2ra-115/23 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil, repararea prejudiciului

2ra-115/23 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la încetarea procedurii de recurs,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Fiodor Comur împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenienți accesorii Primăria satului Congaz și executorul judecătoresc

Anatoli Iancioglo cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului cauzat,

împotriva deciziei din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-115/23

NR. PIGD 2-22044889-01-2ra-25012023)

Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.Încetarea procedurii de recurs

din oficiu în conformitate cu art.4451 din Codul de procedură civilă.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. N. Lupașcu,

Curtea de Apel Chișinău, jud. M. Anton, O. Cojocaru, A. Panov,

26 martie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Ion Malanciuc, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Comur a depus cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Primăria sat. Congaz,

executor judecătoresc Anatoli Iancioglo, solicitând constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și

încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei.

Judecătoria Comrat a emis hotărârea prin care s-a admis cererea sa de

chemare în judecată cu evacuarea lui Vasile Goncearuc și Mariei Goncearuc

din casa locativă. Totodată, s-a obligat primarul Primăriei sat. Congaz să

acorde familiei Gonciaruc un spațiu locativ în conformitate cu normele

legislației locative fără de rând. Hotărârea judecătorească menționată a intrat

în vigoare și a devenit irevocabilă la 08 decembrie 1999.

judecătorești menționate, în anul 1999 a fost inițiată procedura de executare

de către Biroul de executare Comrat, iar în prezent se află în procedura

executorului judecătoresc Anatoli Iancioglo. Deși a trecut o perioadă mai

mult decât semnificativă de la inițierea procedurii de executare (1999-2021)

și cerințele normative stabilite pentru executarea hotărârilor judecătorești,

însă hotărârea judecătorească de evacuare a pârâților din spațiu locativ ce

aparținea lui Fiodor Comur cu drept de proprietate, nu a fost executată.

expedierea către primărie a demersurilor privind existența spațiilor de locuit

libere, iar ultima periodic emite răspunsuri neobligatorii și care nu corespund

realității, indicând despre lipsa fondului locativ liber și imposibilitatea

executării hotărârii judecătorești. Pentru ultimii 22 de ani, timp în care

hotărârea judecătorească nu se execută, autoritățile publice din sat. Congaz

au acordat spații locative și nu celor mai nevoiași categorii de cetățeni. Or,

executorul judecătoresc a constatat faptul neexecutării intenționate a

hotărârii judecătorești de către Primăria sat. Congaz, exprimată prin faptul

că: autoritățile publice locale din sat. Congaz având o hotărâre

judecătorească privind acordarea familiei Gonciaruc în mod fără de rând a

unui spațiu locativ și evacuarea din casa lui Fiodor Comur, la 28 iulie 2021

a acordat un apartament liber cu două odăi lui Arnaut S.

1

hotărârii judiciare nu s-au efectuat de executorii judecătorești și de alte

autorități și instituții, în adresa cărora s-a adresat în această perioadă în

repetate rânduri.

stat o perioadă îndelungată constituie o încălcare a dreptului la executare a

hotărârii judiciare într-un termen rezonabil. Drept urmare a neluării

măsurilor corespunzătoare pentru executarea hotărârii judecătorești, nu i s-

au restabilit drepturile sale la proprietate, la locuință, deși, există o hotărâre

judecătorească. Având în vedere durata de neexecutare a hotărârii

judecătorești, reclamantul a pretins cauzarea unui prejudiciu moral

semnificativ, precum și un prejudiciu material, exprimat în suportarea unor

cheltuieli suplimentare privind închirierea locuinței și rezolvarea unor alte

probleme de caracter locativ.

organelor ce îl reprezintă, i-au încălcat drepturile personale nepatrimoniale

și prin urmare i-a cauzat suferințe morale. Astfel, urmează a-i fi compensat

prejudiciul moral cauzat în forma stabilită de lege, în formă bănească

echivalentă.

