3ra-411/24 — contestarea actului administrativ

3ra-411/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Inna Soțchi în

interesele lui Ion Frunze,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Ion Frunze împotriva Autorității Naționale de Integritate

privind contestarea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva hotărârii din 4 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău

(Dosarul nr. 3ra-411/24

NR. PIGD 2-22012429-01-3ra-15052024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de

casare a ei.

Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Braga, V. Negru,

11 decembrie 2024

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de

avocatul Inna Soțchi în interesele lui Ion Frunze

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Ion Malanciuc, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

administrativ împotriva Autoritatea Națională de Integritate, solicitând

anularea Actului de constatare nr.425/15 din 29 decembrie 2021.

a inițiat controlul privind declarațiile de avere și interese în privința sa la data

de 18 octombrie 2019, pentru perioada 08 iulie 2013 – 18 octombrie 2019.

Legea nr. 1264 din 19 iulie 2002 privind declararea și controlul veniturilor și

al proprietății persoanelor cu funcție de demnitate publică, judecătorilor,

procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de conducere.

Iar în temeiul art. 11 alin. (5) al Legii nr. 1264/2002, termenul de prescripție

în vederea verificării declarațiilor de avere și interese nu poate depăși un an

din momentul în care declarația de avere și interese a fost recepționată de către

Comisia Națională de Integritate.

privința lui Ion Frunze a fost inițiat la 18 octombrie 2019, iar din momentul în

care inspectorul de integritate a recepționat declarațiile de avere și interese

depuse de către Ion Frunze pentru perioada 08 iulie 2013, 31 martie 2014, 31

martie 2015, 31 martie 2016 s-a prescris termenul de un an, termen în care

inspectorul de integritate era în drept să verifice declarațiile respective.

pentru perioada referință sunt prescrise în temeiul art. 11 alin. (5) Legea nr.

1264/2002, iar inspectorul de integritate nu era în drept să inițieze control

pentru perioada respectivă în privința lui Ion Frunze.

urma verificării modificărilor patrimoniale în privința lui Ion Frunze pentru

perioada de referință 08 iulie 2013 – 18 octombrie 2019 a constatat o presupusă

diferență substanțială la data de 07 noiembrie 2016 în sumă de 500 049,31

MDL.

1

indicat pentru perioada de referință 08 iulie 2013 – 18 octombrie 2019, la

secțiunea venituri suma de 3 058 792.19 lei și la secțiunea avere/ cheltuieli a

indicat suma de 3 015 392,54 MDL, în rezultat a obținut o presupusă diferență

substanțială în mărime de 500 049, 31 MDL.

integritate, vor scădea din 3 058 792.19 MDL (indicată la secțiunea de

venituri), 3 015 392,54 MDL (indicată la secțiunea de cheltuieli). Astfel, obține

următorul rezultat 3 058 792,19 MDL - 3 015 392,54 MDL = 43 399,65 MDL.

MDL, prin urmare calculele efectuate de inspectorul de integritate, sunt

eronate.

integritate în mărime de 500 049,31 MDL, este eronată, iar suma pe care de

fapt ar fi trebuit să fie indicată în actul de constatare este de 43 399,65 MDL.

modificărilor prin Legea nr. 130 din 07 octombrie 2021) diferența substanțială

- este diferența ce depășește 20 de salarii medii lunare pe economie între averea

dobândită și veniturile obținute de către subiectul declarării împreună cu

familia.

mediu pe economie pentru anul 2016 a fost de 5300 MDL.

venituri și cheltuieli va depăși suma de 106 000 MDL.

MDL, prin urmare nu poate fi considerată ca fiind o diferență substanțială.

de inspectorul de integritate, nu se mai regăsește pretinsa situație de diferență

substanțială în mărime de 500 049,31 MDL, dat fiind faptul că a indicat date

eronate, care nu corespund realității.

activat în sectorul privat, inclusiv în Federația Rusă, RFG, SUA și o parte din

bani pe care i-a acumulat în acea perioadă îi trimitea acasă.

i-a declarat la serviciul vamal, serviciul fiscal, deoarece suma deținută nu

depășea 500 000 MDL și în acel moment nu era subiect al declarării averii și

intereselor personale, potrivit art. 2267 alin. (1) Cod fiscal.

