3r-222/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- Cererea de repunere in termenul de inaintare a actiunii de contencios administrativ se inainteaza in termen de 15 zile de la inalaturarea impedimentului
3r-222/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului depus de Oxana Șeptelici,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Oxana Șeptelici împotriva Autorității Naționale de
Integritate, terț Ion Frunze privind anularea actului administrativ,
împotriva încheierii din 02 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3r-222/24
NR. PIGD 2-24077181-01-3r-10102024)
Cererea de repunere în termenul de înaintare a acțiunii de contencios
administrativ se înaintează în termen de 15 zile de la înlăturarea
impedimentului (art.210 alin.(1) și art.65 alin. (2) din Codul administrativ).
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, A. Braga, V. Sîrbu
06 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Oxana Șeptelici
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 12 iulie 2024, Oxana Șeptelici a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Autorității Naționale de Integritate, terț Ion Frunze, prin
care a solicitat anularea actului de constatare al Autorității Naționale de
Integritate nr. 425/15 din 29 decembrie 2021.
Totodată, Oxana Șeptelici, în temeiul art. 116 din Codul de procedură
civilă a depus cerere de repunere în termen, prin care a solicitat repunerea în
termenul de contestare a actului de constatare al Autorității Naționale de
Integritate nr. 425/15 din 29 decembrie 2021 (f.d.37-43).
Prin încheierea din 02 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins ca fiind neîntemeiată cererea Oxanei Șeptelici cu privire la repunerea
în termen.
S-a declarat inadmisibilă cererea de chemare în judecată înaintată în
ordine de contencios administrativ de Oxana Șeptelici împotriva Autorității
Naționale de Integritate, terț Ion Frunze, cu privire la anularea Actului de
constatare nr. 425 din 29 decembrie 2021, pe motiv că acțiunea a fost depusă
după expirarea termenului prevăzut la art.209 din Codul administrativ.
S-a explicat reclamantei Oxana Șeptelici că, în conformitate cu
prevederile art.207 alin. (3) din Codul administrativ, declararea acțiunii ca
inadmisibilă în baza temeiurilor specificate la alin.(2) lit.a)–e) exclude
posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu aceeași
acțiune (f.d. 62-67).
La 20 septembrie 2024, Oxana Șeptelici a depus recurs împotriva
încheierii din 02 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
anularea acesteia și emiterea unei noi încheieri privind repunerea sa în
termen (f.d. 69-75).
În susținerea cererii de recurs, subsecvent circumstanțelor enunțate în
cererea de chemare în judecată, recurenta a susținut că a omis termenul de
depunere a contestației, deoarece nu cunoștea despre existența actului de
constatare, emis împotriva sa. Prin urmare, s-a aflat într-o imposibilitate
obiectivă de a depune contestația în termenul prevăzut de art. 36 alin. (1) al
Legii cu privire la Autoritatea Națională de Integritate nr.132 din
17 iunie 2016.
1
Or, nu a recepționat citații, înștiințări sau o copie a actului de
constatare. Conținutul dosarului administrativ ce urmează a fi prezentat de
Autoritatea Națională de Integritate demonstrează că inspectorul de
integritate nu a anunțat-o niciodată despre inițierea sau derularea controlului
asupra averii sale și nu i-a expediat o copie a actului.
Astfel, imposibilitatea obiectivă de a depune contestația în termenul
prevăzut de lege a avut loc din culpa Autorității Naționale de Integritate, care
nu a executat obligația de înștiințare legală și de comunicare a actului de
constatare conform Legii cu privire la Autoritatea Națională de Integritate
nr.132 din 17 iunie 2016. Sau altfel spus, Autoritatea Națională de Integritate
nu a recurs la un mijloc de comunicare, ce ar fi asigurat recepționarea de
către ea a citației și înștiințărilor, așa cum prevede art. 98 și 99 ale Codului
administrativ.
Așadar, recurenta a conchis că contrar prevederilor Legii cu privire la
Autoritatea Națională de Integritate nr.132 din 17 iunie 2016 și Codului
administrativ, Autoritatea Națională de Integritate nu și-a îndeplinit
obligațiile prevăzute de lege de citare legală și de expediere a copiei actului
de constatare, fapt care a exclus posibilitatea sa de a depune contestația în
termen. Iar, Curtea de Apel Chișinău a aplicat eronat prevederile legale.
Or, litigiului îi sunt aplicabile prevederile art. 116 al Codului de
procedură civilă, întrucât art. 65 al Codului administrativ, reglementează
repunerea în termen doar în fața autorității publice.
Mai mult, Curtea de Apel Chișinău a examinat cererea de repunere în
termen în lipsa participanților la proces, care nu au fost citați legal pentru a
se expune în dezbateri publice, în privința cererii de repunere în termen.