cuantumului acestuia, reclamantul a indicat că urmează a se ține cont de

caracterul și gravitatea suferințelor morale cauzate, statutul și vârsta, gradul

de vinovăție al persoanei, circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și gradul de satisfacție posibil. Astfel, a considerat că o despăgubire

bănească în sumă de 100 000 de lei va fi echitabilă în raport cu prejudiciul

moral cauzat în urma acestor acțiuni ilegale.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor

Comur. S-a constatat faptul încălcării dreptului lui Fiodor Comur la

executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Comrat nr.2-84 din

22 noiembrie 1999. S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției, în beneficiul lui Fiodor Comur, suma de 100 000 de

lei cu titlu de prejudiciu moral.

EXERCITAREA CĂII DE TAC ÎN ORDINE DE APEL

apel împotriva hotărârii din 22 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe,

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

2

respins, din lipsă de temei, apelul declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 22 iunie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

depus cerere de recurs împotriva deciziei din 27 octombrie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii ca nefondată.

alin.(2) lit.c), alin.(4) din Codul de procedură civilă, interpretarea eronată a

legii și aprecierea arbitrară a probelor de către instanța de apel.

dreptului la executarea hotărârii în termen rezonabil, a indicat asupra

netemeiniciei hotărârilor instanțelor de judecată în partea aceasta, or

instanțele au omis să se expună asupra admiterii/respingerii ca probă

explicațiilor prezentate la examinarea cauzei în fond și în apel în susținerea

netemeinicei acțiunii, precum și au apreciat superficial, arbitrar probele

prezentate și nu au elucidat toate circumstanțele relevante. Concluziile

instanței de apel derivă parțial din aprecierea eronată a normelor de drept

material ce reglementează examinarea acțiunilor privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești.

prejudiciul adus persoanei prin încălcarea dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, iar elucidarea cazurilor și condițiilor de

răspundere patrimonială se face printr-o lege specială, și anume Legea nr.87

din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, redând în context

prevederile art.2 alin. (1), art. 1 alin.(1), (2).

proceduri de executare este apreciat în funcție de diverse criterii, precum

complexitatea procedurii de executare, comportamentul părții interesate și al

autorităților competente, valoarea și natura sumei acordate de instanță (Igor

Vasilchenko împotriva Rusiei, pct. 48). Aceste criterii la evaluarea

rezonabilității procedurii de executare se regăsesc și în legislația internă, în

art. 70 alin.(1) din Codul de executare

aprecierea rezonabilității termenului de neexecutare a hotărârii judecătorești

prin prisma criteriului comportamentul intimatului/reclamantului au

3

formulat concluzii contradictorii circumstanțelor spetei, afirmând

manifestarea de către acesta a unui „comportament activ pe durata procedurii

de executare, exprimat prin formularea în mod periodic a diferitor cereri cu

privire ia problema neexecutării documentului atât executorului judecătoresc

cât și autorităților publice locale”. Or, conform raportului și înscrisurilor

anexate la cererea de chemare în judecată din anul 2007 pană în 2021, timp

de 14 ani, intimatul/reclamantul nu s-a interesat de soarta dosarului de

executare, nu a depus cereri, nu a acordat sprijin executorului judecătoresc

în vederea asigurării executorului. Anume acest comportament pasiv a

reclamantului denotă miza redusă a acestuia în executarea hotărârii.

în mod eronat a calificat ca irelevantă examinării prezentei cauze

circumstanța deținerii de către intimatul/reclamant a unui alt spațiu locativ

decât cel aflat în litigiu, or nu există echivalent între situația creditorului care

nu deține un spațiu locativ, aștepând executarea unei hotărâri prin care să-i

fie alocat spațiu locativ și cel care deține de jure și de facto un spațiu locativ.

