2ra-138/19 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti, repararea prejudiciului material si moral

2ra-138/19 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti, repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-2624/18

2ra-138/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (V. Chisiliță)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Vladimir Vasilachi și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Vasilachi

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Consiliul mun. Chișinău și executorul judecătoresc Oleg Ungureanu, cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-au respins cererile de apel depuse de Vladimir Vasilachi și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 19 iunie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 29 martie 2018, Vladimir Vasilachi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Consiliul mun. Chișinău și executorul judecătoresc Oleg Ungureanu cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a relatat că activând în

cadrul Brigăzii de Poliție cu Destinație Specială al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, a participat la lupte pentru apărarea Independenței și Integrității

teritoriale ale Republicii Moldova, este veteran de război, iar în prezent pensionar al

Ministerului Afacerilor Interne.

Vladimir Vasilachi a relevat că la 08 iunie 2010 având la bază dispozițiile

art.35 al Legii „Cu privire la poliție” nr.416 din 18 decembrie 1990 cu toate

modificările ulterioare, art. 13, 15 ale Legii „Cu privire la veterani” nr.190 și în

conformitate cu art. 1,28,29,35,37,42,44 ale Codului cu privire la locuințe nr.306 din

03 iunie 1983 s-a adresat cu cerere către Primăria și Consiliul mun. Chișinău, în

privința asigurării cu spațiu locativ.

1

A indicat că Direcția Generală locativ comunală și amenajare a Consiliului

mun. Chișinău i-a răspuns la cererea prealabilă, comunicându-i, că a examinat

petiția referitor la asigurarea cu spațiu locativ, însă având în vedere că în

mun. Chișinău s-a creat o situație extrem de dificilă cât privește asigurarea cu spațiu

locativ a persoanelor care dispun de acest drept conform legislației și actelor

normative în vigoare, din lipsa surselor financiare și spațiilor locativ disponibile,

Primăria mun. Chișinău în prezent nu poate soluționa problema locativă.

Reclamantul, a punctat că la 05 august 2010 a contestat la Curtea de Apel

Chișinău refuzul autorităților publice locale de a-l asigura cu spațiul locativ, însă

prin hotărârea din 04 aprilie 2011 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

sa de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

A subliniat că nefiind de acord cu hotărârea instanței de apel la 15 aprilie 2011

a contestat-o cu recurs, iar prin decizia din 14 septembrie 2011 a Curții Supreme de

Justiție, a fost admis recursul, casată hotărârea din 04 aprilie 2011 a Curții de Apel

Chișinău și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parțial acțiunea lui

Vladimir Vasilachi împotriva Consiliului mun. Chișinău cu privire la contestarea

actului administrativ, și a fost obligat Consiliul mun. Chișinău de a-l asigura pe

Vladimir Vasilachi împreună cu membrii familiei sale cu spațiu locativ conform

normelor stabilite și conform succesiunii rândului stabilit.

Reclamantul a menționat că după intrarea în vigoare a deciziei judecătorești

menționate, s-a adresat cu o cerere către executorul judecătoresc Oleg Ungureanu,

prin care a solicitat să contribuie la executarea deciziei Curții Supreme de Justiție

din 14 septembrie 2011, conform Codului de executare al Republicii Moldova și

legislației în vigoare.

În același context a indicat că prin încheierea executorului judecătoresc Oleg

Ungureanu cu privire la primirea spre executare a documentului executoriu și

intentare a procedurii de executare, a fost dispusă intentarea procedurii de executare

și obligarea Consiliul mun. Chișinău să execute decizia menționată odată cu

primirea prezentei încheieri.

Totodată, a menționat că prin răspunsul parvenit de la Primăria mun. Chișinău

i-a fost comunicat executorului judecătoresc, Oleg Ungureanu, că la momentul

actual executarea hotărârii instanței de judecată nu poate fi posibilă din cauza lipsei

spațiului locativ liber în mun. Chișinău etc.

Reclamantul a opinat că toate eforturi întreprinse conform legislației în vigoare,

în realizarea dreptului lezat, nu au dat rezultate, iar hotărârea judiciară nominalizată

a rămas fără executare până în prezent.

În acest context a invocat că conform practicii judiciare a Curții Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului, hotărârea judecătorească nu se finalizează cu

pronunțarea, ci cu executarea ei. Astfel, neexecutarea ulterioară a hotărârii în

favoarea sa, va încălca dreptul său garantat de art.6 § 1 al Convenție.