La 10 octombrie 2024, Autorității Naționale de Integritate și lui Ion
Frunze le-a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Oxana Șeptelici.
Până la data stabilită pentru examinarea cererii de recurs depuse de
Oxana Șeptelici, intimații nu au depus referințe în care să-și expună opinia
asupra argumentelor invocate de recurentă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ:
„(1) Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs,
separat de hotărîre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
Art. 242 din Codul administrativ:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de
judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea
încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”
Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ:
2
„(1) Examinînd recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una
dintre următoarele decizii:
b) respinge recursul;
(2) Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești
fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita
participanții la proces.”
Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ:
„(5) Curtea Supremă de Justiție soluționează:
b) cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de
apel.”
Art. 207 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ:
„(2) Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special cînd:
d) acțiunea a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.209”.
Art. 209 alin. (1) lit.a) și b) din Codul administrativ:
„(1) Acțiunea în contestare și acțiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de
zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la:
a) data comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data
expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia;
b) data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu
prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165 alin.(1) referitoare la
nesoluționarea în termen se aplică corespunzător.”
Art. 210 alin.(1) din Codul administrativ:
„ (1) Prevederile art.65 alin.(1)–(3) și (5) se aplică corespunzător și pentru decizia
cu privire la cererea de repunere în termen.”
Art.65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„(1) Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un
termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant
legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.
(2) Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea
impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care
aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.”
Art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„(1) Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios
administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu
bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.
(2) Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și nu își
îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-credință răspunde potrivit legii pentru
prejudiciile materiale și morale cauzate.”
Art. 32 lit. a) și e) din Legea cu privire la Autoritatea Națională de
Integritate nr.132 din 17 iunie 2016:
„Persoana supusă controlului averii și al intereselor personale are dreptul:
3
a) să fie informată despre inițierea controlului prevăzut la art. 33;
e) să conteste, în condițiile legii, procesul-verbal menționat la art. 27 alin. (8) și
actul de constatare emis de către inspectorul de integritate.”
Art. 33 alin.(4) din Legea cu privire la Autoritatea Națională de
Integritate nr.132 din 17 iunie 2016::
„(4) Controlul averii și al intereselor personale se extinde asupra membrilor de
familie, părinților/socrilor și copiilor majori ai persoanei supuse controlului. Dacă
persoana supusă controlului se află în concubinaj cu o altă persoană, verificarea se
va extinde și asupra averii acestei persoane.”
Art. 34 alin. (1) și (2) din Legea cu privire la Autoritatea Națională de
Integritate nr.132 din 17 iunie 2016:
„(1) Dacă inspectorul de integritate constată că averea și interesele personale nu au
fost declarate în mod corespunzător sau că între averea dobândită în timpul
exercitării mandatelor, a funcției publice sau de demnitate publică și veniturile
obținute și cheltuielile realizate în aceeași perioadă există o diferență substanțială,
acesta emite un act prin care constată încălcarea regimului juridic al declarării averii
și intereselor personale, aplică sancțiunea contravențională și alte măsuri prevăzute
de lege.
(2) Dacă nu constată una dintre situațiile prevăzute la alin. (1), inspectorul de
integritate emite un act privind lipsa încălcării regimului juridic al declarării averii
și intereselor personale.”
Art. 36 alin. (1) din Legea cu privire la Autoritatea Națională de
Integritate nr.132 din 17 iunie 2016:
„(1) Actele de constatare menționate la art. 34 alin. (1) și (2) pot fi contestate la
Curtea de Apel Chișinău, în termen de 30 de zile de la emitere, de către persoana
supusă controlului, de către autorul sesizării sau de către persoanele menționate la
art. 33 alin. (4) și (5), afectate nemijlocit de acesta.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție conchide că Oxana Șeptelici s-a conformat
dispozițiilor art.242 al Codului administrativ, indicat la pct.13, și a depus în
termen recursul la data de 20 septembrie 2024, în condițiile în care copia
încheierii din 02 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, i-a fost
notificată, prin e-mail, la 06 septembrie 2024 (f.d.68).
Studiind materialele dosarului, precum și argumentele recurentei
invocate în cererea de recurs Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că recursul urmează a fi respins din următoarele motive.
Astfel, din cererea de chemare în judecată rezultă că Oxana Șeptelici
contestă actul de constatare nr.425/15 din 29 decembrie 2021, emis de
Autoritatea Națională de Integritate, prin care s-a constatat încălcarea
regimului juridic al declarării averii și intereselor personale de către dl Ion
Frunze, funcționar public în cadrul Serviciului Fiscal de Stat, manifestată
4
prin nedeclararea în modul corespunzător a averii, în circumstanțele descrise
în prezentul act.
