2ra-1383/21 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil

2ra-1383/21 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra–1383/21

2-18144596-01-2ra-16082021

Prima instanță: : Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani), (jud. V. Chiselița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

02 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vasilachi Vladimir

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău și

executorul judecătoresc Ungureanu Oleg cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel declarată de către Ministerul Justiției și a fost admisă

cererea de apel declarată de către Vasilachi Vladimir, casată hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 19 iunie 2018, fiind pronunțată o nouă hotărâre,

con st ată

La 29 martie 2018, reclamantul Vasilachi Vladimir a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul mun.

Chișinău și executorul judecătoresc Ungureanu Oleg cu privire la constatarea

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat că, activând

în cadrul Brigăzii de Poliție cu Destinație Specială al Ministerului Afacerilor Interne,

a participat la lupte pentru apărarea Independenței și Integrității Teritoriale a

Republicii Moldova, fiind veteran de război, în prezent fiind pensionar al

Ministerului Afacerilor Interne.

Reclamantul a mai indicat că, la 08 iunie 2010, s-a adresat cu cerere către

Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău, în privința asigurării cu spațiu

locativ în conformitate cu prevederile art.35 al Legii „Cu privire la poliție” nr.416

din 18 decembrie 1990 cu toate modificările ulterioare, art. 13 art. 15 ale Legii „Cu

privire la veterani” nr.190 și în conformitate cu prevederile art. art. 1, 28, 29, 35, 37,

42, 44 al Codului cu privire la locuințe nr.306 din 03 iunie 1983.

1

Reclamantul a subliniat că, potrivit răspunsului parvenit de la Direcția Generală

Locativ Comunală și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău la cererea prealabilă i

s-a comunicat, că Direcția Generală Locativ Comunală și Amenajare a Consiliului

mun. Chișinău a examinat petiția referitor la asigurarea cu spațiu locativ și având în

vedere că în mun. Chișinău s-a creat o situație extrem de dificilă cât privește

asigurarea cu spațiu locativ a persoanelor care dispun de acest drept conform

legislației și actelor normative în vigoare, din lipsa de surse financiare și spațiului

locativ disponibil, Primăria mun. Chișinău în prezent nu poate soluționa problema

locativă.

A menționat că, a contestat refuzul autorităților locale de a-1 asigura cu spațiul

locativ, astfel, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2011, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2011, a fost casată

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2011, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată a lui Vasilachi Vladimir împotriva Consiliului mun. Chișinău

cu privire la contestarea actului administrativ și s-a emis o nouă hotărâre, prin care

a fost admisă parțial acțiunea lui Vasilachi Vladimir împotriva Consiliului mun.

Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

A fost obligat Consiliul mun. Chișinău de a-l asigura pe Vasilachi Vladimir

împreună cu membrii familiei sale cu spațiu locativ conform normelor stabilite și

conform succesiunii rândului stabilit.

Reclamantul a mai relatat că, după intrarea în vigoare a deciziei judecătorești

menționate, s-a adresat cu o cerere către executorul judecătoresc Ungureanu Oleg,

prin care a solicitat să contribuie la executarea deciziei Curții Supreme de Justiție

din 14 septembrie 2011, conform Codului de executare și legislației în vigoare.

Conform încheierii executorului judecătoresc Ungureanu Oleg cu privire la primirea

spre executare a documentului executoriu și intentarea procedurii de executare a fost

dispusă intentarea procedurii de executare și a fost obligat Consiliul mun. Chișinău

să execute decizia menționată odată cu primirea prezentei încheieri.

A subliniat că, conform răspunsului parvenit de la Primăria mun. Chișinău s-a

adus la cunoștință executorului judecătoresc Ungureanu Oleg că, executarea

hotărârii instanței de judecată nu poate fi posibilă din cauza lipsei spațiului locativ

liber în mun. Chișinău. Reclamantul a învederat că, toate eforturile întreprinse

conform legislației în vigoare, în vederea realizării dreptului lezat, nu au dat

rezultate, hotărârea judiciară nominalizată rămânând fără executare, astfel, a relatat

că, conform practicii judiciare a Curții Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului, hotărârea judecătorească nu se finalizează cu pronunțarea, ci cu executarea

ei, în acest sens se aduc ingerințe drepturilor sale prevăzute de art. 6 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care declară, că fiecare persoană are

dreptul la protejarea drepturilor sale civile de către o instanță independentă, care se

va pronunța referitor la drepturile sale cu caracter civil. Odată ce o hotărâre de

judecată nu va fi executată are loc încălcarea art.6 din Convenție.