La fel, a invocat și încălcarea dreptului său la protecția proprietății garantat de

articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție care se atestă prin neexecutarea hotărârii

judecătorești în favoarea sa, motiv din care el nu poate beneficia de bunurile sale.

Totodată, a relevat că, deși decizia din 14 septembrie 2011 a Curții Supreme de

Justiție a Republicii Moldova, a devenit irevocabilă și executorie, ultimul nu a putut

obține executarea acesteia imediat ce a devenit executorie, ceea ce constituie o

ingerință în dreptul său la respectarea bunurilor sale, așa precum este prevăzut în

2

prima propoziție a primului paragraf al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la

Convenție. Iar, prin neexecutarea deciziei din 14 septembrie 2011 a Curții Supreme

de Justiție a Republicii Moldova, autoritățile naționale împiedică reclamantul, care

în mod rezonabil, se așteaptă de a obține respectarea drepturilor sale.

Vladimir Vasilachi a precizat că în legătură cu faptul, că prin neexecutarea

deciziei din 14 septembrie 2011 a Curții Supreme de Justiție i se încalcă drepturile

sale prevăzute de art.6 CEDO și art.1 al Protocolului 1 al Convenției, a înaintat la

CEDO o cerere în conformitate cu art.34 CEDO și art. 45 și 47 ale Regulamentului

Curții, care a fost înregistrată cu nr. 25916/12, Vasilachi c/Moldovei.

A menționat că prin scrisoarea CEDO a fost informat despre faptul că la

01 iulie 2011 în Republica Moldova a intrat în vigoare Legea nr.87 din

21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești și i s-a sugerat să facă uz de noul remediu

intern în scopul restabilirii drepturilor încălcate, etc.

La fel, a relevat că pe parcursul unui termen îndelungat, a suportat o încordare

psihică, retrăiri, stare de stres, circumstanțe legate de suferințe morale, atât psihice

cât și fizice, iar despăgubirea pentru prejudiciul moral, pe care o pretinde, în mărime

de 150 000 lei, derivă din perioada de timp pentru neexecutarea hotărârii menționate,

din 19 septembrie 2012-29 martie 2018, și se încadrează în sumele acordate de

CEDO pe cazuri similare.

Reclamantul a solicitat constatarea faptului de violare a drepturilor lui Vladimir

Vasilachi prevăzute de Articolul 6 a Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și Articolul 1 al Protocolului 1

Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale de către statul, Republica Moldova, cauzată prin

neexecutarea în termen rezonabil a deciziei din 14 septembrie 2011 a Curții Supreme

de Justiție a Republicii Moldova; încasarea din bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Vladimir Vasilachi a

sumei de 150 000 de lei, cu titlu de prejudiciul moral, pentru neexecutarea deciziei

din 14 septembrie 2011 a Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova (pentru

perioada de timp din momentul depunerii precedentei cereri de chemare în judecată

19 septembrie 2012 - 29 martie 2018 până la depunerea prezentei cererii de chemare

în judecată pe 29 martie 2018, încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă

de 4500 de lei și a cheltuielilor de judecată constituite din cheltuieli pentru xerox în

sumă de 200 de lei.

Prin hotărârea din 19 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Vasilachi

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Consiliul mun. Chișinău și executorul judecătoresc Oleg Ungureanu cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea prejudiciului moral. A fost constatată încălcarea dreptului

lui Vladimir Vasilachi la executarea în termen rezonabil a deciziei din

14 septembrie 2011 a Curții Supreme de Justiție, în perioada 16 ianuarie 2013 -

29 martie 2018. A fost încasată din bugetul statului, prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Vladimir Vasilachi despăgubirea

pentru prejudiciul moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a deciziei din

3

14 septembrie 2011 a Curții Supreme de Justiție, în perioada 16 ianuarie 2013 -

29 martie 2018, în mărime de 10 000 de lei, cheltuieli de judecată pentru asistență

juridică în mărime de 4500 de lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată

(f.d. 181, Vol.I).

La 27 iunie 2018, Vladimir Vasilachi a depus cerere de apel împotriva hotărârii

din 19 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care a solicitat

respingerea cererii de apel a Ministerului Justiției al Republicii Moldova, ca

neîntemeiată și admiterea cererii sale de apel, casarea în parte a hotărârii instanței de

fond, cu pronunțarea unei noi decizii de admitere integrală a cererii de chemare în

judecată ( f.d. 186-209, Vol.I).

