3ra-441/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- art. 246 al. 2 lit. h CA
3ra-441/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul
Vadim Banaru în interesele lui Alexandru Ganenco,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Alexandru Ganenco împotriva
Autorității Naționale de Integritate privind contestarea actului
administrativ individual defavorabil,
împotriva hotărârii din 8 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-441/24
NR. PIGD 2-23036548-01-3ra-21052024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Braga, V. Negru,
26 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de avocatul
Vadim Banaru în interesele lui Alexandru Ganenco,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 10 martie 2023, Alexandru Ganenco a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la contestarea actului
administrativ individual defavorabil.
În motivarea acțiunii, a indicat că la 13 februarie 2023 de către Autoritatea
Națională de Integritate, în persoana inspectorului superior de integritate Doina
Popovici, a fost emis Actul de constatare nr. 18/24 ca urmare a finalizării controlului
averii și intereselor personale în privința reclamantului - Alexandru Ganenco.
Analizând conținutul Actului de constatare nr. 18/24 din 13.02.2023, a dedus
că autoritatea publică a emis un act administrativ individual defavorabil contrar legii
și neîntemeiat, prin ce reclamantul este lezat în drepturile sale în sensul art. 17 din
Codul administrativ, ceea ce a impus reclamantul la contestarea acestuia în instanța
de judecată.
A susținut că, prin activitatea administrativă ilegală și defectuoasă desfășurată
de către pârât, context în care prin Actul de constatare s-a reținut în sarcina
reclamantului o diferența substanțială în mărime de 295 853, 59 MDL, pentru anul
2017 între averea dobândită și veniturile obținute, fiind dispusă confiscarea averii
nejustificate, fiind totodată privat de dreptul de a mai exercita o funcție publică sau
de demnitate publică, pe o perioadă de 3 ani.
Potrivit actului de constatare perioada pentru care a fost dispus controlul a
constituit 21.12.2016 - 03.11.2020. A reținut că pârâtul eronat a stabilit că
reclamantul a fost numit în funcția de inspector superior în cadrul PV Palanca prin
ordinul SV nr.l473-p din 21.12.2016 și eliberat prin ordinul SV nr.1029-p din
03.11.2020. Acest fapt, a fost redat parțial corect, din simplul motiv că reclamantul
Alexandru Ganenco activează în cadrul Serviciul Vamal al R. Moldova din anul
Totodată, a evidențiat că Ganenco Alexandru este fondatorul și conducătorul
gospodării țărănești ,,Ganenco Alexandru Ion” înregistrată la data de 24.05.1995,
c/f. 1715898.
Pentru a clarifica circumstanțele, a menționat că esența depășii cheltuielilor în
raport cu veniturile reclamantului, au fost stabilite doar pentru anul 2017, în special
cînd soția reclamantului a achiziționat automobilul de model Lexus NX 200 în sumă
2
de 35 500 USD echivalentul sumei de 604 920 MDL, iar venitul/ capacitatea
financiară a familiei a fost de 281 829, 43 MDL.
A relevat că, în cadrul procesului de control, reclamantul Alexandru Ganenco
și-a expus punctul de vedere, reiterând că automobilul Lexus NX 200 a fost
achiziționat din următoarele surse financiare: 80 000 MDL au fost donați soției
acestuia Natalia Ganenco de către tatăl acesteia Migalatiev Alexandru, care
muncește peste hotarele R. Moldova, și anume în Ucraina din 2001 în domeniul
construcțiilor; 75 000 – 77 000 MDL reprezintă echivalentul mijloacelor financiare/
economiilor și donațiilor copiilor Ana Ganenco și Alexandra Ganenco, care în anul
2017 erau minore. Aceste economii au fost acumulate de copii la diverse ceremonii,
evenimente din partea rudelor, buneilor, nanilor și altor invitați; 50 000 MDL,
reclamantul i-a luat cu împrumut de la Leonid Dumitrașcu; 139 853, 43 MDL
reprezintă o parte din economiile familiale acumulate din veniturile de la locul de
muncă, ale soției, din activitatea agricolă și alte venituri din înstrăinarea bunurilor
imobile și mobile, ceremonii, evenimente de familie.