A precizat reclamantul că, datorită eventualei neexecutării a hotărârii

judecătorești în favoarea sa, el nu poate beneficia de bunurile sale și astfel, în

consecință i se încalcă dreptul său la protecția proprietății garantat de articolul 1 al

Protocolului nr. 1 la Convenție.

2

A mai indicat că, decizia Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2011,

devenind irevocabilă și executorie, nu s-a putut obține executarea acestei hotărâri

imediat ce a devenit executorie, acest fapt constituind o ingerință în dreptul său la

respectarea bunurilor sale, așa precum este prevăzut în prima propoziție a primului

paragraf al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, or, prin neexecutarea

deciziei Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2011, autoritățile naționale

împiedică reclamantul, care în mod rezonabil, se așteaptă de a obține respectarea

drepturilor sale, prin urmare, există o violare a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la

Convenție.

Reclamantul Vasilachi Vladimir a solicitat constatarea faptului de violare a

drepturilor sale prevăzute de Articolul 6 a Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și Articolul 1 al Protocolului 1

Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale de către statul Republica Moldova, cauzată prin

neexecutarea în termen rezonabil a deciziei Curții Supreme de Justiție din 14

septembrie 2011, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției

în beneficiul său a sumei de 150000 de lei cu titlu de prejudiciul moral, pentru

neexecutarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2011 (pentru

perioada de timp din momentul depunerii precedentei cereri de chemare în judecată

19 septembrie 2012 - până la depunerea prezentei cererii de chemare în judecată pe

29 martie 2018), precum și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de

4500 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată constituite din cheltuieli pentru

xerox în mărime de 200 de lei.

Prin hotărârea din 19 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani), a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Vasilachi Vladimir

către Ministerul Justiției, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău și

executorul judecătoresc Ungureanu Oleg cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea

prejudiciului moral.

A fost constatată încălcarea dreptului lui Vasilachi Vladimir la executarea în

termen rezonabil a deciziei Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2011, în

perioada 16 ianuarie 2013-29 martie 2018.

A fost încasată din bugetul statului, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul lui Vasilachi Vladimir despăgubirea pentru prejudiciul moral cauzat prin

neexecutarea în termen rezonabil a deciziei Curții Supreme de Justiție din 14

septembrie 2011, în perioada 16 ianuarie 2013 - 29 martie 2018, în mărime de 10000

de lei și suma de 4500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistență juridică.

În rest, acțiunea s-a respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2018, au fost respinse

cererile de apel declarate de Vasilachi Vladimir și de Ministerul Justiției și a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 19 iunie 2018.

La 20 noiembrie 2018, Vasilachi Vladimir a depus recurs asupra deciziei Curții

de Apel Chișinău din 03 octombrie 2018, solicitând casarea acesteia cu examinarea

cauzei în fond și admiterea acțiunii integral.

La 30 noiembrie 2018, Ministerul Justiției a depus recurs asupra deciziei Curții

de Apel Chișinău din 03 octombrie 2018, solicitând casarea acesteia cu examinarea

3

cauzei în fond și respingerii acțiunii integral.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 23 ianuarie 2019, recursurile

declarate de Vasilachi Vladimir și Ministerul Justiției au fost considerate ca fiind

inadmisibile.

La 09 decembrie 2020, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova a depus

cerere de revizuire a deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2018 și

încheierii Curții Supreme de Justiție din 23 ianuarie 2019, solicitând admiterea

cererii de revizuire, recunoașterea expresă a încălcării drepturilor reclamantului

garantate de Articolele 6 § 1 și 13 din Convenție și de Articolul 1 din Protocolul nr.

1 la Convenție. În scopul remedierii încălcării Articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție

și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, casarea încheierii Curții Supreme

de Justiție din 23 ianuarie 2019 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 03

octombrie 2018, admiterea apelului lui Vasilachi Vladimir împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 19 iunie 2018, pronunțarea unei decizii

de admitere a apelului lui Vasilachi Vladimir cu acordarea satisfacției echitabile

pentru încălcările constatate prin aplicarea directă a Articolului 41 din Convenție

într-un cuantum proporțional cu cel acordat de către Curte în jurisprudența sa în

calitate de despăgubire pentru prejudiciul material și moral, precum și pentru costuri

și cheltuieli de reprezentare, din contul bugetului de stat al Republicii Moldova prin

intermediul Ministerului Justiției.

Prin încheierea din 03 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de revizuire declarată de către Agentul Guvernamental al Republicii

Moldova, Rotari Oleg.

A fost constatată încălcarea drepturilor lui Vasilachi Vladimir, garantate de

Articolul 6 § 1, 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasilachi Vladimir

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău și

executorul judecătoresc Ungureanu Oleg cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea

prejudiciului moral în mărime de 150000 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică.

A fost acordat lui Vasilachi Vladimir satisfacția echitabilă pentru încălcările

constatate, prin aplicarea directă a Articolului 41 din Convenție în cuantum de 1650

de euro, în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral, inclusiv costuri și

cheltuieli.

A fost încasată de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul lui Vasilachi Vladimir suma de 1650 de euro, convertiți în lei

moldovenești la cursul oficial al Băncii Naționale a Moldovei, la data transferului.

A fost casată decizia Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2018, emisă la

cererea de chemare în judecată depusă de Vasilachi Vladimir împotriva Ministerului

Justiției, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău și executorul judecătoresc

Ungureanu Oleg cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral, cauza fiind

transmisă pentru repartizare în vederea examinării cererii de apel.

Prin decizia din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de apel declarată de către Ministerul Justiției și a fost admisă cererea de apel

4

declarată de către Vasilachi Vladimir.

A fost casată hotărârea din 19 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) și a fost pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost constatat încălcat

dreptul lui Vasilachi Vladimir la executarea în termen rezonabil a deciziei Curții

Supreme de Justiție din 14 septembrie 2011, în perioada 19 septembrie 2012 - 29

martie 2018.

A fost încasată din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Vasilachi Vladimir despăgubirea pentru prejudiciul moral cauzat prin

neexecutarea în termen rezonabil a deciziei Curții Supreme de Justiție din 14

septembrie 2011, în perioada 19 septembrie 2012-29 martie 2018, în sumă de 75 000

de lei și cheltuielile de judecată pentru asistența juridică în instanța de fond în sumă

de 4500 de lei. În rest acțiunea a fost respinsă.

În consolidarea soluției enunțate, instanța de apel a constatat că prima instanță

la adoptarea hotărârii a interpretat eronat normele de drept material și a dat o

apreciere greșită materialelor probator anexat la dosar, astfel cuantumul

prejudiciului moral încasat în sumă de 10000 de lei, nu este rezonabilă și nu

constituie o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul cauzat lui Vasilachi Vladimir

prin neexecutarea în termen rezonabil a deciziei Curții Supreme de Justiție din 14

septembrie 2011, or la determinarea cuantumului acestuia urmează să se respecte

criteriul echității, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie

să fie juste, raționale și echitabile.

Astfel, instanța de apel reținând prevederile art.2 alin.(1) și (2) din Legea

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești nr.87 din 21 aprilie 2011 a concluzionat că

acțiunea este întemeiată, având în vedere că executarea hotărârii nu a avut loc din

motiv că debitorul Consiliul mun.Chișinău nu dispune de spații locative. Prin urmare

lui Vasilachi Vladimir fiindu-i încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil,

hotărârea nefiind executată până în prezent după expirarea a mai mult de 9 ani,

termen foarte îndelungat și inechitabil, nefiind întreprinse de către organul

responsabil de executarea hotărârii judecătorești a tuturor măsurilor necesare pentru

executarea în termen rezonabil a titlului executoriu.

La 26 iulie 2021, Ministerul Justiției a contestat cu recurs decizia Curții de Apel

Chișinău din 14 aprilie 2021, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a interpretat eronat

normele de drept material cu privire la repararea prejudiciului material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 14

aprilie 2021, expediată Ministerului Justiției la 28 mai 2021 (f.d.219, vol. II), însă

careva date privind recepționarea acesteia, la materialele dosarului lipsesc. Astfel,

se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul

împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

5

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Ministerul Justiției, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de către Ministerul Justiției nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

6

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Ministerul Justiției.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

7