2ra-186/24 — Desfacerea căsătoriei, compensarea cheltuielilor de judecată.

La 16 aprilie 2019, Croitor Nicolai a depus cerere de chemare în judecată împotriva Svetlanei Croitor cu privire la desfacerea căsătoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a încheiat cu Svetlana Croitor căsătoria la *****. Din căsătorie nu au copii minori. Pe parcursul convecțiunii, conflictele au început să facă parte componentă a vieții de familie. Nu pot ajunge la un numitor comun pe toate aspectele vieții în familie.

Nu locuiește și nu duce o gospodărie comună cu pârâta de mai mulți ani, ultima având traiul separat. Sunt persoane cu caractere diametral opuse, fapt ce atestă că familia lor demult s-a destrămat și nu necesită păstrarea acesteia în continuare, respectiv urmează a fi desfăcută.

Distinct de acesta, Croitor Svetlana, împreună cu alte persoane, au efectuat acte de falsificare într-o cauză civilă, prin înșelăciune și abuz de încredere, l-au exclus de la privatizarea apartamentului, pe care ulterior pârâta la înstrăinat. Din care motiv, în prezent se află într-un litigiu cu persoane terțe, care solicită evacuarea dânsului din imobil.

Din considerentele menționate, și, având în vedere că la moment pârâta Croitor Svetlana se eschivează de la organele de drept, Croitor Nicolai rezumă că căsătoria nu mai poate fi păstrată și nici desfăcută de organele stării civile sau la notar, din care motiv s-a adresat în judecată cu prezenta acțiune.

În contextul enunțate, Croitor Nicolai solicită admiterea acțiunii și desfacerea căsătoriei încheiată cu Croitor Svetlana, la *****, la OSC ***** sub nr.***** și încasarea din contul pârâtei în beneficiul său a sumei de 40 de lei taxa de stat și 1500 de lei cheltuieli de asistență juridică. POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE: 1

Prin hotărârea din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost admisă parțial acțiunea depusă de Croitor Nicolai. A fost desfăcută căsătoria încheiată între Croitor Nicolai și Croitor Svetlana, înregistrată la *****, în Registrul actelor de stare civilă cu nr.***** de către Oficiul Stare Civilă *****. Pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei s-a încasat din contul lui Nicolai Croitor taxa de stat în mărime de 1000% u.c., ceea ce constituie 200 de lei. S-a încasat din contul Svetlanei Croitor în beneficiul lui Nicolai Croitor suma de 40 de lei taxa de stat achitată la depunerea acțiunii. În rest, acțiunea depusă de Croitor Nicolai a fost respinsă ca neîntemeiată. EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:

La 17 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Croitor Svetlana, reprezentată de avocatul Răileanu Petru, a depus apel (nemotivat), iar la 11 mai 2022, a prezentat motivarea apelului, solicitând casarea integrală a hotărârii din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu remiterea cauzei spre rejudecare. POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:

Prin decizia din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat de Svetlana Croitor și menținută hotărârea din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au motivat soluțiile prin faptul că viața în comun de mai departe a părților în litigiu este imposibilă. Părțile nu au solicitat acordarea unui termen de împăcare și sub acest aspect pretenția înaintată de Croitor Nicolai cu privire la desfacerea căsătoriei pe cale judecătorească a fost considerată întemeiată. Or, acțiunea de desfacere a căsătoriei urmează să fie admisă doar în cazul în care instanța judecătorească constată că viața în comun de mai departe a soților și menținerea familiei, au devenit imposibile, ceea ce la caz, se atestă.

Totodată, instanțele de judecată au remarcat că în cadrul examinării cauzei nu au fost stabilite temeiuri care ar face posibilă continuarea conviețuirii soților și păstrarea familiei sau cel puțin necesitatea stabilirii părților a unui termen de împăcare. Or, căsătoria se întemeiază pe consimțirea liberă a soților, pe grija și afecțiune reciprocă, iar la caz, relațiile matrimoniale dintre soți au încetat definitiv, reieșind din situația că soții locuiesc separat. 2

Instanța de apel nu a reținut alegațiile Svetlanei Croitor precum că instanța de fond pripit a dispus desfacerea căsătoriei, întrucât din materialele cauzei cert se constată că relațiile matrimoniale dintre soții Croitor Nicolai și Croitor Svetlana s-au deteriorat, astfel că nu mai există posibilitatea reluării relațiilor de familie.