În cadrul explicațiilor depuse de către Alexandru Ganenco la 17.08.2022 și
din 29.07.2022, acesta a menționat că motivele nedeclarării și declarării eronate a
datelor din declarația de avere a avut mai multe motive, cum ar fi, la momentul
declarării nu știa cu exactitate suma venitului obținut de la locul de muncă al său și
al soției, calitatea de fondator al gospodării țărănești ,,Ganenco Alexandru Ion” nu a
indicat-o din considerentul că gospodăria țărănească are statut de persoană fizică, iar
veniturile acestei gospodării urmează a fi raportate la Serviciul fiscal de Stat. Cu
referire la bunurile imobile care sunt peste 100, acesta nu deținea informația cu
privire la data dobândirii și anul dobândirii, a numerelor cadastrale, și nu avea acces
la baza de date a ASP. Suplimentar a mai invocat necunoașterea legislației care a
fost modificată de mai multe ori pe parcursul activității ca funcționar vamal. La fel,
nu a dorit să introducă date eronate.
În explicațiile depuse de Alexandru Ganenco la 29 iulie 2022 și 17 august
2022, acesta a indicat că motivele nedeclarării sau declarării eronate a anumitor
informații în declarația sa de avere au fost multiple. Astfel, la momentul completării
declarației, nu cunoștea cu exactitate suma veniturilor obținute atât de el, cât și de
soția sa. În ceea ce privește calitatea sa de fondator al gospodării țărănești ,,Ganenco
Alexandru Ion”, aceasta nu a fost indicată pe motiv că gospodăria are statut de
persoană fizică, iar veniturile acesteia sunt raportate la Serviciul Fiscal de Stat.
Referitor la bunurile imobile, a menționat că nu deținea informații exacte despre data
și anul dobândirii acestora, numerele cadastrale, și nu avea acces la baza de date a
Agenției Servicii. Totodată, a invocat necunoașterea legislației în vigoare, care a
suferit modificări frecvente în timpul activității sale ca funcționar vamal. În final, a
subliniat că nu a dorit să includă date eronate în declarație.
3
A explicat că în cadrul efectuării controlului, au fost depuse declarații pe
proprie răspundere a următoarelor persoane: Migalatiev Alexandru (socrul
reclamantului) care a indicat că a donat aproximativ 80 000 MDL fiicei Ganenco
Natalia, suma de bani a constituit economiile personale, acumulate din munca
neoficială în Ucraina, la care muncea din anul 2007 cu un salariu lunar de 400 USD.
Acte confirmative nu deține. Deși inspectorul de integritate a indicat că acesta a
traversat frontiera de stat, însă nu a indicat perioadele și durata aflării acestuia pe
teritoriul Ucrainei sau a R. Moldova. Arbitral și ilegal inspectorul de integritate a
menționat că potrivit răspunsului Serviciului Vamal nr.8449 din 27.10.2022,
Migalatiev Alexandru nu a declarat venituri la trecerea frontierei de stat, or potrivit
art. 29 alin. (3) din Legea privind reglementarea valutară nr.62 din 21.03.2008, se
stabilește modalitatea și valoarea mijloacelor bănești care pot fi introduse fără
declarare, fiind stabilit plafonul de 10 000 EURO.
A susținut că situație similară a fost și cu declarațiile copiilor Ana Ganenco și
Alexandra Ganenco, care au menționat că acestea au oferit părinților suma de
aproximativ 77 000 MDL, pe care au adunat-o pe parcursul mai multor ani, de la
diverse sărbători, ceremonii, zile de naștere, concursuri. Acestea au menționat că au
acumulat mijloace financiare în diverse valute, menționând și sume concrete de bani
și persoanele de la care le-au primit și anume 1 000 de lei fiecare zi de naștere de la
buneii Vera și Alexandru Migalatiev, Taisia și Ioan Ganenco, mătușile Victoria
Banani, Aliona Glibiciuc, finii Igor Dorobeț, nanii Leonid Dumitrașcu, Mihail și
Larisa Glodea, Elena Țurcanu, Artur Luchianov, inclusiv și la sărbătorile de iarnă,
sărbătorile de Paști și alte concursuri. A apreciat că excluderea sumei de 77 000
MDL, este una arbitrată.
