2ra-922/23 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor judecatoresti si compensarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor judecatoresti si compensarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- recursurile nu se incadreaza in temeiul prevazut la art. 432 alin. 2 din Codul de procedura civila, in vigoare pana la 1 septembrie 2023, or, instanta de apel a aplicat legea care urma sa fie aplicata, interpretand-o corect
2ra-922/23 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor judecatoresti si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursurilor declarate de
Ministerul Justiției al Republicii Moldova, de avocatul Radu
Dumneanu în interesele lui Popovici Eugen și de Popovici Eugen,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Popovici Eugen împotriva Ministerului Justiției al
Republicii Moldova, intervenienți accesorii Procuratura Generală și
Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la repararea
prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor
judecătorești și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 28 martie 2023 a Curții de Apel
Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-922/23
nr. PIGD 2-21140653-01-2ra-03072023)
Recursurile nu se încadrează în temeiul prevăzut la art. 432 alin. (2)
din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023),
or, instanța de apel a aplicat legea care urma să fie aplicată,
interpretând-o corect.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru – O. Parfeni
Curtea de Apel Chișinău – I. Cotruță, I. Țurcan, L. Pruteanu
19 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursurilor declarate de
Ministerul Justiției al Republicii Moldova, de avocatul Radu Dumneanu
în interesele lui Popovici Eugen și de Popovici Eugen,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 21 septembrie 2021, Popovici Eugen a depus o cerere de
chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii
Procuratura Generală și Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a
solicitat repararea prejudiciului material și moral cauzat de acțiunile ilicite
ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor
judecătorești, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, Popovici Eugen a menționat că, prin ordonanța
emisă la 18 octombrie 2018 de către Procurorul General al Republicii
Moldova, s-a dispus pornirea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) din Codul penal. În cadrul urmăririi
penale, el a fost recunoscut în calitate de bănuit prin aceeași ordonanță din
18 octombrie 2018.
De asemenea, prin ordonanța din 22 octombrie 2018 emisă de
Procurorul General al Republicii Moldova, s-a dispus pornirea urmăririi
penale împotriva lui Popovici Eugen în baza art. 243 alin. (2) lit. b) din Codul
penal. Ulterior, prin ordonanțele din 19 octombrie 2018 și 24 octombrie
2021, cauzele penale menționate au fost conexate la cauza penală pornită la
data de 5 octombrie 2018 în temeiul art. 325 alin. (3) lit. a1) din Codul penal,
vizându-l pe Șteliman Serghei.
Reclamantul a subliniat că, deși a fost recunoscut ca bănuit abia la
data de 18 octombrie 2018, prin ordonanța din 17 octombrie 2018 s-a dispus
efectuarea măsurilor speciale de investigație, inclusiv documentarea cu
ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, localizarea și urmărirea prin
sistemul GPS sau alte mijloace, în vederea relevării și fixării acțiunilor sale.
La data de 18 octombrie 2018, s-a dispus pornirea urmăririi penale
împotriva judecătorului Eugen Popovici, deși, până la acea dată, în
materialele cauzei penale nu existau probe care să indice că acesta ar fi comis
fapta prevăzută de art. 324 din Codul penal. Cauzei penale i-a fost atribuit
numărul de ordine 2018978318.
Tot la data de 18 octombrie 2018, judecătorul de instrucție a
confirmat legalitatea ordonanței emise la 17 octombrie 2018, prin care s-au
dispus măsuri speciale de investigație împotriva judecătorului Eugen
Popovici. În încheierea respectivă s-a menționat expres că aceasta a fost
emisă în cauza nr. 2018978301, care însă nu fusese pornită împotriva lui
Eugen Popovici. De asemenea, nu exista nici demersul procurorului, nici o
încheiere emisă de judecătorul de instrucție, conform art. 1325 alin. (9) din
Codul de procedură penală, care să permită utilizarea datelor obținute în
urma măsurilor speciale de investigație dintr-o cauză penală în alta. În plus,
chiar și aceste date, obținute ilegal, nu relevau vreo acțiune ilicită din partea
lui Eugen Popovici.
La data de 19 octombrie 2018, s-a dispus conexarea cauzelor penale
nr. 2018978301 (pornită împotriva lui Serghei Șteliman), nr. 2018978313
(pornită împotriva lui I. Berladean) și nr. 2018978318 (pornită împotriva lui
Eugen Popovici).
Astfel, rămâne neclar ce materiale i-au fost prezentate judecătorului
de instrucție pentru confirmarea măsurilor speciale de investigație la 18
octombrie 2018, având în vedere că procesele-verbale ale măsurilor speciale
de investigație erau datate cu 20 octombrie 2018 și 22 octombrie 2018. Mai
mult, bănuitul Serghei Șteliman, ulterior acuzat de trafic de influență, a făcut
declarații abia la 20 octombrie 2018. Măsurile speciale de investigație
fuseseră dispuse la 17 octombrie 2018 în cauza penală ce îl viza pe Șteliman
Serghei, la care cauza penală împotriva lui Eugen Popovici a fost conexată
abia la 19 octombrie 2018.
