2ra-1749/23 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotararii judecatoresti si repararea prejudiciului moral

2ra-1749/23 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotararii judecatoresti si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-1749/23

2-22116398-01-2ra-09012024

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Mămăligă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, R. Pulbere, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

24 aprilie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Bondari Valerii

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Primăria municipiului Chișinău și executorul judecătoresc Ungureanu Oleg, cu

privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 03 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de reprezentantul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, Pantea Daniel și a fost menținută hotărârea din 24 octombrie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 12 mai 2022, Bondari Valerii a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Primăria municipiului Chișinău și executorul judecătoresc Ungureanu Oleg, cu

privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 15 martie 2005, s-a

adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului

municipal Chișinău privind acordarea spațiului locativ conform prevederilor art. 35

al Legii nr. 416 din 18 decembrie 1990 cu privire la poliție. Prin hotărârea din 20

aprilie 2005 a Judecătoriei sectorului Centru mun. Chișinău, menținută prin decizia

din 26 noiembrie 2005 a Colegiului Civil al Curții de Apel Chișinău, Consiliul

municipal Chișinău a fost obligat să-i acorde lui și membrilor familiei sale spațiul

1

locativ conform prevederilor art. 35 al Legii cu privire la poliție nr. 416 din 18

decembrie 1990 și art. 42 al Codului cu privire la locuințe.

Întru executarea hotărârii judecătorești din 20 aprilie 2005 a fost emis titlul

executoriu nr. 2-1080/05, care nu a fost executat până în prezent. Din motiv că nu a

fost găsită o soluție pentru executarea hotărârii judecătorești, la 05 martie 2007, a

sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a recunoscut cerințele înaintate,

iar Republica Moldova a fost sancționată pentru cazul neexecutării.

Consideră că în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, este în drept de a pretinde constatarea încălcării dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 20 aprilie 2005, în situația în care nu

se execută timp îndelungat, cu toate că a întreprins măsurile prevăzute de normele

legale referitoare la executarea actelor judecătorești.

Urmare a neexecutării hotărârii judecătorești irevocabile a suportat suferințe

psihice, care rezultă din situații de stres la care a fost expus atât el, cât și membrii

familiei sale. La fel, suferințele sale se explică și prin multiplele solicitări adresate

organului de executare și autorității publice locale în vederea executării hotărârii

respective, însă a primit răspunsuri formale, fără careva acțiuni concrete, prin urmare

evaluează prejudiciul moral cauzat la suma de 150 000 de lei.

Prin hotărârea din 24 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă parțial acțiunea și s-a constatat încălcarea drepturilor reclamantului

Bondari Valerii la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei sectorului

Centru mun. Chișinău, din 20 aprilie 2005. S-a încasat din contul bugetului de stat

prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui

Bondari Valerii prejudiciul moral în mărime de 20 000 de lei. În rest, pretențiile s-

au respins ca neîntemeiate.

La data de 22 noiembrie 2022 Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a

declarat apel nemotivat, iar la data de 28 ianuarie 2023 a declarat apel motivat

împotriva hotărârii din 24 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și emiterea unei hotărâri noi, prin care

acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 03 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de reprezentantul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Pantea

Daniel și a fost menținută hotărârea din 24 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut că urmează să verifice

temeinicia pretențiilor formulate de către Bondari Valerii privind repararea

prejudiciului moral pentru neexecutarea hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău

din 20 aprilie 2005, pentru perioada 16 octombrie 2018 – 05 august 2022.

Instanța de apel a conchis că statul este responsabil pentru întârzierile cauzate

de autoritățile sale administrative, care la caz, nu au întreprins măsuri eficiente și

reale în vederea executării documentului executoriu emis în baza hotărârii

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2005, iar omisiunile autorităților nu

pot fi imputate reclamantului/intimat Bondari Valeri, care a manifestat o atitudine

2

activă întru realizarea efectivă a dreptului său, conferit prin actul judecătoresc

pronunțat.