S-a constatat existența diferenței substanțiale, în mărime de 500.049,31
MDL la data de 07 noiembrie 2016, între averea dobândită și veniturile
obținute de către dl Ion Frunze funcționar public în cadrul Serviciului Fiscal
de Stat și soția acestuia, pe parcursul deținerii calității de subiect al declarării
averii și intereselor personale, precum și caracterul nejustificat al deținerii
acestei averi;
S-a transmis cauza în instanța de judecată competentă spre examinare
în vederea dispunerii confiscării averii nejustificate în cuantumul diferenței
substanțiale constatate.
S-a decăzut dl Ion Frunze din dreptul de a exercita o funcție publică sau
de demnitate publică, cu excepția funcțiilor eligibile, pe o perioadă de 3 (trei)
ani din data la care averea dlui Ion Frunze va fi constatată, în totalitate sau
în parte, ca fiind nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
S-a înscris dl Ion Frunze în Registrul de stat al persoanelor care au
interdicție de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică, de la data
eliberării sau destituirii din funcție sau din data la care averea dlui Ion Frunze
va fi constatată în totalitate sau în parte, ca fiind nejustificată, printr-o
hotărâre judecătorească definitivă.
S-a notificat dl Ion Frunze despre obligativitatea depunerii declarațiilor
rectificate în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a actului de
constatare.
S-a adus la cunoștința dlui Ion Frunze actul de constatare și s-a informat
despre dreptul de a-1 contesta, în termen de 30 zile de la emitere, în condițiile
art. 36 alin. (1) din Legea nr. 132/2016, la Curtea de Apel Chișinău
(f.d.24-35).
Aici, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează
că, în contextul contenciosului administrativ, termenul de 30 de zile este un
termen special, de prescripție procedurală. Acest termen este reglementat în
mod specific, de legea specială pentru contestarea actelor emise de
Autoritatea Națională de Integritate, având ca scop asigurarea celerității și
certitudinii în soluționarea litigiilor. Aceasta este o perioadă în care
rapiditatea și eficiența soluționării disputelor sunt esențiale, dat fiind
impactul direct asupra procesului democratic.
Așadar, art. 36 alin. (1) din Legea cu privire la Autoritatea Națională
de Integritate nr.132 din 17 iunie 2016, stabilește că termenul general de
contestare a actelor de constatare este de 30 de zile de la emitere și începe
din ziua următoare celei în care a fost adoptat actul.
Instanța de recurs relevă că termenul de 30 de zile este unul imperativ
și peremptoriu, ceea ce înseamnă că, odată depășit, dreptul reclamantului de
5
a acționa în justiție pentru a contesta un act administrativ emis de Autoritatea
Națională de Integritate încetează, iar acțiunea sa va fi considerată
inadmisibilă. Acest lucru înseamnă că instanța nu va mai examina pe fond
cauza, fiind nevoită să declare inadmisibilitatea acțiunii pentru nerespectarea
termenului procedural.
În contenciosul administrativ, respectarea termenelor procedurali este
esențială. Termenele sunt stabilite pentru a asigura stabilitatea și
predictibilitatea procesului. Așadar, nerespectarea termenului de 30 de zile
atrage inadmisibilitatea acțiunii.
În acest context, instanța de recurs evidențiază consecințele juridice
ale nerespectării acestui termen:
− Inadmisibilitatea acțiunii, unde instanța declară acțiunea inadmisibilă
fără a intra în fondul cauzei, ceea ce împiedică o soluționare pe merit a
litigiului.
− Pierderea dreptului de a contesta, ceea ce presupune că reclamantul
pierde dreptul de a contesta actul administrativ, care face obiectul litigiului,
fără posibilitatea de a obține o soluție favorabilă în justiție.
De altfel, instanța de recurs notează că termenul de înaintare a acțiunii
în contencios administrativ poate fi restabilit dacă persoanele îndreptățite
prezintă probe veridice, ce ar confirma imposibilitatea depunerii acesteia în
termen.
Astfel, reieșind din coroborarea dispozițiilor art. 210 și 65 ale Codului
administrativ, indicate la pct.18-19, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție relevă că în accepțiunea argumentului Oxanei Șeptelici, dânsa a
aflat despre actul contestat la 13 iunie 2024, respectiv a depus acțiunea cu
privire la anularea actului de constatare al Autorității Naționale de Integritate
nr. 425 din 29 decembrie 2021, dar abia la 12 iulie 2024, adică peste termenul
de 15 zile stabilit de prevederile art. 65 alin. (2) din Codul administrativ și
nu a justificat în acest sens omiterea termenului în interiorul căruia era în
drept de a solicita repunerea în termen.
