2r-518/24 — Declararea valabilității actului juridic.

La 15 mai 2014, Cozari Ludmila s-a adresat în judecată împotriva Alionei Putină, solicitând declararea valabilității contractului de vânzare- cumpărare încheiat cu pârâta Putină Aliona și Putină Serghei a încăperilor locative nr.XXXXX și nr.XXXXX, amplasate în casa nr.XXXXX din str. XXXXX cu suprafața de XXXXX m.p., precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2014 a Judecătoriei Ungheni a fost admisă acțiunea depusă de Cozari Ludmila. A fost declarat valabil contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Cozari Ludmila și Putină Aliona și Putină Serghei a încăperilor locative nr.XXXXX și nr.XXXXX (nr. cadastral XXXXX), amplasate în casa nr.XXXXX pe str. XXXXX, cu suprafața de XXXXX m.p.

La 23 februarie 2024, Putină Aliona a declarat apel împotriva hotărârii din 10 noiembrie 2014 a Judecătoriei Ungheni, solicitând repunerea în termen a apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată (f.d.44-46).

În susținerea cererii de repunere în termen a apelului, Putină Aliona a invocat că prima instanță a examinat cauza în absența sa, căreia nu i s-a comunicat despre ședințele de judecată ulterioare. Cererea anexată la dosar în care a solicitat examinarea cauzei în absența sa, s-a referit doar la ședința din 21 octombrie 2014, întrucât urma să plece peste hotarele țării, cu riscul să-și piardă locul de muncă și sursa de existență. Despre emiterea hotărârii din 10 noiembrie 2014 a Judecătoriei Ungheni a luat cunoștință abia la 25 ianuarie 2024, contra semnătură, când s-a adresat la Judecătoria Ungheni, sediul Central. În viziunea apelantei i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece cauza a fost examinată în absența sa.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălți s-a respins cererea de repunere în termen al apelului depusă de Putină Aliona și restituit apelul declarat de Putină Aliona împotriva hotărârii din 10 noiembrie 2014 a Judecătoriei Ungheni, ca fiind depus în afara termenului legal (f.d.94).

La 25 noiembrie 2024, prin intermediul oficiului poștal Ungheni, Putină Aliona a declarat recurs împotriva încheierii din 21 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea încheierii contestate, cu emiterea unei decizii prin care să fie repusă în termenul de declarare al apelului.

În susținerea recursului, Putină Aliona a invocat că din cauza că trebuia să plece peste hotarele țării, a depus la 16 septembrie 2014 la Judecătoria Ungheni cerere ca ședința de judecată preconizată pentru 21 octombrie 2014 să se desfășoare în absența sa. În cererea respectivă a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa doar pentru ședința din 21 octombrie 2014 și nu a solicitat ca și alte ședințe să aibă loc în absența sa. Ulterior, acestei dăți nu a recepționat citații/înștiințări de la instanța de fond, iar la revenire în țară în ianuarie 2024 a aflat despre emiterea la 10 noiembrie 2014 de către Judecătoria Ungheni a hotărârii judecătorești.

La 09 ianuarie 2025, prin intermediul oficiului poștal, Putină Aliona a depus supliment la recurs, invocând că termenul de declarare a apelului a început să curgă din data când a recepționat hotărârea, contrasemnătură, adică din 25 ianuarie 2024.

Recurenta consideră că apelul a fost depus în interiorul termenului legal de 30 de zile din momentul aducerii la cunoștință a hotărârii judecătorești (25.01.2024), însă instanța de apel a ignorat această împrejurare.

La 15 ianuarie 2025, prin intermediul poștei electronice, Cozari Ludmila, reprezentată de avocatul Andrei Onofrei a depus referință, solicitând respingerea recursului declarat de Putină Aliona, cu menținerea încheierii din 21 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălți, pe care o consideră legală și întemeiată, or, recurenta a depus la 16 septembrie 2014 la Judecătoria Ungheni cerere, prin care a solicitat examinarea cauzei în absența sa, înregistrată sub nr.10730, de asemenea, prin aceasta a recunoscut integral acțiunea.

Intimata consideră că odată ce Putină Aliona a cunoscut că pe rolul Judecătoriei Ungheni se află spre examinare prezenta cauză trebuia să depună diligența necesară de a se interesa de soarta dosarului respectiv pentru a nu omite termenul de declarare a apelului. Prin urmare, având în vedere că dispozitivul hotărârii a fost pronunțat la 10 noiembrie 2014, apelul trebuia să fie depus până la 10 decembrie 2014, termen omis de recurentă.

La 03 februarie 2025, Cozari Ludmila, reprezentată de avocatul Onofrei Andrei a depus suplimentat la referință, indicând că recurenta nu a prezentat probe că din anul 2014 – până în decembrie 2024 nu s-a aflat de loc pe teritoriul Republicii Moldova. 2

În conformitate cu art.425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Conform art.426 alin.(3) din Codul de procedură civilă: „ (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Potrivit art.427 lit.a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Reieșind din prevederile art.236 alin.(5) lit.b) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr.108 din 19 iunie 2014, în vigoare din 15 august 2014): „(5) Instanța de judecată va întocmi hotărârea integrală dacă: b) participanții la proces, în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, depun cerere de apel”

În conformitate cu art.362 alin.(1) și (3) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr.108 din 19.06.2014, în vigoare din 15.08.2014): „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”

Conform art.369 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Potrivit art.100 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”

Conform art.102 alin.(41) din Codul de procedură civilă: „(41) Participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.”

În conformitate cu art.105 alin.(1) și (5) din Codul de procedură civilă: „(1) Citația și înștiințarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmânării citației sau înștiințării se înscrie pe citație sau înștiințare în partea care se înmânează destinatarului, precum și pe cotor, care se restituie instanței. 3 (5) Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmânează personal contra semnătură pe cotor.”

Potrivit art.206 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Părțile au dreptul să solicite instanței judecătorești examinarea cauzei în lipsa lor și remiterea copiei de pe hotărâre.”

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Potrivit art.111 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege.”

Conform art.113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

În conformitate cu art.116 alin.(1) și (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).”

Conform art.56 alin.(2) și (3) din Codul de procedură civilă: „(2) Participanții la proces se bucură de drepturi procesuale egale și au obligații procesuale egale, cu unele excepții stabilite de lege în dependență de poziția pe care o ocupă în proces. (3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Potrivit art.61 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.”

În conformitate cu art.10 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.”

Din actele cauzei rezultă că copia încheierii a instanței de apel a fost expediată la 11 decembrie 2024, la adresa de domiciliu a recurentei Putină 4 Aliona și reprezentantului acesteia, avocata Malanciuc Maia, fapt ce rezultă din scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexată la dosar (f.d.104), însă nu se atestă date când a fost recepționată de recurentă.

Cu toate acestea, recursul declarat la 25 noiembrie 2024, prin intermediul oficiului poștal, de către Putină Aliona, se consideră depus în interiorul termenului legal prevăzut la art.425 CPC.

Din actele cauzei rezultă că la 15 mai 2014, Cozari Ludmila s-a adresat în judecată împotriva Alionei Putină, solicitând declararea valabilității contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta Putină Aliona și Putină Serghei a încăperilor locative nr.XXXXX și nr.XXXXX amplasate în casa nr.XXXXX din str. XXXXX cu suprafața de XXXXX m.p., precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2014, Judecătoria Ungheni a admis acțiunea depusă de Cozari Ludmila.

Ține de menționat că potrivit informației deținute pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată, Judecătoria Ungheni a publicat pe pagina sa web: https://jun.instante.justice.md, la compartimentul „Hotărârile instanței”, dispozitivul hotărârii din 10 noiembrie 2014 (emisă în cauza nr.51- 2-1322-15052014) la aceiași dată – 10 noiembrie 2014.

Astfel, termenul de 30 de zile prevăzut la art.362 alin.(1) din Codul de procedură civilă, de declarare a apelului, a început să curgă din data de 11 noiembrie 2014, ziua imediat următoare de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, care a expirat la data de 10 decembrie 2014 (miercuri) inclusiv.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 23 februarie 2024, Putină Aliona a declarat apel împotriva hotărârii din 10 noiembrie 2014 a Judecătoriei Ungheni, solicitând repunerea în termen a apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată (f.d.44-46).

În susținerea cererii de repunere în termen a apelului, Putină Aliona a invocat că prima instanță a examinat cauza în absența sa, căreia nu i s-a comunicat despre ședințele de judecată ulterioare. Cererea anexată la dosar în care a solicitat examinarea cauzei în absența sa, s-a referit doar la ședința din 21 octombrie 2014, întrucât urma să plece peste hotarele țării, cu riscul să-și piardă locul de muncă și sursa de existență. Despre emiterea hotărârii din 10 noiembrie 2014 a Judecătoriei Ungheni a luat cunoștință abia la 25 ianuarie 2024, contra semnătură, când s-a adresat la Judecătoria Ungheni, sediul Central. În viziunea apelantei i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece cauza a fost examinată în absența sa.

Drept consecință, Curtea de Apel Bălți prin încheierea din 21 noiembrie 2024, în temeiul art.369 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, a respins cererea de repunere în termen al apelului depusă de Putină Aliona și a restituit apelul declarat de Putină Aliona împotriva hotărârii din 5 10 noiembrie 2014 a Judecătoriei Ungheni, ca fiind depus în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept citate supra și argumentele invocate în recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră justă soluția instanței de apel de respingere a cererii privind repunerea în termen al apelului și restituirea acestuia ca fiind depus tardiv, întrucât cererea de apel a fost depusă de Putină Aliona peste termenul legal de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii prevăzut la art.362 alin.(1) din Codul de procedură civilă. Or, după cum rezultă din actele cauzei dispozitivul hotărârii a Judecătoriei Ungheni a fost pronunțat la 10 noiembrie 2014, iar cererea de apel a fost depusă de Putină Aliona abia la 23 februarie 2024, aproximativ peste 10 ani, pe când termenul- limită de declarare al apelului a expirat încă la data de 10 decembrie 2014.

Reieșind din prevederile art.116 din Codul de procedură civilă precitat supra, termenul de declarare a apelului poate fi restabilit dacă persoanele îndreptățite solicită prin cerere acest lucru. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului de procedură. Totodată, prin prisma jurisprudenței CEDO, nemotivarea de către instanță a temeiurilor de repunere a apelului în termen sau repunerea neîntemeiată în termenul de apel reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Deși, apelanta Putină Aliona a solicitat repunerea în termen a actului de procedură, totuși contrar prevederilor art.116 CPC, nu a prezentat probe justificative ce ar confirma faptul imposibilității depunerii apelului în termenul de atac prevăzut de lege.

Nu pot fi reținute argumentele recurentei/apelante Putină Aliona precum că instanța de fond a examinat cauza în absența sa, iar prin cererea din 16 septembrie 2014 a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa doar pentru ședința preconizată pentru data de 21 octombrie 2014, iar ulterior acestei dăți nu a recepționat citații/înștiințări de la instanța de fond, iar la revenire în țară în ianuarie 2024 a aflat despre emiterea la 10 noiembrie 2014 de către Judecătoria Ungheni a hotărârii judecătorești, deoarece este declarativ și vine în contradicție cu actele cauzei și normele de drept precitate supra.

La acest aspect, Completul de judecată remarcă că Putină Aliona a cunoscut că pe rolul Judecătoriei Ungheni se află spre examinare prezenta cauză, recepționând citația pentru ședința de judecată stabilită pentru data din 04 iunie 2014, fapt ce rezultă din avizul poștal anexat la dosar (f.d.16-17). Ulterior, cauza a fost amânată pentru ședința din 21 octombrie 2014 (f.d.22, 24). Prin cererea din 16 septembrie 2014, înregistrată la Judecătoria Ungheni sub nr.10730, Putină Aliona a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa, deoarece urmează să plece peste hotarele țării, la muncă, și se va afla în imposibilitate să se prezinte la ședința din 21 octombrie 2014 (f.d.26). 6

Aici, sunt relevante prevederile art.102 alin.(41) din Codul de procedură civilă, care cert și imperativ statuează că, participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară. Or, participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară, dar să se intereseze, la intervale rezonabile de timp, de soarta dosarului respectiv, pentru a nu omite termenul de atac.

Urmare a evenimentelor enunțate, rezultă că Putină Aliona nu a prezentat probe incontestabile ce ar indica aflarea dânsei într-o veritabilă imposibilitate de a efectua actul de procedură în termenul de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii prevăzut la art.362 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei precum că apelul a fost depus în interiorul termenului legal de 30 de zile din momentul aducerii la cunoștință a hotărârii judecătorești (25.01.2024), însă instanța de apel a ignorat această împrejurare. Or, termenul de declarare a apelului de 30 de zile prevăzut la art.362 din CPC, curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel, dar nu de la data recepționării (comunicării) actului judecătoresc sau încetării circumstanțelor care au dus la omiterea termenului de procedură.

La acest aspect sunt relevante dispozițiile art.56 alin.(3) și art.61 alin.(1) din Codul de procedură civilă, care statuează că participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

La caz, însă, recurenta/apelantă Putină Aliona, fiind interesată de soluționarea prezentei cauze și fiind conștientă că prima instanță urmează să se pronunțe pe marginea acestui litigiu, trebuia să depună diligență și să se intereseze, la intervale rezonabile de timp, de soarta dosarului respectiv, pentru a nu omite termenul legal de atac al hotărârii primei instanțe, în caz de dezacord cu soluția pronunțată.

Potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Bodiu v. Republica Moldova, cererea nr.7516/10, hotărârea din 18 iunie 2019), Curtea a notat că sistemele legale a diferitor state membre prevăd posibilitatea extinderii termenului limită, în cazul în care există motive valabile în acest sens. În același timp, dacă termenul limită pentru un recurs este extins după o perioadă considerabilă de timp și pentru motive care nu par să fie persuasive, această decizie poate încălca principiul securității raporturilor juridice. Curtea a recunoscut că este în primul rând la discreția instanțelor naționale să decidă în privința extinderii termenului limită pentru declararea unui recurs, însă această discreție nu este nelimitată. Instanțelor li se cere să aducă motive. Unul din motive poate fi, de exemplu, omisiunea autorităților de a informa părțile despre decizia adoptată în privința cauzelor acestora. Chiar atunci, totuși, posibilitatea extinderii nu poate fi nelimitată, din moment ce părțile trebuie să i-a măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre 7 progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc. În fiecare caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele privind extinderea termenului limită pentru recurs poate să justifice ingerința în principiul res judicata, în special dacă legislația națională nu limitează discreția fie în ceea ce privește timpul sau motivele pentru extinderea termenului limită (cauza Ponomaryov v. Ucraina, nr.3236 / 03, §§ 41, 03 aprilie 2008). Curtea a notat că H. în cererea sa de recurs nu a explicat ce l-a împiedicat să afle despre decizie mai devreme, sau mențiunea dacă a încercat să afle despre progresul procedurilor în apel inițiate de el. În aceste circumstanțe, Curtea a considerat că prin admiterea recursului lui H. după scurgerea unei perioade considerabile de timp și în absența vreunei explicații plauzibile de ce nu a făcut-o mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie definitivă și executorie și astfel a constituit res judecata.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa de referință promovează cu consecvență cu titlu de principiu obligația părților de a se interesa de soarta procesului în situația în care ele au fost înștiințate despre inițierea și desfășurarea acestuia și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță (cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Completul de judecată subliniază că respectarea termenelor legale constituie o obligație pozitivă a părților și are menirea să asigure buna funcționare a justiției, iar repunerea în termen poate fi admisă doar în cazurile expres prevăzute de lege și doar în situația în care partea când înaintează o cerință de repunere în termen, o justifică prin probe pertinente și admisibile în temeiul art.116 și art.362 din Codul de procedură civilă, prin care s-ar dovedi că omiterea termenului a fost cauzată din motive întemeiate. În caz contrar, admiterea spre examinare a unui apel tardiv, poate duce inevitabil la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Date fiind cele enunțate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră ca fiind legală și întemeiată încheierea din 21 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălți.

Se accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu standardele înserate în textul art.6§1 din CEDO, încuviințarea exercitării unei căi ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional valabil adoptat în lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte pârți la un proces echitabil.

Din considerentele menționate, și având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurentă sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de 8 Justiție concluzionează de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art.427 lit.a) și art.428 din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Putină Aliona. Menține încheierea din 21 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălți, emisă în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Cozari Ludmila împotriva Alionei Putină cu privire la declararea valabilității contractului de vânzare-cumpărare și compensarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9