2r-518/24 — declararea valabilitatii actului juridic.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- declararea valabilitatii actului juridic.
- Temei legal
- termenul de declarare a apelului; efectele neindeplinirii in termen a actului de procedura; apelul depus in afara termenului legal, in lipsa probelor ce justifica imposibilitatea efectuarii actului de procedura in interiorul termenului legal.
2r-518/24 — declararea valabilitatii actului juridic. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de Putină Aliona,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Cozari Ludmila împotriva Alionei Putină cu privire la declararea valabilității
contractului de vânzare-cumpărare și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii din 21 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălți, prin
care s-a respins cererea de repunere în termen al apelului depusă de Putină
Aliona și restituit apelul declarat de Putină Aliona împotriva hotărârii din 10
noiembrie 2014 a Judecătoriei Ungheni, ca fiind depus în afara termenului
legal,
(Dosarul nr. 2r-518/24
NR. PIGD 2-14109595-01-2r-20122024)
Soluția instanței de apel cu privire la restituirea apelului în temeiul art.369 alin.(1) lit.b)
din Codul de procedură civilă este întemeiată. Apelul a fost depus în afara termenului legal,
fără justificarea concludentă și pertinentă a motivelor de imposibilitate a efectuării actului
de procedură în interiorul termenului legal.
Prima instanță: Judecătoria Ungheni (jud: V. Șchiopu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: N. Chircu, I. Parii, D. Corolevschi)
12 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, recursul declarat de Putină Aliona, Curtea
Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Diana Stănilă
Oxana Parfeni, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 15 mai 2014, Cozari Ludmila s-a adresat în judecată împotriva
Alionei Putină, solicitând declararea valabilității contractului de vânzare-
cumpărare încheiat cu pârâta Putină Aliona și Putină Serghei a încăperilor
locative nr.XXXXX și nr.XXXXX, amplasate în casa nr.XXXXX din str. XXXXX
cu suprafața de XXXXX m.p., precum și compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 10 noiembrie 2014 a Judecătoriei Ungheni a fost
admisă acțiunea depusă de Cozari Ludmila. A fost declarat valabil contractul
de vânzare-cumpărare încheiat între Cozari Ludmila și Putină Aliona și Putină
Serghei a încăperilor locative nr.XXXXX și nr.XXXXX (nr. cadastral XXXXX),
amplasate în casa nr.XXXXX pe str. XXXXX, cu suprafața de XXXXX m.p.
La 23 februarie 2024, Putină Aliona a declarat apel împotriva
hotărârii din 10 noiembrie 2014 a Judecătoriei Ungheni, solicitând repunerea
în termen a apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu remiterea cauzei spre
rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată (f.d.44-46).
În susținerea cererii de repunere în termen a apelului, Putină
Aliona a invocat că prima instanță a examinat cauza în absența sa, căreia nu i
s-a comunicat despre ședințele de judecată ulterioare. Cererea anexată la dosar
în care a solicitat examinarea cauzei în absența sa, s-a referit doar la ședința din
21 octombrie 2014, întrucât urma să plece peste hotarele țării, cu riscul să-și
piardă locul de muncă și sursa de existență. Despre emiterea hotărârii din 10
noiembrie 2014 a Judecătoriei Ungheni a luat cunoștință abia la 25 ianuarie
2024, contra semnătură, când s-a adresat la Judecătoria Ungheni, sediul
Central. În viziunea apelantei i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil,
deoarece cauza a fost examinată în absența sa.
Prin încheierea din 21 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălți s-a
respins cererea de repunere în termen al apelului depusă de Putină Aliona și
restituit apelul declarat de Putină Aliona împotriva hotărârii din 10 noiembrie
2014 a Judecătoriei Ungheni, ca fiind depus în afara termenului legal (f.d.94).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI
SOLICITĂRILE RECURENTULUI
1
La 25 noiembrie 2024, prin intermediul oficiului poștal Ungheni,
Putină Aliona a declarat recurs împotriva încheierii din 21 noiembrie 2024 a
Curții de Apel Bălți, solicitând casarea încheierii contestate, cu emiterea unei
decizii prin care să fie repusă în termenul de declarare al apelului.
