2ra-303/19 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești si repararea prejudiciului moral

2ra-303/19 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-303/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. S.Clima)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V.Buhnaci, V.Cotorobai, M.Anton)

DECIZIE

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de Valeriu Benderschi, reprezentat de către

avocatul Natalia Culea-Reul,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu

Benderschi împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc Oleg

Ungureanu cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Valeriu Benderschi și a fost admis apelul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a fost casată hotărârea

din 4 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a fost

pronunțată o hotărâre nouă, de respingere ca nefondată a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 28 iulie 2017, Valeriu Benderschi a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc Oleg

Ungureanu cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că

începând cu anul 1991 a activat în cadrul Brigăzii de Poliție cu Destinație

Specială „Fulger” din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, iar la 9 iulie 2010

s-a adresat cu cerere către Primăria mun. Chișinău și Consiliul municipal

Chișinău, prin care a solicitat în conformitate cu legislația în vigoare să fie

asigurat cu spațiu locativ.

Prin răspunsul nr. B-1839/10 din 21 iulie 2010 parvenit de la Direcția

generală locativ - comunală și amenajare a Consiliului mun. Chișinău, a fost

informat că în municipiul Chișinău s-a creat o situație extrem de dificilă cât

privește asigurarea cu spațiu locativ a persoanelor care dispun de acest drept, iar

din lipsa de surse financiare și spațiu locativ disponibil nu este posibil de a

soluționa problema locativă.

Având în vedere că nu a fost asigurat cu spațiu locativ de către autoritățile

publice locale, la 4 august 2010 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului municipal Chișinău, prin care a solicitat asigurarea cu

spațiu locativ și repararea prejudiciului moral, iar prin hotărârea din 24 ianuarie

2011 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de

chemare în judecată, însă Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 8 iunie

2011 a admis recursul său, a casat hotărârea din 24 ianuarie 2011 a Curții de

Apel Chișinău și a emis o nouă hotărâre, prin care a admis acțiunea și a obligat

Consiliul municipal Chișinău să îl asigure împreună cu membrii familiei sale cu

spațiu locativ conform normelor stabilite în art. 42 Codul cu privire la locuințe,

conform succesiunii rândului stabilit.

Valeriu Benderschi a invocat că la rămânerea definitivă a deciziei din 8

iunie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a adresat către executorul judecătoresc

Oleg Ungureanu cu cerere privind executarea deciziei, iar prin încheierea nr.

026-248/11 din 5 octombrie 2011 executorul judecătoresc Oleg Ungureanu a

primit spre executare documentul executoriu și a intentat procesul de executare,

obligând Consiliul mun. Chișinău de a executa documentul executoriu.

Cu toate acestea, Primăria mun. Chișinău prin răspunsul nr. 08-4144 din 1

august 2011 a adus la cunoștința executorului judecătoresc că nu este posibil de

a executa hotărârea judecătorească, din lipsa spațiului locativ în mun. Chișinău.

Valeriu Benderschi a mai indicat că datorită neexecutării hotărârii

judecătorești în favoarea sa, el nu poate beneficia de bunurile sale și în

consecință i se încalcă dreptul său la protecția proprietății, garantat de art. 1 al

Protocolului 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale.

Reieșind din faptul neexecutării hotărârii judecătorești irevocabile și

executorie, a înaintat la CEDO cerere, care a fost înregistrată cu nr. 74430/11,

invocând încălcarea art. 6 al Convenției, adică a dreptului la un proces echitabil

și a art. 1 al Protocolului1 al Convenției a dreptului la protecția proprietății.

Prin scrisoarea CtEDO, a fost informat că la 1 iulie 2011, în Republica

Moldova a întrat în vigoare Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, Curtea considerând necesar ca dânsul să facă uz de noul

remediu intern în scopul restabilirii drepturilor încălcate.

Valeriu Benderschi a menționat că între timp, atât Consiliul mun. Chișinău,

cât și Guvernul Republicii Moldova nu au întreprins nici o măsură întru

executarea deciziei din 8 iunie 2011 a Curții Supreme de Justiție, fiind expirat

termenul acordat de CtEDO pentru care Guvernul urma să introducă un remediu

care va asigura o redresare cu adevărat eficientă pentru violările Convenției

cauzate de neexecutarea hotărârilor privind acordarea locuințelor sociale.

În opinia reclamantului, se consideră îndreptățit să solicite repararea

prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului său la executare în termen

rezonabil a deciziei din data de 08 iunie 2011 a Curții Supreme de Justiție, or,

aceasta nu este executată până în prezent.

