2ra-291/23 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil si repararea prejudiciului moral

2ra-291/23 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-291/2023

2-22066700-01-2ra-21022023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Natalia Mămăligă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Pruteanu, V. Cotorobai, I. Cotruță)

D E C I Z I E

20 septembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Aliona Donos

Boris Talpă

Ghenadie Eremciuc

Ion Malanciuc

examinând recursurile declarate de Valeriu Benderschi, de Primăria municipiului

Chișinău și Consiliul municipal Chișinău și de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu

Benderschi împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Primăria

municipiului Chișinău, Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc

Ungureanu Oleg, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 13 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 12 mai 2022, Valeriu Benderschi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Primăria mun. Chișinău,

Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc Ungureanu Oleg, prin care a

solicitat:

- constatarea faptului de violare a drepturilor prevăzute de art. 6 a Convenției

Europene a Drepturilor Omului și de art. 1 al Protocolului 1 Adițional la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului de către Statul Republica Moldova, cauzată prin

neexecutarea în termen rezonabil a deciziei Curții Supreme de Justiție din 8 iunie 2011,

pentru perioada 28 iulie 2017 – 12 mai 2022;

- încasarea din contul Bugetului de Stat, prin intermediul Ministerului Justiției,

cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat prin încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a deciziei Curții Supreme de Justiție din 8 iunie 2011,

pentru perioada 28 iulie 2017 – 12 mai 2022, a sumei de 150 000 de lei;

- încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 6 000 de lei;

1

- compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a relatat că, activând în cadrul Brigăzii de

Poliție cu Destinație Specială ,,Fulger” a Ministerului Afacerilor Interne, a participat

la lupte pentru apărarea independenței și integrității teritoriale ale Republicii Moldova,

este veteran de război, în prezent pensionar al MAI al RM.

A susținut că, în temeiul art. 35 al Legii cu privire la poliție nr. 416 din 18

decembrie 1990, art.13 lit. d), 15 lit. u), 20 pct.1) ale Legii cu privire la veterani nr.

190 din 8 mai 2003, art. 1, 28, 29, 37, 42 ale Codului cu privire la locuințe, pct. 16 al

Regulamentului cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit din Republica

Moldova, aprobat prin hotărârea Sovietului Miniștrilor al RSSM nr. 405 din 25

noiembrie 1987, la 9 iulie 2010 s-a adresat cu cerere Primăriei și Consiliului mun.

Chișinău, prin care a solicitat asigurarea cu spațiu locativ, însă prin răspunsul nr. B-

1839/10 din 21 iulie 2010, i-a fost comunicat că, în mun. Chișinău s-a creat o situație

dificilă în ce privește asigurarea cu spațiul locativ a persoanelor care dispun de acest

drept conform legislației și actelor normative, din lipsa mijloacelor financiare și

spațiului locativ disponibil, iar Primăria mun. Chișinău nu poate soluționa problema

locativă.

Astfel, la 4 august 2010, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului mun. Chișinău, prin care a solicitat obligarea asigurării cu spațiu locativ și

repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2011, a fost respinsă

cererea lui împotriva Consiliului mun. Chișinău cu privire la asigurarea spațiului

locativ și repararea prejudiciului moral, ca neîntemeiată.

Iar, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 8 iunie 2011, a fost admis recursul

declarat de Benderschi Valeriu, casată hotărârea Curții de Apel Chișinău din 24

ianuarie 2011, fiind emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă acțiunea depusă de

Benderschi Valeriu, cu obligarea Consiliului mun. Chișinău să-l asigure pe Benderschi

Valeriu împreună cu membrii familiei sale, cu spațiu locativ conform normelor

stabilite în art. 42 al Codului cu privire la locuințe, conform succesiunii rândului

stabilit.

Reclamantul a menționat că în baza hotărârii judecătorești nominalizate, s-a

adresat executorului judecătoresc Ungureanu Oleg, pentru executarea deciziei

irevocabile, iar prin încheierea nr. 026-248/11 din 15 iulie 2011 s-a dispus intentarea

procedurii de executare și obligarea Consiliului mun. Chișinău să execute decizia

enunțată, la recepționarea încheierii.

Prin răspunsul Primăriei mun. Chișinău nr. 08-4144 din 1 august 2011, executorul

judecătoresc a fost informat că, în prezent autoritatea publică locală se află în

imposibilitate de a executa hotărârea judecătorească, deoarece lipsește spațiu locativ

liber în mun. Chișinău.

A relatat că până în prezent hotărârea judecătorească nu a fost executată, deși

conform art. 16 Cod de procedură civilă și art. 120 din Constituție, acestea sunt

obligatorii de a fi respectate.