Prin ordonanța din 1 noiembrie 2018, Popovici Eugen a fost pus sub
învinuire, fiindu-i imputată comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 30, 33,
42 alin. (2), 45 raportate la art. 324 alin. (3) lit. a) din Codul penal, cu
mențiunea că acestea ar fi fost săvârșite în calitate de autor, ca persoană cu
funcție de demnitate publică, în formă continuată. De asemenea, i-au fost
imputate infracțiunile prevăzute de art. 42 alin. (2) și alin. (4) raportate la art.
243 alin. (2) lit. b) din Codul penal, în concurs real de infracțiuni.
Deși circumstanțele menționate în ordonanța de punere sub învinuire
din 1 noiembrie 2018 nu existau, iar probele pentru a susține acuzațiile erau
inexistente, la data de 13 noiembrie 2018, în urma examinării demersului
Procurorului General al Republicii Moldova, Eduard Harunjen, înaintat la 12
noiembrie 2018, Consiliul Superior al Magistraturii a emis o hotărâre prin
care a dispus aplicarea față de judecătorul Popovici Eugen a măsurii
procesuale de constrângere constând în suspendarea provizorie din funcție.
Ulterior, prin ordonanța Procuraturii Anticorupție din 5 mai 2020, s-
a dispus scoaterea integrală de sub urmărire penală a lui Popovici Eugen și
clasarea procesului penal în partea în care acesta fusese vizat în cursul
investigațiilor. Ca temei de fapt, s-a invocat lipsa circumstanțelor de
pretindere, acceptare sau primire a unor sume de bani în scopul îndeplinirii
unor acțiuni legate de exercitarea atribuțiilor sale conform legii. Ca temei de
drept, s-au aplicat prevederile art. 275 pct. 3) din Codul de procedură penală.
În urma scoaterii integrale de sub urmărire penală, la cererile depuse
la 2 iunie 2020 și 3 iulie 2020, prin Hotărârea Consiliului Superior al
1
Magistraturii din 7 iulie 2020, s-a dispus anularea suspendării din funcție a
lui Popovici Eugen și reluarea activității sale de judecător la Judecătoria
Orhei, cu repunerea acestuia în toate drepturile avute anterior.
Prin ordinul nr. 323/Р din 7 iulie 2020, emis de Președintele
Judecătoriei Orhei, s-a stabilit reîncadrarea acestuia în funcția de judecător
în cadrul Judecătoriei Orhei, sediul central, începând cu aceeași dată.
Reclamantul a precizat că, până în prezent, deși a înaintat cereri atât
către Judecătoria Orhei, cât și către Consiliul Superior al Magistraturii, nu i-
au fost achitate drepturile salariale restante și nu i-a fost acordat concediul
legal cuvenit. De asemenea, nu i-au fost achitate drepturile concediale
aferente perioadei în care a fost suspendat fără temei din funcție.
Popovici Eugen consideră că, în circumstanțele menționate, are
dreptul la repararea prejudiciului material și moral, în conformitate cu Legea
nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii
și ale instanțelor de judecată.
Reclamantul a susținut că, prin recunoașterea sa în calitate de
învinuit, i s-a încălcat dreptul fundamental garantat de art. 53 din Constituție,
iar suferințele psihice suferite necesită a fi compensate prin acordarea de
despăgubiri morale.
A subliniat că decizia neîntemeiată a Consiliului Superior al
Magistraturii de a-și da acordul pentru pornirea urmăririi penale, tragerea la
răspundere penală și suspendarea sa din funcție, împreună cu acțiunile
ilegale ale procurorilor, cum ar fi efectuarea măsurilor speciale de
investigație înainte de pornirea urmăririi penale și inițierea urmăririi penale
fără existența unor probe concrete, i-au cauzat un prejudiciu material și moral
semnificativ.
În plus, el a arătat că urmărirea penală, suspendarea provizorie din
funcție și mediatizarea cazului său într-un mod care contravine principiului
prezumției de nevinovăție au generat suferințe psihice și prejudicii materiale.
Acestea au fost agravate de cheltuielile legate de deplasările la sediile
organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată, precum și de
necesitatea angajării unui avocat pentru a-și apăra drepturile în fața
acuzațiilor nefondate.
Reclamantul a subliniat că acțiunile ilegale admise de procurori,
inclusiv durata îndelungată a persecuției penale, i-au cauzat prejudicii
semnificative. Fiind supus măsurii procesuale de constrângere sub formă de
suspendare provizorie din funcție, el a fost privat de dreptul de a munci, de
a beneficia de salariul cuvenit și de plățile concediale, toate acestea în
condițiile în care nu a fost vinovat de fapta care i-a fost incriminate.
