2ra-533/25 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil, repararea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil, repararea prejudiciului
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
2ra-533/25 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Ministerul Justiției al
Republicii Moldova,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Colodrovschi Igor împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
intervenienți accesorii Primăria mun. Chișinău, Consiliul mun. Chișinău,
executorul judecătoresc Dorofti Igor, cu privire la constatarea încălcării
dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și
repararea prejudiciului material și moral cauzat,
împotriva deciziei din 1 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru
(Dosarul nr. 2ra-533/25
NR. PIGD 2-22087617-01-2ra-01082025)
Recursul este vădit neîntemeiat în temeiul art. 433 (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia contestată nu constituie temei de casare a acesteia.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. O. Boțan,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Malîi, D. Dulghieru, C. Roșca
18 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Ministerul Justiției,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 21 iunie 2022, Colodrovschi Igor a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Primăria
mun. Chișinău, Consiliul mun. Chișinău, executorul judecătoresc Dorofti
Igor, solicitând constatarea încălcării dreptului la executarea în termen
rezonabil a hotărârii judecătorești art.1 protocolul nr.1 și 6 CEDO, repararea
prejudiciului material în mărime de 120 000 lei pentru perioada 01.07.2019
- 31.12.2021, precum și repararea prejudiciului moral în mărime de 1 900
euro.
În motivarea acțiunii, a indicat că, prin hotărârea nr. 3-2380/08 din 28
octombrie 2008, Curtea de Apel Chișinău (instanța de contencios
administrativ) a admis cererea sa împotriva Primăriei mun. Chișinău și a
obligat Primăria să-l asigure cu spațiu locativ, hotărâre care a rămas
definitivă prin necontestare. Reclamantul a menționat că, de la inițierea
procedurii de executare și până în prezent, a depus eforturi și a utilizat
posibilitățile legale pentru determinarea debitorului să execute hotărârea,
fără rezultat.
Reclamantul a menționat că rolul său activ în procedura de executare
s-a manifestat prin multiple acțiuni, inclusiv: încercarea de schimbare a
modului de executare (respinsă), propuneri către debitor pentru soluționare
amiabilă prin tranzacție de împăcare (neacceptată), inițierea procedurii
contravenționale pentru neexecutarea hotărârii (respinsă), demersuri și
solicitări către executor, debitor și diverse autorități (Ministerul Justiției,
Ombudsman, Procuratură, Parlament etc.), încercarea de angajare a
răspunderii civile a debitorului (respinsă), sesizarea CtEDO, precum și
intentarea a 13 acțiuni în temeiul Legii nr. 87/2011, soldate cu 13 hotărâri
irevocabile privind încasarea prejudiciilor (executate).
A arătat că, în pofida existenței acestor hotărâri irevocabile, titlul
executoriu privind spațiul locativ rămâne neexecutat, iar situația îi cauzează
prejudicii materiale și morale
1
A susținu că la nivel național nu există un recurs efectiv care să
oprească încălcarea dreptului, invocând art. 13 CEDO. A indicat că, prin
hotărârile anterioare, s-a dispus recuperarea prejudiciilor materiale până la
30.04.2019, iar prin prezenta cerere solicită prejudiciul material pentru
perioada 01.07.2019 - 31.12.2021 și prejudiciul moral pentru perioada
01.05.2019 - 30.06.2022.
Consideră că mecanismul instituit prin Legea nr. 87/2011 este un
remediu neefectiv și neeficient, care contribuie la tergiversarea executării
hotărârilor judecătorești și îi impune pierdere de timp și suferințe morale. A
indicat că inacțiunile debitorilor și ale autorităților statului îi cauzează
suferințe morale lui și membrilor familiei, inclusiv stres și situații tensionate,
în contextul insuficienței mijloacelor pentru achitarea chiriei și al existenței
a doi copii minori la întreținere.
În continuare, reclamantul a arătat că lipsa spațiului locativ l-a
determinat să închirieze locuință în mun. Chișinău atât înainte, cât și după
emiterea hotărârii din 28.10.2008. A menționat că până în 2009 a beneficiat
de compensație pentru închiriere potrivit reglementărilor aplicabile la acel
moment, iar plata compensației a fost sistată în 2009 ca urmare a
modificărilor legislative, indicând că în prezent este angajat al IGP mun.