Totodată, a remarcat și faptul că prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău, din 16 aprilie 2013, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată

inițiată de Valeriu Benderschi împotriva Ministerului Finanțelor cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

2

judecătorești și repararea prejudiciului cauzat. S-a constatat încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a deciziei Curții Supreme de Justiție din 8 iunie 2011

și s-a dispus încasarea din contul bugetului de stat al RM, prin intermediul Ministerului

Finanțelor în beneficiul lui Valeriu Benderschi a sumei de 3 000 euro, cu titlu de

prejudiciu moral și a sumei de 30 600 de lei, cu titlu de prejudiciu material.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2014, devenită irevocabilă

prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 30 aprilie 2014, a fost casată hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 aprilie 2013 și emisă o hotărâre nouă de

respingere a acțiunii.

Valeriu Benderschi a indicat că la 13 ianuarie 2015 s-a adresat la CtEDO cu

cerere, în temeiul art. 35 CEDO și art. 45 și 47 ale Regulamentului Curții, în legătură

cu neexecutarea hotărârii judecătorești din 8 iunie 2011, invocând că prin aceste

inacțiuni ale statului i se încalcă dreptul de proprietate garantat de art. 1 al Protocolului

1 al CEDO.

La 28 iulie 2017, în temeiul Legii nr. 87 a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției și prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

din 4 decembrie 2017, a fost admisă parțial acțiunea, fiind constatată încălcarea

dreptului lui Valeriu Benderschi garantat de art. 6 și 13, art. 1 Protocolul 1 al

Convenției ca urmare a neexecutării deciziei Curții Supreme de Justiție din 8 iunie

2011, s-a încasat din bugetul statului, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul lui Valeriu Benderschi suma de 30 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral

cauzat pentru neexecutarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 8 iunie 2011, în

perioada 19 septembrie 2012 - 28 iulie 2017, suma de 3 097 de lei cu titlu de cheltuieli

de judecată, în rest pretențiile s-au respins ca fiind neîntemeiate.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 7 iunie 2018, a respins apelul declarat

de către Valeriu Benderschi, a admis apelul declarat de Ministerul Justiției, a casat

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 4 decembrie 2017 și a emis o nouă

hotărâre prin care a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă

de Valeriu Benderschi.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 septembrie 2018, a fost admis

recursul declarat de Valeriu Benderschi, casată decizia din 7 iunie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în alt

complet de judecători.

După rejudecare, prin decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a

fost respins apelul declarat de Valeriu Benderschi și a fost admis apelul declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a fost casată hotărârea din 4 decembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a fost pronunțată o hotărâre nouă, de

respingere a acțiunii.

Însă, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 10 aprilie 2019, a fost admis

recursul declarat de Valeriu Benderschi, reprezentat de către avocatul Natalia Culea-

Reul, casată decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a fost

menținută hotărârea din 4 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

A menționat că la 30 aprilie 2019 s-a adresat din nou la CtEDO, în legătură cu

neexecutarea hotărârii judecătorești, invocând încălcarea dreptului său la un proces

echitabil și dreptul de proprietate. Or, conform practicii CtEDO, hotărârea

judecătorească nu se finalizează cu pronunțarea, ci cu executarea acesteia, ceea ce

3

denotă că odată ce nu se execută hotărârea judecătorească din 8 iunie 2011, are loc

încălcarea art. 6 CEDO.

Prin hotărârea din 16 august 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis în parte cererea de chemare în judecată înaintată de către Valeriu Benderschi.

S-a constatat încălcarea drepturilor reclamantului Valeriu Benderschi prevăzute

de art. 6 a Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale și de art. 1 al Protocolului 1 Adițional la Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ca urmare a neexecutării în

termen rezonabil a deciziei Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 8 iunie

2011, pentru perioada 28 iulie 2017 – 12 mai 2022.

S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Valeriu Benderschi, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 80 000 de lei.

În rest, pretențiile s-au respins ca neîntemeiate.

La 5 septembrie 2022, Primăria mun. Chișinău a declarat apel împotriva hotărârii,

solicitând casarea acesteia și emiterea unei decizii de respingere integrală a cererii de

chemare în judecată.

La 7 septembrie 2022, avocatul Culeac-Reul Natalia, în interesele lui Valeriu

Benderschi, a declarat apel împotriva hotărârii, solicitând casarea acesteia și emiterea

unei decizii de admitere integrală a cererii de chemare în judecată.

La 15 septembrie 2022, Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii,

solicitând casarea acesteia și emiterea unei decizii de respingere integrală a cererii de

chemare în judecată.

Prin decizia din 13 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Valeriu Benderschi.

S-au admis apelurile declarate de Primăria mun. Chișinău și Ministerul Justiției.

S-a modificat hotărârea din 16 august 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

în partea cuantumului prejudiciului moral, prin micșorare acestuia de la suma de 80

000 lei la suma de 20 000 lei.

În rest, hotărârea din 16 august 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

menținut.

În motivarea deciziei, Colegiul instanței de apel a conchis că, prima instanță

corect a constatat încălcarea dreptului garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la

Convenție, în privința lui Valeriu Benderschi, prin neexecutarea deciziei din 8 iunie

2011 a Curții Supreme de Justiție.