Cu referire la suma de 139 853.43 MDL pe care Alexandru Ganenco a
invocat-o drept economii familiale acumulate pe parcursul vieții, inspectorul a
reiterat că la 27 aprilie 2016 acesta a dobândit în proprietate un bun imobil (depozit)
în valoare de 200 000 MDL. Iar pe anul 2016 acesta împreună cu familia au obținut
un venit de 260 574,15 MDL. Urmare, consideră inspectorul de integritate că pentru
anul 2017, Ganenco nu a prezentat suficiente dovezi și probe pentru a demonstra
economisirea sumelor de bani și deținerea sumei de 139 853,43. În acest context, a
menționat că deși perioada controlului este pentru 21.12.2016 03.11.2020,
inspectorul de integritate cel puțin nu a făcut o interpelare la locul de muncă a
reclamantului și anume la Serviciul Vamal, pentru a vedea care a fost salariu cel
puțin pentru perioada 2010-2016, nemaivorbind de faptul că acesta activează din
anul 1994.
În plus, a declarat că din anul 1995 se ocupă și cu activitatea de fermier, ceea
ce presupune că inspectorul de integritate era obligat să dețină informația cu privire
la veniturile și cheltuielile obținute de gospodăria țărănescă ,,Ganenco Alexandru
Ion” și pe perioadele anterioare anului 2016, fapt care nu a fost făcut.
4
În aceste circumstanțe, a concluzionat că inspectorul de integritate a efectuat
un control superficial, marcat de abateri de la cadrul legal, ceea ce a condus la
emiterea unui act administrativ susceptibil de anulare de către instanțele de judecată.
Emitentul actului contestat a desfășurat o activitate administrativă arbitrară, contrară
prevederilor art. 16 alin. (2) din Codul administrativ, și nu a motivat în mod
corespunzător actul emis. De asemenea, s-a subliniat că majoritatea explicațiilor
prezentate de reclamant în cadrul procedurii administrative, precum și înscrisurile
anexate ca probe, au fost considerate de inspectorul de integritate ca neîntemeiate,
subiective, necredibile și neveridice.
În acest context, a subliniat că sarcina probării în domeniul analizat revine
exclusiv organelor statului. Astfel, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 21 din
20 octombrie 2011 privind interpretarea art. 46 alin. (3) din Constituție, s-a clarificat
următoarele: Această prezumție se întemeiază pe principiul general potrivit căruia
orice act sau fapt juridic este prezumat licit până la proba contrarie, impunând, în
ceea ce privește averea unei persoane, ca dobândirea ilicită a acesteia să fie dovedită.
Prezumția constituțională atribuie sarcina probei exclusiv organelor statului.
Prezumția constituțională atribuie sarcina probei exclusiv organelor statului. În
consecință, orice activitate care transferă sarcina probei asupra subiectului declarării
trebuie considerată un abuz și o acțiune excesivă, în special atunci când subiectul
oferă explicații pertinente și nu există probe care să indice proveniența ilicită a
mijloacelor financiare respective.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 08 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
acțiunea înaintată de Alexandru Ganenco împotriva Autorității Naționale de
Integritate cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil, ca
fiind neîntemeiată.
În motivarea soluției, instanța a concluzionat că actul administrativ emis de
ANI a respectat normele legale și a fost susținut de probe suficiente, iar acțiunea
reclamantului este nefondată.
A subliniat că inspectorul de integritate a respectat procedura, notificând
reclamantul și obținând informații din registrele publice și alte surse relevante.
Instanța a confirmat existența unei diferențe substanțiale în valoare de 295
853,59 MDL între averea dobândită și veniturile justificate de reclamant pentru
perioada 01.01.2017 - 31.12.2017.
Conform art. 34 alin. (1) din Legea nr. 132/2016, o diferență substanțială este
considerată cea care depășește 20 de salarii medii lunare pe economie. În cazul
reclamantului, salariul mediu pentru anul 2017 era de 5 600 MDL, iar diferența
substanțială depășea pragul de 112 000 MDL.
5
Reclamantul a invocat existența unor economii anterioare, dar nu a prezentat
probe concludente pentru justificarea acestora.
Instanța de judecată a identificat multiple omisiuni și neconcordanțe în
declarațiile de avere depuse de reclamant. Acestea includ: nedeclararea unor bunuri
imobile, enumerate prin numerele cadastrale corespunzătoare; declararea inexactă
sau nedeclararea unor bunuri mobile; precum și omisiunea de a declara veniturile
obținute din diverse surse, inclusiv activitatea gospodăriei țărănești „Ganenco
Alexandru Ion,” salariile proprii și ale soției, indemnizația pentru participarea la
ședințele Consiliului local Crocmaz și veniturile obținute din relații contractuale.