Pentru primul este o necesitate privind asigurarea dreptului la un minim de

existență, la locuință, garantat de art. 47 alin. (1) din Constituția RM, iar

pentru cel de-al doilea, o mărire a patrimoniului. Așadar miza în executarea

unei hotărâri privind alocarea unui spațiu locativ este mult mai mare în cazul

creditorului care nu deține locuință și prejudiciul cauzat prin neexecutare a

unei asemenea hotărârii este considerabil mai mare, fiind atât de ordin moral,

cât și material exprimat prin plata locațiunii. Această circumstanță este

indisolubil legată de miza reclamantului în executarea hotărârii judecătorești

și nu poate fi apreciată ca irelevantă la stabilirea cuantumului prejudiciului

moral cauzat prin neexecutare. Formulând o asemenea concluzie, instanța de

apel a ignorat prevederile art. 2037 din Codul civil. Faptul deținerii de către

intimat/reclamant a unui alt spațiu locativ pe întreaga perioada de

neexecutare constituie o particularitate a cauzei care urma a fi luată în calcul

de către instanțele inferioare la stabilirea cuantumului prejudiciului moral,

pentru a garanta o poziție obiectivă a instanței și a proteja justițiabilul de

pronunțarea unei hotărâri arbitrare.

recurentul a precizat că instanțele inferioare urmau a lua în considerare

explicațiile pârâtului, raportul motivat și înscrisurile anexate la dosar, ce

relevă Primăria putea asigura executarea hotărârii respective încă în anul

2007 prin achitarea contravalorii bunului imobil, fiind lipsită de această

posibilitate din cauza creditorului, care s-a împotrivit schimbării modului de

executare a hotărârii judecătorești. Totodată, instanța urma a lua în

considerare că Primăria nu și-a exprimat refuzul în executarea hotărârii

judecătorești respective, iar prin hotărârea Consiliului sătesc Congaz nr.

5.15.12 din 24 martie 2022 s-a asigurat posibilitatea executării în viitor a

acestei obligații. Totodată neexecutarea hotărârii nu este imputabilă exclusiv

Primăriei sat. Congaz. Or, în adresa acesteia din 2007 până în 2021 nu a

4

parvenit nici o solicitare din partea creditorului sau executorului judecătoresc

în vederea executării titlului executoriu respectiv. În decursul a 14 ani

evident că au survenit modificări în structura aparatului administrativ al

primăriei, s-au succedat primari, care puteau să soluționeze și să asigure

executarea hotărârii date, însă doar la cererea intimatului/reclamantului sau

a executorului judecătoresc. Dacă reclamantul manifesta în această perioadă

un rol activ, atunci operabil urma a fi art. 148 alin. (2) din Codul de

executare. Concluzia instanțelor inferioare privind insuficiența măsurilor

realizate de debitor în vederea asigurării executării hotărârii, precum și

constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a cauzei doar din

culpa debitorului, este emisă fără o analiză amplă a tuturor circumstanțelor

speței, reținând doar perioada de neexecutare și argumentele

intimatului/reclamantului. Omisiunea reclamantului de a întreprinde acțiuni

inevitabile realizării dreptului său determină lipsa responsabilității statului.

reparare a prejudiciului moral, a considerat neîntemeiată decizia instanței de

apel, or, în mod eronat s-a constatat existența încălcării dreptului la

examinarea cauzei în termen rezonabil și subsecvent existența prejudiciului.

Instanța de fond a ignorat aplicabilitatea prevederilor art. 2 alin.(2) din Legea

nr. 87/2011 și nu a elucidat toate circumstanțele relevante ale cauzei și

anume faptul culpabilității reclamantului în executarea hotărârii

judecătorești. Aprecierea judecătorului privind evaluarea daunelor morale

este subiectivă, însă criteriile care stau la baza stabilirii cuantumului

prejudiciului moral urmează a fi obiective, conform principiului eludat de

jurisprudența CtEDO precum că despăgubirile trebuie să prezinte un raport

rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă dreptului, având în vederea,

totodată gradul de lezare a valorilor social ocrotite, intensitatea și gravitatea

atingerii aduse acestora.

a expediat în adresa intimatului și intervenienților accesorii copia recursului

declarat, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște

modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,

posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire și avizele de recepție, anexate la materialele dosarului (f.d.126,128-

130).