Deși se bucura de o reputație impecabilă în familie și în societate,
reclamantul a suferit grav din cauza acțiunilor inadecvate ale reprezentanților
procuraturii, care au evaluat în mod neobiectiv circumstanțele cauzei încă de
la început. Mai mult, procurorii au exercitat presiuni inadmisibile prin
2
menționarea soției sale ca fiind co-participantă la infracțiunea incriminată,
în ordonanța de punere sub învinuire din 1 noiembrie 2018. Această situație
a generat un stres continuu, obligându-l să-și demonstreze nevinovăția.
Stresul la care a fost supusă întreaga familie a condus, pe cale de consecință,
la apariția unor circumstanțe care au dus inclusiv la desfacerea căsătoriei.
Perioada îndelungată a urmăririi penale a amplificat incertitudinea
legată de soarta sa, provocând o teamă constantă privind perspectiva unei
pedepse penale aplicate ilegal. De asemenea, durata excesivă a cercetărilor
penale, în lipsa unui temei legal de tragere la răspunderea penală, a
determinat suferințe emoționale și psihice grave. Faptul că se afla sub
urmărire penală, alături de mediatizarea cazului în mod contrar principiului
prezumției de nevinovăție, a afectat șansele sale de a-și continua cariera
profesională.
Având în vedere suferințele morale și prejudiciile cauzate de
aproximativ doi ani de persecutare ilegală, reclamantul consideră că o
despăgubire adecvată și echitabilă ar fi în valoare de 2 000 000 de lei.
Reclamantul, Popovici Eugen, solicită încasarea din contul bugetului
de stat, cu titlu de prejudiciu material, a următoarelor sume:
1) Salariul neachitat pentru perioada 13 noiembrie 2018 – 6 iulie
2020, în valoare de 406.817,39 lei, sumă care, conform
informațiilor furnizate de Judecătoria Orhei, reprezintă salariul
cuvenit dar neplătit pe perioada suspendării provizorii din funcție.
2) Drepturile concediale neacordate pentru perioada 13 noiembrie
2018 – 7 iulie 2020, aferente celor 38 de zile calendaristice și 10
zile lucrătoare de concediu anual plătit, la care reclamantul ar fi
avut dreptul dacă nu ar fi fost suspendat. Valoarea totală a acestora
este de 35.245,55 lei:
− 9.386,30 lei pentru 10 zile lucrătoare;
− 25.859,25 lei pentru 38 de zile calendaristice.
3) Coeficientul de inflație aplicat la sumele de bani reținute de
angajator, respectiv salariul în valoare de 406.817,39 lei și
drepturile concediale în valoare de 35.245,55 lei, conform art. 8
alin. (1) din Legea nr. 1545. Acesta se calculează pornind de la
câștigul mediu lunar al reclamantului la momentul cauzării
prejudiciului și ținând cont de coeficientul oficial de inflație până
la data achitării sumelor restante.
4) Penalități de întârziere, în valoare de 931.966,14 lei, calculate
conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii, care prevede plata unei
penalități de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere în cazul reținerii
nejustificate a salariului și a indemnizației de concediu. Penalitățile
se aplică asupra sumelor de:
− 406.817,39 lei (salariu);
− 35.245,55 lei (drepturi concediale).
3
5) Costuri pentru asistență juridică, în valoare de 38.000 lei, achitate
de reclamant în cadrul procesului penal privind acuzațiile de
comitere a infracțiunilor prevăzute de art. 324 alin. (3) și art. 243
alin. (2) din Codul penal.
Reclamantul a subliniat că salariul și drepturile concediale nu i-au
fost achitate în ciuda solicitărilor adresate Consiliului Superior al
Magistraturii și Judecătoriei Orhei. În răspunsurile primite, Consiliul
Superior al Magistraturii a indicat că obligația de plată revine Judecătoriei
Orhei, iar aceasta din urmă a susținut că respectivele sume trebuie încasate
din contul bugetului de stat. În acest sens reclamantul a invocat prevederile
art. 112 din Codul muncii, care garantează dreptul inalienabil al salariatului
la concediul anual plătit și la indemnizația aferentă.
Reclamantul consideră că întârzierea nejustificată în achitarea
sumelor respective constituie o încălcare a drepturilor sale fundamentale și
impune recuperarea integrală a prejudiciului cauzat.
Reclamantul, Popovici Eugen, a solicitat încasarea din contul statului
Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției, a următoarelor
sume:
1) 2.000.000 lei cu titlu de remediu pentru compensarea prejudiciului
moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,
procuraturii și instanțelor judecătorești, care au dus la suferințe
emoționale și psihice, precum și la afectarea reputației și a vieții
sale familiale.
2) 406.817,39 lei, pentru compensarea prejudiciului material cauzat
prin reținerea și neachitarea salariului aferent perioadei de
suspendare din funcție (13 noiembrie 2018 – 6 iulie 2020).