Chișinău și nu este beneficiar al indemnizației pentru închirierea spațiului
locativ.
Reclamantul a precizat că a continuat să închirieze spațiu locativ și că
a încheiat contracte de locațiune, inclusiv: contractul din 18.12.2017
(înregistrat la Direcția Deservire Fiscală Rîșcani la 27.12.2017), care a
încetat la 31.10.2020, precum și contractul din 08.10.2020 (înregistrat la
Direcția Deservire Fiscală Rîșcani cu nr. 2443), care a încetat la 31.12.2021.
A indicat că plata lunară pentru chirie a constituit 4 000 lei, sumă pe care o
consideră prejudiciu material lunar.
Reclamantul a invocat art. 6 și art. 13 CEDO și a indicat că, pentru
perioada 01.07.2019 - 31.12.2021, prejudiciul material cauzat prin încălcarea
dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești
constituie 120 000 lei (30 luni × 4 000 lei), afirmând că acest prejudiciu este
confirmat prin recipise semnate privind plățile efectuate.
Prin hotărârea din 16 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis parțial acțiunea. S-a constatat încălcarea dreptului lui
Colodrovschi Igor la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești
nr. 3-2380/08 din 28.10.2008, emisă de Curtea de Apel Chișinău, pentru
perioada 01.07.2019 - 31.12.2021. S-a încasat din contul bugetului de stat,
prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Colodrovschi Igor
suma de 120 000 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 10 000 lei cu
2
titlu de prejudiciu moral, în total în sumă de 130 000 lei. În rest, pretenția cu
privire la încasarea prejudiciului moral în partea ce excede suma încasată s-
a respins, ca fiind neîntemeiată.
La 17 martie 2023, Colodrovschi Igor a declarat apel împotriva
hotărârii din 16 martie 2023.
La 30 martie 2023, Ministerul Justiției a declarat apel împotriva
hotărârii din 16 martie 2023.
Prin decizia din 14 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-au
admis apelurile declarate de Colodrovschi Igor și Ministerul Justiției. S-a
casat integral hotărârea din 16 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță, în alt complet
de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 18 iulie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de către Colodrovschi Igor.
S-a constatat încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului și art. 1 din Primului Protocol la Convenție, realizată prin
încălcarea dreptului lui Colodrovschi Igor la executarea în termen rezonabil
a hotărârii Curții de Apel Chișinău nr. 3-2380/08 din 28 octombrie 2008 și
încălcarea dreptului la protecția proprietății. S-a încasat de la bugetul de stat,
prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul reclamantului Igor
Colodrovschi, pentru neexecutarea hotărârii Curții de Apel Chișinău nr. 3-
2380/08 din 28 octombrie 2008, suma de 120 000 lei cu titlu de prejudiciu
material, cheltuieli suportate pentru închirierea spațiului locativ pentru
perioada 01 iulie 2019 - 31 decembrie 2021 și suma de 1 900 Euro convertiți
în valuta națională conform cursului BNM la data executării hotărârii, cu
titlu de prejudiciu moral cauzat în legătură cu neexecutarea în termen
rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău nr. 3-2380/08 din 28 octombrie
2008 pentru perioada 01 mai 2019 - 30 iunie 2022.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 5 august 2024, Ministerul Justiției, a declarat apel împotriva
hotărârii din 18 iulie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând
admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii și emiterea unei noi
hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.
3
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 1 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins
apelul declarat de Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea din 18 iulie
2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că hotărârea primei
instanțe este legală și temeinică, fiind rezultatul aprecierii corecte a probelor
administrate și al aplicării juste a normelor de drept material incidente.
Curtea a constatat că, potrivit art. 1 alin. (1) și art. 2 din Legea nr. 87
din 21 aprilie 2011, statul este obligat să repare prejudiciul cauzat prin
încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a unei hotărâri
judecătorești, indiferent de vinovăția autorităților implicate, repararea
urmând a fi efectuată din bugetul de stat.
Instanța de apel a reținut că hotărârea Curții de Apel Chișinău nr. 3-
2380/08 din 28 octombrie 2008, prin care Primăria municipiului Chișinău a
fost obligată să asigure reclamantul cu spațiu locativ, a rămas neexecutată
până la data examinării cauzei, fapt confirmat prin înscrisurile aflate la dosar.
A subliniat că executarea hotărârii judecătorești constituie parte
integrantă a „procesului” în sensul art. 6 §1 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului, iar neexecutarea unei hotărâri definitive și obligatorii
face iluzoriu dreptul de acces la o instanță.
Analizând comportamentul părților, instanța de apel a constatat că
reclamantul a manifestat un rol activ în procedura de executare, formulând
multiple demersuri către executorul judecătoresc și autoritățile competente,
precum și acțiuni judiciare, astfel încât neexecutarea hotărârii nu poate fi
imputată acestuia.
Totodată, Curtea a reținut că autoritățile debitoare au invocat în mod
constant lipsa spațiului locativ și a mijloacelor financiare, fără a întreprinde
măsuri concrete și eficiente care să conducă la executarea hotărârii
judecătorești, deși procedura de executare a fost inițiată încă din anul 2008.
În ceea ce privește prejudiciul material, instanța de apel a constatat
existența unei legături directe de cauzalitate între neexecutarea hotărârii
judecătorești și cheltuielile suportate de reclamant pentru închirierea
spațiului locativ, arătând că, în cazul executării hotărârii, aceste cheltuieli nu
ar fi fost necesare.
Curtea a reținut că reclamantul a dovedit suportarea prejudiciului
material în cuantum de 120 000 lei pentru perioada 1 iulie 2019 - 31
decembrie 2021, prin contractele de locațiune și recipisele de plată
prezentate la dosar, iar Ministerul Justiției nu a făcut dovada contrară.
4
Referitor la prejudiciul moral, instanța de apel a apreciat că durata
excesivă a neexecutării hotărârii judecătorești, importanța acesteia pentru
reclamant și impactul asupra vieții personale și familiale justifică acordarea
sumei de 1 900 euro, stabilită de instanța de fond.
Curtea a respins argumentele apelantului potrivit cărora simpla
constatare a încălcării ar constitui o satisfacție echitabilă suficientă, reținând
că, în circumstanțele cauzei, acordarea unei compensații bănești este
justificată.
În concluzie, instanța de apel a constatat că prima instanță a aplicat
corect criteriile prevăzute de Legea nr. 87/2011 și de jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului, motiv pentru care a respins apelul
Ministerului Justiției și a menținut hotărârea din 18 iulie 2024 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI SOLICITĂRILE
RECURENTULUI
La 1 august 2025, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat
recurs împotriva deciziei din 1 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru,
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a
hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să
fie respinsă integral ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, Ministerul Justiției a invocat că instanțele
inferioare au apreciat în mod eronat probele administrate și au constatat
neîntemeiat încălcarea dreptului reclamantului la executarea în termen
rezonabil a hotărârii judecătorești, precum și necesitatea acordării
compensației pentru prejudiciul moral.
Recurentul a susținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului, executarea unei hotărâri judecătorești constituie parte
integrantă a „procesului” în sensul art. 6 din Convenție, însă obligația statului
de a asigura executarea nu este una absolută și trebuie analizată în funcție de
circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
Ministerul Justiției a arătat că termenul rezonabil pentru executarea
unui titlu executoriu nu poate fi stabilit în mod fix, fiind dependent de
complexitatea procedurii de executare, de natura creanței, de disponibilitatea
bunurilor și de colaborarea părților implicate, instanțele naționale având o
marjă largă de apreciere în evaluarea acestor elemente.
A menționat că întârzierile în executarea hotărârii nu pot fi considerate
automat o încălcare a dreptului la un proces echitabil, atât timp cât acestea
5
sunt determinate de factori obiectivi, cum ar fi lipsa unui stoc disponibil de
spații locative, și nu rezultă dintr-o inacțiune abuzivă a autorităților.
Ministerul Justiției a susținut că dificultatea autorităților în asigurarea
unui spațiu locativ nu reprezintă o acțiune abuzivă, ci o consecință a unor
condiții obiective, iar în situațiile în care autoritățile competente au întreprins
măsuri pentru executarea hotărârii, fără a putea furniza efectiv spațiul locativ
din cauza lipsei acestuia, nu poate fi reținută încălcarea dreptului la
executarea hotărârii în termen rezonabil.
Recurentul a mai invocat că procedura de executare a fost în derulare,
iar autoritățile au încercat identificarea unor soluții pentru executarea
obligației, ținând cont de realitățile pieței și de capacitatea de alocare a
resurselor, fapt ce ar demonstra lipsa unei conduite pasive sau neglijente din
partea statului.
Totodată, Ministerul Justiției a arătat că, în anumite circumstanțe,
constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești constituie, prin ea însăși, o satisfacție echitabilă suficientă, fără
a fi necesară acordarea unei compensații bănești pentru prejudiciul moral.
POZIȚIA INTIMAȚILOR
Prin referința depusă la 29 septembrie 2025, intimatul Colodrovschi
Igor a solicitat declararea recursului drept inadmisibil.
Prin referința depusă la 20 octombrie 2025, reprezentantul Primăriei
mun. Chișinău și al Consiliului mun. Chișinău, Oleg Arbuz, a solicitat
admiterea recursului declarat, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii
primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi prin care cererea de chemare în
judecată să fie respinsă ca neîntemeiată.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se
schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis
neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în
6
termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau
hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.
(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc
cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea
probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de
recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care
Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea
recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat”.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de
judecată reține că decizia din 1 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru a fost
expediată Ministerului Justiției, prin intermediul poștei electronice, la data
de 1 iulie 2025, iar recursul a fost depus la Curtea Supremă de Justiție la data
de 1 august 2025, în termen.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură
civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor
de apel prin prisma temeiurilor prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin.
(1) lit. f), recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul
trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care
să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii
esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei
rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în
7
limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii
față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare
privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii
atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.
Analizând motivele invocate în recursul declarat de Ministerul
Justiției, Completul de judecată constată că acestea nu întrunesc cerințele
prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, recurentul limitându-se,
în esență, la contestarea concluziilor instanțelor inferioare și la reiterarea
unor susțineri deja examinate în apel.
Recurentul invocă, în principal, aprecierea pretins eronată a probelor
administrate și susține că instanțele inferioare ar fi constatat neîntemeiat
încălcarea dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil a
hotărârii judecătorești, precum și necesitatea acordării despăgubirilor pentru
prejudiciul moral. Totuși, Completul constată că aceste susțineri nu sunt apte
să demonstreze existența unor erori de drept material sau procedural în
raționamentul instanței de apel.
Contrar celor afirmate în recurs, instanța de apel a examinat cauza prin
prisma dispozițiilor Legii nr. 87/2011 și a jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului, reținând în mod motivat că neexecutarea pe o perioadă
îndelungată a unei hotărâri judecătorești definitive constituie o încălcare a
dreptului garantat de art. 6 §1 din Convenție și de art. 1 din Primul Protocol
adițional la Convenție.
De asemenea, Completul observă că recurentul nu indică nicio normă
de drept material a cărei interpretare de către instanța de apel ar fi fost
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție și nu
demonstrează caracterul arbitrar sau vădit nerezonabil al concluziilor
instanței de apel privind existența legăturii de cauzalitate dintre neexecutarea
hotărârii judecătorești și prejudiciul material suportat de reclamant.
Completul reține că recurentul nu a formulat critici distincte cu privire
la cuantumul prejudiciului material și moral acordat de instanțele inferioare,
contestând, în esență, existența încălcării dreptului reclamantului și
necesitatea acordării despăgubirilor, susținând că simpla constatare a
încălcării ar constitui o satisfacție echitabilă suficientă.
Astfel, susținerile recurentului referitoare la inexistența prejudiciului
moral și la caracterul suficient al simplei constatări a încălcării vizează, în
realitate, aprecierea circumstanțelor de fapt și a probelor administrate,
aspecte care, potrivit art. 442 alin. (2) din Codul de procedură civilă, nu pot
fi reexaminate în cadrul recursului.
8
În ansamblu, Completul de judecată constată că motivele invocate în
recurs exprimă doar nemulțumirea recurentului față de soluția instanțelor
inferioare și tind să determine o reanalizare a fondului cauzei, inadmisibilă
în cadrul recursului.
Prin urmare, nefiind relevate erori de drept material sau procedural în
sensul art. 432 din Codul de procedură civilă, recursul declarat de Ministerul
Justiției se dovedește a fi vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art.
440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova împotriva deciziei din 1 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Munteanu
9