A mai relatat că la aprecierea prejudiciului se va ține cont de caracterul

individual al cauzei, complexitatea cauzei, durata neexecutării și nu în ultimul

rând de principiul general al echității, iar suma nu trebuie să fie vădit

disproporțională cu sumele acordate de CEDO în spețe similare, fiind estimată

de reclamant la 100 000 lei, or, până în prezent se află într-o stare continuă de

imposibilitate de a-și realiza drepturile sale la executarea hotărârii judecătorești

irevocabile.

Valeriu Benderschi a solicitat inclusiv în urma concretizării acțiunii,

constatarea violării de către Statul Republica Moldova a dreptului său prevăzut

de art. 6, 13 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale și de art. 1 al Protocolului 1 adițional la Convenție cauzat prin

neexecutarea în termen rezonabil a deciziei de 8 iunie 2011 a Curții Supreme de

Justiție, încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției în beneficiul său a prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea în

termen rezonabil a deciziei din 8 iunie 2011 a Curții Supreme de Justiție, în

perioada 19 septembrie 2012 – 28 iulie 2017 în sumă de 100 000 lei și a

cheltuielilor de judecată suportate pe marginea prezentului litigiu.

Prin hotărârea din 4 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Benderschi a fost

admisă parțial, fiind constatată încălcarea dreptului reclamantului Valeriu

Benderschi garantat de art. 6 și 13, art. 1 Protocolul 1 al Convenției pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ca urmare a neexecutării

deciziei din 8 iunie 2011 a Curții Supreme de Justiție. S-a încasat din contul

bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în

beneficiul lui Valeriu Benderschi suma de 30000 lei cu titlu de prejudiciu moral

cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a deciziei din 8 iunie 2011 a Curții

Supreme de Justiție, în perioada 19 septembrie 2012 – 28 iulie 2017. S-a încasat

din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova în beneficiul lui Valeriu Benderschi cheltuielile de asistență juridică în

sumă de 3000 lei și 97 lei cu titlu de alte cheltuieli de judecată. În rest, capătul

de cerere privind repararea prejudiciului moral a fost respins ca fiind

neîntemeiat.

Prin decizia din 7 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Valeriu Benderschi și a fost admis apelul declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a fost casată hotărârea din 4

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a fost pronunțată o

hotărâre nouă, de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 19 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost

admis recursul declarat de Valeriu Benderschi, a fost casată decizia din 7 iunie

2018 a Curții de Apel Chișinău, cauza fiind remisă la rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

După rejudecare, prin decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, a fost respins apelul declarat de Valeriu Benderschi și a fost admis

apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a fost casată

hotărârea din 4 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a

fost pronunțată o hotărâre nouă, de respingere a acțiunii.

La 3 decembrie 2018, Valeriu Benderschi, reprezentat de către avocatul

Natalia Culea-Reul a declarat recurs împotriva deciziei din 22 noiembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, solictând admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și casarea parțială a hotărârii instanței de fond în partea

respingerii acțiunii, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care

cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

cererea de chemare în judecată, în cererea de apel și în cererea de recurs anexate

la dosar, suplimentar invocându-se că în baza deciziei din 8 iunie 2011 a Curții

Supreme de Justiție a obținut dreptul la asigurarea de către autoritatea publică

locală cu spațiu locativ conform succesiunii rândului stabilit, decizia fiind

irevocabilă după pronunțare, însă Consiliul municipal și Guvernul nu au

întreprins nici o măsură întru executarea deciziei, fiindu–i încălcat dreptul la

executare în termen rezonabil a hotărârii, ori acest termen pentru recurent este

destul de mare.

De asemenea, îi este încălcat dreptul la protecția proprietății prin faptul că

deși instanța a obligat administrația publică locală de a-i acorda spațiu locativ,

acesta nu a intrat în posesia, administrarea și folosința locuinței sale.

În continuare, recurentul a invocat că, prima instanță în mod întemeiat a

conchis asupra necesității constatării încălcării dreptului acestuia la

neexecutarea în termen rezonabil a deciziei din 8 iunie 2011 a Curții Supreme

de Justiție, or cu certitudine s-a constatat că, această hotărâre nu a fost executată

până în prezent.

Totodată, recurentul a indicat că, instanța de fond a subapreciat

considerabil și neîntemeiat, prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea

hotărârii judecătorești. Or, în perioada menționată supra, acesta a suportat o

stare de stres, care a provocat suferințe morale și psihice. Însă, la aprecierea

cuantumului prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea hotărârii

judecătorești, prima instanță nu a luat în considerație importanța cauzei,

deoarece obiectul litigiului este asigurarea cu spațiu locativ.