Iar, fiind stabilită încălcarea dreptului reclamantului la executarea în termen

rezonabil a deciziei Curții Supreme de Justiție din 8 iunie 2011, acestuia urmează să îi

fie compensat și prejudiciul moral suferit.

Totodată, Colegiul a constat că prima instanță, deși a constatat corect

circumstanțele cauzei, eronat a apreciat cuantumul prejudiciului moral ce urmează a fi

încasat în folosul reclamantului, suma de 80 000 de lei fiind disproporționată în raport

cu suferințele psihice suportate de către acesta.

În context, soluționând chestiunea referitor la cuantumul sumei care urmează a fi

achitată de stat cu titlu de satisfacție echitabilă pentru dreptul încălcat al reclamantului

Valeriu Benderschi, a reținut că suma pretinsă de către acesta cu titlu de satisfacție

echitabilă este vădit disproporționată și excesivă în raport cu criteriile stabilite la caz.

4

Și, având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului

moral, natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, statutul

social al persoanei, miza pentru reclamant, precum și acordarea anterioară a

despăgubirilor morale, instanța de apel a conchis că suma de 20 000 lei reprezintă o

compensație ce ar aduce o satisfacție echitabilă reclamantului Valeriu Benderschi,

pentru perioada de încălcare invocată, 28 iulie 2017 – 12 mai 2022.

La 20 ianuarie 2023, avocatul Culeac-Reul Natalia, în interesele lui Valeriu

Benderschi, a declarat recurs împotriva deciziei din 13 decembrie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea/modificarea parțială a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri de admitere

integrală a acțiunii și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, a invocat că hotărârea și decizia sunt parțial neîntemeiate

și pasibile de a fi casate/modificată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432

alin. (2) lit. a), c) și d) din Codul de procedură civilă.

În esență, reprezentantul recurentului, a invocat că prejudiciul moral pe care îl

solicită în prezenta acțiune, în sumă de 150 000 lei, derivă din perioada de timp pentru

neexecutarea hotărârii menționate.

La cazul din speță autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești,

care este statul Republica Moldova, n-a întreprins toate măsurile corespunzătoare în

vederea executării hotărârii judecătorești irevocabile, ca urmare Valeriu Benderschi nu

a putut beneficia de succesul obținut în urma examinării litigiului, care se referă la

asigurarea lui și a familiei sale cu spațiu locativ conform normelor stabilite de legislația

în vigoare, fapt incontestabil denotă că hotărârea adoptată în favoarea reclamantului a

rămas neexecutată o perioadă considerabilă de timp.

A menționat că reclamantul până în prezent se află într-o stare continuă de

imposibilitate de a-și realiza drepturile sale la executarea hotărârii judecătorești

irevocabile ca fiind un tratament discriminatoriu, dar și de a pretinde debitorului

Consiliului municipal Chișinău încetarea aplicării tratamentului discriminatoriu în

privința sa și de a cere repararea prejudiciului material și moral cauzat printr-un astfel

de tratament.

În acest context, a susținut că pe parcursul a unui termen îndelungat, a suportat

evident o încordare psihică, retrăiri, adică o stare de stres, circumstanțe desigur legate

de suferințe morale, atât psihice cât și fizice.

La 23 februarie 2023, Primăria municipiului Chișinău și Consiliul municipal

Chișinău a depus cerere de recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și a

hotărârii și respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului, a invocat că consideră pretențiile din acțiune

neîntemeiate, nefondate și lipsite de suport juridic.

A reținut că, conform hotărârii judecătorești la care face referire reclamantul,

administrația publică locală a fost obligată să-l asigure pe acesta cu spațiu locativ de

serviciu (social) din considerentul angajării numitului în cadrul MAI și, potrivit

asigurărilor sociale acordate și prevăzute de Legea cu privire la poliție nr. 416 din 18

decembrie 1990, abrogată la 5 martie 2013.

În acest context, a susținut că reclamantul nu mai dispune de dreptul asigurării cu

spațiu locativ din partea administrației publice locale deoarece, în primul rând, nu mai

este angajat al MAI și potrivit legislației actuale angajatorul, adică MAI are obligația

5

de a acorda spațiu locativ de serviciu (social) angajaților săi sau a achita indemnizația

compensatoare pentru închirierea locuinței.

Astfel, consideră că în prezent Valeriu Benderschi a decăzut din dreptul de a

pretinde executarea hotărârii judecătorești, deoarece a pierdut dreptul la acordarea

spațiului locativ social, în folosință, datorită întreruperii relațiilor de muncă și

schimbarea situației în acest sens.

Reclamantul nu a probat survenirea prejudiciilor de ordin moral sau material ca

rezultat al neexecutării hotărârii judecătorești în perioada expusă, pretinzând pur

formal și declarativ existența acestor prejudicii, administrând în acest sens înscrisuri

care nu pot fi acceptate și admise ca fiind probe utile și concludente.

La 13 aprilie 2023, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și hotărârii, cu

emiterea unei decizii noi, prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă.

