2ra-186/24 — desfacerea casatoriei, compensarea cheltuielilor de judecata.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- desfacerea casatoriei, compensarea cheltuielilor de judecata.
- Temei legal
- recursul depus cu omiterea termenului de declarare prevazut la art.434 CPC.
2ra-186/24 — desfacerea casatoriei, compensarea cheltuielilor de judecata. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Croitor Svetlana,
reprezentată de avocatul Răileanu Petru,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Croitor Nicolai împotriva Svetlanei Croitor cu privire la desfacerea
căsătoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
prin care s-a respins apelul declarat de Croitor Svetlana și menținută
hotărârea din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
(Dosarul nr. 2ra-186/24
NR.PIGD 2-19092327-01-2ra-21022024)
Recursul considerat inadmisibil din motiv că a fost depus cu omiterea termenului de
declarare prevăzut la art.434 CPC.
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: C. Roșca)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, L. Pruteanu, M. Anton)
16 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de
Croitor Svetlana, reprezentată de avocatul Răileanu Petru,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La 16 aprilie 2019, Croitor Nicolai a depus cerere de chemare
în judecată împotriva Svetlanei Croitor cu privire la desfacerea căsătoriei și
compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a încheiat cu
Svetlana Croitor căsătoria la *****. Din căsătorie nu au copii minori. Pe
parcursul convecțiunii, conflictele au început să facă parte componentă a
vieții de familie. Nu pot ajunge la un numitor comun pe toate aspectele vieții
în familie.
Nu locuiește și nu duce o gospodărie comună cu pârâta de mai
mulți ani, ultima având traiul separat. Sunt persoane cu caractere diametral
opuse, fapt ce atestă că familia lor demult s-a destrămat și nu necesită
păstrarea acesteia în continuare, respectiv urmează a fi desfăcută.
Distinct de acesta, Croitor Svetlana, împreună cu alte persoane,
au efectuat acte de falsificare într-o cauză civilă, prin înșelăciune și abuz de
încredere, l-au exclus de la privatizarea apartamentului, pe care ulterior
pârâta la înstrăinat. Din care motiv, în prezent se află într-un litigiu cu
persoane terțe, care solicită evacuarea dânsului din imobil.
Din considerentele menționate, și, având în vedere că la moment
pârâta Croitor Svetlana se eschivează de la organele de drept, Croitor Nicolai
rezumă că căsătoria nu mai poate fi păstrată și nici desfăcută de organele
stării civile sau la notar, din care motiv s-a adresat în judecată cu prezenta
acțiune.
În contextul enunțate, Croitor Nicolai solicită admiterea acțiunii
și desfacerea căsătoriei încheiată cu Croitor Svetlana, la *****, la OSC
***** sub nr.***** și încasarea din contul pârâtei în beneficiul său a sumei
de 40 de lei taxa de stat și 1500 de lei cheltuieli de asistență juridică.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:
1
Prin hotărârea din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru a fost admisă parțial acțiunea depusă de Croitor Nicolai. A fost
desfăcută căsătoria încheiată între Croitor Nicolai și Croitor Svetlana,
înregistrată la *****, în Registrul actelor de stare civilă cu nr.***** de către
Oficiul Stare Civilă *****. Pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei s-a
încasat din contul lui Nicolai Croitor taxa de stat în mărime de 1000% u.c.,
ceea ce constituie 200 de lei. S-a încasat din contul Svetlanei Croitor în
beneficiul lui Nicolai Croitor suma de 40 de lei taxa de stat achitată la
depunerea acțiunii. În rest, acțiunea depusă de Croitor Nicolai a fost respinsă
ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:
La 17 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal,
Croitor Svetlana, reprezentată de avocatul Răileanu Petru, a depus apel
(nemotivat), iar la 11 mai 2022, a prezentat motivarea apelului, solicitând
casarea integrală a hotărârii din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, cu remiterea cauzei spre rejudecare.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:
Prin decizia din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău
s-a respins apelul declarat de Svetlana Croitor și menținută hotărârea din
28 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Instanțele de judecată ierarhic inferioare au motivat soluțiile
prin faptul că viața în comun de mai departe a părților în litigiu este
imposibilă. Părțile nu au solicitat acordarea unui termen de împăcare și sub
acest aspect pretenția înaintată de Croitor Nicolai cu privire la desfacerea
căsătoriei pe cale judecătorească a fost considerată întemeiată. Or, acțiunea
de desfacere a căsătoriei urmează să fie admisă doar în cazul în care instanța
judecătorească constată că viața în comun de mai departe a soților și
menținerea familiei, au devenit imposibile, ceea ce la caz, se atestă.
Totodată, instanțele de judecată au remarcat că în cadrul
examinării cauzei nu au fost stabilite temeiuri care ar face posibilă
continuarea conviețuirii soților și păstrarea familiei sau cel puțin
necesitatea stabilirii părților a unui termen de împăcare. Or, căsătoria se
întemeiază pe consimțirea liberă a soților, pe grija și afecțiune reciprocă,
iar la caz, relațiile matrimoniale dintre soți au încetat definitiv, reieșind din
situația că soții locuiesc separat.
2
Instanța de apel nu a reținut alegațiile Svetlanei Croitor precum
că instanța de fond pripit a dispus desfacerea căsătoriei, întrucât din
materialele cauzei cert se constată că relațiile matrimoniale dintre soții
Croitor Nicolai și Croitor Svetlana s-au deteriorat, astfel că nu mai există
posibilitatea reluării relațiilor de familie.
Instanța de apel a considerat irelevante și alegațiile apelantei
precum că instanța de fond a examinat cauza în lipsa dânsei, despre care nu
a cunoscut, menționând că prima instanță a respectat prevederile art.100
alin.(1), art.102 alin.(1), (3), art.105 alin.(1), art.108 alin.(1) CPC, citând
pârâta Svetlana Croitor prin publicarea anunțului în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, din motiv că citațiile expediate la adresa de domiciliu
a pârâtei, erau returnate Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar alte date
de contact ale ultimei, reclamantul Croitor Nicolai, nu le cunoștea. Afară
de aceasta, Croitor Svetlana, în procesul dat de judecată, a fost reprezentată
de avocatul asigurat de stat, Răileanu Petru în baza deciziei nr.1555/ACC
din 27 iulie 2021 a Oficiului Teritorial Chișinău al Consiliului Național
pentru Asistență Juridică Garantat de Stat privind acordarea asistenți
juridice calificate garantate de stat și mandatului avocațial seria MA
nr.1635962 din 01 septembrie 2021, care la 27 octombrie 2021 a prezentat
referință la acțiunea depusă de Croitor Nicolai, în care și-a expus opinia
vis-a-vis de pretențiile înaintate de către ultimul.
Instanța de apel a concluzionat că prima instanță a respectat
procedura de citare legală a participanților la proces, fapt ce rezultă din
materialele dosarului.
Cât privește cheltuielile de judecată, instanțele de judecată cu
trimitere la art.94 CPC, au reținut că la depunerea acțiunii reclamantul
Croitor Nicolai a achitat taxa de stat în mărime de 40 de lei, fapt ce se
confirmă prin bonul de plată (f.d.2-3), și ținând cont de faptul că pretenția
reclamantului cu privire la desfacere a căsătoriei a fost admisă, s-a
concluzionat să fie încasată din contul Svetlanei Croitor în beneficiul lui
Nicolai Croitor suma de 40 de lei cheltuieli pentru achitarea taxei de stat la
depunerea acțiunii.
În același timp, cu trimitere la art.96 alin.(1) și alin.(11) CPC,
instanțele de judecată au considerat neîntemeiată pretenția lui Croitor
Nicolai cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime
de 1500 de lei, întrucât nu au fost prezentate probe în acest sens, Or, la caz
nu a fost prezentat un mandat avocațial din care să rezulte faptul
reprezentării reclamantului Croitor Nicolae de către un apărător în cadrul
procesului dat de judecată.
3
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI
SOLICITĂRILE RECURENTULUI:
La 12 februarie 2024, prin intermediul poștei electronice,
Croitor Svetlana, reprezentată de avocatul Răileanu Petru a declarat recurs
împotriva deciziei instanței, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală
a deciziei din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea
cauzei spre rejudecare.