Pe cale de consecință, a menționat că instanța de apel s-a eschivat de la

exercitarea obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a

examinat superficial circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a

apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâre

neîntemeiată de respingere a acțiunii, or, în litigiul dedus judecății, este cert că,

autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești este statul

Republica Moldova, care n-a întreprins toate măsurile corespunzătoare în

vederea executării acestei hotărâri judecătorești irevocabile (vol.II,f.d.33-53).

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 22 noiembrie

2018 (vol.II,f.d.22). Astfel, recursul declarat la 3 decembrie 2018 (vol.II,f.d.33)

este în termen.

Prin încheierea din 13 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Valeriu Benderschi a fost considerat admisibil și fără a prejudicia

fondul a fost dispusă judecarea acestuia de către completul din 5 judecători.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs este întemeiată și care

urmează a fi admisă cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

După cum denotă actele cauzei, într-un alt litigiu, la 4 august 2010, Valeriu

Benderschi s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului

municipal Chișinău, prin care a solicitat asigurarea cu spațiu locativ și repararea

prejudiciului moral, iar prin hotărârea din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel

Chișinău cererea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, însă Curtea Supremă de

Justiție prin decizia din 8 iunie 2011 a admis recursul reclamantului, a casat

hotărârea din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel Chișinău și a emis o nouă

hotărâre, prin care a admis acțiunea și a obligat Consiliul municipal Chișinău să

îl asigure, împreună cu membrii familiei sale cu spațiu locativ conform

normelor stabilite în art. 42 Codul cu privire la locuințe, conform succesiunii

rândului stabilit (vol.I,f.d.28-33).

La fel s-a constatat că la rămânerea irevocabilă a deciziei din 8 iunie 2018

a Curții Supreme de Justiție, Valeriu Benderschi s-a adresat către executorul

judecătoresc Oleg Ungureanu cu cerere privind executarea deciziei, iar prin

încheierea nr. 026-349/11 din 5 octombrie 2011 executorul judecătoresc Oleg

Ungureanu a primit spre executare documentul executoriu și a intentat procesul

de executare, obligând Consiliul mun. Chișinău de a executa documentul

executoriu (vol.I,f.d.35). Prin răspunsul nr. 08-4144 din 1 august 2011 Primăria

mun. Chișinău i-a adus la cunoștință executorului judecătoresc că nu este posibil

de a executa hotărârea judecătorească, din lipsa spațiului locativ în mun.

Chișinău (vol.I,f.d.36).

Din considerentul că după cum a invocat reclamantul în acțiune că datorită

neexecutării hotărârii judecătorești irevocabile în favoarea sa și având în vedere

că dânsul nu poate beneficia de bunurile sale și în consecință i se încalcă dreptul

său la protecția proprietății, garantat de art. 1 al Protocolului 1 adițional la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, la 19

septembrie 2012, Valeriu Benderschi s-a adresat anterior cu o cerere de chemare

în judecată, solicitând constatarea faptului încălcării dreptului la executare în

termen rezonabil a deciziei din 8 iunie 2011 a Curții Supreme de Justiție, însă

instanțele de judecată au respins acțiunea, reținând că termenul de executare nu

este încălcat, deoarece Valeriu Benderschi după un an de zile de la intentarea

procedurii de executare a înaintat acțiunea nominalizată (vol.I,f.d.102-106).

Tot actele cauzei atestă că din răspunsul nr. 03-116/6187 din 14 septembrie

2017 al Direcției generale locativ-comunală și amenajare a Consiliului

municipal Chișinău rezultă că decizia din 8 iunie 2011 a Curții Supreme de

Justiție nu poate fi executată din cauza lipsei spațiului locativ liber în mun.

Chișinău, din motiv că consiliul nu dispune de mijloace financiare necesare

pentru a construi spațiu locativ în vederea executării hotărârii respective

(vol.I,f.d.87-88).