3) 35.245,55 lei, pentru compensarea prejudiciului cauzat prin
neachitarea drepturilor concediale aferente perioadei de
suspendare (13 noiembrie 2018 – 6 iulie 2020), care includ:
25.859,25 lei pentru 38 de zile calendaristice de concediu și
9.386,30 lei pentru 10 zile lucrătoare de concediu.
4) 931.966,14 lei, cu titlu de penalitate, conform prevederilor legale,
reprezentând 0,3% pentru fiecare zi de întârziere la plata salariului
(406.817,39 lei) și a drepturilor concediale (35.245,55 lei),
începând cu 13 noiembrie 2018 până la stingerea completă a
restanțelor.
5) Coeficientul de inflație aplicabil sumelor reținute de angajator
începând cu 13 noiembrie 2018, calculat conform art. 8 alin. (1)
din Legea nr. 1545, pentru a reflecta pierderile financiare cauzate
de deprecierea valorii banilor.
6) 38.000 lei, reprezentând suma achitată pentru asistența juridică în
procesul penal de acuzare de comiterea infracțiunilor prevăzute de
art. 324 alin. (3) și art. 243 alin. (2) din Codul penal. Reclamantul
menționează că a încheiat un contract de asistență juridică cu
4
avocatul Dumneanu Radu și a achitat onorariul în baza bonului de
plată seria PL nr. 264045. Conform art. 7 lit. e) din Legea nr. 1545,
această sumă trebuie să fie compensată de stat.
7) 20.000 lei, reprezentând cheltuielile suportate pentru asistența
juridică în procesul civil legat de obținerea compensațiilor pentru
prejudiciile cauzate.
În drept, reclamantul a invocat prevederile relevante din CEDO: art.
6 și art. 8, privind dreptul la un proces echitabil și respectarea vieții private;
Codul de procedură penală: art. 524 și art. 5241, referitoare la drepturile
persoanei vătămate în mod nejustificat; Legea nr. 1545/1998, privind modul
de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiuni ilegale; Codul civil: art. 14,
art. 512, 514, 1398, 1405, și alte articole aplicabile privind obligațiile și
repararea prejudiciilor; Codul muncii: art. 330 alin. (2), care prevede plata
penalităților în caz de întârziere a salariului și a altor drepturi salariale; Codul
de procedură civilă: art. 85 alin. (1) lit. l) și alte articole relevante.
Reclamantul consideră că încasarea sumelor solicitate este justificată
în temeiul acțiunilor ilicite ale organelor de stat, care i-au încălcat drepturile
fundamentale, cauzând prejudicii materiale și morale semnificative.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 11 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Popovici
Eugen împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura
Generală, Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la repararea
prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și
compensarea cheltuielilor de judecată. S-a încasat din contul bugetul de stat
prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Popovici Eugen cu
titlu de prejudiciu material, suma de 406.817, 39 lei, ceea ce constituie
salariul, suma de 35.245, 55 lei, ceea ce constituie plata concediului anual și
suma de 38.000 lei, ceea ce constituie cheltuielile de asistență juridică
suportate la examinarea cauzei penale, cu titlu de prejudiciu moral suma de
100.000 lei și cu titlu de compensarea cheltuielilor de judecată suma de
10.000 lei, ceea ce constituie cheltuielile de asistență juridică. În rest acțiunea
s-a respins ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe în partea respingerii
acțiunii, la 15 octombrie 2022, avocatul Radu Dumneanu, în interesele lui
Popovici Eugen, a declarat apel, solicitând casarea hotărârii și emiterea unei
decizii de admitere integrală a cererii de chemare în judecată.
5
La data de 17 octombrie 2022, Ministerul Justiției a declarat apel
împotriva hotărârii, solicitând casarea acesteia și emiterea unei decizii de
respingere integrală a cererii de chemare în judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 28 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-au
respins apelurile declarate de către Popovici Eugen și de către Ministerul
Justiției. S-a menținut hotărârea din 11 octombrie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, fără modificări.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că
prevederile relevante speței se regăsesc în Legea nr. 1545-XIII din 25
februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile
ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor
judecătorești. Această lege stabilește în mod expres momentul nașterii
dreptului la repararea prejudiciului, precum și condițiile care determină
răspunderea statului.
De la început, instanța de apel a subliniat că nu pune la îndoială
obligația legală a procurorului și a organelor de urmărire penală, în limitele
competenței lor, de a iniția urmărirea penală atunci când există o bănuială
rezonabilă despre săvârșirea unei infracțiuni sau când sunt sesizate cu privire
la aceasta. Totodată, instanța a evidențiat că urmărirea penală are ca scop
colectarea probelor necesare pentru constatarea existenței infracțiunii și
identificarea persoanei vinovate.