Or, având în vedere faptul că, prin prisma dispozițiilor art. 65 alin. (2)
al Codului administrativ, odată cu înlăturarea impedimentului – aducerea la
cunoștința reclamantei despre existența actului de constatare al Autorității
Naționale de Integritate nr. 425 din 29 decembrie 2021, care s-a realizat la
data de 13 iunie 2024, ultima urma să depună cererea de chemare în judecată
cu solicitarea de repunere în termen cel târziu la data de 28 iunie 2024 (zi
lucrătoare de vineri), însă cererea a fost depusă abia la 12 iulie 2024, mult
prea târziu.
Subsecvent, instanța de recurs cataloghează ca nefondat argumentul
Oxanei Șeptelici, invocate în susținerea cererii de repunere în termenul de
înaintare a acțiunii în contencios administrativ precum că s-a încadrat în
6
termenul stabilit de prevederile art. 116 alin. (4) din Codul de procedură
civilă, or, dispozițiile Codului de procedură civilă, se aplică procedurilor
civile în ordine generală, nefiind incidente cauzelor de contencios
administrativ, cărora li se aplică prevederile speciale stabilite prin Codul
administrativ.
Astfel, Oxana Șeptelici a avut obligația de a depune diligență, având
posibilitatea de a-și valorifica dreptul privind depunerea unei cereri de
repunere în termen în interiorul termenului stipulat de art. 65 alin. (2) al
Codului administrativ, în situația în care pretinde că a aflat despre actul
contestat la data de 13 iunie 2024.
De altfel, din considerentele enunțate, instanța de recurs respinge
argumentele recurentei precum că art. 65 al Codului administrativ,
reglementează repunerea în termen doar în fața autorității publice, nu și în
fața instanței de judecată. Or, art. 210 alin.(1) din Codul administrativ,
stipulează expres că prevederile art.65 alin.(1)–(3) și (5) al Codului
administrative, se aplică corespunzător și în cazul repunerii în termenul de
înaintare a acțiunii în contencios administrativ.
De asemenea, desconsideră și argumentul că Curtea de Apel Chișinău
a examinat cererea de repunere în termen în lipsa participanților la proces,
care nu au fost citați legal pentru a se expune în dezbateri publice, în privința
cererii de repunere în termen. Or, prevederile art.210 în coroborare cu art.65
din Codul administrativ nu reglementează examinarea cererii de repunere în
termen în ședință de judecată, cu comunicarea locului, datei și orei ședinței
participanților la proces, după cum este stipulat la art.116 din Codul de
procedură civilă. Codul administrativ prevede pentru astfel de situații
procedura scrisă.
Cu titlu subsidiar, instanța de recurs notează că, termenele de
prescripție se referă la termenele de apărare a drepturilor și a intereselor
protejate de lege. Din această perspectivă ele sunt abordate ca intervale de
timp conferite pentru adresarea în instanța de judecată cu cereri de apărare
sau exercitare forțată a drepturilor sau a intereselor legitime ale persoanelor
ce sesizează instanța. Stabilirea termenelor de prescripție este îndreptată spre
asigurarea funcționării normale a circuitului de drept. Scopul acestei
instituții juridice rezidă în menținerea stabilității ordinii de drept – status quo.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că dreptul la un
proces echitabil în fața unui tribunal, garantat prin articolul 6 din Convenție,
trebuie să fie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță
preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al Statelor
contractante. Unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului
este principiul securității raporturilor juridice. Curtea a apreciat că
reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate
pentru a promova o acțiune/cale de atac urmărește să asigure o bună
7
administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității
juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca
aceste reguli să fie aplicate.
Respectiv, având în vedere că reclamanta nu a respectat termenul în
interiorul căruia urma să-și revendice dreptul presupus încălcat, instanța de
apel corect a respins cererea cu privire la repunerea în termen și a declarat
inadmisibilă acțiunea înaintată.
Așadar, relevând dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Codul
administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide
că, Oxana Șeptelici nu a depus diligența necesară în vederea înaintării cererii
de repunere în termenul de înaintare a acțiunii în contencios administrativ în
condițiile impuse de art. 65 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, deși la
13 iunie 2024 a aflat despre existența actului de constatare al Autorității
Naționale de Integritate nr. 425 din 29 decembrie 2021.
Așadar, având în vedere cele expuse, instanța de recurs conchide că
Curtea de Apel Chișinău just a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios
administrativ înaintată de Oxana Șeptelici împotriva Autorității Naționale de
Integritate, terț Ion Frunze, cu privire la anularea actului administrativ
individual defavorabil, în temeiul art. 207 alin. (2) lit. d) din Codul
administrativ.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 243 alin. (1) lit. b)
din Codul administrativ.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul depus de Oxana Șeptelici, împotriva încheierii din
02 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
Decizie este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
8