Conform art. 26 din Legea nr. 132/2016 și art. 4 din Legea nr. 133/2016,
subiecții declarării sunt obligați să declare toate veniturile, bunurile și interesele
personale, inclusiv cele ale membrilor familiei.
Curtea de Apel Chișinău a subliniat că, în conformitate cu principiile legale,
reclamantul avea obligația de a prezenta documente justificative care să demonstreze
proveniența licită a veniturilor, conform art. 4 din Legea nr. 133/2016.
Lipsa unor documente relevante și suficiente a condus la menținerea
concluziilor ANI privind averea nejustificată.
Referitor la respectarea principiului proporționalității, instanța a apreciat că
măsurile dispuse de ANI, incluzând confiscarea averii nejustificate și interdicția de
a ocupa funcții publice, sunt conforme cu art. 29 din Codul administrativ. Aceste
măsuri au fost considerate rezonabile și necesare pentru prevenirea și combaterea
îmbogățirii nejustificate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 14 mai 2024, avocatul Vadim Banaru în interesele lui Alexandru Ganenco
a declarat recurs împotriva hotărârii din 8 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii și emiterea unei hotărâri
noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, au fost invocate argumente similare celor formulate
în cererea de chemare în judecată. Suplimentar, a subliniat că Curtea de Apel
Chișinău nu a menționat în hotărârea pronunțată certificatul nr. 08C din 13.03.2024,
eliberat de Serviciul Vamal, care atestă că Ganenco Alexandru este angajat al
Serviciului Vamal începând cu data de 22.02.1994, contrar informațiilor reflectate
în actul administrativ contestat.
De asemenea, a remarcat că în hotărârea instanței de apel nu se regăsește
adeverința de Salariu nr. 11 din 13.03.2024, care confirmă că, în perioada 2010-
6
2017, Ganenco Alexandru a realizat venituri salariale în cadrul Serviciului Vamal,
după rețineri, în valoare totală de 538.513,10 lei, repartizate astfel: 2010 – 35.439,76
lei; 2011 – 42.334,27 lei; 2012 – 46.062,88 lei; 2013 – 59.185,73 lei; 2014 –
64.556,48 lei; 2015 – 73.581,66 lei; 2016 – 73.286,61 lei; 2017 – 144.065,71 lei.
A mai reținut că potrivit art. 2 din Legea nr. 133/17.06.2016 privind declararea
averii și a intereselor personale, intrată în vigoare la 01.08.2016, noțiunea de
„diferență substanțială” era definită ca diferența ce depășește 20 de salarii medii
lunare pe economie între averea dobândită și veniturile obținute de subiectul
declarării împreună cu membrii familiei, concubinul/concubina, pe durata exercitării
mandatului, funcției publice sau de demnitate publică. În hotărârea instanței, norma
a fost redată conform redacției din 2023, definind „diferența substanțială” ca
depășirea a 20 de salarii medii lunare pe economie între averea deținută la începutul
perioadei de declarare, cumulată cu veniturile obținute (inclusiv ale membrilor de
familie sau concubinului/concubinei), și averea deținută la începutul verificării,
incluzând cheltuielile realizate în această perioadă.
A concluzionat că indiferent de redacția normei, Autoritatea Națională de
Integritate avea obligația să determine averea deținută de familia lui Ganenco
Alexandru la data la care acesta a devenit subiect al declarării.
În final, a relevat că soluția instanței de apel este arbitrară și se bazează pe o
apreciere vădit nerezonabilă a probelor administrate, instanța a aplicat eronat
normele de drept material și nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate, ceea
ce a condus la o soluție nejustificată și disproporționată față de situația de fapt și de
drept.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 12 iulie 2024, ANI a depus referință la recursul declarat, solicitând
respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului,
se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau
7
decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia
este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit
legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă
recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și
se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost notificată
recurentului și avocatului său la 16 mai 2024, prin intermediul poștei electronice,
fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d.112).
Cererea de recurs a fost depusă la 6 iunie 2024. Astfel, că recursul este depus
cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient
de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță
într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă
temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea
contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau
că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor,
respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare
în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate
8
în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în
prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o
hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare
a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile
CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230).
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin
însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c.
Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței,
1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
9
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Vadim Banaru în interesele lui
Alexandru Ganenco.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
10