În motivarea recursului, a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de a fi

casată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (1), (2) lit. c) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Astfel, a menționat că intimatul Valeriu Benderschi, invocând în substanță art.6

CEDO violarea drepturilor la un proces echitabil prin neexecutarea în termen rezonabil

a hotărârii judecătorești, în afara afirmațiilor, nu a confirmat prin probe existența

culpabilității organelor de executare în procesul de executare a hotărârii judecătorești

irevocabile.

În acest context, a subliniat că prevederile Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 nu

acordă dreptul în mod automat la prejudiciu moral, în lipsa dovezilor că persoana a

suferit un prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege. Este important ca

instanța să motiveze circumstanțele cauzei care justifică acordarea unei reparații,

aceasta să nu fie teoretică și iluzorie. Totodată, instanța trebuie să evite subiectivismul

inerent evaluării mărimii despăgubirilor având sarcina de a oferi satisfacție echitabilă

intimatului, dar fără a sărăci în mod nejustificat pârâtul.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei din 13 decembrie 2022 nu a

ținut cont de cerința fundamentală față de despăgubirea prejudiciului moral, care

constă în faptul că la determinarea despăgubirilor care acordă o satisfacție echitabilă

părții în proces, obligatoriu se vor lua în considerare toate circumstanțele relevante ale

cauzei.

În ce privește prejudiciul moral în prezenta speță, cu referire la executarea

hotărârilor judecătorești în cazul în care persoanele nu mai dețin calitatea de angajat, a

indicat că în cauzele Grigore Paduraru v. Republica Moldova (nr. 28355/08) și Iurie

Mălai si alții v. Republica Moldova (nr. 22267/08), Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a admis argumentul Guvernului potrivit căruia autoritățile naționale nu

fuseseră obligate să le acorde reclamanților un spațiu locativ după plecarea acestora

din funcțiile pe care le ocupau. În acest sens reclamantul Valeriu Benderschi nu este

angajat al structurilor de forță (fapt confirmat de reclamant și este indicat în cererea de

chemare în judecată).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, Colegiul constată că acestea

6

au fost declarate în termen.

Or, potrivit scrisorii anexate la materialele dosarului (f.d. 56), copia deciziei a fost

expediată în adresa recurentului Valeriu Benderschi, la 13 decembrie 2022, însă

dovada legală de recepționare a acesteia lipsește.

Totodată, Primăriei municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău și

Ministerul Justiției, copia deciziei contestate le-a fost comunicată la 13 februarie 2023,

prin intermediul poștei electronice (f.d. 57).

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.

246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care

vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursurile declarate de Valeriu

Benderschi, de Primăria municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău și de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova au fost depuse până la data intrării în vigoare

a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în

baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Prin încheierea din 02 august 2023 a Curții Supreme de Justiție recursurile au fost

considerate admisibile și numite pentru examinare în fond.

Potrivit art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dacă este considerat

admisibil, completul examinează recursul în fond.

Art. 442 din Codul de procedură civilă reglementează că, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs,

legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art.432. Instanța

invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate

prin hotărâre.

În recurs nu pot fi administrate noi dovezi, cu excepția celor care dovedesc

cheltuielile de judecată. Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de

apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului când se invocă

temeinic art.432 alin.(1) lit.e) sau când Curtea Supremă de Justiție examinează cauza

după trimitere la rejudecare.

La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare,

prevederile art.372 alin.(1) se aplică în mod corespunzător.

Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în recurs.

Conform art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul considerat admisibil se

examinează fără înștiințarea și audierea participanților la proces, cu excepția recursului

în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1) lit.b) și e). Completul poate decide și în alte

7

cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul

considerat admisibil.

La caz, Colegiul a considerat inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererile de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

verificarea legalității hotărârilor atacate.

În cauza CtEDO Covalenco vs. Moldova nr. 72164/14 16 septembrie 2020,

Curtea a statuat că este necesar organizarea unei audieri: a) în cazul în care există

necesitatea de a evalua dacă circumstanțele au fost stabilite corect de către autorități (a

se vedea Malhous v. Republica Cehă [MC], nr. 33071/96, § 60, 12 iulie 2001); b)

atunci când circumstanțele cer ca instanța să-și formeze propria impresie referitoare la

justițiabili, prin acordarea dreptului de a explica propria lor situație personală, în mod

direct sau prin intermediul unui reprezentant (a se vedea Göç, pre-citată, § 51; Miller,

pre-citată, § 34 in fine; și Andersson v. Suedia, nr. 17202/04, § 57, 7 decembrie 2010);

c) în cazul în care instanța are nevoie de a obține o clarificare cu privire la anumite

detalii, inter alia prin intermediul unei audieri (a se vedea Fredin v. Suedia (nr. 2), 23

februarie 1994, § 22, Seria A nr. 283-A, și Lundevall v. Suedia, nr. 38629/97, § 39, 12

noiembrie 2002).