Cu toate acestea, instanța de apel a considerat imperios să sublinieze
că, potrivit art. 1, 7, 8, 252 și 254 din Codul de procedură penală, inițierea
urmăririi penale și incriminarea unei persoane trebuie să se bazeze pe un
echilibru just, real și efectiv între bănuiala rezonabilă, fundamentată pe fapte
și probe verosimile, și îndoiala rezonabilă, prin care organul de urmărire
penală este obligat să examineze în mod obiectiv toate probele administrate.
În acest sens, instanța a subliniat obligația organelor de urmărire penală și a
procurorilor de a lua toate măsurile legale pentru cercetarea completă și
obiectivă a circumstanțelor cauzei, astfel încât să fie stabilit adevărul.
De asemenea, instanța de apel a notat că vinovăția unei persoane în
săvârșirea unei infracțiuni nu poate fi întemeiată pe presupuneri, iar toate
îndoielile care nu pot fi înlăturate în procesul probatoriu, conform Codului
de procedură penală, trebuie interpretate în favoarea bănuitului sau
învinuitului. Instanța a subliniat că obligația fundamentală a organelor de
urmărire penală și a procurorilor este de a cerceta toate aspectele cauzei în
mod complet și obiectiv, excluzând caracterul inchizitorial al anchetei
penale.
Astfel, instanța de apel a evidențiat faptul că art. 1 din Legea nr. 1545
din 25 februarie 1998 constituie actul legislativ de bază care reglementează
cazurile, modul și condițiile de răspundere patrimonială a statului pentru
6
prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii și ale instanțelor judecătorești.
În contextul situației de fapt constatată, instanța de apel a reținut că,
odată cu emiterea ordonanței Procuraturii Anticorupție din 5 mai 2020, prin
care Popovici Eugen a fost scos integral de sub urmărire penală în temeiul
art. 275 pct. 3) din Codul de procedură penală, pe motiv că fapta nu întrunește
elementele infracțiunii, reclamantul/apelant a dobândit dreptul de a solicita
repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire
penală, procuraturii și instanțelor judecătorești. În speță, instanța a constatat
că sunt întrunite condițiile legale necesare pentru exercitarea acestui drept.
Astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind lipsite de temei
argumentele Ministerului Justiției conform cărora, în speță, nu ar fi întrunite
condițiile de aplicabilitate a răspunderii statului în conformitate cu Legea nr.
1545 din 25 februarie 1998.
Instanța de apel a subliniat că, potrivit dispozițiilor legale enunțate,
angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și
de anchetă presupune îndeplinirea unor condiții speciale. Printre acestea se
numără fapta ilicită, care, în materia respectivă, are particularități specifice.
Prin urmare, nu orice acțiune ilicită a organelor de anchetă și judecată atrage
răspunderea statului. De asemenea, o condiție esențială pentru angajarea
răspunderii statului este existența unui act de reabilitare, care confirmă
oficial comiterea unei erori judiciare și prejudicierea neîntemeiată a
persoanei.
Instanța de apel a considerat nejustificate argumentele Ministerului
Justiției conform cărora materialele cauzei nu ar conține dovezi emise de
judecătorul de instrucție sau de instanța de judecată prin care acțiunile
organelor de urmărire penală și ale procuraturii ar fi fost declarate ilegale.
Instanța a subliniat că ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a
reclamantului Popovici Eugen, anexată la materialele cauzei, este suficientă
și relevantă pentru a clarifica situația și a elimina orice dispută cu privire la
vinovăția acestuia.
Instanța de apel a subliniat că, urmând raționamentul apelantului
Ministerului Justiției, organul de urmărire penală ar putea, contrar art. 21 din
Constituție, să tragă la răspundere penală orice persoană în lipsa unor probe
veridice și plauzibile, dincolo de orice îndoială rezonabilă. Într-un astfel de
scenariu, Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 ar deveni inaplicabilă și
lipsită de substanță.
Instanța a precizat că o astfel de abordare este fundamentată pe o
interpretare arbitrară a textului și spiritului Legii nr. 1545-XIII, care face o
distincție clară între acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală bazate
pe erori și cele care rezultă din intenție criminală, reglementate de normele
speciale ale Codului penal.
De asemenea, instanța de apel a accentuat că Legea nr. 1545-XIII nu
condiționează angajarea răspunderii statului de existența unui act judiciar
7
separat care să declare acțiunile organelor de urmărire penală, ale
procuraturii sau ale instanței de judecată ca fiind ilegale. Ordonanța de
scoatere de sub urmărire penală a lui Popovici Eugen constituie o dovadă
legală suficientă, care atestă tragerea ilegală a persoanei la răspundere
penală.
Astfel, instanța de apel a concluzionat că ordonanța de scoatere de
sub urmărire penală reprezintă temei pentru ca reclamantul să solicite
repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală. În acest sens, prevederile Legii nr. 1545-XIII sunt pe deplin
aplicabile.