Dat fiind faptul că decizia din 8 iunie 2011 a Curții Supreme de Justiție nu

a fost executată nici după 6 ani de la adoptarea ei, iar prin neexecutarea statul

prin intermediul organelor îi încalcă drepturile sale la protecția proprietății, la

28 iulie 2017, Valeriu Benderschi s-a adresat repetat cu acțiune, solicitând

inclusiv în urma concretizării acțiunii, constatarea violării de către Statul

Republica Moldova a dreptului său prevăzut de art. 6 și 13 al Convenției pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și de art. 1 al

Protocolului 1 adițional la Convenție cauzat prin neexecutarea în termen

rezonabil a deciziei de 8 iunie 2011 a Curții Supreme de Justiție, încasarea din

contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul său

a prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a deciziei din

8 iunie 2011 a Curții Supreme de Justiție, în perioada 19 septembrie 2012 – 28

iulie 2017 (data depunerii prezentei acțiuni) în sumă de 100 000 lei și a

cheltuielilor de judecată suportate pe marginea prezentului litigiu (vol.I,f.d.5-

21,110).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță având ca obiect

constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea prejudiciului moral, s-a pronunțat în favoarea

temeiniciei acțiunii pe care a admis-o parțial (vol.I,f.d.139-146).

Instanța de apel, verificând temeinicia și legalitatea hotărârii primei

instanțe, a respins apelul declarat de Valeriu Benderschi și a admis apelul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a casat hotărârea din 4

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a pronunțat o

hotărâre nouă, de respingere a acțiunii.

În susținerea concluziei sale, instanța de apel a reținut că deși Valeriu

Benderschi a obținut dreptul la spațiu locativ în baza deciziei din 8 iunie 2011 a

Cuții Supreme de Justiție, aceasta urmează să fie executată succesiv, adică

conform rândului stabilit pentru asigurarea cu spațiu locativ, fiind o condiție

esențială la constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii

judecătorești.

Mai mult, dreptul lui Valeriu Benderschi și a membrilor familiei sale la o

locuință a apărut ca urmare a aplicării prevederilor art. 37 și 40 Codul cu privire

la locuințe, conform cărora participanții la război pentru apărarea integrității

Republicii Moldova li se acordă de către administrația publică locală spațiu

locativ, prevedere legală care a fost abrogată, astfel, acesta nu mai dispune de

dreptul de asigurare cu spațiu locativ.

Instanța de recurs analizând materialele dosarului în coraport cu normele

juridice ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluția

dată de către instanța de apel contravine circumstanțelor cauzei, pe când

concluzia primei instanțe despre necesitatea admiterii parțiale a acțiunii este

justă, ea având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor

judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerințelor

art. 130 Cod de procedură civilă.

Cu referire la pretenția reclamantului Valeriu Benderschi invocată în

acțiune cu privire la constatarea violării de către Statul Republica Moldova a

dreptului său prevăzut de art. 6 și 13 al Convenției pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil

a deciziei de 8 iunie 2011 a Curții Supreme de Justiție, instanța de recurs relevă

că conform art. 1 alin. (2) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, aplicarea și interpretarea termenilor din prezenta lege se

fac prin prisma legislației naționale, a prevederilor Convenției europene pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, Colegiul reține că, CtEDO a menționat că, dreptul de acces la

justiție garantat de art. 6 alin. (1) CEDO, ar rămâne iluzoriu dacă sistemul legal

intern al statului ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână

inoperantă, în detrimentul uneia dintre părți. Este de neconceput ca articolul 6

CEDO, să descrie în detaliu garanțiile procedurale oferite părților, proceduri

care sunt echitabile, publice și se desfășoară într-un termen cât mai scurt cu

putință, fără a proteja executarea hotărârilor judecătorești.

Instanța de recurs menționează că, în interpretarea articolului 6 CEDO,

executarea unei hotărâri judecătorești trebuie privită ca parte integrantă a unui

proces. Chiar dacă putem admite că statele contractante, în anumite

circumstanțe excepționale, în limitele marjei de apreciere care le este oferită de

Convenție, în materia reglementării folosirii bunurilor, pot interveni într-o

procedură de executare a unei hotărâri judecătorești, o asemenea intervenție nu

poate avea ca efect împiedicarea, invalidarea sau întârzierea executării, cu atât

mai mult acestea nu pot repune în discuție problema fondului acestei hotărâri.

Conform art. 2 alin. (1) și (2) al Legii privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești

nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a

fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești poate adresa în instanță

de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de

încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile

stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală civilă. Repararea

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești

se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi

imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului

(denumită în continuare reclamant).

Instanța de recurs indică că, prin decizia din 8 iunie 2011 a Curții Supreme

de Justiție, Consiliul municipal Chișinău a fost obligat să îl asigure pe Valeriu

Benderschi împreună cu membrii familiei sale cu spațiu locativ conform

normelor stabilite în art. 42 Codul cu privire la locuințe, conform succesiunii

rândului stabilit (vol.I,f.d.28-33). Respectiv, prin hotărîrea irevocabilă

menționată supra, Valeriu Benderschi a obținut dreptul la spațiu locativ potrivit

normelor în vigoare.