În speță, toate punctele de drept care puteau exista, pot fi cercetate și soluționate

în mod obiectiv pe baza înscrisurilor și documentelor prezente la dosar. În esență,

părțile au avut posibilitatea să prezinte poziția în scris și să răspundă la argumentele

părților adverse.

Astfel, examinând recursurile declarate împotriva deciziei din 13 decembrie 2022

a Curții de Apel Chișinău, în limitele controlului de legalitate, în lipsa părților, în raport

cu criticele invocate, pe baza materialelor din dosar, în coroborare cu normele de drept

aplicabile speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, va respinge

recursurile declarate de Consiliul mun. Chișinău,Primarul general al mun. Chișinău și

Ministerul Justiției, va admite recursul declarat de Benderschi Valeriu, reprezentat de

avocatul Culeac-Reul Natalia, și va modifica decizia instanței de apel în partea

referitoare la cuantumul despăgubirii pentru prejudiciul moral încasat în beneficiul

reclamantului, prin majorarea acestuia, cu menținerea în rest a deciziei și hotărârii,

pentru motivele ce succed.

În temeiul art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de

apel și, după caz, hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

În temeiul art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul și să modifice decizia instanței de apel

și/sau hotărîrea primei instanțe;

În conformitate cu art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată

neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

8

Potrivit alin. (4) al art. 432 din Codul de procedură civilă, săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și

în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din perspectiva temeiurilor reținute, la caz recurenții au pretins că instanțele de

judecată au aplicat eronat normele de drept material și au apreciat arbitrar probele.

Completul de judecată consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recursurilor, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania

(Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag.26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr.2)

(Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag.84, 98).

Astfel, circumstanțele cauzei prezentate de părți și determinate de instanțele de

judecată în fazele procesuale anterioare denotă că prin acțiunea înaintată, reclamantul

Benderschi Valeriu pretinde încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a

deciziei Curții Supreme de Justiție din 08 iunie 2011.

Examinând acțiunea, prima instanță a considerat-o întemeiată și a admis-o parțial,

a constatat încălcarea drepturilor reclamantului Valeriu Benderschi prevăzute de art. 6

a Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale și de art. 1 al Protocolului 1 Adițional la Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ca urmare a neexecutării în

termen rezonabil a deciziei Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 8 iunie

2011, pentru perioada 28 iulie 2017 – 12 mai 2022. Totodată, a fost dispusă încasarea

din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui

Valeriu Benderschi, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 80 000 de lei. În rest,

pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

Judecând în ordine de apel, prin decizia din 13 decembrie 2022 a respins apelul

declarat de Valeriu Benderschi și s-au admis apelurile declarate de Primăria mun.

Chișinău și Ministerul Justiției. A fost modificată hotărârea din 16 august 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea cuantumului prejudiciului moral, prin

micșorare acestuia de la suma de 80 000 de lei la suma de 20 000 de lei. În rest,

hotărârea din 16 august 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost menținută.

Instanța ierarhic inferioară a reținut că, prima instanță corect a constatat încălcarea

dreptului garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, în privința lui Valeriu

Benderschi, prin neexecutarea deciziei din 8 iunie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Iar, fiind stabilită încălcarea dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil

a deciziei Curții Supreme de Justiție din 8 iunie 2011, acestuia urmează să îi fie

compensat și prejudiciul moral suferit.

Totodată, Colegiul a constat că prima instanță, deși a constatat corect

circumstanțele cauzei, eronat a apreciat cuantumul prejudiciului moral ce urmează a fi

încasat în folosul reclamantului, suma de 80 000 lei fiind disproporționată în raport cu

suferințele psihice suportate de către acesta. În context, soluționând chestiunea

referitor la cuantumul sumei care urmează a fi achitată de stat cu titlu de satisfacție

echitabilă pentru dreptul încălcat al reclamantului Valeriu Benderschi, a reținut că

suma pretinsă de către acesta cu titlu de satisfacție echitabilă este vădit

9

disproporționată și excesivă în raport cu criteriile stabilite la caz. Și, având în vedere

principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, natura dreptului

lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, statutul social al persoanei, miza

pentru reclamant, precum și acordarea anterioară a despăgubirilor morale, instanța de

apel a conchis că suma de 20 000 de lei reprezintă o compensație ce ar aduce o

satisfacție echitabilă reclamantului Valeriu Benderschi, pentru perioada de încălcare

invocată, 28 iulie 2017 – 12 mai 2022.

Nefiind de acord cu soluția instanțelor de judecată ierarhic inferioare, Valeriu

Benderschi, Primăria municipiului Chișinău, Consiliul municipal Chișinău și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, au declarat recurs.

Judecând recursurile, reieșind din circumstanțele cauzei, descrise mai sus și

constatate de instanțele de judecată ierarhic inferioare, instanța de recurs relevă că

acestea corect au conchis asupra temeinicii parțiale a pretențiilor reclamantului. Însă,

instanța de recurs consideră că, cuantumul despăgubirii pentru prejudiciul moral

acordat de către instanța de apel în mărime de 20 000 de lei pentru această încălcare

este vădit disproporțional și diminuat în raport cu circumstanțele stabilite la caz și

compensațiile acordate de CtEDO pentru violări similare, în care Curtea a constatat că

instanțele judecătorești naționale deși constată încălcări ale drepturilor omului, acestea

eșuează în acordarea unei compensații suficiente pentru a determina un reclamant să‐

și piardă statutul de victimă a unei încălcări comise împotriva sa.