În susținerea recursului, Putină Aliona a invocat că din cauza că
trebuia să plece peste hotarele țării, a depus la 16 septembrie 2014 la
Judecătoria Ungheni cerere ca ședința de judecată preconizată pentru 21
octombrie 2014 să se desfășoare în absența sa. În cererea respectivă a solicitat
examinarea cauzei în lipsa sa doar pentru ședința din 21 octombrie 2014 și nu
a solicitat ca și alte ședințe să aibă loc în absența sa. Ulterior, acestei dăți nu
a recepționat citații/înștiințări de la instanța de fond, iar la revenire în țară în
ianuarie 2024 a aflat despre emiterea la 10 noiembrie 2014 de către
Judecătoria Ungheni a hotărârii judecătorești.
La 09 ianuarie 2025, prin intermediul oficiului poștal, Putină
Aliona a depus supliment la recurs, invocând că termenul de declarare a
apelului a început să curgă din data când a recepționat hotărârea,
contrasemnătură, adică din 25 ianuarie 2024.
Recurenta consideră că apelul a fost depus în interiorul
termenului legal de 30 de zile din momentul aducerii la cunoștință a hotărârii
judecătorești (25.01.2024), însă instanța de apel a ignorat această împrejurare.
La 15 ianuarie 2025, prin intermediul poștei electronice, Cozari
Ludmila, reprezentată de avocatul Andrei Onofrei a depus referință, solicitând
respingerea recursului declarat de Putină Aliona, cu menținerea încheierii din
21 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălți, pe care o consideră legală și
întemeiată, or, recurenta a depus la 16 septembrie 2014 la Judecătoria
Ungheni cerere, prin care a solicitat examinarea cauzei în absența sa,
înregistrată sub nr.10730, de asemenea, prin aceasta a recunoscut integral
acțiunea.
Intimata consideră că odată ce Putină Aliona a cunoscut că pe
rolul Judecătoriei Ungheni se află spre examinare prezenta cauză trebuia să
depună diligența necesară de a se interesa de soarta dosarului respectiv pentru
a nu omite termenul de declarare a apelului. Prin urmare, având în vedere că
dispozitivul hotărârii a fost pronunțat la 10 noiembrie 2014, apelul trebuia să
fie depus până la 10 decembrie 2014, termen omis de recurentă.
La 03 februarie 2025, Cozari Ludmila, reprezentată de avocatul
Onofrei Andrei a depus suplimentat la referință, indicând că recurenta nu a
prezentat probe că din anul 2014 – până în decembrie 2024 nu s-a aflat de loc
pe teritoriul Republicii Moldova.
2
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
În conformitate cu art.424 alin.(2) din Codul de procedură civilă:
„(2) Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva
încheierilor emise de către curțile de apel.”
În conformitate cu art.425 din Codul de procedură civilă:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la
comunicarea încheierii.”
Conform art.426 alin.(3) din Codul de procedură civilă:
„ (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet
din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului
și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”
Potrivit art.427 lit.a) din Codul de procedură civilă:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept:
a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”
Reieșind din prevederile art.236 alin.(5) lit.b) din Codul de
procedură civilă (în redacția Legii nr.108 din 19 iunie 2014, în vigoare din 15
august 2014):
„(5) Instanța de judecată va întocmi hotărârea integrală dacă: b) participanții la
proces, în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, depun cerere de
apel”
În conformitate cu art.362 alin.(1) și (3) din Codul de procedură
civilă (în redacția Legii nr.108 din 19.06.2014, în vigoare din 15.08.2014):
„(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării
dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în
ordinea prevăzute de art.116.”
Conform art.369 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost
depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța
de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”
Potrivit art.100 alin.(1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică
participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul
persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin
intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea
de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de
gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului
cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”
Conform art.102 alin.(41) din Codul de procedură civilă:
„(41) Participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea
lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.”
În conformitate cu art.105 alin.(1) și (5) din Codul de procedură
civilă:
„(1) Citația și înștiințarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire
sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmânării citației sau înștiințării se
înscrie pe citație sau înștiințare în partea care se înmânează destinatarului, precum și pe
cotor, care se restituie instanței.
3
(5) Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmânează personal contra
semnătură pe cotor.”
Potrivit art.206 alin.(1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Părțile au dreptul să solicite instanței judecătorești examinarea cauzei în lipsa
lor și remiterea copiei de pe hotărâre.”
În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător),
în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate
de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie
un ansamblu de acte.”
Potrivit art.111 alin.(1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege.”
Conform art.113 din Codul de procedură civilă:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după
sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
În conformitate cu art.116 alin.(1) și (3) din Codul de procedură
civilă:
„(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui
act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.
(3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc
imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu
a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective
etc.).”
Conform art.56 alin.(2) și (3) din Codul de procedură civilă:
„(2) Participanții la proces se bucură de drepturi procesuale egale și au obligații
procesuale egale, cu unele excepții stabilite de lege în dependență de poziția pe care o
ocupă în proces.
(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de
drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării
obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”
Potrivit art.61 alin.(1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor
procedurale.”
În conformitate cu art.10 alin.(1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de
drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de
neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de
exercitare abuzivă a unui drept procedural.”
MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS
Cu referire la termenul de depunere a recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Bălți a
emis încheierea contestată la 21 noiembrie 2024.
Din actele cauzei rezultă că copia încheierii a instanței de apel a
fost expediată la 11 decembrie 2024, la adresa de domiciliu a recurentei Putină
4
Aliona și reprezentantului acesteia, avocata Malanciuc Maia, fapt ce rezultă
din scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexată la dosar (f.d.104),
însă nu se atestă date când a fost recepționată de recurentă.
Cu toate acestea, recursul declarat la 25 noiembrie 2024, prin
intermediul oficiului poștal, de către Putină Aliona, se consideră depus în
interiorul termenului legal prevăzut la art.425 CPC.
Din actele cauzei rezultă că la 15 mai 2014, Cozari Ludmila s-a
adresat în judecată împotriva Alionei Putină, solicitând declararea valabilității
contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta Putină Aliona și Putină
Serghei a încăperilor locative nr.XXXXX și nr.XXXXX amplasate în casa
nr.XXXXX din str. XXXXX cu suprafața de XXXXX m.p., precum și
compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 10 noiembrie 2014, Judecătoria Ungheni a
admis acțiunea depusă de Cozari Ludmila.
Ține de menționat că potrivit informației deținute pe Portalul
Național al Instanțelor de Judecată, Judecătoria Ungheni a publicat pe pagina
sa web: https://jun.instante.justice.md, la compartimentul „Hotărârile
instanței”, dispozitivul hotărârii din 10 noiembrie 2014 (emisă în cauza nr.51-
2-1322-15052014) la aceiași dată – 10 noiembrie 2014.
Astfel, termenul de 30 de zile prevăzut la art.362 alin.(1) din
Codul de procedură civilă, de declarare a apelului, a început să curgă din data
de 11 noiembrie 2014, ziua imediat următoare de la data pronunțării
dispozitivului hotărârii, care a expirat la data de 10 decembrie 2014 (miercuri)
inclusiv.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 23 februarie 2024,
Putină Aliona a declarat apel împotriva hotărârii din 10 noiembrie 2014 a
Judecătoriei Ungheni, solicitând repunerea în termen a apelului, casarea
hotărârii primei instanțe, cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță,
în alt complet de judecată (f.d.44-46).
În susținerea cererii de repunere în termen a apelului, Putină
Aliona a invocat că prima instanță a examinat cauza în absența sa, căreia nu i
s-a comunicat despre ședințele de judecată ulterioare. Cererea anexată la dosar
în care a solicitat examinarea cauzei în absența sa, s-a referit doar la ședința
din 21 octombrie 2014, întrucât urma să plece peste hotarele țării, cu riscul
să-și piardă locul de muncă și sursa de existență. Despre emiterea hotărârii din
10 noiembrie 2014 a Judecătoriei Ungheni a luat cunoștință abia la 25 ianuarie
2024, contra semnătură, când s-a adresat la Judecătoria Ungheni, sediul
Central. În viziunea apelantei i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil,
deoarece cauza a fost examinată în absența sa.
Drept consecință, Curtea de Apel Bălți prin încheierea din 21
noiembrie 2024, în temeiul art.369 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură
civilă, a respins cererea de repunere în termen al apelului depusă de Putină
Aliona și a restituit apelul declarat de Putină Aliona împotriva hotărârii din
5
10 noiembrie 2014 a Judecătoriei Ungheni, ca fiind depus în afara termenului
legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.