2

mijloace financiare ce nu depășesc suma de 500 000 MDL nu trebuie să îi

declare.

- 2011 a acumulat mijloace financiare în numerar care nu au depășit suma de

500 000 MDL, iar, în temeiul prevederilor art. 2267 alin. (1) Cod fiscal, Frunze

Ion era în drept să nu-i declare.

Ion Frunze trebuie să justifice proveniența licită a mijloacelor financiare pe

care le-a acumulat în perioada anilor 2005 - 2011, or prevederile Codul fiscal

art. 2267 alin. (1) nu prevedea această obligație în situația în care suma nu

depășește suma de 500 000 MDL.

acea perioadă deținea mijloacele financiare în mărime de 500 000 MDL,

întrucât controlul este efectuat pentru altă perioadă de referință.

acumulat în perioada anilor 2005 - 2011 ce nu depășeau suma de 500 000

MDL, Ion Frunze a prezentat inspectorului de integritate permisele de ședere,

care confirmă faptul că în acea perioadă a activat în străinătate.

precum că economiile acumulate de către Ion Frunze în anii 2005 - 2011 au

fost cheltuite de către Ion Frunze și soția acestuia, în legătură cu procurarea

unui apartament în 2001, în mun. Chișinău, în valoare de 279 000 MDL,

procurarea unui teren agricol în 2003 în sumă de 3000 MDL.

căsătorit, acesta sa căsătorit abia în 2006, iar în anul 2001 Ion Frunze nu

dispunea de economiile acumulate ulterior în anii 2005 - 2011, prin urmare

argumentele inspectorului de integritate nu corespund realității și sunt lipsite

de logică și de suport factologic.

constata date și fapte exacte fără a crea incertitudini. Mai mult decât atât,

consideră că inspectorul de integritate și-a depășit cu mult atribuțiile

prezentând punctul de vedere inclusiv și asupra averii lui Ion Frunze a anilor

2001 - 2012, ani care nu sunt incluși în controlul de referință.

avere și interese depusă de Ion Frunze pentru anul 2018, lipsește mențiunea

privind venitul în sumă de 169 000 MDL, obținut la 25 mai 2018, din

rambursarea împrumutului acordat în calitate de fondator al SRL „Orcarrepar”.

Or, suma de 169 000 MDL nu a fost menționată în declarația de avere și

3

interese din 2018, pe motiv că Ion Frunze la unul din seminarele anuale

organizate de către ANI cu privire la procedura de depunere a declarațiilor de

avere și interese, a fost informat că, banii care au fost dați cu împrumut și

returnați ulterior nu pot constitui un venit. Or, banii declarați de Ion Frunze

care au fost ulterior împrumutați către SRL „Orcarrepar" și apoi returnați

parțial, nu pot constitui un venit, pe motiv că capitalul familiei sale nu s-a

mărit, iar aceștia au fost declarați anterior cu titlu de venit.

informația cu privire la 147 acțiuni presupuse a fi deținute de către soția sa în

cadrul FIIN „Moldinvest”, din motiv că aceștia nu cunoșteau până în prezent

de existența acestor acțiuni, și nu au primit careva mijloace financiare în baza

acestor acțiuni.

constatarea inspectorului de integritate, precum că Ion Frunze în Declarația de

avere și interese depusă la data de 20 martie 2017, nu a declarat informația cu

privire la faptul că acesta la 10 ianuarie 2017 a beneficiat de un împrumut în

sumă de 30 000 Euro de la mama sa, Efrosinia Tihon, și un alt împrumut de la

Șeptelici Ion în sumă de 45 000 Dolari.