În susținerea opiniei enunțate, Completul de judecată reține că la determinarea

cuantumului despăgubirilor urmează să se respecte criteriul echității, care presupune

că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale și echitabile,

adică trebuie stabilite în așa fel încât să asigure efectiv o compensare suficientă a

prejudiciului moral cauzat, cu menținerea echilibrului între daunele efectiv pricinuite

și suma acordată.

În contextul pretențiilor deduse judecății, potrivit art. 70 alin. (1) Codul de

executare, documentul executoriu va fi executat în termenul indicat în el sau, în cazul

în care nu este indicat, într-un termen rezonabil.

Având în vedere că executarea hotărârii judecătorești constituie parte integrantă

a procesului, Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, la art. 6 § 1, statuează expres că orice persoană are dreptul de a-i fi

examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un

tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în

materie penală îndreptată împotriva sa.

În acest sens, prevederile art. 2 alin. (1) și (2) a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil

a hotărârii judecătorești, stipulează că orice persoană fizică sau juridică ce consideră

că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate adresa în instanță de

judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și

repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta

Lege și de legislația procesuală civilă. Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

10

termen rezonabil a hotărârii judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a

avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de

reparare a prejudiciului.

Așadar, întru soluționarea corectă a litigiului ce ține de repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, instanțele de judecată naționale trebuie să aibă în vedere

caracterul rezonabil al duratei unei procedurii în temeiul art. 6 § 1 din Convenție, ce se

apreciază cu ajutorul criteriilor consacrate de jurisprudența CtEDO cum sunt:

complexitatea cauzei, comportamentul autorităților competente și al părților și miza

pentru partea interesată.

La aprecierea termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătorești urmează

a fi luate în considerare anumite criterii de apreciere: complexitatea cauzei; se

apreciază de asemenea după caz și individual; comportamentul părților, care include

aprecierea comportamentului reclamantului și a autorităților. Se va aprecia bona/mala

fides a tuturor părților implicate în proces, inclusiv existența unor întârzieri

inexplicabile, amânări neîntemeiate; etc. miza (interesul) pentru reclamant relevă

importanța sau scopul pentru persoana care pretinde violarea dreptului său la un termen

nerezonabil.

Conform art. 4 alin.(3) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, instanța de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire

penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori

autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești prezintă Ministerului

Justiției un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil și, după

caz, dosarul sau o copie de pe dosar.

Raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris

și va conține: numele și prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorității

implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorității

responsabile de executarea hotărârii judecătorești; date despre acțiunile procesuale

întreprinse, termenele de realizare și motivarea acestora; date despre acțiunile

procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date

relevante privind respectarea termenului rezonabil. Instanța de apel notează că atunci

când se constată o neexecutare continuă (atunci când hotărârea rămâne neexecutată la

momentul examinării), termenul nerezonabil se va aprecia doar de la data nașterii

obligației de executare și până la ziua adoptării hotărârii cu privire la o eventuală

constatare a violării/neviolării dreptului declarat de Articolul 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Legislația internă nu oferă o descifrare a noțiunii de „termen rezonabil”, însă prin

obligarea respectării unui astfel de termen pentru executarea actului justiției, atât

normele naționale cât și cele internaționale invocă administrarea justiției fără întârzieri

neconforme de natură a-i compromite eficacitatea și responsabilitatea.

Neexecutarea nemotivată a actelor judecătorești, dispozițiilor, cererilor,

delegațiilor, citațiilor, altor adresări legale, precum și lipsa de considerație față de

judecată, atrag răspunderea prevăzută în prezentul cod și în alte legi.

11

După cum rezultă din actele cauzei, anterior, Benderschi Valeriu s-a adresat cu

cereri de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, prin care a

solicitat asigurarea cu spațiu locativ și repararea prejudiciului moral.

Astfel, prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 aprilie 2013 a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată inițiată de Benderschi Valeriu

împotriva Ministerului Finanțelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

cauzat. S-a constatat încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a deciziei

Curții Supreme de Justiție din 08 iunie 2011. S-a dispus încasarea din contul bugetului

de stat al RM, prin intermediul Ministerului Finanțelor în benenficiul lui Benderschi

Valeriu a sumei de 3 000 euro, cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de 30 600 de lei,

cu titlu de prejudiciu material.