Instanța a mai subliniat că, potrivit art. 1998 din Codul civil, cel care
acționează ilicit față de altul, cu vinovăție, are obligația de a repara
prejudiciul patrimonial cauzat, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul
moral rezultat din acțiuni sau omisiuni.
Instanța de apel a reținut că, în ceea ce privește pretenția privind
prejudiciul moral, conform art. 11 alin. (1) și (3) din Legea nr. 1545 din 25
februarie 1998, mărimea compensației pentru prejudiciul moral este stabilită
de instanța de judecată, luând în considerare o serie de factori precum
gravitatea infracțiunii, caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale, durata
urmăririi penale și rezonanța cazului în societate, natura dreptului lezat și
efectul asupra suferințelor fizice și psihice ale reclamantului. De asemenea,
instanța trebuie să se bazeze pe principiile compensării rezonabile și
echitabile, astfel încât despăgubirea să aibă un efect compensatoriu, fără a
deveni excesivă sau nejustificată.
Din înscrisurile dosarului a rezultat că Popovici Eugen a fost pus sub
învinuire în baza unor acuzații grave de corupție și spălare de bani, fiind
supus unor măsuri de urmărire penală și speciale de investigație. În final,
acesta a fost scos de sub urmărire penală prin ordonanța din 5 mai 2020 a
procurorului în Procuratura Anticorupție, pe motiv că faptele nu întruneau
elementele infracțiunii, conform art. 275 pct. 3) Cod procedură penală.
Pe parcursul celor aproximativ doi ani în care s-a aflat sub învinuire,
reclamantul a resimțit neliniște și incertitudine care i-au cauzat suferințe
psihice, fiind afectată grav reputația sa profesională și personală, mai ales în
contextul funcției de judecător. Acțiunile de urmărire penală au fost larg
mediatizate, afectându-i imaginea publică prin articole care sugerau
vinovăția sa.
Instanța de apel a considerat că suma de 100.000 lei stabilită de
instanța de fond cu titlu de despăgubire morală este una echitabilă și
rezonabilă, având în vedere natura și gravitatea prejudiciului suferit. De
asemenea, a subliniat că suma solicitată de reclamant, respectiv 2.000.000
lei, este excesivă, nefiind dovedite suferințe morale de o asemenea
intensitate. Instanța a reiterat că despăgubirile trebuie să reflecte principiile
echității și să aibă un efect compensatoriu, fără a se transforma în venituri
nejustificate pentru partea vătămată.
8
Prin urmare, instanța de apel a considerat că suma de 100.000 lei,
dispusă de instanța de fond, reprezintă o satisfacție adecvată și echitabilă
pentru prejudiciul moral cauzat lui Popovici Eugen.
Cu privire la pretenția de reparare a prejudiciului material, instanța
de apel a reținut următoarele:
Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 179/16 din 7
iulie 2020, a fost anulată suspendarea din funcție a lui Popovici Eugen și s-a
dispus reluarea activității acestuia de judecător la Judecătoria Orhei, cu
repunerea în drepturile avute anterior. Ulterior, prin ordinul președintelui
Judecătoriei Orhei, sediul Central, nr. 323/P din 7 iulie 2020, reclamantul a
fost reîncadrat în funcția de judecător începând cu aceeași dată.
Conform informației emise de Judecătoria Orhei, salariul datorat
pentru perioada suspendării din funcție, 13 noiembrie 2018 – 6 iulie 2020,
era de 406.817,39 lei, iar plata aferentă concediului anual neacordat, pentru
aceeași perioadă, era de 35.245,55 lei, corespunzător la 38 de zile
calendaristice și 10 zile lucrătoare.
Instanțele anterioare au concluzionat că neplata salariului și
suspendarea din funcție au fost cauzate de acțiunile organelor de urmărire
penală și măsurile dispuse în legătură cu urmărirea penală inițiată împotriva
reclamantului. Astfel, repararea prejudiciului material trebuie realizată
conform Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, nu
prin solicitarea de plăți de la Judecătoria Orhei.
Instanța de apel a subliniat că suspendarea din funcție a reclamantului
a fost dispusă pentru motive independente de voința sa, fiind legată de
măsurile procesuale întreprinse împotriva lui. În acest context, statul este
obligat să repare prejudiciul cauzat prin neplata salariului și lipsirea de alte
drepturi salariale, deoarece reclamantul nu a putut desfășura nicio activitate
profesională, având interdicții legale corespunzătoare funcției de judecător.
În privința pretențiilor suplimentare, instanța de apel a reținut că:
pretenția privind penalitățile în cuantum de 931.966,14 lei, reprezentând
0,3% pentru fiecare zi de întârziere, a fost corect respinsă de instanța de fond,
întrucât Legea nr. 1545 nu prevede o astfel de reparație din partea statului.