În susținerea recursului Croitor Svetlana a menționat că cauza
a fost examinată în prima instanță în absența sa, fiind în imposibilitate de a
prezenta obiecții față de pretențiile intimatului/reclamant Croitor Nicolae.
Afară de aceasta, examinarea cauzelor de divorț se examinează
cu participarea ambilor soți. Instanțele de judecată nu trebuie să admită
cazuri de pronunțare pripită a hotărârilor de desfacere a căsătoriei,
dimpotrivă clarifica toate aspectele relațiilor dintre soți, motivele de
desfacere a căsătoriei, cauzele adevărate ale neînțelegerilor dintre soți.
Acțiunea de desfacere a căsătoriei urmează să fie admisă doar în cazul în
care instanța judecătorească constată că viața în comun de mai departe a
soților și menținerea familiei au devenit imposibile. Faptul că soții nu s-au
împăcat în termenul fixat de instanța judecătorească, precum și
recunoașterea de către pârât a acțiunii, nu servește temei pentru admiterea
acțiunii de desfacere a căsătoriei. De asemenea, neînțelegerea temporară în
familie și conflictele între soți condiționate de cauze întâmplătoare, precum
și nedorința unui sau a ambilor soți de a prelungi căsătoria, fără prezentarea
argumentelor convingătoare, nu pot constitui suficient motiv pentru
desfacerea căsătoriei.
Totodată, reprezentantul recurentei a menționat că a luat
cunoștință cu decizia instanței de apel la 12 decembrie 2023.
În drept, Croitor Svetlana, reprezentată de avocatul Răileanu
Petru și-a întemeiat recursul pe prevederile art.432 alin.(1) lit.a) CPC,
potrivit cărora recursul este admis dacă: interpretarea legii din hotărârea
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de
Justiție.
La 02 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție, întru respectarea
dreptului părților la un proces echitabil, a expediat în adresa intimatului
Croitor Nicolai copia recursului declarat de Croitor Svetlana, cu
informarea, în corespundere cu prevederile art.439 și 186 din Codul de
procedură civilă, despre necesitatea prezentării obligatorii a referinței timp
4
de o lună, iar la depășirea acestui termen vot fi decăzut din dreptul de a o
prezenta, dacă legea nu prevede altfel, iar cauza va fi examinată în baza
materialelor anexate la dosar, cu toate acestea, ultimul nu și-a valorificat
acest drept procedural în termenul stabilit de instanța de recurs, și nu a
depus referință (f.d.138, 139).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:
Articolul 433 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă
statuează că:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: b) recursul este
depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434.
Articolul 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă
prevede că:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Articolul 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă indică
că:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa
părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Articolul 110 din Codul de procedură civilă stipulează că:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător),
în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un
ansamblu de acte.”
Articolul 111 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă
prevede că:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care
nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța
judecătorească.
(2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei
comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor
și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul
întregii perioade.”
Articolul 113 din Codul de procedură relevă că:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după
sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
5
Articolul 389 alin.(4) din Codul de procedură civilă învederează
că:
„(4) Decizia integrală se întocmește în termen de 45 de zile lucrătoare de la
pronunțarea dispozitivului deciziei și se publică pe pagina web a instanței judecătorești.”
Articolul 56 alin.(3) din Codul de procedură civilă menționează
că:
„(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de
drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării
obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”
Articolul 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă statuează că:
„(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de
drepturile lor procedurale.”
Articolul 75 alin.(1) și (4) din Codul de procedură civilă indică
că:
„(1) În proces civil, persoanele fizice își pot apăra interesele personal, prin avocat
sau avocat stagiar. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă
din dreptul de a avea avocat.
(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale
sunt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de
ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”
Articolul 10 alin.(1) din Codul de procedură civilă prevede că:
„(1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de
drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de
neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de
exercitare abuzivă a unui drept procedural.”
MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS:
Completul de judecată remarcă că potrivit art.434 din Codul de
procedură civilă termenul de declarare a recursului de 2 luni, de la data
comunicării deciziei integrale dacă legea nu prevede altfel, este un termen
de decădere și nu poate fi restabilit.
Din materialele dosarului rezultă că la 06 octombrie 2022,
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată, în ședință publică,
cu participarea reprezentantului recurentei/apelante Croitor Svetlana,
avocatul Răileanu Petru.
În cadrul ședinței din 06 octombrie 2022, Curtea de Apel
Chișinău a explicat participanților prezenți la ședință, procedura și termenul
de atac a deciziei pronunțate la data respectivă.
După cum rezultă din art.389 alin.(4) din Codul de procedură
civilă precitat supra, decizia integrală a instanței de apel se întocmește în
6
termen de 45 de zile lucrătoare, de la pronunțarea dispozitivului deciziei, și
se publică pe pagina web a instanței judecătorești.
Potrivit informației de pe Portalul Național al Instanțelor
Judecătorești, la 22 noiembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a publicat pe
pagina sa web: cac.instante.justice.md, decizia integrală pronunțată la 06
octombrie 2022.
Totodată, din scrisoarea de expediere a actului judecătoresc
anexată la dosar rezultă că, la 22 noiembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău
expediat în adresa Svetlanei Croitor copia deciziei integrale din 06 octombrie
2002, însă se constată că actul judecătoresc respectiv a fost expediat la o
adresă greșită, în loc de adresa corectă care se regăsește în actele cauzei:
***** (f.d.8, 70, 78, 98), s-a trimis la una greșită: ***** (f.d.118).
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Croitor Svetlana,
reprezentată de avocatul Răileanu Petru, la 12 februarie 2024 a declarat
recurs împotriva deciziei din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.
În contextul enunțat, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție constată că cererea de recurs a fost depusă de Croitor Svetlana,
reprezentată de avocatul Răileanu Petru cu omiterea evidentă a termenului
de 2 luni de declarare a recursului prevăzut la art.434 CPC, care este un
termen de decădere din drepturi și nesusceptibil restabilirii de către instanța
de recurs, ceea ce condiționează declararea acestuia ca fiind inadmisibil.
Completul de judecată apreciază ca fiind declarativ argumentul
reprezentantului recurentei precum că a luat cunoștință cu decizia instanței
de apel la 12 decembrie 2023, fără a justifica de ce tocmai aproximativ peste
12 luni s-a informat de conținutul respectivului act judecătoresc contestat și
care a fost motivul care l-a împiedicat să o facă mai înainte, în contextul în
care dispozițiile art.434 din Codul de procedură civilă cert și imperativ
statuează că termenul de declarare a recursului este de 2 luni, de la data
comunicării deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel, și este un termen
de decădere și nu poate fi restabilit, și luând în calcul situația că avocatul
Răileanu Petru a participat personal la ședința din 06 octombrie 2022 a Curții
de Apel Chișinău, când s-a pronunțat dispozitivul deciziei contestate.
Faptul că reprezentantul recurentei, avocatul Petru Răileanu a
luat cunoștință cu actul judecătoresc contestat la 12 decembrie 2023 după
cum dânsul invocă, nu constituie o explicație suficient de plauzibilă de ce nu
a făcut-o mai devreme, în situația în care cunoștea despre adoptarea deciziei
chiar din ziua pronunțării, participând personal la ședința instanței de apel
din 06 octombrie 2022, prin urmare, trebuia să se informeze de motivele care
au dus la adoptarea acesteia în termeni rezonabili.
Deși, la dosar, nu se atestă dovezi când recurenta Svetlana
Croitor și reprezentantul acesteia, avocatul Răileanu Petru au luat cunoștință
de decizia integrală (motivată) a instanței de apel din 06 octombrie 2022,
totuși nu justifică în niciun fel faptul adresării lor cu recurs abia la 12
februarie 2024. Or, fiind cei interesați de soluționarea justă a cauzei, trebuiau
7
să depună maximă diligență și să se intereseze de soarta dosarului respectiv
pentru a nu omite termenul de atac prevăzut la art.434 CPC, în situația în
care reprezentatul recurentei a fost prezent la ședința instanței de apel când
s-a pronunțat dispozitivul deciziei, și, având în vedere că încă la data de 22
noiembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău, în conformitate cu prevederile
art.389 alin.(4) CPC, a publicat decizia contestată pe pagina sa web,
informația accesibilă publicului larg. Or, culpa reprezentantului, care a fost
prezent la ședința instanței de apel din 06 octombrie 2022, (când s-a
pronunțat dispozitivul deciziei contestate), care nu s-a interesat ulterior
acestei dăți de soarta dosarului respectiv, pentru a nu omite termenul de atac,
este echivalentă culpei părții.
Completul de judecată constatat că omiterea efectuării actului
de procedură (depunerea recursului) în interiorul termenului legal prevăzut
la art.434 CPC, se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al
recurentei Croitor Svetlana și al reprezentantului acesteia, avocatul Răileanu
Petru, care urmau să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă la
folosirea cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale. Or,
admiterea spre examinare a unui recurs depus peste termenul legal prevăzut
la art.434 CPC, care este unul de decădere, poate duce la încălcarea
principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din CțEDO.
În susținerea opiniei enunțate, Completul de judecată remarcă
hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în speța Ponomaryov contra
Ucrainei din 03 aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie 2008, potrivit
căreia deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărâri
judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi
extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de
redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei
căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive
neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul
securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de
atac.
La acest aspect se reține și jurisprudența CEDO (cauza Bodiu v.
Republica Moldova, cererea nr.7516/10, hotărârea din 18 iunie 2019), unde
Curtea a notat că sistemele legale a diferitor state membre prevăd
posibilitatea extinderii termenului limită, în cazul în care există motive
valabile în acest sens. În același timp, dacă termenul limită pentru un recurs
este extins după o perioadă considerabilă de timp și pentru motive care nu
par să fie persuasive, această decizie poate încălca principiul securității
raporturilor juridice. Curtea a recunoscut că este în primul rând la discreția
instanțelor naționale să decidă în privința extinderii termenului limită pentru
declararea unui recurs, însă această discreție nu este nelimitată. Instanțelor li
se cere să aducă motive. Unul din motive poate fi, de exemplu, omisiunea
autorităților de a informa părțile despre decizia adoptată în privința cauzelor
acestora. Chiar atunci, totuși, posibilitatea extinderii nu poate fi nelimitată,
din moment ce părțile trebuie să i-a măsuri în intervale rezonabile de timp
8
pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care aceștia
cunosc. În fiecare caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele
privind extinderea termenului limită pentru recurs poate să justifice ingerința
în principiul res judicata, în special dacă legislația națională nu limitează
discreția fie în ceea ce privește timpul sau motivele pentru extinderea
termenului limită. Curtea a notat că H. în cererea sa de recurs nu a explicat
ce l-a împiedicat să afle despre decizie mai devreme, sau mențiunea dacă a
încercat să afle despre progresul procedurilor în apel inițiate de el. În aceste
circumstanțe, Curtea a considerat că prin admiterea recursului lui H. după
scurgerea unei perioade considerabile de timp și în absența vreunei
explicații plauzibile de ce nu a făcut-o mai devreme, a adus la zero tot
procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie definitivă și executorie și
astfel a constituit res judecata.
La fel, este relevantă jurisprudența CțEDO (Bacev vs. fosta
Republică Iugoslavă a Macedoniei; Kemp vs. Luxemburg; Diaz Ochoa vs
Spania) în care s-a reiterat că termenul fixat de legea internă este o restricție
ce guvernează accesul la justiție.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că
recursul împotriva deciziei instanței de apel a fost depus cu omiterea
evidentă a termenului legal prevăzut la art.434 CPC, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a considera recursul declarat
de Catruc Andrei și Catruc Ludmila drept inadmisibil.
În conformitate cu art.433 alin.(1) lit.b) și 440 alin.(1) și (2) din
Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Consideră inadmisibil recursul declarat de Croitor Svetlana,
reprezentată de avocatul Răileanu Petru.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
9