Jecov, a depus referință la recurs, solicitând declararea acestuia inadmisibil.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

5

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

64 din 30 martie 2023, introdus prin Legea nr.224 din 31 iulie 2024, în

vigoare 16 august 2024:

„Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componență,

președintele Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va

examina în complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare și

cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate spre examinare completelor din 5

judecători. Acestea vor fi examinate de completul de judecători din care face parte

judecătorul raportor.”

01 septembrie 2023):

„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

c) a interpretat în mod eronat legea;

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

6

01 septembrie 2023):

„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.”

„Instanța de recurs dispune, printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac,

încetarea procedurii de recurs, din oficiu sau la cerere, dacă după declararea

admisibilității recursului se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la

art.433.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 27

octombrie 2022. Materialele cauzei atestă expedierea copiei integrale a

deciziei instanței de apel către participanții la proces la 22 decembrie 2022,

prin intermediul poștei electronice (f.d.113). Astfel, recursul este declarat în

termen.

considerat admisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Supreme de Justiție încetează procedura de recurs, din oficiu, la cererea de

recurs depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva

deciziei din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, din motivele ce

succed.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, iar în conformitate cu art. 433

lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

declararea recursului, recurentul a invocat prevederile art. 432 alin.(2) lit.

c) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului,

citate supra. Astfel, cu referire la încălcarea normelor de drept material prin

neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, aplicarea unei legi care nu

trebuia să fie aplicată și interpretarea în mod eronat a legii, temeiurile de

7

drept invocate de partea recurentă, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție nu a stabilit că normele aplicate ar fi fost eronat aplicate sau nu ar

fi fost aplicabile speței sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar

fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele

recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat

conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu

și temeinicia în fapt.

că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute

în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural

și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar

probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite

în art. 130 din Codul de procedură civilă.

invocat de recurent. Faptul că în anul 2007, Fiodor Comur nu a fost de acord

cu schimbarea modului de executare a hotărârii judecătorești, nu constituie

temei de constatarea imposibilității executării hotărârii într-o perioadă

exagerată de timp. Mai mult, recursul nu conține nici un argument de ce

evacuarea persoanelor nu poate avea loc până la acordarea unui spațiu

locativ familiei Goncearuc. Or, din documentul executoriu nu se deduce că

evacuarea este condiționată de acordarea locuinței familiei supuse

evacuării.

jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este

absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului

Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special

cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

8

pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.

45).

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu

cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data

depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

încheierea din 15 martie 2023 a Curții Supreme de Justiție, instanța de

recurs dacă după declararea admisibilității recursului constată existența

unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, poate dispune încetarea

procedurii de recurs, din oficiu. Or, la caz, instanța de recurs pornind de la

temeiurile declarării recursului invocate de recurent, precum și cele care pot

fi luate în considerare din oficiu de către instanță (art. 432 alin.(5) din Codul

de procedură civilă, în redacția până la 01 septembrie 2023), nu a determinat

circumstanțe ce ar justifica examinarea recursului în fond.

instanței de recurs privind încetarea procedurii de recurs, din oficiu, la

cererea de recurs depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova

împotriva deciziei din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

data depunerii recursului, art.269-270, art. 442, art. 4451 din Codul de

procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Încetează procedura de recurs, din oficiu, la cererea de recurs depusă de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva deciziei din 27

octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea

de chemare în judecată depusă de Fiodor Comur împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Primăria satului

Congaz și executorul judecătoresc Anatoli Iancioglo cu privire la constatarea

încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

și repararea prejudiciului cauzat.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

9