Pretenția privind coeficientul de inflație aplicat sumelor de bani reținute nu
este justificată, deoarece art. 8 alin. (1) din Legea nr. 1545 prevede
compensarea bazată pe câștigul mediu lunar cu aplicarea coeficientului de
inflație doar pentru cazurile în care prejudiciul reprezintă pierderi de venituri
diferite de salariul de funcție, ceea ce nu este aplicabil în speță.
Prin urmare, instanța de fond a dispus în mod corect încasarea de la
bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, a sumei de 406.817,39
lei cu titlu de salariu și a sumei de 35.245,55 lei pentru concediul anual
neacordat, respingând cererile suplimentare privind penalitățile și
coeficientul de inflație. Instanța de apel consideră că această soluție este
întemeiată și proporțională cu prejudiciul material dovedit.
9
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La data de 21 iunie 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova
a declarat recurs împotriva deciziei din 28 martie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel
Chișinău și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 11 octombrie
2022, și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă integral acțiunea
ca nefondată.
Ulterior, la 29 iunie 2023, avocatul Radu Dumneanu, acționând în
numele lui Popovici Eugen, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de
apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel
Chișinău și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și emiterea unei
noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea reclamantului.
La data de 30 iunie 2023, Popovici Eugen a declarat personal recurs,
solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii
primei instanțe, precum și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă
acțiunea sa.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a
reținut că motivarea instanțelor conform căreia reclamantul/intimatul are
dreptul de a solicita compensarea prejudiciului în conformitate cu
prevederile Legii nr. 1545 este nefondată și eronată. Potrivit art. 3 alin. (1)
din Legea nr. 1545, sunt reparabile prejudiciile materiale și morale cauzate
persoanei fizice sau juridice în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a
măsurilor preventive, precum arestul, declarația de a nu părăsi localitatea sau
țara, sau tragerii ilegale la răspundere penală. Din prevederile acestei norme
rezultă că nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage
răspunderea statului.
În această ordine de idei, a subliniat că este esențial să se constate
ilegalitatea actului procedural emis de organul de drept. Astfel, dacă printr-
un act judecătoresc de dispoziție irevocabil se demonstrează că acțiunile
întreprinse de organul de urmărire penală sunt sau au fost ilegale, dreptul la
despăgubire se naște indiferent de culpabilitatea persoanei. Atât instanța de
fond, cât și instanța de apel aveau obligația de a indica în mod expres care
act ilicit justifică răspunderea statului.
În sensul prevederilor legale, rezultă că angajarea răspunderii statului
pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală presupune
îndeplinirea unor condiții speciale, în principal existența unei fapte ilicite.
Totuși, nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage
răspunderea statului.
Prin urmare, Ministerul Justiției a menționat că la materialele cauzei
nu există niciun act procedural definitiv și irevocabil emis de judecătorul de
10
instrucție sau de un organ ierarhic superior, care să stabilească ilegalitatea
acțiunilor organului de urmărire penală.
În consecință, consideră că instanța de apel a menținut eronat
hotărârea instanței de fond, în condițiile în care în speță nu sunt îndeplinite
toate condițiile de aplicabilitate ale prevederilor Legii nr. 1545. Astfel,
hotărârea instanței de fond a fost nejustificat menținută de instanța de apel,
deși prezenta acțiune nu îndeplinește toate condițiile necesare pentru
aplicarea acestei legi. În acest context, nu există niciun temei legal pentru a
solicita încasarea prejudiciului
În motivarea recursului, avocatul Radu Dumneanu, acționând în
interesele lui Popovici Eugen, a reiterat în esență circumstanțele de fapt și
de drept expuse anterior în cererea de chemare în judecată și cererea de apel.
Avocatul a formulat cererea în sensul dezacordului cu soluțiile adoptate de
instanțele inferioare, susținând că acestea nu au analizat în mod
corespunzător probele administrate și au aplicat eronat normele de drept
material și procesual incidente cauzei, ceea ce a condus la o soluție
nejustificată și nelegală.
În motivarea recursului, Popovici Eugen a invocat că suspendarea
achitării salariului pe durata urmăririi penale, precum și neexecutarea
corespunzătoare a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii din 7 iulie
2020, care dispunea anularea suspendării din funcție și repunerea în drepturi
a reclamantului Eugen Popovici, au condus la încălcarea dreptului la
proprietate. Salariul pentru perioada suspendării nu a fost achitat nici până
în prezent, iar reclamantul consideră că, în temeiul Codului muncii, este
îndreptățit să primească inclusiv penalități pentru întârzierea plății.
A susținut că această încălcare a dreptului la proprietate trebuie
evaluată din perspectiva „speranței legitime” garantate de art. 1 din
Protocolul nr. 1 la CEDO. Conform jurisprudenței CEDO, noțiunea de „bun”
include nu doar proprietatea corporală, ci și creanțele și valorile patrimoniale
care oferă reclamantului o „speranță legitimă” de a dobândi un drept de
proprietate. Exemplificări relevante din jurisprudență includ cazurile Van
der Mussele c. Belgiei, Pine Valley Developement Ltd. c. Irlandei, și Pressos
Compania Naviera S.A. c. Belgiei.