La fel, din Raportul prezentat de executorul judecătoresc Oleg Ungureanu,

rezultă că la 5 octombrie 2011 în cadrul biroului executorului judecătoresc a

parvenit documentul executoriu nr. 3r-1090/11 din 8 iunie 2011, emis de Curtea

Supremă de Justiție, privind obligarea Consiliului municipal Chișinău de a-l

asigura pe Valeriu Benderschi și pe membrii familiei acestuia, cu spațiu locativ,

conform normelor stabilite de legislație, iar prin încheierea nr. 026-349/11 din 5

octombrie 2011 documentul executoriu a fost primit spre executare și a fost

intentată procedura de executare cu obligarea debitorului de a executa

documentul executoriu (vol.I,f.d.35).

Colegiul relevă că, executorul judecătoresc a întreprins măsuri în vederea

executării titlului executoriu, însă din răspunsurile Consiliului municipal

Chișinău rezultă că, la moment este imposibilă executarea hotărârii judecătorești

din lipsa spațiului locativ liber în mun. Chișinău, fapt generat de procesul de

privatizare a fondului de locuințe, ceea ce a redus substanțial imobilele cu

destinație locativă aflat în proprietate municipală, precum și lipsa mijloacelor

financiare, necesare pentru construcția spațiului locativ, pentru executarea

hotărârilor instanțelor de judecată privind asigurarea cu spațiu locativ a

creditorilor urmăritori.

Raportând normele legal enunțate la circumstanțele litigiului dedus

judecății, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că prima instanță corect a concluzionat despre

necesitatea admiterii pretenției privind constatarea încălcării dreptului

reclamantului Valeriu Benderschi garantat de art. 6 și 13, art. 1 Protocolul 1 al

Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ca

urmare a neexecutării deciziei din 8 iunie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Or, instanța de recurs conchide că, neexecutarea continuă a deciziei din 8

iunie 2011 a Curții Supreme de Justiție, inclusiv în perioada invocată de

reclamantul Valeriu Benderschi, prin prezenta acțiune, 19 septembrie 2012 – 28

iulie 2017, constituie o încălcare a dreptului reclamantului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești și prezintă o violare a dreptului

subiectiv al acestuia, garantat de art. 6 par. (1) CEDO.

În acest context, Colegiul relevă ca neîntemeiat, argumentul instanței de

apel precum că, neexecutarea documentului executoriu generată de lipsa

spațiului locativ și a surselor financiare, nu constituie temei de a constata

încălcarea drepturilor prevăzute de articolele 6 și 13 a CEDO și articolul 1 al

Protocolului 1 Adițional la CEDO. Or, o autoritate statală nu poate invoca lipsa

fondurilor sau lipsa locuințelor pentru a motiva încălcarea termenului rezonabil

de executare a hotărârii judecătorești (cauza Prodan c. Moldovei).

Cu referire la pretinsa violare a dreptului subiectiv al reclamantului Valeriu

Benderschi, garantat de art. 1 Protocolul 1 din CEDO, Colegiul reține că,

conform jurisprudenței CtEDO (cauza Stran Greek Refmeries vs. Grecia din 9

decembrie 1994, § 59), o „pretenție” sau o „creanță” poate constitui un „bun” în

sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, dacă ea este suficient de

certă pentru a fi executorie.

Astfel, prin prisma acestui principiu, instanța de recurs apreciază că,

decizia din 8 iunie 2011 a Curții Supreme de Justiție, prin care Consiliul

municipal Chișinău a fost obligat să-l asigure pe Valeriu Benderschi și membrii

familiei acestuia, cu spațiul locativ, este executorie și suficient de certă pentru a

permite reclamantului de a invoca, în mod întemeiat că, prin neexecutarea

hotărârii menționate, este privat de un bun, în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1

la Convenție. Respectiv, Colegiul conchide că, prima instanță corect a constatat

încălcarea dreptului garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, în

privința lui Valeriu Benderschi, prin neexecutarea deciziei din 8 iunie 2011 a

Curții Supreme de Justiție.

Cu referire la pretenția reclamantului Valeriu Benderschi cu privire la

încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM, a

sumei în mărime de 100 000 lei, cu titlu de prejudiciul moral, instanța de recurs

conchide că suma pretinsă este una exagerată, motiv pentru care corect a fost

admisă parțial de prima instanță în sumă de 30000 lei.