Instanța de apel a considerat irelevante și alegațiile apelantei precum că instanța de fond a examinat cauza în lipsa dânsei, despre care nu a cunoscut, menționând că prima instanță a respectat prevederile art.100 alin.(1), art.102 alin.(1), (3), art.105 alin.(1), art.108 alin.(1) CPC, citând pârâta Svetlana Croitor prin publicarea anunțului în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, din motiv că citațiile expediate la adresa de domiciliu a pârâtei, erau returnate Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar alte date de contact ale ultimei, reclamantul Croitor Nicolai, nu le cunoștea. Afară de aceasta, Croitor Svetlana, în procesul dat de judecată, a fost reprezentată de avocatul asigurat de stat, Răileanu Petru în baza deciziei nr.1555/ACC din 27 iulie 2021 a Oficiului Teritorial Chișinău al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantat de Stat privind acordarea asistenți juridice calificate garantate de stat și mandatului avocațial seria MA nr.1635962 din 01 septembrie 2021, care la 27 octombrie 2021 a prezentat referință la acțiunea depusă de Croitor Nicolai, în care și-a expus opinia vis-a-vis de pretențiile înaintate de către ultimul.

Instanța de apel a concluzionat că prima instanță a respectat procedura de citare legală a participanților la proces, fapt ce rezultă din materialele dosarului.

Cât privește cheltuielile de judecată, instanțele de judecată cu trimitere la art.94 CPC, au reținut că la depunerea acțiunii reclamantul Croitor Nicolai a achitat taxa de stat în mărime de 40 de lei, fapt ce se confirmă prin bonul de plată (f.d.2-3), și ținând cont de faptul că pretenția reclamantului cu privire la desfacere a căsătoriei a fost admisă, s-a concluzionat să fie încasată din contul Svetlanei Croitor în beneficiul lui Nicolai Croitor suma de 40 de lei cheltuieli pentru achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii.

În același timp, cu trimitere la art.96 alin.(1) și alin.(11) CPC, instanțele de judecată au considerat neîntemeiată pretenția lui Croitor Nicolai cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1500 de lei, întrucât nu au fost prezentate probe în acest sens, Or, la caz nu a fost prezentat un mandat avocațial din care să rezulte faptul reprezentării reclamantului Croitor Nicolae de către un apărător în cadrul procesului dat de judecată. 3

La 12 februarie 2024, prin intermediul poștei electronice, Croitor Svetlana, reprezentată de avocatul Răileanu Petru a declarat recurs împotriva deciziei instanței, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea recursului Croitor Svetlana a menționat că cauza a fost examinată în prima instanță în absența sa, fiind în imposibilitate de a prezenta obiecții față de pretențiile intimatului/reclamant Croitor Nicolae.

Afară de aceasta, examinarea cauzelor de divorț se examinează cu participarea ambilor soți. Instanțele de judecată nu trebuie să admită cazuri de pronunțare pripită a hotărârilor de desfacere a căsătoriei, dimpotrivă clarifica toate aspectele relațiilor dintre soți, motivele de desfacere a căsătoriei, cauzele adevărate ale neînțelegerilor dintre soți. Acțiunea de desfacere a căsătoriei urmează să fie admisă doar în cazul în care instanța judecătorească constată că viața în comun de mai departe a soților și menținerea familiei au devenit imposibile. Faptul că soții nu s-au împăcat în termenul fixat de instanța judecătorească, precum și recunoașterea de către pârât a acțiunii, nu servește temei pentru admiterea acțiunii de desfacere a căsătoriei. De asemenea, neînțelegerea temporară în familie și conflictele între soți condiționate de cauze întâmplătoare, precum și nedorința unui sau a ambilor soți de a prelungi căsătoria, fără prezentarea argumentelor convingătoare, nu pot constitui suficient motiv pentru desfacerea căsătoriei.

Totodată, reprezentantul recurentei a menționat că a luat cunoștință cu decizia instanței de apel la 12 decembrie 2023.

În drept, Croitor Svetlana, reprezentată de avocatul Răileanu Petru și-a întemeiat recursul pe prevederile art.432 alin.(1) lit.a) CPC, potrivit cărora recursul este admis dacă: interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.

La 02 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție, întru respectarea dreptului părților la un proces echitabil, a expediat în adresa intimatului Croitor Nicolai copia recursului declarat de Croitor Svetlana, cu informarea, în corespundere cu prevederile art.439 și 186 din Codul de procedură civilă, despre necesitatea prezentării obligatorii a referinței timp 4 de o lună, iar la depășirea acestui termen vot fi decăzut din dreptul de a o prezenta, dacă legea nu prevede altfel, iar cauza va fi examinată în baza materialelor anexate la dosar, cu toate acestea, ultimul nu și-a valorificat acest drept procedural în termenul stabilit de instanța de recurs, și nu a depus referință (f.d.138, 139). LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:

Articolul 433 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă statuează că: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434.

Articolul 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă prevede că: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Articolul 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă indică că: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Articolul 110 din Codul de procedură civilă stipulează că: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Articolul 111 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă prevede că: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Articolul 113 din Codul de procedură relevă că: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.” 5

Articolul 389 alin.(4) din Codul de procedură civilă învederează că: „(4) Decizia integrală se întocmește în termen de 45 de zile lucrătoare de la pronunțarea dispozitivului deciziei și se publică pe pagina web a instanței judecătorești.”

Articolul 56 alin.(3) din Codul de procedură civilă menționează că: „(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Articolul 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă statuează că: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.”

Articolul 75 alin.(1) și (4) din Codul de procedură civilă indică că: „(1) În proces civil, persoanele fizice își pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat. (4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”

Articolul 10 alin.(1) din Codul de procedură civilă prevede că: „(1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.” MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS:

Completul de judecată remarcă că potrivit art.434 din Codul de procedură civilă termenul de declarare a recursului de 2 luni, de la data comunicării deciziei integrale dacă legea nu prevede altfel, este un termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Din materialele dosarului rezultă că la 06 octombrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată, în ședință publică, cu participarea reprezentantului recurentei/apelante Croitor Svetlana, avocatul Răileanu Petru.

În cadrul ședinței din 06 octombrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a explicat participanților prezenți la ședință, procedura și termenul de atac a deciziei pronunțate la data respectivă.

După cum rezultă din art.389 alin.(4) din Codul de procedură civilă precitat supra, decizia integrală a instanței de apel se întocmește în 6 termen de 45 de zile lucrătoare, de la pronunțarea dispozitivului deciziei, și se publică pe pagina web a instanței judecătorești.

Potrivit informației de pe Portalul Național al Instanțelor Judecătorești, la 22 noiembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a publicat pe pagina sa web: cac.instante.justice.md, decizia integrală pronunțată la 06 octombrie 2022.

Totodată, din scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexată la dosar rezultă că, la 22 noiembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău expediat în adresa Svetlanei Croitor copia deciziei integrale din 06 octombrie 2002, însă se constată că actul judecătoresc respectiv a fost expediat la o adresă greșită, în loc de adresa corectă care se regăsește în actele cauzei: ***** (f.d.8, 70, 78, 98), s-a trimis la una greșită: ***** (f.d.118).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Croitor Svetlana, reprezentată de avocatul Răileanu Petru, la 12 februarie 2024 a declarat recurs împotriva deciziei din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

În contextul enunțat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că cererea de recurs a fost depusă de Croitor Svetlana, reprezentată de avocatul Răileanu Petru cu omiterea evidentă a termenului de 2 luni de declarare a recursului prevăzut la art.434 CPC, care este un termen de decădere din drepturi și nesusceptibil restabilirii de către instanța de recurs, ceea ce condiționează declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

Completul de judecată apreciază ca fiind declarativ argumentul reprezentantului recurentei precum că a luat cunoștință cu decizia instanței de apel la 12 decembrie 2023, fără a justifica de ce tocmai aproximativ peste 12 luni s-a informat de conținutul respectivului act judecătoresc contestat și care a fost motivul care l-a împiedicat să o facă mai înainte, în contextul în care dispozițiile art.434 din Codul de procedură civilă cert și imperativ statuează că termenul de declarare a recursului este de 2 luni, de la data comunicării deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel, și este un termen de decădere și nu poate fi restabilit, și luând în calcul situația că avocatul Răileanu Petru a participat personal la ședința din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, când s-a pronunțat dispozitivul deciziei contestate.