La 02 iulie 2018, Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a depus apel

împotriva hotărârii din 19 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

solicitând casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri de

respingere integrală a cererii de chemare în judecată ( f.d. 210-213, Vol.I).

Prin decizia din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Vladimir Vasilachi și menținută hotărârea din 19 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 20 noiembrie 2018, Vladimir Vasilachi, a declarat recurs împotriva deciziei

din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând declararea inadmisibilă

sau respingerea cererii de recurs depuse de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, admiterea cererii sale de recurs, casarea în parte a hotărârii instanței de

fond și deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală

a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurentul a menționat că nu este de acord cu hotărârea

instanței de fond și decizia instanței de apel, pe care le consideră ilegale,

neîntemeiate și pasibile casării, deoarece au fost emise cu încălcarea normelor de

drept material.

La fel, a relevat că instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat și au

încălcat prevederile normelor de drept, nu au examinat integral și luat în considerație

toate probele anexate la materialele cauzei.

În susținerea poziției date Vladimir Vasilachi a indicat că autoritatea

responsabilă de executarea hotărârii judecatorești, care este statul Republica

Moldova, nu a întreprins toate măsurile corespunzătoare în vederea executării

hotărârii judecătorești irevocabile, motiv din care ultimul nu a putut beneficia de

succesul obținut în urma examinării litigiului, drept consecință, până în prezent se

află într-o stare continuă de imposibilitate de a-și realiza drepturile sale la executarea

actului judecătoresc irevocabil, fapt calificat drept tratament discriminatoriu.

Totodată, a opinat că instanța de judecată a subapreciat considerabil și

neîntemeiat compensarea prejudiciului moral în mărime de 10000 de lei pentru un

termen mare de neexecutare a hotărârii judecătorești.

În același context, a menționat că la aprecierea sumei date, instanța nu a luat în

considerație și importanța cauzei pentru reclamant.

Astfel, suma de 10000 de lei acordată cu titlu de prejudiciu moral nu este

echitabilă suferințelor psihice suportate de Vladimir Vasilachi pentru perioada mare

de timp de neexecutare a hotărârii judecătorești irevocabile.

La 30 noiembrie 2018 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus cerere

de recurs împotriva deciziei din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin

4

care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată, ca fiind

neîntemeiată.

În motivarea recursului recurentul a indicat că consideră decizia instanței de

apel neîntemeiată și pasibilă casării. Or, instanța de apel verificând legalitatea și

temeinicia hotărârii primei instanțe eronat a interpretat dreptul material care

reglementează aprecierea prejudiciului material și moral.

În același context, a conchis că instanța de apel a apreciat arbitrar poziția

participanților la proces și nu a luat în considerație circumstanțele de drept invocate

de Ministerul Justiției.

La fel, a menționat că consideră concluziile instanței de fond de încasare a

prejudiciului nejustificate, or, hotărârea a cărei neexecutare se invocă obligă

administrația publică locală să acorde spațiu locativ în posesie și folosință și

nicidecum în proprietate privată.

Recurentul a precizat că de către autoritatea responsabilă de executarea

hotărârii judecătorești au fost întreprinse toate măsurile întru executarea acestui

document executoriu, iar Vladimir Vasilachi nu a confirmat prin probe existența

culpabilității organelor de executare în procesul de executare a actului judecătoresc

irevocabil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 03 octombrie 2018 și

publicată pe pagina web a instanței de apel la 05 noiembrie 2018.

În aceste circumstanțe recursurile, depuse de Vladimir Vasilachi la

20 noiembrie 2018 și Ministerul Justiției al Republicii Moldova la

30 noiembrie 2018, se consideră depuse în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 17 decembrie 2018 Vladimir Vasilachi a depus referință asupra cererii de

recurs înaintate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova prin care a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

La 20 decembrie 2018 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus

referință asupra recursului înaintat de Vladimir Vasilachi prin care a solicitat

respingerea integrală a cererii de recurs.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile drept

inadmisibile din următoarele considerente.

5

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Vladimir Vasilachi și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

6

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de Vladimir Vasilachi și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Vladimir Vasilachi și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

7