În contextul celor relatate, instanța de apel a conchis că, neexecutarea continuă

a hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2005, inclusiv în

perioada invocată de reclamantul Bondari Valerii, prin prezenta acțiune, 16

octombrie 2018 – 05 august 2022, constituie o încălcare a dreptului reclamantului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și prezintă o violare a

dreptului subiectiv al acestuia, garantat de art. 6 par. (1) CEDO.

Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului moral, instanța de apel

a constatat că instanța de fond, la pronunțarea hotărârii, în mod corect a apreciat

cuantumul prejudiciului moral în mărime de 20 000 de lei, sumă pe care instanța de

apel o consideră rezonabilă și proporțională în raport cu suferințele psihice suportate

de către reclamant.

Totodată, având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a

prejudiciului moral, natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor

suportate, statutul social al persoanei, miza pentru reclamant, precum și acordarea

anterioară a despăgubirilor morale, instanța de apel a reținut că suma de 20 000 de

lei, dispusă spre încasare de instanța de fond, constituie o compensație ce ar aduce o

satisfacție echitabilă reclamantului Bondari Valerii, pentru perioada de încălcare

invocată 16 octombrie 2018 – 05 august 2022.

Or, mărimea compensației solicitate spre încasare cu titlu de reparare a

prejudiciului moral în sumă de 150 000 de lei, este una excesivă, motiv din care nu

poate fi admisă integral, nefiind stabilite suferințele morale de o asemenea

intensitate.

La data de 26 decembrie 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a

declarat recurs împotriva deciziei din 03 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe și emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie respinsă ca

neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel prin decizia din 03

octombrie 2023 nu a ținut cont de cerința fundamentală față de despăgubirea

prejudiciului moral, care constă în faptul că la determinarea despăgubirilor care

acordă o satisfacție echitabilă părții în proces, obligatoriu se vor lua în considerare

toate circumstanțele relevante ale pricinii.

Prin urmare, constată că concluziile instanței de fond precum că intimatului i-

a fost cauzat un prejudiciu moral ce urmează a fi recuperat prin acordarea unei

satisfacții echitabile de la bugetul de stat este neîntemeiată, deoarece în cazul dat

suntem în prezența unei întârzieri de executare a unei hotărâri judecătorești și

nicidecum nu poate fi vorba despre o neexecutare propriu-zisă, prin urmare,

consideră concluzia instanței în acest sens a fi neîntemeiată.

A menționat că hotărârile privind obligarea Consiliului municipal Chișinău să

acorde spațiu locativ unor subiecți de drept, poartă un caracter specific și asta

deoarece fondul municipal de spațiu locativ este epuizat. În context, neexecutarea

categoriei date de hotărâri nu ține de conduita cu rea-credință a debitorului sau a

3

organului împuternicit să contribuie la executarea lor, dar de imposibilitatea

executării acestor hotărâri din motive mai presus de voința părților implicate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 03 octombrie

2023.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost

expediată în adresa recurentului Ministerului Justiției al Republicii Moldova, prin

intermediul poștei electronice, la data de 25 octombrie 2023 (f.d. 139).

Astfel, recursul, declarat la data de 26 decembrie 2023, este în termen.

La data de 11 ianuarie 2024, copia recursului a fost expediată în adresa

intimaților, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 155).

Referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, în raport cu actele cauzei, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența

Curții Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind

tardiv un apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în

proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă

au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

În sensul art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(1).

Articolul 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează că, în cazul în

care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul

inadmisibil.

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase. Astfel, normele precitate oferă un drept exclusiv instanței de

recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

4

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al

recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele de

casare, invocate în recursul depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către

Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată

a normelor de drept material sau procedural sau că hotărârea sau decizia este arbitrară

ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din

Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor

faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor admise de instanțele inferioare și

o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului

recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, la motivarea oricărei cereri de

recurs, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, trebuie să țină cont de

aceste însușiri de ordin legal fundamental.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă,

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit

admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev împotriva

5

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza

Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), art. 433 alin. (1) lit. a), art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

6