Faptul că reprezentantul recurentei, avocatul Petru Răileanu a luat cunoștință cu actul judecătoresc contestat la 12 decembrie 2023 după cum dânsul invocă, nu constituie o explicație suficient de plauzibilă de ce nu a făcut-o mai devreme, în situația în care cunoștea despre adoptarea deciziei chiar din ziua pronunțării, participând personal la ședința instanței de apel din 06 octombrie 2022, prin urmare, trebuia să se informeze de motivele care au dus la adoptarea acesteia în termeni rezonabili.

Deși, la dosar, nu se atestă dovezi când recurenta Svetlana Croitor și reprezentantul acesteia, avocatul Răileanu Petru au luat cunoștință de decizia integrală (motivată) a instanței de apel din 06 octombrie 2022, totuși nu justifică în niciun fel faptul adresării lor cu recurs abia la 12 februarie 2024. Or, fiind cei interesați de soluționarea justă a cauzei, trebuiau 7 să depună maximă diligență și să se intereseze de soarta dosarului respectiv pentru a nu omite termenul de atac prevăzut la art.434 CPC, în situația în care reprezentatul recurentei a fost prezent la ședința instanței de apel când s-a pronunțat dispozitivul deciziei, și, având în vedere că încă la data de 22 noiembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău, în conformitate cu prevederile art.389 alin.(4) CPC, a publicat decizia contestată pe pagina sa web, informația accesibilă publicului larg. Or, culpa reprezentantului, care a fost prezent la ședința instanței de apel din 06 octombrie 2022, (când s-a pronunțat dispozitivul deciziei contestate), care nu s-a interesat ulterior acestei dăți de soarta dosarului respectiv, pentru a nu omite termenul de atac, este echivalentă culpei părții.

Completul de judecată constatat că omiterea efectuării actului de procedură (depunerea recursului) în interiorul termenului legal prevăzut la art.434 CPC, se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al recurentei Croitor Svetlana și al reprezentantului acesteia, avocatul Răileanu Petru, care urmau să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă la folosirea cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale. Or, admiterea spre examinare a unui recurs depus peste termenul legal prevăzut la art.434 CPC, care este unul de decădere, poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din CțEDO.

În susținerea opiniei enunțate, Completul de judecată remarcă hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în speța Ponomaryov contra Ucrainei din 03 aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie 2008, potrivit căreia deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

La acest aspect se reține și jurisprudența CEDO (cauza Bodiu v. Republica Moldova, cererea nr.7516/10, hotărârea din 18 iunie 2019), unde Curtea a notat că sistemele legale a diferitor state membre prevăd posibilitatea extinderii termenului limită, în cazul în care există motive valabile în acest sens. În același timp, dacă termenul limită pentru un recurs este extins după o perioadă considerabilă de timp și pentru motive care nu par să fie persuasive, această decizie poate încălca principiul securității raporturilor juridice. Curtea a recunoscut că este în primul rând la discreția instanțelor naționale să decidă în privința extinderii termenului limită pentru declararea unui recurs, însă această discreție nu este nelimitată. Instanțelor li se cere să aducă motive. Unul din motive poate fi, de exemplu, omisiunea autorităților de a informa părțile despre decizia adoptată în privința cauzelor acestora. Chiar atunci, totuși, posibilitatea extinderii nu poate fi nelimitată, din moment ce părțile trebuie să i-a măsuri în intervale rezonabile de timp 8 pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc. În fiecare caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele privind extinderea termenului limită pentru recurs poate să justifice ingerința în principiul res judicata, în special dacă legislația națională nu limitează discreția fie în ceea ce privește timpul sau motivele pentru extinderea termenului limită. Curtea a notat că H. în cererea sa de recurs nu a explicat ce l-a împiedicat să afle despre decizie mai devreme, sau mențiunea dacă a încercat să afle despre progresul procedurilor în apel inițiate de el. În aceste circumstanțe, Curtea a considerat că prin admiterea recursului lui H. după scurgerea unei perioade considerabile de timp și în absența vreunei explicații plauzibile de ce nu a făcut-o mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie definitivă și executorie și astfel a constituit res judecata.

La fel, este relevantă jurisprudența CțEDO (Bacev vs. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei; Kemp vs. Luxemburg; Diaz Ochoa vs Spania) în care s-a reiterat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recursul împotriva deciziei instanței de apel a fost depus cu omiterea evidentă a termenului legal prevăzut la art.434 CPC, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a considera recursul declarat de Catruc Andrei și Catruc Ludmila drept inadmisibil.

În conformitate cu art.433 alin.(1) lit.b) și 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă,