.

Astfel, având în vedere faptul că recurentul a depus peste termen recursul, nesolicitând repunerea în termen, completul instanței de apel a conchis că recurentul, a omis termenul de declarare a recursului prevăzut la art. 242 Cod administrativ, ceea ce duce la declararea recursului ca inadmisibil.

În motivarea recursului a invocat că, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune. Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăție se repară numai în cazurile expres prevăzute de lege. O altă persoană decât autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege.

A mai indicat că prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluționarea în termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcție de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică. Persoana cu funcție de răspundere va răspunde solidar în cazul intenției sau culpei grave.

A mai invocat recurentul că i-a fost încălcat accesului la justiție, drept garantat de art.6 CEDO și că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale.

La 14 februarie 2024, Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare și Protecția Consumatorilor, a depus recurs împotriva deciziei din 1 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a invocat că, petiția cet. Smochin Marcel din 06.05.2021 nu conține careva probe în susținerea celor invocate, iar, APCSP(ISSPNPC) a acordat un termen de 5 zile în scopul înlăturării neajunsurilor, or, în conformitate cu art. 93 alin. (1), „fiecare participant probează faptele pe care își întemeiază pretenția”. Mai mult, potrivit art. 88 alin. (1) din Codul administrativ, „participanții la procedura administrativă sânt obligați să colaboreze în cadrul cercetării stării de fapt. Ei urmează să indice, în special, asupra faptelor și probelor care le sînt cunoscute și să prezinte documentele pe care le dețin”.

Consideră recurentul că, reclamantul-intimat nu a probat faptele pe care își întemeiază pretenția, iar APCSP a acordat un termen rezonabil solicitantului pentru înlăturarea neconformităților (cu atît mai mult indicând motivul nerespectării art. 76 alin. (2) din Cod Administrativ prezentarea actelor în original), or, potrivit art. 185 alin. (2) al Legii cu privire la protecția consumatorilor, odată cu depunerea reclamației, consumatorul prezintă o copie de pe bonul de casă sau o copie de pe alt document care confirmă efectuarea cumpărăturii (inclusiv certificatul de garanție).

Prin urmare, recurentul a menționat că lipsa documentelor care demonstrează legătura documentară între reclamant și prestatorul de serviciu este un impediment major, având în vedere prevederile Legii 131/2012 7 privind controlul de stat al activității de întreprinzător, în special pentru motivarea unui control inopinat efectuat de către ISSPNPC.

A concluzionat ISSPNPC că nu a încălcat nici un drept al lui Smochin Marcel prin răspunsul oferit.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: ”(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că: ”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor art. 2451 din Codul administrativ, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursurilor urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursurilor, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursuri de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Alexei Croitor și de Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare și Protecția Consumatorilor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Centru și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursurile depuse de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Alexei Croitor și de Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare și Protecția Consumatorilor, conțin obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a drepturilor recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției. 9

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursurilor trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursurilor cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursurilor însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursurile nu se pot limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea recursurilor trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de 10 drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibile recursurile depuse de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Alexei Croitor și de Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare și Protecția Consumatorilor. Încheierea este irevocabilă. Președinte Ion Malanciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 11