Verificând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept
citate supra și argumentele invocate în recurs, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție consideră justă soluția instanței de apel de respingere a
cererii privind repunerea în termen al apelului și restituirea acestuia ca fiind
depus tardiv, întrucât cererea de apel a fost depusă de Putină Aliona peste
termenul legal de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii
prevăzut la art.362 alin.(1) din Codul de procedură civilă. Or, după cum
rezultă din actele cauzei dispozitivul hotărârii a Judecătoriei Ungheni a fost
pronunțat la 10 noiembrie 2014, iar cererea de apel a fost depusă de Putină
Aliona abia la 23 februarie 2024, aproximativ peste 10 ani, pe când termenul-
limită de declarare al apelului a expirat încă la data de 10 decembrie 2014.
Reieșind din prevederile art.116 din Codul de procedură civilă
precitat supra, termenul de declarare a apelului poate fi restabilit dacă
persoanele îndreptățite solicită prin cerere acest lucru. La cererea de repunere
în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului
de procedură. Totodată, prin prisma jurisprudenței CEDO, nemotivarea de
către instanță a temeiurilor de repunere a apelului în termen sau repunerea
neîntemeiată în termenul de apel reprezintă o încălcare a dreptului la un proces
echitabil.
Deși, apelanta Putină Aliona a solicitat repunerea în termen a
actului de procedură, totuși contrar prevederilor art.116 CPC, nu a prezentat
probe justificative ce ar confirma faptul imposibilității depunerii apelului în
termenul de atac prevăzut de lege.
Nu pot fi reținute argumentele recurentei/apelante Putină Aliona
precum că instanța de fond a examinat cauza în absența sa, iar prin cererea din
16 septembrie 2014 a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa doar pentru
ședința preconizată pentru data de 21 octombrie 2014, iar ulterior acestei dăți
nu a recepționat citații/înștiințări de la instanța de fond, iar la revenire în țară
în ianuarie 2024 a aflat despre emiterea la 10 noiembrie 2014 de către
Judecătoria Ungheni a hotărârii judecătorești, deoarece este declarativ și vine
în contradicție cu actele cauzei și normele de drept precitate supra.
La acest aspect, Completul de judecată remarcă că Putină Aliona
a cunoscut că pe rolul Judecătoriei Ungheni se află spre examinare prezenta
cauză, recepționând citația pentru ședința de judecată stabilită pentru data din
04 iunie 2014, fapt ce rezultă din avizul poștal anexat la dosar (f.d.16-17).
Ulterior, cauza a fost amânată pentru ședința din 21 octombrie 2014 (f.d.22,
24). Prin cererea din 16 septembrie 2014, înregistrată la Judecătoria Ungheni
sub nr.10730, Putină Aliona a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa, deoarece
urmează să plece peste hotarele țării, la muncă, și se va afla în imposibilitate
să se prezinte la ședința din 21 octombrie 2014 (f.d.26).
6
Aici, sunt relevante prevederile art.102 alin.(41) din Codul de
procedură civilă, care cert și imperativ statuează că, participanții la proces
înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea
actelor de procedură la o dată ulterioară. Or, participanții la proces înștiințați
în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de
procedură la o dată ulterioară, dar să se intereseze, la intervale rezonabile de
timp, de soarta dosarului respectiv, pentru a nu omite termenul de atac.
Urmare a evenimentelor enunțate, rezultă că Putină Aliona nu a
prezentat probe incontestabile ce ar indica aflarea dânsei într-o veritabilă
imposibilitate de a efectua actul de procedură în termenul de 30 de zile de la
data pronunțării dispozitivului hotărârii prevăzut la art.362 alin.(1) din Codul
de procedură civilă.
Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei precum că apelul a
fost depus în interiorul termenului legal de 30 de zile din momentul aducerii
la cunoștință a hotărârii judecătorești (25.01.2024), însă instanța de apel a
ignorat această împrejurare. Or, termenul de declarare a apelului de 30 de zile
prevăzut la art.362 din CPC, curge de la data pronunțării dispozitivului
hotărârii, dacă legea nu prevede altfel, dar nu de la data recepționării
(comunicării) actului judecătoresc sau încetării circumstanțelor care au dus la
omiterea termenului de procedură.
La acest aspect sunt relevante dispozițiile art.56 alin.(3) și art.61
alin.(1) din Codul de procedură civilă, care statuează că participanții la proces
sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.
La caz, însă, recurenta/apelantă Putină Aliona, fiind interesată de
soluționarea prezentei cauze și fiind conștientă că prima instanță urmează să
se pronunțe pe marginea acestui litigiu, trebuia să depună diligență și să se
intereseze, la intervale rezonabile de timp, de soarta dosarului respectiv,
pentru a nu omite termenul legal de atac al hotărârii primei instanțe, în caz de
dezacord cu soluția pronunțată.
Potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Bodiu v. Republica
Moldova, cererea nr.7516/10, hotărârea din 18 iunie 2019), Curtea a notat că
sistemele legale a diferitor state membre prevăd posibilitatea extinderii
termenului limită, în cazul în care există motive valabile în acest sens. În
același timp, dacă termenul limită pentru un recurs este extins după o perioadă
considerabilă de timp și pentru motive care nu par să fie persuasive, această
decizie poate încălca principiul securității raporturilor juridice. Curtea a
recunoscut că este în primul rând la discreția instanțelor naționale să decidă
în privința extinderii termenului limită pentru declararea unui recurs, însă
această discreție nu este nelimitată. Instanțelor li se cere să aducă motive.
Unul din motive poate fi, de exemplu, omisiunea autorităților de a informa
părțile despre decizia adoptată în privința cauzelor acestora. Chiar atunci,
totuși, posibilitatea extinderii nu poate fi nelimitată, din moment ce părțile
trebuie să i-a măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre
7
progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc. În fiecare caz,
instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele privind extinderea
termenului limită pentru recurs poate să justifice ingerința în principiul res
judicata, în special dacă legislația națională nu limitează discreția fie în ceea
ce privește timpul sau motivele pentru extinderea termenului limită (cauza
Ponomaryov v. Ucraina, nr.3236 / 03, §§ 41, 03 aprilie 2008). Curtea a notat
că H. în cererea sa de recurs nu a explicat ce l-a împiedicat să afle despre
decizie mai devreme, sau mențiunea dacă a încercat să afle despre progresul
procedurilor în apel inițiate de el. În aceste circumstanțe, Curtea a considerat
că prin admiterea recursului lui H. după scurgerea unei perioade considerabile
de timp și în absența vreunei explicații plauzibile de ce nu a făcut-o mai
devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie
definitivă și executorie și astfel a constituit res judecata.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența
sa de referință promovează cu consecvență cu titlu de principiu obligația
părților de a se interesa de soarta procesului în situația în care ele au fost
înștiințate despre inițierea și desfășurarea acestuia și de a-și proteja drepturile
sale de acces la instanță (cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11
septembrie 2007).
Completul de judecată subliniază că respectarea termenelor
legale constituie o obligație pozitivă a părților și are menirea să asigure buna
funcționare a justiției, iar repunerea în termen poate fi admisă doar în cazurile
expres prevăzute de lege și doar în situația în care partea când înaintează o
cerință de repunere în termen, o justifică prin probe pertinente și admisibile
în temeiul art.116 și art.362 din Codul de procedură civilă, prin care s-ar
dovedi că omiterea termenului a fost cauzată din motive întemeiate. În caz
contrar, admiterea spre examinare a unui apel tardiv, poate duce inevitabil la
încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale.
Date fiind cele enunțate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție consideră ca fiind legală și întemeiată încheierea din 21 noiembrie
2024 a Curții de Apel Bălți.
Se accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu
standardele înserate în textul art.6§1 din CEDO, încuviințarea exercitării unei
căi ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional valabil
adoptat în lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar însemna de
fapt încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor
celorlalte pârți la un proces echitabil.
Din considerentele menționate, și având în vedere că încheierea
instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de
recurentă sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de
8
Justiție concluzionează de a respinge recursul și de a menține încheierea
instanței de apel.
În conformitate cu art.427 lit.a) și art.428 din Codul de procedură
civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de Putină Aliona.
Menține încheierea din 21 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălți, emisă
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Cozari
Ludmila împotriva Alionei Putină cu privire la declararea valabilității
contractului de vânzare-cumpărare și compensarea cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
9