Prin decizia Curții de apel Chișinău din 29 ianuarie 2014, devenită irevocabilă

prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 30 aprilie 2014, a fost casată hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 aprilie 2013 și emisă o hotărâre nouă de

respingere a acțiunii. La fel s-a constatat că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 04 decembrie 2017, a fost admisă parțial acțiunea înaintată de

Benderschi Valeriu, a fost constatată încălcarea dreptului lui Valeriu Benderschi

garantat de art. 6 și 13, art. 1 Protocolul 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, ca urmare a neexecutării deciziei Curții Supreme

de Justiție din data de 08 iunie 2011. S-a încasat din bugetul statului prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Valeriu Benderschi suma de 30 000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral cauzat pentru neexecutarea deciziei Curții Supreme de Justiție din

data de 08 iunie 2011 în perioada 19 septembrie 2012- 28 iulie 2017, suma de 3 097

de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest pretențiile s-au respins ca fiind

neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2018, s-a respins apelul declarat

de către Valeriu Benderschi, a admis apelul declarat de Ministerul Justiției, a casat

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din data de 04 decembrie 2017 și a

emis o nouă hotărâre, prin care a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în

judecată depusă de Valeriu Benderschi.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 septembrie 2018, a fost admis

recursul declarat de Valeriu Benderschi, casată decizia din 07 iunie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în alt

complet de judecători. După rejudecare, prin decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de Valeriu Benderschi și a fost admis

apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a fost casată hotărârea

din 04 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a fost pronunțată o

hotărâre nouă, de respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 10 aprilie 2019 a fost admis recursul

declarat de Valeriu Benderschi, reprezentat de către avocatul Natalia Culea-Reul,

casată decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a fost menținută

hotărârea din 04 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Din actele cauzei se reține că în cadrul procedurii de executare au fost întreprinse

multiple tentative de către executorul judecătoresc în vederea determinării Consiliului

mun. Chișinău să execute decizia Curții Supreme de Justiție din 08 iunie 2011, prin

12

care s-a obligat Consiliul mun. Chișinău să-l asigure pe Benderschi Valeriu împreună

cu membrii familiei sale, cu spațiu locativ, însă acestea nu s-au soldat cu succes,

organele autorității publice invocând ca temei de neexecutare lipsa spațiului locativ

liber în mun. Chișinău, fapt generat de procesul de privatizare a fondului de locuințe,

ceea ce a redus substanțial imobilele cu destinație locativă aflate în proprietate

municipală, precum și lipsa mijloacelor financiare, necesare pentru construcția

spațiului locativ, pentru executarea hotărârilor instanțelor de judecată privind

asigurarea cu spațiu locativ a creditorilor urmăritori.

Astfel, ținând cont că debitorul obligației de executare a hotărârii instanței de

judecată până în prezent nu a executat decizia Curții Supreme de Justiție din 08 iunie

2011, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră întemeiată

concluzia instanțelor ierarhic inferioare referitor la constatarea încălcării continue a

dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

pentru perioada 28 iulie 2017 – 12 mai 2022.

La acest capitol, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca

neîntemeiate argumentele Ministerului Justiției, Consiliului mun. Chișinău și Primăriei

mun. Chișinău precum că, neexecutarea documentului executoriu generată de lipsa

spațiului locativ și a surselor financiare, nu constituie temei de a constata încălcarea

drepturilor prevăzute de art. 6 a CEDO și articolul 1 al Protocolului 1 Adițional la

CEDO. Or, o autoritate statală nu poate invoca lipsa fondurilor sau lipsa locuințelor

pentru a motiva încălcarea termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătorești

(cauza Prodan c. Moldovei).

La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca

neîntemeiat argumentul din cererile de recurs, precum că conform hotărârii

judecătorești la care face referire reclamantul, administrația publică locală a fost

obligată să-l asigure pe acesta cu spațiu locativ de serviciu (social) din considerentul

angajării numitului în cadrul MAI și, potrivit asigurărilor sociale acordate și prevăzute

de Legea cu privire la poliție nr.416 din 18 decembrie 1990, abrogată la 05 martie

având Benderschi Valeriu dreptul la acordarea spațiului locativ, în calitate de veteran

de război pentru apărarea independenței, în baza prevederilor art.art.13, 15 al Legii cu

privire la veteranii de război nr.190 din 08 mai 2003 și art.art.30,35,37,42 al Codului

cu privire la locuințe.

Cu referire la pretinsa violare a dreptului subiectiv al reclamantului Valeriu

Benderschi, garantat de art. 1 Protocolul 1 din CEDO, completul de judecată reține că,

conform jurisprudenței CtEDO (cauza Stran Greek Refmeries vs. Grecia din 9

decembrie 1994, § 59), o „pretenție” sau o „creanță” poate constitui un „bun” în sensul

articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, dacă ea este suficient de certă pentru a

fi executorie. Astfel, prin prisma acestui principiu, instanța de recurs apreciază că,

decizia din 8 iunie 2011 a Curții Supreme de Justiție, prin care Consiliul municipal

Chișinău a fost obligat să-l asigure pe Valeriu Benderschi și membrii familiei acestuia,

cu spațiul locativ, este executorie și suficient de certă pentru a permite reclamantului

de a invoca, în mod întemeiat că, prin neexecutarea hotărârii menționate, este privat de

un bun, în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.