În temeiul art. 6, art. 8 și art. 1 al Protocolului nr. 1 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, precum și al legislației relevante (Codul de
procedură penală, Codul civil, Codul muncii, Legea nr. 1545 și Codul de
procedură civilă), concluziile instanțelor de fond și apel sunt contradictorii
cu circumstanțele cauzei și probele administrate.
Deciziile instanțelor, marcate de o apreciere arbitrară a probelor și de
neaplicarea legii materiale adecvate, sunt nelegale și încalcă dreptul
recurentului la proprietate.
11
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 3 august 2023, Consiliul Superior al
Magistraturii, în calitate de intervenient accesoriu, a susținut poziția
Ministerului Justiției, conform căreia instanța de apel a aplicat eronat
normele de drept material privind încasarea prejudiciului cauzat prin
acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești. În acest context, instanțele au admis în mod eronat
și neîntemeiat, chiar și parțial, pretenția privind încasarea prejudiciului, în
condițiile în care nu sunt întrunite cumulativ circumstanțele prevăzute de art.
6 (dreptul la repararea prejudiciului) și art. 3 (cazurile de reparare a
prejudiciului material și moral).
De asemenea, a precizat că, în cazul respectiv, nu a fost emisă nicio
sentință definitivă și irevocabilă de achitare și nici vreo ordonanță de încetare
a urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.
Totodată, a subliniat că instanța de judecată a dispus repararea
prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor judiciare fără ca acestea să
fie probate în mod corespunzător.
În ceea ce privește evaluarea admisibilității cererilor de recurs
formulate de Ministerul Justiției, avocatul Radu Dumneanu și Popovici
Eugen împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 11
octombrie 2022, și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2023,
Consiliul Superior al Magistraturii a decis să lase această chestiune la
aprecierea instanței de recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursurilor”.
Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1
septembrie 2023):
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”
Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1
septembrie 2023):
12
„Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procesual.”
Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1
septembrie 2023):
„Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a
aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată
neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii
sau analogia dreptului.”
Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1
septembrie 2023):
„Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe
la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i
s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost
încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat
problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește
procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.”
Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1
septembrie 2023):
„Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce
la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, prevăzut la art.434
alin. (1) din Codul de procedură civilă sus-citat, instanța de recurs reține că
recurenții au respectat acest termen.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)
au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în
vigoare la 1 septembrie 2023.
Astfel, că procedura admisibilității recursurilor va consta în
verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433 din Codul
de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursurilor, la caz, 21
iunie 2023, 29 iunie 2023 și 30 iunie 2023.
Din analiza recursului declarat de către Ministerul Justiției rezultă că
aceasta a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin. (2) lit. c)
și alin. (4) din Codul de procedură civilă.
13
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că,
recurentul a făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art. 432 alin. (2)
lit. c) din Codul de procedura civilă – interpretarea eronată a legii, nu a
stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel,
aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele
la care se aplică sau invers. La fel nu a stabilit că instanța de apel la
examinarea cauzei a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții
la proces.
Analizând recursurile depuse de avocatul Radu Dumneanu și de
Popovici Eugen, instanța de recurs a constatat că recurenții s-au raportat la
temeiul de drept prevăzut de art. 432 alin. (2) lit. c) și alin. (4) din Codul de
procedură civilă. În esență, aceștia au exprimat dezacordul față de soluția
adoptată de instanța de apel, însă nu au indicat concret care norme de drept
material au fost încălcate sau aplicate eronat de către instanța de apel.
Mai mult, instanța de recurs subliniază că instanța de apel a analizat
minuțios toate circumstanțele relevante din speță și a motivat temeinic
soluția adoptată, oferind o justificare clară și completă în baza probelor
administrate și a prevederilor legale aplicabile.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din
oficiu, existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (3) din Codul de
procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023), nu a stabilit
încălcarea de către instanța de apel a acestor circumstanțe. Cu atât mai mult
că recurenții nu indică în concret asupra unor încălcări de ordin procedural.
În acest context, completul de judecată reține că recursul exercitat
conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu
și temeinicia ei în fapt.
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile
Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere
îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în
mod direct starea de lucruri.
În speță, completul de judecată menționează că recursurile în cauză
conțin obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de
către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, completul de judecată reține că argumentele invocate
de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, de avocatul Radu
Dumneanu în interesele lui Popovici Eugen și de Popovici Eugen, nu pot
constitui temei de admisibilitate a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de
drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei
recurată.
14
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii
recursurilor, art.440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al
Republicii Moldova, de avocatul Radu Dumneanu în interesele lui Popovici
Eugen și de Popovici Eugen împotriva deciziei din 28 martie 2023 a Curții
de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
15