interese depusă la data de 20 martie 2017, a indicat informația la capitolul

Datorii cu privire la împrumutul luat de la Efrosinia Tihon în sumă de 30 000

Euro și împrumutul luat de la Șeptelici Ion în sumă de 45 000 Dolari. La fel,

Ion Frunze a prezentat inspectorului de integritate și acte confirmative privind

faptul că atât mama sa, Efrosinia Tihon, cât și socrul, Șeptelici Ion, au lucrat

oficial peste hotarele Republicii Moldova mai mult de 10 ani.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

acțiunea înaintată de Ion Frunze împotriva Autorității Naționale de Integritate

cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil, ca fiind

neîntemeiată.

de ANI a respectat normele legale și a fost susținut de probe suficiente, iar

acțiunea reclamantului este nefondată.

dreptul de a iniția și desfășura controlul asupra averii și intereselor

reclamantului pentru perioada 08 iulie 2013 – 18 octombrie 2019, inclusiv

pentru 3 ani după încetarea funcției publice, în conformitate cu art. 32 alin. (1)

din Legea nr. 132/2016.

4

reclamantul și obținând informații din registrele publice și alte surse relevante.

averea dobândită și veniturile justificate de reclamant.

este considerată cea care depășește 20 de salarii medii lunare pe economie. În

cazul reclamantului, salariul mediu pentru anul 2016 era de 5 300 MDL, iar

diferența substanțială depășea pragul de 106 000 MDL.

prezentat probe concludente pentru justificarea acestora.

în declarațiile de avere depuse de reclamant, cum ar fi: nedeclararea unor

împrumuturi de la persoane fizice, valori eronate ale bunurilor mobile, inclusiv

autoturismele declarate, lipsa menționării celor 147 de acțiuni deținute de soția

sa în cadrul FIIN „Mold-Invest”.

subiecții declarării sunt obligați să declare toate veniturile, bunurile și

interesele personale, inclusiv cele ale membrilor familiei.

legale, reclamantul avea obligația de a prezenta documente justificative care

să demonstreze proveniența licită a veniturilor, conform art. 4 din Legea nr.

133/2016.

concluziilor ANI privind averea nejustificată.

că măsurile dispuse de ANI, incluzând confiscarea averii nejustificate și

interdicția de a ocupa funcții publice, sunt conforme cu art. 29 din Codul

administrativ. Aceste măsuri au fost considerate rezonabile și necesare pentru

prevenirea și combaterea îmbogățirii nejustificate.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

declarat recurs împotriva hotărârii din 4 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii și emiterea unei

hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă sau, în

subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare în alt complet de judecată.

5

ARGUMENTELE RECURSULUI

cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de Codul administrativ, fără

justificare legală sau notificarea participanților privind prelungirea acestuia,

ceea ce afectează valabilitatea actului administrativ contestat.

inspectorul de integritate, fără a fi contrasemnat de conducerea Autorității

Naționale de Integritate, încălcând cerințele Codului administrativ, ceea ce îl

face nul de drept.

în care termenul de prescripție era depășit, contrar prevederilor Legii nr.

1264/2002.

de avere, fără a indica metodologia de calcul utilizată. Suma reală rezultată din

calcule este nesemnificativă, fiind sub pragul legal al diferenței substanțiale.

notificată sau implicată în proces, deși drepturile sale patrimoniale sunt

afectate direct.

mod arbitrar normele aplicabile, validând un act administrativ ce conține

greșeli factuale și materiale evidente.

POZIȚIA INTIMATULUI

respingerea acestuia

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

6

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d)

sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la

rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare

pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate

de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele

și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și

se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil

în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

atestă ce copia hotărârii integrale a fost notificată recurentului și avocatului

său, în mod electronic, la 4 martie 2024, iar cererea de recurs a fost înregistrată

la 3 mai 2024, cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile

Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv

al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

7

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții

de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex

officio a erorilor de drept.

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,

deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către

Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în

mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în

cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel

Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există

aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor

argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care

este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 2451 din Codul administrativ.

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe

care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate instanței de judecată și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

8

Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu

un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale

a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură

în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,

și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Inna Soțchi în interesele lui

Ion Frunze.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

9