Astfel, completul de judecată consideră că, deși instanțele ierarhic inferioare

corect a concluzionat despre necesitatea admiterii pretenției privind constatarea

13

încălcării dreptului reclamantului Valeriu Benderschi garantat de art. 6, art. 1

Protocolul 1 Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale ca urmare a neexecutării deciziei din 8 iunie 2011 a Curții Supreme de

Justiție, în partea ce vizează repararea prejudiciului moral și încasarea despăgubirii

pentru prejudiciul moral cauzat în cuantum de 20 000 de lei, instanța de apel a aplicat

și interpretat eronat normele de drept material și nu a dat o apreciere corespunzătoare

circumstanțelor cauzei.

Din acest motiv, completul de judecată al instanței de recurs apreciază că la cazul

din speță cuantumul compensației încasate nu acoperă suferințele trăite de către

reclamant și consideră echitabilă compensarea prejudiciului moral cauzat lui Valeriu

Benderschi prin încasarea în beneficiul acestuia a echivalentului bănesc în cuantum de

40 000 de lei, sumă ce este justificată de circumstanțele cauzei, în acest sens suma

încasată cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral de către instanța de apel în

mărime de 20 000 de lei fiind una inechitabilă, urmează a fi modificată.

Distinct de cele reținut supra, Completul apreciază că argumente invocate de

recurenți, în susținerea pozițiilor privind dezacordul cu soluțiile adoptate de către

instanțele ierarhic inferioare, nu pot fi reținute de către instanța de recurs, deoarece se

axează asupra circumstanțelor care au fost constatate și elucidate pe deplin de instanța

de apel, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și apreciate cu

respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de drept material.

Cu referire la cheltuielile de judecată, se rețin prevederile art. 94 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, conform cărora, instanța judecătorească obligă partea care

a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile

de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se

compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar

pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului, iar potrivit art. 96

din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut

procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență

juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile

menționate la alin. (1) se compensează părții care a avut cîștig de cauză dacă aceasta a

fost reprezentată în judecată de un avocat.

Pornind de la practica CtEDO, cheltuielile pentru asistența juridică trebuie să fie

necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime. Pentru dovada cheltuielilor

suportate, prin prisma practicii CtEDO, se evidențiază necesitatea prezentării, de către

partea care pretinde compensarea cheltuielilor, a următoarelor documente: a) dovada

achitării onorariilor avocaților (copii de pe dispozițiile de plată prin virament sau

bonurile de plată); b) copia de pe facturile de strictă evidentă, emisă pentru clienți-

persoane juridice și în alte cazuri stabilite de legislație; c) listă detaliată a

actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului aferent acestora (cu tariful și orarul).

La caz, completul de judecată atestă că, reclamantul Benderschi Valeriu a fost

reprezentat de avocatul Natalia Reul-Culeac, în baza mandatului avocațial din

10.05.2022 (f.d. 58, vol. I).

Prin recursul înaintat, reclamantul a solicitat compensarea cheltuielilor de

asistență juridică suportate în cadrul prezentului proces, însă la materialele cauzei nu a

fost anexat niciun înscris care să confirme suportarea reală a acestor cheltuieli de către

reclamant.

14

Așa fiind, completul de judecată apreciază această cerință ca fiind nejustificată și

lipsită de suport probator, or, reclamantul nu a făcut dovada achitării onorariului

avocatului.

Referitor la recursurile declarate de Ministerul Justiției, Consiliul mun. Chișinău

și Primăria mun. Chișinău, completul le va respinge ca fiind neîntemeiate, or acestea

conțin critici invocate anterior și în cererea de apel.

Din aceste motive, Completul Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursurile declarate de Ministerul Justiției, Consiliul mun. Chișinău și

Primăria mun. Chișinău, a admite recursul declarat de către Benderschi Valeriu

reprezentat de avocatul Natalia Reul-Culeac și de a modifica decizia instanței de apel

în partea încasării prejudiciului moral, prin majorarea cuantumului sumei încasate a

prejudiciului moral de la 20 000 de lei până la 40 000 de lei, cu menținerea în rest a

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. a), e), alin.

(3) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se resping recursurile declarate de Primăria municipiului Chișinău și Consiliul

municipal Chișinău și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Se admite recursul declarat de Benderschi Valeriu, reprezentat de avocatul

Natalia Reul-Culeac.

Se modifică decizia din 13 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu

Benderschi împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Primăria

municipiului Chișinău, Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc

Ungureanu Oleg, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral, în partea încasării

de la bugetul de stat gestionat de Ministerul Finanțelor, prin intermediul Ministerului

Justiției, prin majorarea cuantumului sumei încasate cu titlu de prejudiciu moral de la

20 000 (douăzeci mii) de lei până la 40 000 (patruzeci mii) de lei.

În rest, decizia 13 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 16

august 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Aliona Donos

Boris Talpă

Ghenadie Eremciuc

Ion Malanciuc

15