Conform art. 2 alin. (3) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești se repară indiferent de vinovăția instanței de judecată, a

organului de urmărire penală, a organului responsabil de executarea hotărârilor

judecătorești sau a instituției de stat debitoare.

Art. 2 alin. (6) al Legii citate supra, statuează că, mărimea reparației

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

se stabilește de instanța de judecată în fiecare caz în parte, în funcție de

circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum și de

pretențiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul

reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanței de judecată

și a autorităților relevante, de durata încălcării și de importanța procesului

pentru reclamant.

Iar, art. 4 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, prevede că, sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi

revine Ministerului Justiției al RM.

Totodată, conform art. 1422 alin. (1-2) Cod civil, în cazul în care persoanei

i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce

atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri

prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral

se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial

Astfel, cu referire la cuantumul prejudiciului moral, Colegiul relevă că,

unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este

criteriul echității, care exprimă că, indemnizația trebuie să prezinte o justă și

integrală despăgubire. În temeiul CEDO, acest criteriu se traduce prin

necesitatea ca, partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru

prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât

acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume

excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele

daunelor.

Respectiv, în litigiu dedus judecății, acordarea sumei de 100 000 lei, ar

înlătura caracterul de „satisfacție echitabilă” al despăgubirilor și nu ar atinge

scopul și finalitatea prevăzută de lege. Or, la stabilirea cuantumului

prejudiciului moral, se ia în considerație interesul sporit, pe care l-a avut sau îl

are reclamantul în executarea hotărârii judecătorești, al cărui beneficiar este.

De asemenea, instanța de recurs indică că pentru a stabili cuantumul

prejudiciului moral urmează a fi luat în considerație durata neexecutării

hotărârii judecătorești. În litigiul dedus judecății, Valeriu Benderschi a solicitat

repararea prejudiciului moral, cauzat prin neexecutarea deciziei de 8 iunie 2011

a Curții Supreme de Justiție, în perioada 19 septembrie 2012 – 28 iulie 2017.

Respectiv, Colegiul menționează că, instanța de fond a apreciat corect că,

suma de 30000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, este suficientă pentru acoperirea

prejudiciului, cauzat prin neexecutarea deciziei de 8 iunie 2011 a Curții

Supreme de Justiție, în perioada 19 septembrie 2012 – 28 iulie 2017, pe când

suma de 100000 lei pretinsă de recurent cu titlu de prejudiciu moral este

exagerată, motiv din care nu poate fi satisfăcută integral.

În conformitate cu art. 82 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată

se compun din taxa de stat și din cheltuieli de judecare a cauzei.

Astfel, din materialele cauzei se constată cu certitudine că, pe parcursul

examinării cauzei civile, Valeriu Benderschi a fost reprezentat în instanța de

judecată de către avocatul Natalia Culea-Reul, iar pentru serviciile acestuia

reclamanta i-a achitat suma de 4000 lei, ceea ce se confirmă prin bonul de plată

din 21 septembrie 2017 anexat la dosar (vol.I,f.d.107).

În conformitate cu art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea

părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea

reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de

judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional

părții respinse din pretențiile reclamantului.

În corespundere cu art. 96 alin. (1) și (11) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a

avut cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea

au fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1) se

compensează părții care a avut cîștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în

judecată de un avocat.

Prin urmare, ținând cont de gradul de complexitate a prezentei cauze,

modul în care cererea de chemare în judecată a fost pregătită pentru depunerea

în instanță, timpul necesar pentru întocmirea cererii de chemare în judecată,

ședințele de judecată la care a participat avocatul, și anume 2 ședințe de

judecată, instanța de recurs apreciază că prima instanță corect a admis parțial

pretenția reclamantului invocată în acțiune și întemeiat a încasat din bugetul de

stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Valeriu

Benderschi suma de 3 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și suma

de 73 lei, cu titlu de alte cheltuieli de judecată, confirmată prin bonul de plată

din 28 iulie 2017 anexat la dosar (vol.I,f.d.4).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea

primei instanțe este legală și întemeiată, decizia instanței de apel fiind emisă cu

aprecierea eronată a probelor, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Valeriu Benderschi, reprezentat de către avocatul Natalia

Culea-Reul, de a casa decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

și a menține hotărârea din 4 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Valeriu Benderschi, reprezentat de către

avocatul Natalia Culea-Reul.

Se casează decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 4 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu

Benderschi împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc Oleg

Ungureanu cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva