3-10/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare

3-10/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la cererea de contestare depusă de

Osoianu Sergiu

împotriva

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

privind anularea deciziei nr. 12 din 29 aprilie 2024 cu privire la evaluarea reluată a

lui Sergiu Osoianu, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului de către

Comisie

(evaluarea integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, conform Legii nr. 26/2022)

(Dosarul nr. 3-10/24

NR. PIGD 2-24065520-01-3-17062024)

Contestație în baza Legii nr. 26/2022; evaluarea reluată a candidatului la funcția de

membru în Consiliul Superior al Magistraturii

11 februarie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în ședință de judecată publică cererea de contestare depusă de

Osoianu Sergiu împotriva deciziei Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare

ale judecătorilor și procurorilor,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, compus din:

Oxana Parfeni, Președinte,

Lilia Roic-Botezatu,

Diana Stănilă, judecători,

Boico Marianna – grefier,

Cu participarea:

Reprezentantului reclamantului – avocatul Petru Balan,

Reprezentanților pârâtei – avocații Roger Gladei și Valeriu Cernei.

constată următoarele:

ÎN FAPT

A. Poziția reclamantului (f.d. 2-14)

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor (în continuare Comisie),

solicitând anularea deciziei Comisiei independente de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor nr. 12 din 29 aprilie 2024 cu privire la evaluarea reluată a lui Sergiu

Osoianu, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii (în

continuare CSM) și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului de către

Comisie.

și președinte interimar al Judecătoriei Strășeni, a candidat pentru funcția de membru

în Consiliul Superior al Magistraturii, fiind astfel supus procedurii de evaluare a

candidaților la această funcție.

a fost numit în funcția de procuror, activând în cadrul procuraturii până în anul 2008.

La 30 septembrie 2008, a fost numit judecător la Judecătoria Strășeni pentru un

mandat de cinci ani. Ulterior, la 4 octombrie 2013, a fost reconfirmat în funcția de

judecător până la atingerea plafonului de vârstă.

al Judecătoriei Strășeni pe un mandat de patru ani la 17 martie 2016, iar ulterior, la

12 mai 2017, a fost reconfirmat în această funcție pentru un nou mandat de patru ani.

Începând cu 27 aprilie 2021, acesta exercită funcția de președinte interimar al

Judecătoriei Strășeni, până la ocuparea postului vacant conform prevederilor legale.

1

bucură de o reputație ireproșabilă, fără a fi implicat în situații care să afecteze

imaginea sa de judecător. De asemenea, a respectat obligațiile legale privind

declararea averii și intereselor personale, depunând toate declarațiile necesare în

termen la Autoritatea Națională de Integritate. În întreaga sa carieră de judecător,

Autoritatea Națională de Integritate nu a constatat încălcări ale regimului juridic

privind conflictele de interese, incompatibilitățile, restricțiile și limitările, precum și

ale obligațiilor privind declararea și controlul averii și intereselor personale.

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a transmis Comisiei de evaluare lista

candidaților la funcția de membru în acest organ.

Osoianu, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii”,

Comisia de evaluare a adoptat următoarea soluție: În temeiul art. 8 alin. (1), alin. (2)

lit. a) și c), alin. (4) lit. a) și b), alin. (5) lit. b), c), d) și e), precum și art. 13 alin. (5)

din Legea nr. 26/2022, Comisia a constatat că reclamantul nu întrunește criteriile de

integritate, întrucât au fost identificate dubii serioase privind conformitatea sa cu

cerințele de integritate etică și financiară. Prin urmare, Comisia a decis că Sergiu

Osoianu nu promovează evaluarea.

contencios administrativ înaintată de Sergiu Osoianu, reprezentat de avocatul Petru

Balan împotriva Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

privind anularea deciziei nr. 12 din 6 ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui Sergiu

Osoianu și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului. S-a anulat

decizia Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 12 din 6

ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui Sergiu Osoianu. S-a dispus reevaluarea

candidatului Sergiu Osoianu de către Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor.

independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor l-a informat pe reclamant, la 8

septembrie 2023, că a reluat procedura de evaluare, conform art. 14 alin. (10) din

Legea nr. 26/2022. În cadrul acestei noi evaluări, reclamantului i-au fost expediate o

serie de întrebări și subîntrebări pe 17 octombrie 2023 și 29 decembrie 2023.

nu intenționa să respecte pe deplin hotărârea Curții Supreme de Justiție din 1 august

2023, punând sub semnul întrebării reluarea evaluării în conformitate cu decizia

instanței.

2

informațiile relevante și pertinente au fost deja prezentate în cursul procedurii

anterioare. Acesta a subliniat că nu deține alte informații sau documente suplimentare

față de cele deja furnizate.

Comisiei, formulate pe baza informațiilor și documentelor prezentate, au fost

desființate ca fiind ilegale prin decizia Curții Supreme de Justiție din 1 august 2023.

de judecată, reevaluarea trebuie realizată exclusiv pe baza informațiilor și

documentelor deja prezentate în cadrul evaluării inițiale. Acestea, potrivit hotărârii

instanței, justifică promovarea evaluării de către reclamant.

lui Sergiu Osoianu, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii, constituie un act administrativ individual defavorabil ilegal, care

urmează a fi anulat, or, această decizie violează următoarele drepturi ale

reclamantului:

− dreptul de a beneficia de drepturile și libertățile consacrate de Constituția și

legislația Republicii Moldova, prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea

cu privire la statutul judecătorului nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 (în mod

special dreptul la respectul vieții private, care include dreptul la respectul

vieți profesionale; dreptul de a obține recunoașterea dreptului pretins și

vătămat de o autoritate publică);

− dreptul de a candida și de a fi ales în organele de autoadministrare a

judecătorilor, prevăzut de art. 14 alin.(l) lit. b) din Legea cu privire la

statutul judecătorului nr. 544- XIII din 20 iulie 1995.

administrativ, Decizia nr. 12 din 29 aprilie 2024 constituie un act administrativ

individual defavorabil, întrucât a fost emisă de o autoritate publică și afectează

drepturile și interesele legitime ale destinatarului său.

judecătorești irevocabile, pronunțate cu autoritate de lucru judecat în favoarea

reclamantului.

stabilite prin hotărârea Curții Supreme de Justiție din 1 august 2024, încălcând astfel

principiile securității juridice și obligativității hotărârilor judecătorești.

stabilite cu autoritate de lucru judecat prin decizia Curții Supreme de Justiție din 1

august 2023, încălcând astfel dreptul reclamantului la o instanță.

astfel caracterul executoriu și obligatoriu al acesteia.

Drepturilor Omului (CEDO), că dreptul la executarea hotărârilor judecătorești

3

definitive face parte integrantă din dreptul la o instanță, garantat de art. 6 § 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz contrar, garanțiile oferite de acest

articol ar deveni lipsite de efect util (Hornsby împotriva Greciei, pct. 40; Scordino

împotriva Italiei (nr. 1), pct. 196).

importanță și mai mare în cadrul contenciosului administrativ (Sharxhi și alții

împotriva Albaniei, pct. 92). În acest context, o persoană care inițiază o acțiune în

anulare în fața celei mai înalte jurisdicții administrative nu urmărește doar anularea

actului contestat, ci și eliminarea efectelor acestuia. Astfel, executarea efectivă a

hotărârii este esențială pentru protecția justițiabilului și restabilirea legalității

(Hornsby împotriva Greciei, pct. 41; Kyrtatos împotriva Greciei, pct. 31-32). Mai

mult, executarea unei hotărâri judecătorești trebuie să fie completă și perfectă, nu

doar parțială (Matheus împotriva Franței, pct. 58; Sabin Popescu împotriva României,

pct. 68-76), și nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată în mod excesiv

(Immobiliare Saffi împotriva Italiei, pct. 74).

hotărârii din 1 august 2023, autoritatea pârâtă a afectat grav dreptul reclamantului la

un proces echitabil, încălcând astfel atât normele dreptului intern, cât și standardele

europene privind protecția drepturilor omului.

reevaluări care contravine unei hotărâri judecătorești definitive, emisă în favoarea sa,

încălcând astfel principiul securității juridice.

(CEDO), dreptul la un proces echitabil trebuie interpretat în lumina principiului

preeminenței legii, unul dintre elementele fundamentale ale acestuia fiind principiul

securității raporturilor juridice (Okyay și alții împotriva Turciei, pct. 73).

discuție (Brumărescu împotriva României, pct. 61; Agrokompleks împotriva

Ucrainei, pct. 148). Repunerea în discuție a unei soluții judecătorești definitive și a

constatărilor unei instanțe irevocabile este inadmisibilă, indiferent dacă aceasta vine

din partea judecătorilor, membrilor puterii executive (Tregoubenko împotriva

Ucrainei, pct. 36) sau autorităților administrative (Agrokompleks împotriva Ucrainei,

pct. 150-151).

de exemplu, în cazul unei erori judiciare evidente (Riabykh împotriva Rusiei, pct. 52;

Vardanyan și Nanushyan împotriva Armeniei, pct. 70). În cazul de față, nu există

astfel de circumstanțe, iar autoritatea pârâtă a repus în discuție fapte deja stabilite

printr-o hotărâre irevocabilă, ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a principiului

securității juridice.

defavorabil, care pune sub semnul întrebării și rediscută fapte deja constatate

irevocabil de Curtea Supremă de Justiție prin decizia sa din 1 august 2023.

4

a desconsidera constatările irevocabile și obligatorii ale celei mai înalte instanțe

judecătorești din stat, subminând astfel principiul statului de drept și obligativitatea

hotărârilor judecătorești.

Referitor la dubiu reținut de Comisia de evaluare privind acceptarea unei

compensații în locul locuinței și primirea unui teren gratuit.

„dubii serioase” doar în art. 13 alin. (5), fără a defini conținutul acestui concept, care

este nou în sistemul de drept național. Astfel, Comisia de evaluare dispune de o marjă

largă de apreciere asupra situațiilor de fapt catalogate drept „dubii serioase” privind

integritatea unui candidat. Cu toate acestea, marja de apreciere nu poate fi absolută,

fiind limitată de prevederile art. 16 și art. 137 alin. (1) din Codul administrativ, care

impun ca discreția autorităților să fie exercitată cu bună-credință și să nu fie arbitrară.

un acord de împăcare cu Primăria Chișinău, în urma căruia, la 5 februarie 2015, a

primit o compensație de 1.015.880 MDL în locul locuinței care îi fusese atribuită prin

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 2008. Comisia a considerat că acest acord a

fost încheiat fără existența unei hotărâri judecătorești care să schimbe modul de

executare a deciziei din 2008, menționând că, potrivit art. 252 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, orice modificare a modului de executare trebuie să fie aprobată

printr-o nouă hotărâre a instanței emitente.

asumând rolul instanței de judecată și apreciind legalitatea unui acord de împăcare

care beneficiază de o prezumție puternică de legalitate și nu a fost declarat ilegal de

nicio instanță. Deși art. 8 alin. (6) din Legea nr. 26/2022 stabilește că Comisia de

evaluare nu depinde de constatările altor autorități, acest fapt nu îi conferă dreptul de

a trata ca fiind ilegale sau dubioase acte juridice care nu au fost contestate în mod

legal.

discuție, la fel cum nici modul în care aceasta a fost executată nu poate fi reconsiderat.

Atât reclamantul, cât și alte persoane din cadrul procuraturii și Ministerului Afacerilor

Interne au beneficiat de compensarea în bani a locuințelor atribuite prin hotărâri

judecătorești. Această schimbare a modului de executare a fost influențată de

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în cazuri precum Botezatu v.

Republica Moldova, Mizemaia v. Moldova, Prodan v. Moldova, care au impus

autorităților statului să ofere compensații adecvate în situații similare. Interpretarea

Comisiei potrivit căreia acest acord de împăcare ar fi dubios sau ilegal este

disproporționată și excede limitele marjei de discreție de care Comisia dispune.

de stat pentru locuințe destinate angajaților din sistemul judiciar și al procuraturii,

considerând acest aspect „preocupant” și susținând că reclamantul „a profitat” de

aceste programe în mod deliberat, fără a informa autoritățile implicate.

5

oficială privind ilegalitatea acțiunilor reclamantului în exercitarea drepturilor sale,

drepturi care îi erau garantate de lege în calitatea sa oficială. Interpretarea Comisiei

este subiectivă și tendențioasă, nefiind susținută de vreun act normativ care să

interzică reclamantului solicitarea unui teren în orașul Strășeni după ce primise o

compensație din partea Primăriei Chișinău.

locale i-ar fi refuzat reclamantului atribuirea terenului pe motiv că a beneficiat

anterior de o compensație. Dimpotrivă, atribuirea loturilor de teren în intravilan este

la discreția autorităților locale, fiind parte a strategiei de dezvoltare a localității. Codul

funciar permite chiar și atribuirea repetată a loturilor de teren, cu condiția achitării

costului acestora, ceea ce demonstrează că nu există nicio interdicție legală pentru

reclamant în acest sens.

serioase”, fără a respecta principiile proporționalității și securității juridice. Conduita

reclamantului nu a fost ilegală, neetică sau dubioasă, iar interpretările Comisiei exced

limitele competențelor sale și sunt contrare principiilor fundamentale ale dreptului

administrativ.

Referitor la dubiu reținut de Comisia de evaluare privind sursele de mijloace

financiare pentru procurarea apartamentului în 2014.

și excesiv o serie de obligații, atât asupra sa, cât și asupra persoanelor terțe care au

interacționat cu el la diferite momente de timp.

presupunând că acesta, rudele sale sau alte persoane apropiate ar fi trebuit să prevadă,

cu până la 15 ani în urmă, că în 2022 va fi instituită o Comisie de vetting și că vor

trebui să respecte o „etică fiscală” exagerată, păstrând toate cecurile, facturile,

recipisele și bonurile de plată. Această așteptare este nerealistă, mai ales în cazul unor

împrumuturi acordate între persoane apropiate, care nu presupun formalități scrise

atunci când există o relație de încredere.

nu a păstrat o recipisă pentru un împrumut acordat în anul 2014. Acest mod de

exercitare a discreției administrative este arbitrar, deoarece nici legislația națională,

nici principiile de bună administrare nu impun obligația de a documenta strict fiecare

tranzacție privată între persoane apropiate, mai ales în lipsa unui cadru normativ care

să prevadă în mod expres acest lucru.

disproporționate și retrospective, care impun cerințe nerezonabile și imposibil de

anticipat de către reclamant și persoanele din anturajul său. Acest mod de interpretare

a criteriilor de integritate excede limitele marjei de apreciere și încalcă principiul

securității juridice, fiind incompatibil cu standardele echității și bunei administrări.

6

Referitor la dubiu reținut de Comisia de evaluare privind pretinsul dezechilibru de

avere pentru anii 2016, 2018 și 2021 și sursa de venit a numerarului concubinei

reclamantului declarat pentru anii 2016-2021

reflectă realitatea și că metodologia utilizată în analiza fluxurilor financiare este

eronată și nejustificată.

9 întrebări principale, 28 subîntrebări și 4 solicitări de documente suplimentare,

reclamantul a oferit toate clarificările necesare privind veniturile sale pentru anii

2016, 2018 și 2021, incluzând probe concrete care susțin exactitatea calculelor sale.

care să demonstreze că datele financiare furnizate de reclamant sunt eronate. Atunci

când este vorba despre calcule financiare concrete, nu este suficientă simpla afirmare

a existenței unor „dubii”, ci este imperios necesar să fie prezentate probe clare și

argumente detaliate care să justifice corectitudinea unui calcul în detrimentul altuia.

În acest caz, Comisia nu a motivat de ce calculele prezentate de reclamant ar fi greșite,

ceea ce face ca decizia sa să fie lipsită de fundament juridic și factual.

2006-2021, Comisia de evaluare și-a exercitat discreția cu rea-credință și într-un mod

disproporționat. Este inacceptabil ca reclamantului să i se opună comportamentul

fiscal și diligența unei persoane terțe pe o perioadă extinsă de 15 ani, fără existența

unei obligații legale clare care să prevadă o asemenea răspundere. Această

interpretare excede principiul proporționalității și constituie un exemplu de exercitare

arbitrară a discreției administrative.

subliniat riscurile excesive ale unei evaluări patrimoniale ce vizează și persoanele

apropiate ale candidatului, conform Legii nr. 133/2016. Definiția persoanelor

apropiate trebuie să fie strict limitată și justificată, iar aplicarea acestui concept

trebuie să fie esențială și proporțională scopului urmărit. Comisia de la Veneția a

evidențiat două riscuri majore ale unei astfel de evaluări:

− Dacă persoanele apropiate au drept de veto asupra furnizării de informații,

acestea pot influența în mod nejustificat evaluarea unui candidat, periclitând

oportunitățile legitime ale acestuia.

− Dacă persoanele apropiate nu au drept de veto și sunt obligate să coopereze,

se creează o ingerință nejustificată în viața lor privată, fără ca acestea să

aibă un interes direct în procesul de evaluare.

de verificare, transformând o procedură administrativă de integritate într-o anchetă

disproporționată asupra unor persoane care nu fac obiectul evaluării.

arbitrare și condiții imposibil de respectat, ceea ce afectează dreptul reclamantului de

a candida și de a fi ales în organele de autoadministrare judecătorească. Evaluarea

7

realizată de Comisie nu respectă standardele de echitate, fiind lipsită de fundament

juridic și probatoriu clar, motiv pentru care concluziile acesteia trebuie anulate.

Referitor la dubiu reținut de Comisia de evaluare privind sursele de mijloace

financiare pentru două donații

mijloacelor financiare pentru donațiile de 5.000 EUR din 2017 și 7.000 EUR din

2021, menționate în declarațiile sale anuale.

relevante pentru a justifica proveniența sumelor și că informațiile despre venitul

impozabil al persoanelor care au făcut donațiile creează îndoieli privind capacitatea

lor financiară de a efectua astfel de transferuri. Totodată, Comisia a invocat lipsa

documentelor care să ateste veniturile obținute în străinătate de ruda concubinei

reclamantului, care a donat 5.000 EUR în 2017.

a impus obligații nefirești și disproporționate, atât lui, cât și persoanelor terțe care au

interacționat cu acesta la diferite momente în timp. Nici reclamantul, nici concubina

sa, nici rudele lor nu aveau cum să prevadă, cu 10-15 ani în urmă, că vor fi supuși

unei verificări atât de minuțioase, care ar necesita arhivarea tuturor cecurilor,

facturilor, bonurilor de plată sau actelor de transfer bancar.

presupunând că fiecare sumă de bani oferită în mod privat, pe baza relațiilor de

rudenie, apropiere sau încredere, trebuie documentată strict și formalizată. Aceasta

este o abordare nerealistă și excesivă, care nu corespunde practicilor obișnuite în

raporturile dintre persoane apropiate.

sale nu au păstrat documente bancare care să justifice donația din 2017, ceea ce

constituie un abuz de discreție administrativă. Reclamantul nu poate fi tras la

răspundere pentru lipsa unor documente care nu intrau în atribuțiile sale de păstrare

sau arhivare, mai ales că acestea privesc tranzacții desfășurate cu mulți ani înaintea

procedurii de evaluare.

„dubii care nu au fost înlăturate de candidat”, fără a prezenta dovezi clare care să

demonstreze că aceste tranzacții au fost ilicite sau că reclamantul ar fi acționat în afara

normelor de integritate financiară.

în mod rezonabil, să înlăture aceste „dubii”, ținând cont de:

− Cine sunt autorii tranzacțiilor (persoane apropiate, care nu aveau obligația

legală de a documenta astfel de donații);

− Perioada lungă de timp scursă de la momentul efectuării tranzacțiilor;

− Valoarea donațiilor, care nu reprezintă sume excepțional de mari pentru a

ridica suspiciuni serioase;

8

− Faptul că nu exista nicio obligație legală pentru reclamant de a anticipa, cu

mulți ani înainte, că aceste tranzacții vor fi verificate și că va trebui să

furnizeze dovezi suplimentare.

impunând cerințe nerezonabile și depășind limitele acceptabile ale marjei de apreciere

administrative. În lipsa unor probe concrete care să demonstreze o conduită ilegală

sau lipsită de integritate, concluziile Comisiei trebuie considerate nefondate și

anulate.

Referitor la dubiu reținut de Comisia de evaluare privind presupusa nedeclarare a

unui automobil, valoarea subestimată a două automobile și neplata impozitului

pentru creșterea de capital aferentă vânzării unui automobil de către concubina

reclamantului

nu și-a declarat autoturismul Mercedes Benz E220 în declarațiile anuale pentru anii

2012-2013. În răspunsurile oferite Comisiei, atât în scris, cât și în cadrul audierilor,

reclamantul a susținut că, în acea perioadă, subiecții declarării erau obligați să declare

doar bunurile achiziționate în anul de referință, nu și cele dobândite anterior. Această

interpretare este susținută de practica legală din acea perioadă, iar faptul că Comisia

a ajuns la o altă concluzie nu este motivat printr-o analiză clară a legislației aplicabile.

automobil la momentul achiziției sale și că nu mai era obligat să îl menționeze în

declarațiile ulterioare. Cu toate acestea, Comisia a ignorat această explicație și a

insistat asupra unei interpretări contrare a prevederilor legale, fără a demonstra cu

probe clare că declarația reclamantului ar fi fost neconformă.

Codul administrativ, care impune tratamentul egal al unor situații similare. În alte

decizii, Comisia de evaluare a analizat cazuri de nedeclarare a unor împrumuturi,

conturi bancare, prețuri de vânzare ale unor terenuri sau sume diferite față de

contractele declarate, însă nu a constatat dubii serioase privind integritatea etică a

acelor candidați. Prin aplicarea unui standard diferit pentru reclamant, Comisia și-a

exercitat discreția în mod inechitabil și discriminatoriu, încălcând principiul

tratamentului egal.

Honda CRV, achiziționat în 2014 pentru 150.000 MDL și vândut în 2019 pentru

177.030 MDL. Comisia a invocat existența unui plus de 27.030 MDL și a pus la

îndoială prețul de achiziție, menționând că reclamantul nu a prezentat documente

justificative privind eventualele lucrări de reparație. Această concluzie este excesivă

și nerezonabilă, deoarece obligă reclamantul să probeze, după cinci ani, costurile

reparațiilor unui automobil, fără a exista un temei obiectiv care să demonstreze că

prețul de vânzare declarat nu era unul realist. Comisia nu a adus nicio probă care să

arate că valoarea declarată a autoturismului a fost nerealistă sau că tranzacția a fost

fictivă, motiv pentru care suspiciunile formulate sunt nejustificate.

9

concubina reclamantului, Comisia de evaluare a invocat dubii serioase privind

respectarea obligațiilor fiscale ale acesteia. Totuși, această concluzie nu are o legătură

directă cu integritatea reclamantului, întrucât este vorba despre o persoană terță, iar

Comisia nu a demonstrat că reclamantul avea cunoștință de această situație sau că ar

fi avut un rol activ în nedeclararea venitului respectiv.

concubinei reclamantului de a declara venitul provenit din vânzarea unui automobil

era un aspect suficient de relevant pentru a afecta integritatea etică a reclamantului.

De asemenea, Comisia nu a verificat dacă organul fiscal a examinat această situație

și dacă a fost identificată o încălcare reală a legislației fiscale.

proporționalității și a exercitat discreția administrativă într-un mod arbitrar. A impus

cerințe excesive și nerezonabile reclamantului, aplicând standarde neuniforme și

formulând acuzații nesusținute de probe. În aceste condiții, decizia contestată este

nefondată și trebuie anulată, întrucât nu respectă principiile echității și bunei

administrări.

B. Poziția pârâtei (f.d. 132-168):

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,

a depus referință prin care a solicitat respingerea cererii de contestare înaintată de

către Osoianu Sergiu.

de evaluare de către Comisia de evaluare începând cu 8 iulie 2022, iar prin Decizia

nr. 12 din 6 ianuarie 2023, intitulată „Cu privire la candidatura lui Sergiu Osoianu,

candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii”, Comisia a

stabilit că reclamantul nu a promovat evaluarea. Potrivit pârâtei, decizia a fost

adoptată în temeiul art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c), alin. (4) lit. a) și b) și alin. (5)

lit. b), c), d) și e), precum și al art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, întrucât s-au

constatat „dubii serioase” cu privire la conformitatea reclamantului cu criteriile de

integritate etică și financiară.

evaluare după finalizarea procedurii inițiale de evaluare, adresându-se Curții Supreme

de Justiție (CSJ).

responsabil cu examinarea contestațiilor împotriva deciziilor Comisiei, a emis o

hotărâre prin care a admis contestația reclamantului. Instanța a anulat decizia

Comisiei emisă în urma evaluării inițiale și a dispus reluarea procedurii de evaluare

a reclamantului („Decizia CSJ”).

Decizia CSJ, Comisia a inițiat reluarea procedurii de evaluare a reclamantului. Ca

10

urmare a acestei reevaluări, Comisia a emis Decizia nr. 12 din 29 aprilie 2024, privind

evaluarea reluată a lui Sergiu Osoianu, candidat la funcția de membru în Consiliul

Superior al Magistraturii („Decizia”).

evaluare a unui candidat este reluată, dispozițiile prezentei legi referitoare la

evaluarea integrității se aplică în mod corespunzător.

desfășurat conform etapelor prevăzute de art. 10-12 din Legea nr. 26/2022 și art. 19

din Regulamentul Comisiei. În baza acestor prevederi, Comisia de evaluare a inițiat

reluarea evaluării reclamantului la 8 septembrie 2023.

din diverse surse, în conformitate cu necesitățile procesului, pentru a examina

aspectele relevante în cadrul evaluării reluate. În acest sens, Comisia a adresat

reclamantului trei runde de întrebări scrise, incluzând 12 întrebări principale, 27

subîntrebări și 12 solicitări de documente suplimentare.

alte întrebări adresate, fără a răspunde substanțial la solicitările esențiale.

− a primit notificarea privind faptele și dubiile serioase identificate de

Comisie la 13 martie 2024.

− a răspuns la notificare la 20 martie 2024.

− nu a solicitat audiere și a refuzat să participe la audierea publică.

urma solicitării, Comisia i-a oferit accesul la aceste documente pe 19 martie 2024. Cu

toate acestea, reclamantul nu a solicitat desfășurarea unei audieri publice.

acest proces, Comisia a acționat cu diligență și bună-credință, respectând toate

obligațiile prevăzute de Legea nr. 26/2022. În mod special, atunci când au fost

identificate neclarități, Comisia i-a oferit reclamantului posibilitatea de a le clarifica,

prin furnizarea de date și informații suplimentare, în conformitate cu art. 10 alin. (7)

din Legea nr. 26/2022. În plus, Comisia a acordat un termen suficient pentru răspuns,

fapt confirmat implicit de către reclamant, prin prezentarea unor date și informații

suplimentare.

candidatului în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 26/2022.

date și informații, utilizând competențele sale legale conform art. 6 din Legea nr.

26/2022 și respectând obligațiile prevăzute de art. 7 din aceeași lege.

furniza date și informații suplimentare pentru clarificarea acestora. Această etapă este

esențială în cadrul reluării procedurii de evaluare și este reglementată de art. 10 alin.

(7) din Legea nr. 26/2022.

11

candidatului, și nu o obligație, conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022. Cu

toate acestea, neexercitarea acestui drept, fie prin refuz explicit sau tacit, fie prin

prezentarea unor date incomplete sau neconcludente, poate determina Comisia să

concluzioneze existența unor dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de

integritate de către candidat, în conformitate cu art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022.

mecanism legal care nu încalcă drepturile acestuia, ci dimpotrivă, oferă oportunitatea

de a demonstra conformitatea cu standardele de integritate, prevenind orice concluzie

nefondată din partea Comisiei.

integrității a fost dezvoltată și acceptată la nivel internațional, fiind susținută atât de

Comisia Europeană pentru Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția), cât și de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO).

integritate, este perfect legitim ca sarcina probei să fie transferată de la stat la

judecătorul sau procurorul care solicită recrutarea sau ocuparea unei funcții. Acest

principiu este subliniat în Opinia Comisiei de la Veneția nr. 1064/2021 din 9 februarie

2022 privind procesul de vetting în sistemul judiciar din Kosovo, unde se afirmă că

în procesul de redesemnare, toți angajații devin solicitanți, iar aceștia trebuie să facă

dovada că sunt apți pentru exercitarea funcției.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) nu impune reguli stricte privind

admisibilitatea probelor sau modul în care acestea trebuie evaluate, lăsând aceste

aspecte în competența legislației naționale și a instanțelor naționale. În cauza García

Ruiz v. Spania (nr. 30544/96, § 28, ECHR 1999-1), Curtea a reafirmat acest principiu,

subliniind că transferul sarcinii probei asupra reclamantului nu este arbitrar atunci

când există constatări preliminare și acces la probe.

2015) și Grayson și Barnham împotriva Regatului Unit (nr. 19955/05 și 15085/06, §§

37-49, 23 septembrie 2008), CtEDO a recunoscut că, în cadrul procedurilor de

verificare a bunurilor acumulate pe durata activității profesionale, solicitantul are

obligația de a furniza documente justificative. În acest sens, în cauza Xhoxhaj vs.

Albania (nr. 15227/19, §§ 352-353), Curtea a stabilit că lipsa unor documente

justificative care să ateste proveniența legală a veniturilor sau a bunurilor nu

constituie o încălcare a principiului securității juridice, atâta timp cât procedura este

reglementată clar prin lege.

Omului și Stat de Drept (DGI) a Consiliului Europei (Avizul nr. 1069/2021 din 13

decembrie 2021, Moldova), s-a reținut că evaluarea integrității judecătorilor și

procurorilor se bazează pe presupunerea existenței unor deficiențe grave în sistemul

de justiție și a unor îndoieli sistemice privind integritatea magistraților. Comisia

12

subliniază că, într-un regim de funcționare normală, integritatea unui magistrat ar

trebui să fie demonstrată prin competența profesională și calitățile personale care au

condus la numirea sa în funcție.

evaluare este un mecanism acceptat la nivel european, care nu încalcă drepturile

fundamentale, ci asigură transparența și eficiența procedurii de verificare a

integrității.

afectează statutul profesional al reclamantului, întrucât evaluarea a fost realizată strict

în limitele mandatului stabilit de lege. Conform articolului 3 alineatul (1) din Legea

nr. 26/2022, Comisia de evaluare are atribuția de a verifica integritatea candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,

inclusiv în Consiliul Superior al Magistraturii. În acest sens, Comisia nu substituie și

nu preia funcțiile altor autorități publice, precum organele de urmărire penală, și nu

are competența de a influența statutul profesional al unui judecător sau procuror.

constatând că reclamantul nu întrunește criteriile de integritate financiară și etică,

invocând existența unor dubii serioase care nu au fost înlăturate. Această concluzie

este în concordanță cu articolul 13 alineatul (5) din Legea nr. 26/2022, care prevede

că un candidat nu promovează evaluarea integrității dacă există dubii serioase privind

conformitatea sa cu cerințele legii, iar aceste dubii nu au fost clarificate prin

prezentarea unor informații suplimentare concludente. Mandatul Comisiei este clar

delimitat prin lege, având ca scop verificarea integrității etice și financiare a

candidaților, conform articolului 8 din Legea nr. 26/2022. Metodologia impusă de

lege stabilește un test riguros, în care Comisia trebuie să constate existența unor dubii

serioase privind integritatea candidatului, iar acesta are posibilitatea de a furniza date

și documente justificative pentru a le înlătura. În cazul reclamantului, Comisia a

aplicat acest mecanism, oferindu-i posibilitatea de a clarifica orice neclaritate, însă

informațiile prezentate nu au fost suficiente pentru a elimina îndoielile exprimate în

evaluare.

neadmiterea candidatului în alegeri sau concurs pentru funcția respectivă, conform

articolului 13 alineatul (6) din Legea nr. 26/2022. Aceasta nu are consecințe asupra

carierei reclamantului ca judecător și nu îi afectează dreptul de a-și exercita în

continuare atribuțiile profesionale. În acest sens, Nota informativă a Legii nr. 26/2022

precizează clar că rezultatul evaluării integrității nu influențează statutul profesional

al candidaților și nu are drept scop evaluarea aptitudinilor lor profesionale. Aceeași

concluzie a fost confirmată de Comisia de la Veneția în Opinia comună nr.

1069/2021, unde s-a subliniat că evaluarea integrității nu afectează cariera unui

judecător sau procuror, deoarece principiul inamovibilității magistraților și

competența exclusivă a Consiliilor Supreme protejează independența acestora.

13

Europene a Drepturilor Omului nu garantează candidaților dreptul la un rezultat

favorabil în urma evaluării. Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu include

un drept general de a deține o funcție publică legată de administrarea justiției, iar

evaluarea integrității este o etapă distinctă, reglementată de lege, care nu încalcă

drepturile fundamentale ale candidatului. Astfel, decizia Comisiei a fost adoptată în

strictă conformitate cu cadrul legal național și internațional, respectând principiile

echității, transparenței și proporționalității.

a refuza publicarea deciziei Comisiei care îl vizează. Potrivit acestui articol, în termen

de 48 de ore de la momentul expedierii deciziei, candidatul trebuie să notifice

Comisia de evaluare cu privire la refuzul său privind publicarea. În cazul în care nu

transmite această notificare în termenul prevăzut, decizia este publicată pe pagina

web a instituției responsabile de organizarea alegerilor sau, după caz, a concursului.

Publicarea se face într-o formă depersonalizată, exceptând numele și prenumele

candidatului, care rămân vizibile publicului.

refuzul său privind publicarea în termenul legal prevăzut. Ca urmare, decizia

referitoare la evaluarea sa nu a fost publicată pe pagina web a instituției responsabile.

Acest aspect demonstrează respectarea cadrului legal de către Comisie și exercitarea

dreptului candidatului conform dispozițiilor Legii nr. 26/2022.

nepromovarea evaluării reprezintă o apreciere bazată pe intima convingere a Comisiei

asupra existenței sau inexistenței unor dubii serioase privind conformitatea

candidatului cu criteriile de integritate financiară și etică. Această decizie nu

constituie o constatare a lipsei de conformitate, ci doar confirmă existența unor

incertitudini care nu au fost înlăturate în cadrul procedurii de evaluare.

neconstituțională sintagma „dacă constată existența unor circumstanțe care puteau

duce la promovarea evaluării de către candidat”.

Supreme de Justiție poate dispune reluarea evaluării candidaților nepromovați, dar

numai în cazul în care se constată:

caracterul echitabil al procedurii.

candidatului.

trebuie să ducă la anularea deciziilor Comisiei, deoarece o astfel de soluție ar fi

disproporționată. Prin urmare, orice contestație formulată împotriva unei decizii a

Comisiei trebuie să fie argumentată în limitele stabilite de Legea nr. 26/2022 și de

jurisprudența Curții Constituționale.

14

oportunitatea și aprecierea sa asupra existenței unor dubii serioase privind

conformitatea reclamantului cu criteriile de integritate etică și financiară. Astfel, orice

contestare a acestei decizii trebuie să fie fundamentată nu doar pe existența unor

posibile erori de procedură, ci și pe impactul acestor erori asupra echității procesului

și asupra rezultatului evaluării.

nepromovarea evaluării reprezintă o apreciere bazată pe intima convingere a Comisiei

asupra existenței sau inexistenței unor dubii serioase privind conformitatea

candidatului cu criteriile de integritate financiară și etică. Această decizie nu

constituie o constatare a lipsei de conformitate, ci doar confirmă existența unor

incertitudini care nu au fost înlăturate în cadrul procedurii de evaluare.

neconstituțională sintagma „dacă constată existența unor circumstanțe care puteau

duce la promovarea evaluării de către candidat”.

Supreme de Justiție poate dispune reluarea evaluării candidaților nepromovați, dar

numai în cazul în care se constată:

caracterul echitabil al procedurii.

candidatului.

trebuie să ducă la anularea deciziilor Comisiei, deoarece o astfel de soluție ar fi

disproporționată. Prin urmare, orice contestație formulată împotriva unei decizii a

Comisiei trebuie să fie argumentată în limitele stabilite de Legea nr. 26/2022 și de

jurisprudența Curții Constituționale.

oportunitatea și aprecierea sa asupra existenței unor dubii serioase privind

conformitatea reclamantului cu criteriile de integritate etică și financiară. Astfel, orice

contestare a acestei decizii trebuie să fie fundamentată nu doar pe existența unor

posibile erori de procedură, ci și pe impactul acestor erori asupra echității procesului

și asupra rezultatului evaluării.

nepromovarea evaluării reprezintă o apreciere bazată pe intima convingere a Comisiei

asupra existenței sau inexistenței unor dubii serioase privind conformitatea

candidatului cu criteriile de integritate financiară și etică. Această decizie nu

constituie o constatare a lipsei de conformitate, ci doar confirmă existența unor

incertitudini care nu au fost înlăturate în cadrul procedurii de evaluare.

neconstituțională sintagma „dacă constată existența unor circumstanțe care puteau

duce la promovarea evaluării de către candidat”.

15

Supreme de Justiție poate dispune reluarea evaluării candidaților nepromovați, dar

numai în cazul în care se constată:

caracterul echitabil al procedurii.

candidatului.

trebuie să ducă la anularea deciziilor Comisiei, deoarece o astfel de soluție ar fi

disproporționată. Prin urmare, orice contestație formulată împotriva unei decizii a

Comisiei trebuie să fie argumentată în limitele stabilite de Legea nr. 26/2022 și de

jurisprudența Curții Constituționale.

oportunitatea și aprecierea sa asupra existenței unor dubii serioase privind

conformitatea reclamantului cu criteriile de integritate etică și financiară. Astfel, orice

contestare a acestei decizii trebuie să fie fundamentată nu doar pe existența unor

posibile erori de procedură, ci și pe impactul acestor erori asupra echității procesului

și asupra rezultatului evaluării.

Curtea se referă în primul rând la principiul securității juridice, care este implicit în

toate articolele Convenției…”. „În dreptul Convenției, principiul securității juridice

se manifestă în diferite forme și contexte, cum ar fi necesitatea ca legea să fie clar

definită și previzibilă în aplicarea sa [...], sau impunând ca, în cazul în care instanțele

au hotărât definitiv o problemă, hotărârea lor să nu fie pusă în discuție (a se vedea, de

exemplu, Brumărescu împotriva României [GCJ, nr. 28342/95, § 61, CEDO 1999-

VII). Acest ultim aspect al securității juridice presupune, în general, respectarea

principiului autorității de lucru judecat, care, prin protejarea definitivă a hotărârilor

judecătorești și a drepturilor părților la procedurile interne – inclusiv a oricăror

persoane implicate în calitate de victime – servește la asigurarea stabilității sistemului

judiciar și contribuie la încrederea publicului în instanțe.

securității juridice și autoritatea de lucru judecat nu sunt absolute (a se vedea, de

exemplu, în sfera dreptului penal, Moreira Ferreira contra Portugalia (nr. 15 2) [GC],

nr. 19867/12, § 62, 11 iulie 2017), o derogare de la acest principiu este justificată doar

atunci când este necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare, cum

ar fi corectarea defectelor fundamentale sau a erorilor din justiție (a se vedea, de

exemplu, Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52854/99, §52, CEDO 2003-IX și OOO Link

Oii SPB împotriva Rusiei (dec.), nr. 42600/05, 25 iunie 2009).

părților de a repune în discuție anumite chestiuni soluționate definitiv prin hotărâri

judecătorești nu sunt oportune în contextul procedurii reluate de evaluare odată ce: 1)

pe de o parte, însăși prin decizia Curții Supreme de Justiție, Comisiei i-a fost

16

recunoscut dreptul de a reevalua (relua evaluarea) reclamantul, prin prisma probelor

colectate în procedura de evaluare inițială și cea reluată; iar 2) pe de altă parte, în

general, principiul res judicata nu are un caracter absolut și permite derogări, în

context, în partea motivată a deciziei, Comisia a clarificat într-un mod explicit și

convingător circumstanțele care au permis acesteia, în anumite cazuri, să ajungă la

alte concluzii decât cele expuse în decizia Curții Supreme de Justiție.

În privința dubiului Comisiei privind primirea compensației bănești și primirea cu

titlu gratuit a lotului de teren

incomplete referitoare la circumstanțele privind modul de obținere a compensației

bănești și a atribuirii lotului de teren cu titlu gratuit.

− informația suplimentară obținută de la Primărie și organele procuraturii, cu

privire la circumstanțele aferente încheierii tranzacției de împăcare;

− și- explicațiile reclamantului oferite în cadrul evaluării repetate.

În privința dubiului Comisiei privind sursele mijloacelor bănești pentru procurarea

apartamentului la preț preferențial în 2014 prin intermediul programului de

îmbunătățire a condițiilor de trai al CSM

Supremă de Justiție (CSJ) în Decizia sa, însă nici candidatul și nici ruda acestuia nu

au furnizat informațiile necesare care ar fi permis Comisiei să analizeze

circumstanțele privind sursa mijloacelor bănești.

2024, pronunțată în cauza Alexandru Rotari vs. Comisia, completul special de

judecată a subliniat că rolul Comisiei este doar de a constata existența unor dubii

serioase, care pot fi generate fie de anumite neclarități, fie de lipsa unor informații

sau probe. CSJ a reafirmat că revine candidatului obligația de a furniza informații și

probe care să înlăture dubiile exprimate de Comisie. În situația în care candidatul

adoptă o atitudine pasivă, iar sarcina probării este pasată pe seama Comisiei, dubiile

inițiale se transformă în dubiile serioase prevăzute de art. 8 și art. 13 alin. (5) din

Legea nr. 26/2022, ceea ce conduce la nepromovarea evaluării.

acționat cu diligență pentru executarea indicațiilor din Decizia CSJ. În consecință,

dubiile privind sursa mijloacelor financiare pentru achiziția apartamentului nu au fost

înlăturate, ceea ce a determinat rezultatul final al evaluării.

În privința dubiului Comisiei privind dezechilibrul de avere în 2016, 2018 și 2021 și

sursa de venit pentru numerarul declarat al concubinei candidatului

referitoare la circumstanțele privind dezechilibrul de avere pentru anii 2016, 2018 și

17

2021, precum și la sursa veniturilor în numerar declarate de concubina reclamantului

pentru perioada 2016-2021.

acestuia informații și documente suplimentare pentru clarificarea acestor aspecte. Cu

toate acestea, aceștia au refuzat să furnizeze informațiile solicitate.

cauza Alexandru Rotari vs. Comisia, completul special de judecată a stabilit că rolul

Comisiei este doar de a constata existența dubiilor serioase, care pot fi generate fie

de anumite neclarități, fie de lipsa unor informații sau probe. Instanța a subliniat că

revine candidatului obligația pozitivă de a furniza informații și probe care să clarifice

aceste dubii. În situația în care candidatul adoptă o atitudine pasivă și transferă

obligația probării asupra Comisiei, dubiile inițiale se transformă în dubii serioase,

conform art. 8 și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, ceea ce determină

nepromovarea evaluării.

pentru clarificarea circumstanțelor analizate, însă a executat în mod diligent

indicațiile Deciziei CSJ. Prin urmare, dubii constatate de Comisie nu au fost

înlăturate, fapt care a influențat rezultatul final al evaluării.

În privința dubiului Comisiei privind donația primită de concubina candidatului în

2017

prin Decizia CSJ, însă nici reclamantul și nici concubina acestuia nu au furnizat

informațiile necesare care ar fi permis Comisiei să analizeze circumstanțele aferente

donației primite de concubina reclamantului în 2017.

acestuia informații și documente suplimentare pentru clarificarea aspectelor

analizate. Cu toate acestea, aceștia au refuzat să furnizeze informațiile solicitate,

împiedicând astfel o evaluare completă a circumstanțelor.

cauza Alexandru Rotari vs. Comisia, completul special de judecată a statuat că rolul

Comisiei este de a constata existența unor dubii serioase, care pot fi generate fie de

anumite neclarități, fie de lipsa unor informații sau probe. Totodată, CSJ a subliniat

că revine candidatului obligația pozitivă de a furniza informații și probe pentru a

înlătura aceste dubii. În situația în care candidatul adoptă o atitudine pasivă și

transferă obligația probării asupra Comisiei, dubiile se transformă în dubii serioase,

ceea ce, conform art. 8 și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, conduce la

nepromovarea evaluării.

pentru clarificarea donației din 2017, însă a executat în mod diligent indicațiile

Deciziei CSJ. Prin urmare, dubii constatate de Comisie nu au fost atenuate, fapt care

a influențat rezultatul final al evaluării.

18

CSJ nu impune însă Comisiei obligația de a emite o decizie de promovare a

reclamantului în cadrul reevaluării. Acest aspect se datorează faptului că, în urma

reevaluării, au fost acumulate probe noi, iar circumstanțele examinate sunt diferite și

mai avansate decât cele analizate în cadrul evaluării inițiale.

referiri precise la faptele examinate și concluziile rezultate, ceea ce s-a realizat pe

deplin în decizia emisă.

principiului res judicata în cazul unor proceduri succesive, nu se limitează doar la

verificarea identității părților și a raporturilor juridice, ci analizează și dacă aceste

proceduri se bazează pe același set de fapte. În speță, faptele examinate de CSJ sunt

diferite de cele analizate de Comisie în cadrul reevaluării, ceea ce exclude

posibilitatea ca decizia Comisiei să încalce principiul res judicata.

În privința dubiului Comisiei privind subestimarea valorii automobilului și

neachitarea în termeni legali a impozitului pe venitul sub formă de creștere de capital

Reclamantul a fost supus unei evaluări repetate, Comisia a decis să nu includă în

analiza sa privind promovarea sau nepromovarea evaluării reluate aspectele legate de

nedeclararea unui automobil conform cerințelor legale, subestimarea valorii a două

automobile și neachitarea impozitului pentru creșterea de capital obținut din vânzarea

automobilului concubinei.

prevederile Cărților I și II din Codul administrativ (dispoziții generale și procedura

administrativă), care nu sunt aplicabile în speță. Or, din Legea nr. 26/2022 rezultă

clar că doar procedurii de judecare a cauzelor, și anume procedura contenciosului

administrativ, îi sunt aplicabile prevederile Codului administrativ (Cartea III), iar în

raport cu procedura în fața Comisiei se aplică prevederile legii speciale – Legea nr.

26/2022 și Regulamentul Comisiei. Respectiv, în speță, din Codul administrativ sunt

aplicabile doar prevederile Cărții a III, dar nu și prevederile Cărților I și II.

inaplicabile, și anume unele prevederi ale Codului administrativ, în detrimentul legii

aplicabile (Legea nr. 26/2022).

unor prevederi din Legea nr. 26/2022, prin care s-a explicat că, în sensul articolului 3

alineatul (2) și al articolului 4 alineatul (2), Comisia de evaluare nu este autoritate

publică în sensul prevederilor Codului administrativ. Așadar, în condițiile în care

Comisia nu este autoritate publică (în sensul art. 7 din Codul administrativ), atunci

activitatea ei nu este una de natură administrativă (în sensul art. 5 din Codul

administrativ), iar procedura de evaluare prevăzută de Legea nr. 26/2022 nu este o

procedură administrativă (în sensul art. 6 din Codul administrativ), circumstanțe ce

denotă că, la caz, nu sunt incidente prevederile Codului administrativ aplicabile

19

procedurii administrative, inclusiv cercetarea din oficiu (art. 22), limba de procedură

(art. 26), întocmirea dosarului administrativ (art. 82), etc., or, legea specială (Legea

nr. 26/2022) oferă mecanisme de protecție similare echivalente.

C. Poziția părților în ședință publică

Petru Balan a susținut integral cererea de chemare în judecată, solicitând admiterea

cererii de contestare în sensul formulat.

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor, avocații Roger Gladei și Valeriu Cernei, a susținut

argumentele invocate în referința depusă, solicitând respingerea cererii de contestare

ca fiind neîntemeiată.

LEGISLAȚIA ȘI STANDARDELE RELEVANTE

constată că reclamantul a susținut în contestație că dispozițiile Codului administrativ

prevalează asupra prevederilor Legii nr. 26/2022. În acest context, Completul de

judecată special subliniază că aplicarea Codului administrativ și determinarea

limitelor sale reprezintă o chestiune de interpretare și aplicare a legii, asupra căreia

are competența de a se pronunța Curtea Supremă de Justiție în cadrul examinării

acțiunii în contencios administrativ (DCC nr. 163 din 1 decembrie 2022, §24; DCC

nr. 2 din 18 ianuarie 2022, §19).

selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor (în cont. – Legea nr. 26/2022):

„Prezenta lege reglementează raporturile juridice aferente procedurii de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, al Consiliului

Superior al Procurorilor, precum și a candidaților la funcția de membru în organele specializate ale

acestora, ca etapă obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a

acestora în funcțiile respective.”

„Prevederile prezentei legi se aplică candidaților la funcția de membru al Consiliului

Superior al Magistraturii.

În contextul evaluării candidaților menționați la alin. (1) este verificată și averea persoanelor

apropiate candidaților, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr. 133/2016 privind declararea

averii și a intereselor personale, precum și a persoanelor menționate la art. 33 alin. (4) și (5) din

Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.”

„Persoană apropiată este soțul/soția, copilul, concubinul/concubina subiectului declarării,

persoana aflată la întreținerea subiectului declarării, de asemenea persoana înrudită prin sânge sau

prin adopție cu subiectului declarării (părinte, frate/soră, bunic/bunică, nepot/nepoată,

20

unchi/mătușă) și persoana înrudită prin afinitate cu subiectul declarării (cumnat/cumnată,

socru/soacră, ginere/noră).

Venit este orice beneficiu financiar, indiferent de sursa de proveniență, obținut de subiectul

declarării și de membrii familiei, de concubinul/concubina acestuia atât în țară, cât și în străinătate.”

„Controlul averii și al intereselor personale se extinde asupra membrilor de familie,

părinților/socrilor și copiilor majori ai persoanei supuse controlului. Dacă persoana supusă

controlului se află în concubinaj cu o altă persoană, verificarea se va extinde și asupra averii acestei

persoane.”

2017:

„Climatul de integritate instituțională se cultivă prin realizarea următoarelor măsuri:

c) respectarea regimului juridic al declarării averii și intereselor personale.

d) respectarea regimului juridic al conflictelor de interese;

Nerealizarea măsurilor prevăzute la alin. (1) duce la compromiterea climatului de integritate

instituțională și a integrității în sectorul public, la apariția manifestărilor de corupție, la afectarea

interesului public și atrage declanșarea măsurilor de control al integrității în sectorul public de către

autoritățile anticorupție responsabile sau alte autorități cu competențe specifice, precum și

răspunderea conducătorilor entităților publice și a agenților publici, în modul stabilit de cap. VI.”

„Comisia de evaluare are independență funcțională și autonomie decizională față de orice

persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, inclusiv față de

fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au participat la desemnarea membrilor acesteia.

În activitatea sa, Comisia de evaluare se conduce de Constituția Republicii Moldova, de

prezenta lege și de alte acte normative ce reglementează domeniile conexe activității sale. Comisia

de evaluare funcționează în baza regulamentului propriu de organizare și funcționare, aprobat de

către aceasta.”

„Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă:

a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație;

b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15 ani

corespunde veniturilor declarate.

Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare verifică:

a) respectarea de către candidat a regimului fiscal în partea ce ține de achitarea impozitelor

la folosirea mijloacelor și veniturilor rezultate din proprietatea deținută, precum și a veniturilor

impozabile, și în partea ce ține de achitarea drepturilor de import și drepturilor de export;

b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și intereselor

personale;

c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului ori a

persoanelor specificate la art. 2 alin. (2), precum și cheltuielile legate de întreținerea acestor bunuri;

d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la art.2 alin. (2);

e) dacă există sau nu contracte de împrumut, credit, leasing, asigurare sau alte contracte care

pot asigura beneficii de ordin financiar, în care candidatul, persoana specificată la art. 2 alin. (2) sau

persoana juridică în care aceștia au calitatea de beneficiari efectivi este parte contractantă;

21

f) dacă există sau nu donații în care candidatul sau persoana specificată la art. 2 alin. (2) are

statut de donatar sau de donator;

g) alte aspecte relevante pentru clarificarea originii averii candidatului și pentru justificarea

acesteia.

În aprecierea criteriilor prevăzute la alin. (2)–(5) și în luarea unor decizii cu privire la

acestea, Comisia de evaluare nu depinde de constatările altor organe cu competențe în domeniul

respectiv.”

„Candidatul are următoarele drepturi:

a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale;

b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de evaluare;

c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere;

d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le consideră necesare

în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în imposibilitatea de a le

prezenta anterior;

e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.”

„Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat existența

unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la art. 8, care nu au

fost înlăturate de către persoana evaluată.

Decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea

candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se expediază organelor competente potrivit legii pentru

examinarea încălcărilor depistate, însă constatările din decizie nu au o valoare probantă pentru orice

alte proceduri sau procese.”

„Decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de către candidatul evaluat în termen de 5

zile de la data recepționării de către acesta a deciziei motivate, fără respectarea procedurii prealabile.

Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura

prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv

asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă candidatul

respectiv.

La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de judecată

special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele decizii:

a) respingerea cererii de contestare.

Decizia completului de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție este

irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră emisă din momentul plasării acesteia pe

pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se notifică participanților în termen de 5 zile de

la data emiterii.”

„Legislația administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură

reglementarea raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și a controlului

judecătoresc asupra acesteia.

Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate

pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod

22

numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului

cod.”

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 26/2022 constituie, prin natura sa, un domeniu specific

de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din Codul administrativ. Deși acest cod stabilește

o procedură administrativă și de contencios administrativ unitară, anumite aspecte pot

fi reglementate prin norme legislative speciale, conform prevederilor art. 2 alin. (2)

din Codul administrativ.

decembrie 2017:

„ Legea organică este actul normativ care reprezintă o dezvoltare a normelor constituționale

și poate interveni în domeniile expres prevăzute de Constituție.”

„În cazul în care între două acte normative cu aceeași forță juridică apare un conflict de

norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis, cu excepția situațiilor

prevăzute la art. 5 alin. (3) și (4).”

„În vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai

Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale acestora, precum și în vederea

sporirii încrederii societății în activitatea organelor de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor, dar și, în general, în sistemul justiției,

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.”

evaluare, prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021 (§11), Comisia de la

Veneția și Direcția Generală a Drepturilor Omului și Stat de Drept a Consiliului

Europei (DGI) au observat că:

„Integritatea personală a membrilor care constituie Consiliile Superioare (de judecători și

procurori) este un element esențial al naturii unor astfel de organe; asigură încrederea cetățenilor în

instituțiile de justiție – încredere în magistrați și în integritatea acestora. Într-o societate care

respectă valorile fundamentale ale democrației, încrederea cetățenilor în acțiunea Consiliilor

Superioare depinde foarte mult, sau esențial, de integritatea personală și de competența și

credibilitatea apartenenței sale.”

Drept a Consiliului Europei au exprimat anterior, în alte contexte, opinia că situațiile

critice din domeniul justiției, precum nivelurile extrem de ridicate de corupție, pot

justifica măsuri la fel de radicale, cum ar fi un proces de verificare a judecătorilor în

funcție. În cele din urmă, revine autorităților moldovenești responsabilitatea de a

decide dacă situația actuală din sistemul judiciar constituie o bază suficientă pentru

supunerea tuturor judecătorilor, procurorilor, precum și a membrilor CSM și CSP,

unor evaluări extraordinare de integritate.

23

responsabilității în sectorul justiției” din Legea pentru aprobarea Strategiei privind

asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru anii 2022-2025 și a

Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia nr. 211 din 6 decembrie 2021:

„Identificarea unor pârghii eficiente de întărire a independenței judecătorilor și a

procurorilor urmează a fi corelată cu creșterea responsabilității și integrității acestora.

Responsabilitatea și integritatea sunt printre principalele elemente de asigurare a încrederii

cetățenilor în sistemul justiției și de garanție a derulării unor proceduri echitabile. Dezvoltarea și

promovarea unei culturi a integrității judiciare constituie un element important în prevenirea

corupției care este una dintre principalele amenințări în adresa societății și funcționării statului de

drept.

În prezent, potrivit sondajelor realizate, corupția și lipsa de integritate în sistemul

judecătoresc sunt percepute de publicul larg la un nivel înalt. În Raportul privind al patrulea ciclu

de evaluare a Moldovei, GRECO este profund îngrijorat de indicii potrivit cărora în funcția de

judecător sunt numiți candidați care prezintă riscuri de integritate.

Comisia Internațională a Juriștilor, în Raportul misiunii de evaluare din 2018, accentuează

importanța faptului ca corupția în sistemul judecătoresc să fie combătută prin măsuri ferme și, în

mod prioritar, în deplină armonie cu principiile statului de drept și drepturile omului. Aceasta este

îngrijorată de faptul că multe investigații penale par să fie concentrate mai degrabă pe suprimarea

opoziției sau prevenirea părerilor disidente în sistemul judecătoresc decât pe eradicarea reală a

corupției.

Este esențial ca actorii din cadrul sistemului justiției, individual și în colectiv, să respecte și

să onoreze funcția deținută ca fiind un mandat public și să depună efort pentru a spori și menține

încrederea publicului în sistem.”

acestora în sisteme judiciare independente și imparțiale, Consiliul Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) a reamintit că:

„Procesul de selecție a membrilor unui Consiliu, inclusiv posibile campanii de către

candidați ar trebui să fie transparente și să se asigure că calificările candidaților, în special

imparțialitatea și integritatea acestora sunt verificate. În opinia Comisiei de la Veneția și a Direcției

Generale, ar trebui făcută o distincție între verificarea membrilor în exercițiu și „pre-verificarea”

candidaților pentru o poziție în aceste organisme. Ca o chestiune de principiu, securitatea pe termen

determinat al mandatelor membrilor organelor (constituționale) are scopul de a asigura

independența acestora față de presiunile externe. Măsurile care ar periclita continuitatea calității de

membru și ar interfera cu securitatea mandatului membrilor acestei autorități (vetting) ar ridica

suspiciunea că intenția din spatele acestor măsuri ar fi de a influența deciziile acesteia și, prin

urmare, ar trebui privite ca o măsură de ultimă oră. Controalele de integritate care vizează candidații

la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior al

Magistraturii și organele lor specializate reprezintă un proces de filtrare și nu un proces de verificare

judiciară și, ca atare, pot fi considerate, dacă sunt implementate corespunzător, că ating un echilibru

între beneficii a măsurii, în ceea ce privește contribuția la încrederea justiției, și posibilele efecte

negative ale acesteia.”

DGI au subliniat că sunt conștiente de faptul că proiectul articolului 12 reflectă

24

articolul 8 din Legea nr. 26/2022, care reglementează procedura de pre-vetting a

candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al

Consiliului Superior al Procurorilor. Totuși, ceea ce este permis în scopul examinării

candidaților nu este neapărat aplicabil și în contextul evaluării extraordinare a

judecătorilor și procurorilor în funcție, având în vedere implicațiile mai mari pentru

aceștia și pentru stabilitatea ordinii juridice în ansamblu. În timp ce criteriile pentru

pre-vetting pot fi relativ flexibile, bazându-se pe o evaluare generală a integrității,

antecedentelor și relațiilor candidaților, destituirea unui judecător sau procuror numit

în mod legal trebuie să fie justificată printr-o referință clară la o conduită inadecvată,

care ar trebui să fie mai bine definită prin lege.

evaluare a integrității presupune implementarea unor mecanisme care urmăresc

asigurarea celor mai înalte standarde de conduită și integritate financiară necesare

pentru accesul în funcția publică. Într-un sistem de control prealabil al integrității,

decizia de a nu recruta un candidat poate fi justificată chiar și în prezența unei simple

îndoieli, pe baza unei evaluări a riscurilor. Totuși, nepromovarea evaluării unui

candidat trebuie să fie fundamentată pe un indiciu clar de ilegalitate, precum existența

unei averi inexplicabile, chiar dacă nu poate fi demonstrat dincolo de orice îndoială

că aceasta provine din surse ilicite (a se vedea CDL-AD(2022)011, §9-10).

Comisia de evaluare emite un raport negativ atunci când există „dubii serioase” cu

privire la posibila comitere de către un judecător sau procuror a unor încălcări.

Această normă indică faptul că concluziile Comisiei de evaluare nu stabilesc

vinovăția persoanei vizate și nu implică direct răspunderea penală, care ar necesita,

cel mai probabil, un standard de probă mai ridicat. Într-o anumită măsură, această

structură contribuie la reducerea riscului unui conflict între constatările Comisiei de

evaluare și cele ale altor organe administrative sau judiciare menționate anterior.

prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. În § 120, 123, 133, 134, 135 din

decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 6 aprilie 2023, Curtea Constituțională a

următoarele:

„Prin termenul „grav”, legislatorul a limitat marja discreționară a Comisiei de evaluare la

evaluarea integrității etice a candidaților. Criteriul îi permite Comisiei să decidă nepromovarea

candidatului doar dacă a constatat încălcări ale regulilor de etică și de conduită profesională de o

gravitate ridicată. Acest fapt presupune că candidatul poate pune în discuție gravitatea încălcărilor

constatate de Comisie în fața completului special al Curții Supreme de Justiție, care în cele din urmă

poate aprecia caracterul „grav” al abaterii constatate în funcție de circumstanțele particulare ale

cauzei. Raționamentele sunt aplicabile, mutatis mutandis, în cazul termenilor „reprobabile” și

„inexplicabile” din articolul 8 alin. (2) lit. a) din Lege.

Pentru ca Consiliul să-și exercite atribuțiile constituționale de asigurare a numirii,

transferării, detașării, promovării în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față de judecători (a

25

se vedea articolul 123 din Constituție), legislatorul a stabilit că în calitate de membri ai acestui organ

constituțional trebuie să fie alese persoane (judecători și non-judecători) cu o înaltă reputație

profesională și integritate personală verificată de Comisia de evaluare în ultimii 15 ani. Prin urmare,

Curtea Constituțională a considerat rezonabilă decizia legislatorului de a stabili o perioadă extinsă

de verificare a integrității financiare a candidaților.

Cu privire la textul „dubii serioase” din articolul 13 alin. (5) din Legea nr. 26, Curtea a

constatat că textul criticat instituie un standard de probă aplicabil procedurii de evaluare. Astfel,

atunci când Comisia de evaluare trebuie să decidă cu privire la integritatea unui candidat, ea trebuie

să constate dacă există sau nu dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate etică

și financiară de către candidat, stabilite de articolul 8 din Lege.

Curtea Constituțională a reținut că, definirea standardelor de probă implică în mod inevitabil

utilizarea unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă stabilit de legislator urmărește să

ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor evaluării.

De asemenea, legea obligă Comisia de evaluare să emită o decizie motivată, care trebuie să

cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia Comisiei cu privire la promovarea sau

nepromovarea. Mai mult, legea îi permite candidatului să pună în discuție existența unor dubii

serioase cu privire la respectarea de către acesta a criteriilor de integritate etică și financiară în fața

completului special al Curții Supreme de Justiție.”

2024, au fost introduse modificări la articolul 14 alineatul (8), după cum urmează:

„La litera b), cuvintele „și dispunerea reevaluării” se substituie cu cuvintele „și dispunerea

o singură dată a reevaluării”;

alineatul se completează cu litera c) cu următorul cuprins: „c) constatarea promovării sau

nepromovării evaluării în cazul contestării repetate a deciziei Comisiei de evaluare, adoptată în

urma reevaluării dispuse anterior.”

neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26/2022, Curtea Constituțională

a stabilit că:

„Legea trebuie să prevadă un remediu în cazurile în care candidatului nu i-au fost asigurate

drepturile procedurale în cadrul procedurii de evaluare. În funcție de eventualele carențe

procedurale admise la etapa evaluării, de natura dreptului procedural afectat, precum și de

circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea reține că neasigurarea unui drept procedural poate fi

considerată o problemă centrală a litigiului.”

al Curții Supreme de Justiție să „examineze suficient” aspectele esențiale ale

eventualelor litigii, Curtea Constituțională a constatat că acestea sunt adecvate pentru

atingerea obiectivului stabilit de legiuitor, și anume evitarea anulării deciziilor

Comisiei de evaluare din cauza unor încălcări procedurale minore [Hotărârea Curții

Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023, §83].

drepturile candidatului în cadrul procedurii de evaluare și prevede:

„Candidatul are următoarele drepturi:

a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale;

26

b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de evaluare;

c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere;

d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le consideră necesare

în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în imposibilitatea de a le

prezenta anterior;

e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.”

cu caracter civil” nu poate fi interpretată exclusiv prin raportare la dreptul intern al

statului pârât, ci constituie un concept „autonom” derivat din Convenție. Articolul 6

reglementează modul de soluționare a „contestației” (fie că este vorba de drept civil,

comercial, administrativ etc.) și de autoritatea competentă să o examineze (instanță

de drept comun, organ administrativ etc.) [Georgiadis împotriva Greciei, §34; Bochan

împotriva Ucrainei (nr. 2) (MC), §43; Naït-Liman împotriva Elveției (MC), §106].

primul rând, de existența unei „contestații” (dispute în limba engleză). În plus, aceasta

trebuie să se întemeieze pe un „drept” care poate fi pretins, cel puțin în mod credibil,

ca fiind recunoscut în dreptul intern, indiferent dacă acest drept este sau nu protejat

de Convenție. Contestația trebuie să fie reală și serioasă, putând viza atât existența

dreptului în sine, cât și întinderea sau modalitatea sa de exercitare. În cele din urmă,

rezultatul procedurii trebuie să fie direct decisiv pentru dreptul „civil” în cauză,

întrucât o legătură prea slabă sau consecințe îndepărtate nu sunt suficiente pentru

aplicabilitatea articolului 6 §1 [Regner împotriva Republicii Cehe (MC), §99; Károly

Nagy împotriva Ungariei (MC), §60; Naït-Liman împotriva Elveției (MC), §106].

6 §1 din CEDO, a Hotărârii Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 și a

articolului 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022, pentru a determina dacă, în cadrul

procedurii de evaluare reluate, Comisia de evaluare a comis erori procedurale grave

care ar putea afecta echitatea procedurii de evaluare, este necesară verificarea

respectării drepturilor procedurale ale reclamantului Osoianu Sergiu, conform

prevederilor legii speciale.

apreciere a Comisiei în ceea ce privește existența „dubiilor serioase” nu este

nelimitată, concluziile acesteia trebuind să se bazeze pe date obiective, totuși, această

marjă rămâne relativ largă. Riscurile asociate neadmiterii unui candidat care, deși

integru, nu a reușit să înlăture anumite dubii cu privire la propria persoană sunt

considerabil mai mici decât riscurile admiterii unui candidat neintegru, dacă s-ar

adopta principiul potrivit căruia orice dubiu ar trebui interpretat în favoarea acestuia.

Această abordare este justificată atât de interesul general sporit față de procesul de

27

preselecție pentru Consiliul Superior al Procurorilor, cât și de faptul că interferența

în drepturile persoanelor supuse evaluării este mai redusă în comparație cu

consecințele unui proces de vetting propriu-zis.

cauză, nu este în discuție dreptul reclamantului de a-și continua activitatea în profesie,

ci se analizează o procedură de pre-vetting – un exercițiu unic de preselecție pentru

un organ de autoadministrare, desfășurat într-un context istoric marcat de o percepție

general acceptată conform căreia sistemul judiciar se confruntă cu probleme majore,

precum corupția, neprofesionalismul și obediența cronică față de factorul politic. În

aceste circumstanțe, devine imperios necesar ca persoanele care acced în organele de

autoadministrare să aibă o reputație ireproșabilă, astfel încât să nu planeze niciun

dubiu asupra integrității lor. În caz contrar, deciziile acestor organe, inclusiv cele prin

care s-ar putea anula o eventuală propunere formulată de o comisie de vetting, riscă

să nu fie percepute ca fiind credibile și să nu inspire încredere în rândul publicului.

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022,

prevede că:

„La evaluarea conformității cu criteriul de integritate etică, Comisia poate lua în considerare

seriozitatea sau gravitatea, contextul adiacent și premeditarea asociată oricărui incident de

integritate etică și, în cazul incidentelor minore, dacă a existat o perioadă de timp suficientă fără

incidente ulterioare. La determinarea gravității, Comisia va lua în considerare toate circumstanțele,

care să cuprindă, dar fără a se limita la următoarele:

a. dacă incidentul a fost un eveniment singular;

b. lipsa unor prejudicii sau producerea de prejudicii nesemnificative în adresa intereselor

private sau publice (inclusiv încrederii publice) – cum ar fi o încălcare obișnuită a regulamentului

rutier;

c. sau care nu este perceput de către un observator obiectiv drept atitudine lipsită de respect

față de ordinea socială care decurge din nerespectarea regulilor și regulamentelor.”

de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare a judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022:

„1. Veniturile sau cheltuielile nedeclarate sunt relevante pentru integritatea financiară, în

măsura în care acestea nu au fost declarate veridic, dar și pentru integritatea etică, inclusiv, dar fără

a se limita la, în măsura în care se referă la venituri secundare interzise, evaziune fiscală sau

încălcarea prevederilor privind combaterea spălării banilor.

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare a judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022:

28

„1. Informații generale – În hotărârea sa Xhoxhaj vs. Albania, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului (CtEDO) a calculat averea nejustificată după cum urmează:

„În sensul acestei hotărâri, „active lichide” înseamnă (A) soldul economiilor în numerar la

sfârșitul unui anumit an calendaristic, așa cum este determinat de organismele de verificare a

integrității (vetting), care ar trebui să fie egal cu (B) soldul bănesc disponibil al reclamantului și al

partenerului ei din anul calendaristic precedent, plus (C) venitul anual al reclamantului și al

partenerului ei generat în cursul anului calendaristic de raportare, conform documentelor

juridice/oficiale, minus (D) orice cheltuieli (inclusiv, dar fără a se limita la, cheltuieli de trai,

cheltuieli de călătorie, rambursări ipotecare). Eventualele discrepanțe în care (A) este mai mare

decât (B + C – D) ar da naștere unor active lichide nejustificate care nu sunt susținute de fluxul de

numerar determinat din documentele din dosar.”

Împărțind elementele financiare menționate ca fluxuri de numerar de intrare și ieșire în două

colonițe separate, această formulă arată după cum urmează:

An calendaristic (sau orice altă perioadă)

Fluxuri de numerar de intrare Fluxuri de numerar de ieșire

„(B) soldul bănesc disponibil al „(D) orice cheltuieli (inclusiv, dar fără a se limita

reclamantului și al partenerului ei din anul la, cheltuieli de trai, cheltuieli de călătorie,

calendaristic precedent rambursări ipotecare)”

„(C) venitul anual al reclamantului și al „(A) soldul economiilor de numerar la sfârșitul

partenerului ei realizat în cursul anului unui anumit an calendaristic”

calendaristic de raportare, conform

documentelor juridice/oficial”

Astfel, există avere nejustificată dacă: A > B + C – D. La rearanjarea ecuației prin adăugarea

D pe ambele părți: A + D > B + C (sau: B + C < A + D). Exprimată verbal pe scurt, această formulă

calculează dacă fluxurile de numerar de ieșire („mod de viață” (A + D)) sunt mai mari decât venitul

legitim (B + C).

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare a judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022:

„Cheltuielile de consum pentru populație (CCP) sunt determinate și publicate anual de

Biroul Național de Statistică (BNS). Aceste cheltuieli includ următoarele categorii: 1) produse

alimentare și băuturi nealcoolice; 2) băuturi alcoolice și articole de tutungerie; 3) îmbrăcăminte și

încălțăminte; 4) întreținerea locuinței, apă, electricitate și gaze; 5) mobilier; echipamente de uz

casnic și întreținerea de rutină a acestora; 6) sănătate; 7) transport; 8) comunicare; 9) recreere și

cultură; 10) educație; 11) restaurante și hoteluri; 12) bunuri și servicii diverse. Suma exactă pe

fiecare candidat este calculată de Secretariatul Comisiei folosind datele BNS, ținând cont de

numărul membrilor familiei, zona de reședință (rurală sau urbană) CCP parte din „cheltuieli” (sau

fluxurile de numerar de ieșire).”

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare a judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022:

„Dacă ieșirile subtotale sunt mai mari decât veniturile subtotalului, atunci există un

dezechilibru financiar cu privire la declarant.”

29

DGI au concluzionat că proiectul de lege revizuit (Legea nr. 26/2022) precizează clar

că rezultatele evaluării integrității nu vor avea niciun impact asupra carierei

candidatului (§39 din Opinia comună menționată).

acestora în asigurarea independenței și imparțialității sistemului judiciar, Consiliul

Consultativ al Judecătorilor Europeni a subliniat că procesul de selecție a membrilor

unui consiliu, inclusiv eventualele campanii desfășurate de candidați, trebuie să fie

transparent și să garanteze verificarea calificărilor acestora, în special a imparțialității

și integrității lor (§34 din Avizul menționat).

conform opiniei amicus curiae a Comisiei de la Veneția, conceptul de evaluare a

integrității presupune implementarea unor mecanisme menite să asigure cele mai

înalte standarde de conduită și integritate financiară necesare pentru accesul în funcția

publică. În cadrul unui sistem de control prealabil al integrității, decizia de a nu

recruta un candidat poate fi justificată chiar și în prezența unei simple îndoieli, pe

baza unei evaluări a riscurilor. Cu toate acestea, nepromovarea evaluării unui

candidat trebuie să fie fundamentată pe un indiciu clar de ilegalitate, cum ar fi

existența unei averi inexplicabile, chiar dacă nu poate fi demonstrat dincolo de orice

îndoială că aceasta provine din surse ilicite (a se vedea CDL-AD(2022)011, §§9-10).

MOTIVAREA INSTANȚEI

judecată special al Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia motivată contestată a

fost notificată reclamantului Osoianu Sergiu la data de 12 iunie 2024, fapt confirmat

prin extrasul din poșta electronică. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile legale

aplicabile, termenul de contestare a început să curgă din ziua imediat următoare

notificării, respectiv din 13 iunie 2024, și urma să expire la 17 iunie 2024.

de 17 iunie 2024, Completul de judecată special reține că aceasta a fost formulată în

termen legal, respectând astfel exigențele procedurale privind depunerea în termen a

contestațiilor.

formulate împotriva deciziei Comisiei de evaluare, prin care reclamantul a fost

declarat necorespunzător criteriilor de integritate financiară și etică pentru a candida

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor. Această

reevaluare s-a efectuat în baza prevederilor Legii nr. 26/2022, care stabilește

procedura și criteriile de verificare a conformității cu standardele de integritate

aplicabile funcțiilor din sistemul judiciar al Republicii Moldova. Reclamantul

contestă decizia pe motiv că procedura de evaluare a fost viciată de erori de

30

interpretare și aplicare a normelor legale, susținând că nu i s-au oferit suficiente

garanții pentru a-și demonstra conformitatea cu cerințele impuse. De asemenea,

acesta invocă lipsa unei analize obiective și transparente a situației sale financiare și

etice, considerând că decizia Comisiei se bazează pe aprecieri subiective și nu pe

dovezi concrete. În acest context, instanța de judecată este chemată să analizeze

legalitatea și temeinicia deciziei contestate, având în vedere principiile fundamentale

ale echității, proporționalității și respectării dreptului la apărare.

importanța aplicării principiului supremației dreptului și a conformității cu

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO) în cadrul

contenciosului administrativ. Potrivit acestei jurisprudențe, obligația instanțelor

naționale de a-și motiva hotărârile nu trebuie interpretată în sensul că acestea sunt

obligate să răspundă exhaustiv fiecărui argument formulat de părți (Hotărârea García

Ruiz v. Spania, 1999, §26).

trebuie să primească un răspuns clar și motivat (Hotărârea Ruiz Torija v. Spania,

1994, §30; și, prin analogie, Petrović și Alții v. Muntenegru, 2018, §43). Această

cerință devine și mai stringentă în ceea ce privește argumentele ce vizează drepturile

și obligațiile garantate de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, întrucât

respectarea acestor drepturi constituie un element fundamental al unui proces

echitabil (Hotărârea Fabris v. Franța, 2013, §72 in fine; Paun Jovanović v. Serbia,

2023, §108).

răspunde motivat oricăror aspecte esențiale invocate de părți, asigurând astfel

transparența și previzibilitatea actului de justiție, în conformitate cu principiile

statului de drept și cu exigențele unui proces echitabil.

A. Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 26/2022

Codul administrativ sunt acte normative cu statut de lege organică. Cu toate acestea,

Legea nr. 26/2022 a fost adoptată ulterior Codului administrativ și conține dispoziții

specifice privind procedura de evaluare externă, mecanismul de adoptare a deciziilor

Comisiei de evaluare, precum și modul de soluționare a contestațiilor împotriva

deciziilor emise în baza acestei legi. Prin urmare, Legea nr. 26/2022 are caracter

special și prevalează în domeniul său de reglementare. Această concluzie este

susținută și de principiul înscris în art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, conform

căruia, în cazul în care există norme speciale aplicabile unei materii determinate,

acestea au prioritate față de dispozițiile generale ale Codului administrativ. Astfel, în

cauza de față, aplicabilitatea normelor din Legea nr. 26/2022 nu ridică probleme de

interpretare, iar prioritatea acestora este clar stabilită atât de principiile generale ale

dreptului, cât și de structura ierarhică a reglementărilor juridice.

31

Republicii Moldova în anul 2022, după consultări repetate cu Comisia de la Veneția.

Această lege a fost concepută ca un mecanism ad-hoc de verificare a integrității și

profesionalismului persoanelor care dețin funcții-cheie în sistemul judiciar, având ca

obiectiv principal asigurarea transparenței și consolidarea încrederii publicului în

actul de justiție. Procesul legislativ care a condus la adoptarea acestei reglementări a

inclus o analiză detaliată a cadrului normativ existent, precum și consultarea unor

experți internaționali, inclusiv a Comisiei de la Veneția. Aceasta din urmă a examinat

necesitatea unei astfel de evaluări și a concluzionat că, în contextul specific al

Republicii Moldova, implementarea unui mecanism de verificare externă a integrității

magistraților și a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este justificată și

poate contribui la consolidarea statului de drept. Astfel, evaluarea externă nu este

doar o măsură de politică internă, ci și o recomandare validată la nivel internațional,

având scopul de a asigura conformitatea funcțiilor din sistemul judiciar cu standardele

de integritate, independență și profesionalism recunoscute la nivel european.

anumite particularități în raport cu Codul administrativ, în special în ceea ce privește

termenele de procedură, regimul probatoriu, anularea actelor emise de Comisia de

evaluare, precum și aspectele specifice contenciosului administrativ. Aceste diferențe

rezultă din caracterul special al Legii nr. 26/2022, care prevalează în domeniul său de

reglementare asupra normelor generale din Codul administrativ. Conform

principiului lex specialis derogat legi generali, normele speciale ale Legii nr. 26/2022

au prioritate față de prevederile generale ale Codului administrativ. Totuși, în

aspectele nereglementate expres de Legea nr. 26/2022, dispozițiile Codului

administrativ rămân aplicabile, în măsura în care nu contravin scopului și obiectivelor

stabilite de legea specială. Această interpretare este necesară pentru a asigura un

echilibru între normele specifice ale evaluării externe și principiile generale ale

dreptului administrativ, garantând astfel securitatea juridică și coerența aplicării

normelor legale. În plus, Codul administrativ nu poate fi exclus în totalitate din

aplicare, având în vedere rolul său central în reglementarea raporturilor juridice de

drept administrativ și interdependența sa organică cu diversele subdomenii ale

acestuia.

B. Sarcina probațiunii în cadrul evaluării externe

dispozițiile Codului administrativ, obligația de respectare a principiului

proporționalității revine exclusiv autorității publice, ceea ce ar presupune că sarcina

probațiunii îi aparține în totalitate acesteia. În contradictoriu, Completul de judecată

special reține că evaluarea externă este reglementată de o lege specială – Legea nr.

26/2022 – care prevalează asupra Codului administrativ în materia sa de

reglementare. Spre deosebire de regimul probatoriu clasic aplicabil în contenciosul

administrativ general, Legea nr. 26/2022 introduce un cadru procedural specific, în

32

care atât autoritatea publică, cât și persoana supusă evaluării au obligații probatorii

distincte. Astfel, în procesul de evaluare externă, Comisia de evaluare are obligația

de a justifica constatările sale privind dubiile stabilite în privința conformității unei

persoane cu standardele de integritate, însă, în același timp, persoana evaluată trebuie

să coopereze activ și să furnizeze probe care să contrazică eventualele suspiciuni sau

concluzii negative. Această împărțire a sarcinii probațiunii derivă din natura evaluării

externe, care nu este un simplu act administrativ unilateral, ci un proces complex de

verificare a conformității cu standardele de integritate. Prin urmare, principiul

proporționalității nu poate fi interpretat în sensul unei obligații exclusive a autorității

publice, ci trebuie analizat în funcție de normele speciale ale Legii nr. 26/2022, care

stabilesc un echilibru între drepturile persoanei evaluate și obiectivul urmărit –

asigurarea integrității în sistemul judiciar.

spiritul și prevederile Legii nr. 26/2022, sarcina probațiunii se modifică pe parcursul

procesului de evaluare externă, trecând progresiv asupra candidatului în anumite

etape procedurale. În faza inițială, Comisia de evaluare are obligația de a colecta

informații și date relevante privind integritatea candidatului, exercitându-și

competențele legale în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 26/2022 și respectând

obligațiile procedurale prevăzute la art. 7 din aceeași lege. Această etapă asigură un

cadru obiectiv și imparțial de analiză a conformității candidatului cu standardele de

integritate. Odată identificate neclarități sau aspecte care necesită clarificare, Comisia

de evaluare îi oferă candidatului oportunitatea de a furniza informații suplimentare

pentru elucidarea situației, fapt prevăzut de art. 10 alin. (7) din Legea nr. 26/2022.

Deși prezentarea acestor date constituie un drept al candidatului, nu o obligație strictă

(art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022), refuzul expres sau implicit de a coopera,

precum și prezentarea unor informații incomplete sau neconcludente, poate conduce

la concluzia că există dubii serioase privind conformitatea acestuia cu cerințele de

integritate (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022). Prin urmare, transferul sarcinii

probațiunii asupra candidatului nu reprezintă o încălcare a drepturilor acestuia, ci,

dimpotrivă, constituie un mecanism menit să îi asigure posibilitatea efectivă de a-și

demonstra conformitatea cu cerințele de integritate. În acest sens, cadrul procedural

stabilit de Legea nr. 26/2022 nu doar că respectă principiile fundamentale ale justiției

administrative, dar și oferă un echilibru între prerogativele Comisiei de evaluare și

dreptul candidatului la un proces echitabil.

probațiunii asupra candidatului în cadrul procesului de evaluare externă nu este o

inovație izolată a legislației naționale, ci se aliniază unor standarde recunoscute la

nivel internațional. În acest sens, Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept a

Consiliului Europei (Comisia de la Veneția) a analizat și validat acest principiu în

raport cu sistemele de vetting și verificare a integrității implementate în diverse

jurisdicții. În Opinia Comisiei de la Veneția nr. 1064/2021 din 9 februarie 2022,

referitoare la dezvoltarea procesului de vetting în sistemul judiciar din Kosovo, s-a

33

reținut că este perfect legitim ca, în cadrul unui astfel de mecanism, sarcina probei să

fie transferată de la stat către magistratul (judecător sau procuror) care aspiră la

ocuparea sau menținerea unei funcții publice (§68). Această logică derivă din faptul

că evaluarea integrității unei persoane presupune o analiză detaliată a conformității

acesteia cu standardele etice și financiare impuse de funcția respectivă. Mai mult, în

cadrul proceselor de redesemnare, unde toți angajații devin, în esență, solicitanți

pentru menținerea funcției, Comisia de la Veneția a concluzionat că sarcina probei

trebuie să revină acestora, fiind obligați să demonstreze că îndeplinesc criteriile

necesare pentru exercitarea atribuțiilor publice (§95). Acest principiu este esențial

pentru asigurarea unui sistem de justiție independent și transparent, în care persoanele

supuse evaluării trebuie să ofere suficiente garanții privind integritatea lor

profesională și personală. Astfel, preluarea acestui model în Legea nr. 26/2022

reflectă nu doar o adaptare la contextul național, ci și o conformare la bunele practici

europene în materie de verificare a integrității, consolidând astfel legitimitatea și

obiectivitatea procedurilor de evaluare externă din Republica Moldova.

sarcinii probațiunii în cadrul procesului de evaluare externă nu contravine

dispozițiilor constituționale, făcând referire, printre altele, la o opinie a Comisiei de

la Veneția. Această concluzie subliniază faptul că transferul sarcinii probei asupra

candidatului este un mecanism justificat și compatibil cu principiile constituționale

privind accesul la funcțiile publice și respectarea drepturilor fundamentale. De

asemenea, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO) confirmă că

o astfel de inversare nu este, în sine, arbitrară sau incompatibilă cu standardele privind

procesul echitabil și respectarea drepturilor fundamentale. În hotărârea Xhoxhaj vs

Albania, 2021, §352, CtEDO a recunoscut că în cadrul procesului de vetting aplicat

în sistemul judiciar albanez, transferul sarcinii probațiunii asupra judecătorului

evaluat este justificat, având în vedere obiectivele legitime ale reformei judiciare și

necesitatea menținerii integrității sistemului de justiție. O concluzie similară a fost

formulată în cauza Sevdari vs Albania, 2022, §130, unde CtEDO a reafirmat că

inversarea sarcinii probei nu echivalează automat cu o încălcare a dreptului la un

proces echitabil, atâta timp cât există garanții procedurale suficiente pentru ca

persoana vizată să își poată prezenta poziția și să își exercite dreptul la apărare. Prin

urmare, atât la nivel constituțional național, cât și la nivel european, transferul sarcinii

probațiunii asupra candidatului în cadrul procesului de evaluare externă este

considerat un mecanism legal și proporțional, care urmărește consolidarea integrității

în sistemul judiciar și creșterea încrederii publice în actul de justiție.

C. Cazurile în care CSJ poate admite contestația

(CSJ) poate admite o contestație împotriva deciziei Comisiei de evaluare doar în

situațiile în care se constată existența unor erori procedurale grave care afectează

caracterul echitabil al procedurii de evaluare și dacă există circumstanțe care ar fi

34

putut conduce la promovarea evaluării de către candidat. Această prevedere a fost

introdusă în Legea nr. 26/2022 ca urmare a unei hotărâri a Curții Constituționale din

14 februarie 2023. În acea hotărâre, Curtea Constituțională a stabilit că nu este necesar

ca o decizie a Comisiei de evaluare să fie anulată pentru erori procedurale

nesemnificative, ci doar în cazul în care aceste erori au un impact real asupra echității

procedurii și ar fi putut influența rezultatul evaluării. Astfel, controlul judiciar

exercitat de CSJ asupra actelor emise în cadrul evaluării externe este unul limitat și

se concentrează pe două aspecte esențiale: circumstanțele de fapt care ar fi putut

schimba rezultatul evaluării – CSJ analizează dacă, în absența unei erori sau a unui

viciu de procedură, candidatul ar fi avut șanse reale de a promova evaluarea. În caz

contrar, cererea de contestare nu poate fi admisă. Erori procedurale grave – CSJ

verifică dacă au existat încălcări ale procedurii care afectează echitatea procesului de

evaluare, adică dreptul candidatului la o evaluare corectă, transparentă și imparțială.

Dacă se constată astfel de nereguli, instanța de judecată poate interveni pentru a le

remedia. Această abordare echilibrează necesitatea unui control judiciar efectiv cu

principiul autonomiei Comisiei de evaluare, evitând intervențiile nejustificate asupra

deciziilor acesteia, dar asigurând, în același timp, protecția dreptului la un proces

echitabil pentru candidați.

Moldova a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

(CtEDO), în special la cauza Pișkin vs Turcia (2020). În §131 al acelei hotărâri,

CtEDO a subliniat că instanțele naționale trebuie să fie competente să examineze

toate aspectele esențiale ale cauzei, atât în ceea ce privește faptele, cât și aspectele

juridice. Conform acestei abordări, instanța de contencios administrativ trebuie să

poată analiza: Chestiunile de fapt – instanța trebuie să evalueze dacă anumite fapte

reținute de Comisia de evaluare au fost stabilite în mod corect și obiectiv. Dacă se

constată că un fapt decisiv nu a avut loc sau nu a fost demonstrat în mod

corespunzător, acest aspect poate influența rezultatul final al evaluării. Chestiunile de

drept – instanța trebuie să verifice dacă normele juridice aplicate de Comisia de

evaluare au fost interpretate și aplicate corect. Dacă instanța constată că o normă a

fost greșit interpretată sau aplicată în mod eronat și că o soluție juridică diferită ar fi

dus la un alt rezultat, atunci este justificată o intervenție judiciară. Aceste criterii

reflectă principiul unui control judiciar efectiv, care nu se limitează la un simplu

control formal al legalității deciziei administrative, ci permite instanței să intervină

atunci când există vicii grave de fapt sau de drept, susceptibile să fi influențat

rezultatul procedurii de evaluare. Astfel, hotărârea Curții Constituționale și referirea

sa la jurisprudența CtEDO confirmă că, deși controlul judiciar al CSJ este limitat la

aspecte fundamentale, acesta trebuie să asigure un echilibru între autonomia Comisiei

de evaluare și dreptul candidatului la o analiză judiciară efectivă și echitabilă.

examinarea contestațiilor depuse împotriva deciziilor Comisiei de evaluare este mai

restrânsă decât cea prevăzută de Codul administrativ. CSJ poate anula o decizie a

35

Comisiei doar în cazurile expres reglementate de Legea nr. 26/2022, iar temeiurile

generale de anulare a actelor administrative, prevăzute de Codul administrativ, nu

sunt aplicabile în această materie. Conform art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022,

CSJ nu poate admite contestația dacă constată existența cel puțin a unui dubiu cu

privire la integritatea candidatului, așa cum este prevăzut la art. 8 alin. (2)-(5) din

aceeași lege. Această regulă impune un standard ridicat de probă pentru candidatul

care contestă decizia Comisiei de evaluare, întrucât existența unui singur dubiu este

suficientă pentru a justifica nepromovarea evaluării externe.

evaluare, reevaluând anumite aspecte din analiza acesteia. De exemplu, instanța poate

constata că unele dintre dubiile identificate de Comisie de evaluare nu sunt

întemeiate, însă, dacă rămâne cel puțin un dubiu rezonabil asupra integrității

candidatului, cererea de contestare va fi respinsă. Completul de judecată special,

aplicând aceste principii și criteriile stabilite de Curtea Constituțională în Hotărârea

nr. 5 din 14 februarie 2023, nu va analiza toate argumentele reclamantului, ci doar pe

acelea care se referă la erori procedurale grave, verificând exclusiv vicii de procedură

ce ar fi afectat caracterul echitabil al evaluării și dreptul la apărare al candidatului. De

asemenea, instanța va examina existența unor circumstanțe care ar fi putut conduce

la promovarea evaluării, analizând dacă există elemente ce ar fi schimbat rezultatul

în favoarea candidatului Osoianu Sergiu.

este limitat și strict condiționat de criteriile stabilite de Legea nr. 26/2022 și de

interpretarea Curții Constituționale. Această abordare menține echilibrul între

autonomia Comisiei de evaluare și dreptul candidatului la un control judiciar efectiv,

evitând însă un control de oportunitate asupra deciziilor adoptate în cadrul evaluării

externe.

D. Respectarea principiului res judicata de către Comisia de evaluare

căruia Comisia de evaluare ar fi încălcat principiul res judicata în cadrul reevaluării,

pe motiv că nu a luat în considerare constatările Curții Supreme de Justiție din decizia

sa din 1 august 2023.

irevocabilă are autoritate de lucru judecat asupra faptelor și circumstanțelor

constatate, împiedicând rejudecarea acelorași aspecte între aceleași părți, pe aceleași

temeiuri. Totuși, aplicarea acestui principiu trebuie analizată în raport cu specificul

procesului de pre-vetting, care este unul continuativ și etapizat, nefiind finalizat decât

printr-o decizie definitivă privind promovarea sau nepromovarea candidatului.

vetting nu este un litigiu jurisdicțional clasic, ci un mecanism ad-hoc de evaluare,

conceput pentru a analiza criteriile de integritate ale candidaților la funcții în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor. Acest proces se desfășoară

36

printr-o succesiune de acțiuni și etape intermediare, iar deciziile Comisiei de evaluare

nu sunt hotărâri definitive asupra unui litigiu, ci instrumente menite să atingă scopul

final al verificării integrității. Astfel, chiar dacă o instanță a pronunțat o hotărâre într-

o etapă anterioară a evaluării, acest lucru nu împiedică Comisia de evaluare să

continue analiza în etapa reluată și să formuleze concluzii noi, inclusiv asupra unor

aspecte deja examinate, dacă apar elemente suplimentare sau reevaluări necesare

pentru atingerea scopului procesului de pre-vetting. În acest context, existența unor

„dubii serioase” identificate în etapa reluată nu contravine principiului res judicata,

deoarece procesul de evaluare nu este unul litigios în sens clasic, ci un proces

administrativ de verificare a conformității cu standardele de integritate.

manipulativă interpretarea reclamantului privind aplicabilitatea principiului res

judicata în cadrul procesului de pre-vetting, confirmând că evaluarea integrității

candidaților rămâne un proces flexibil și adaptabil la noile circumstanțe, fără a fi rigid

limitat de hotărâri anterioare care nu aveau ca obiect soluționarea definitivă a

admisibilității candidatului.

dispus anularea deciziei de nepromovare a candidatului Osoianu Sergiu și reluarea

evaluării acestuia, nu a stabilit definitiv faptele și circumstanțele care să confere

autoritate de lucru judecat asupra întregului proces. Această decizie a avut ca scop

remedierea unor deficiențe procedurale și reevaluarea anumitor aspecte, fără a

concluziona în mod definitiv asupra elementelor de fond. Prin urmare, decizia nu

poate fi invocată ca având autoritate de lucru judecat în privința circumstanțelor și

faptelor care au fost supuse reevaluării și reținute de către Comisie de evaluare ca

dubii privind integritatea reclamantului. În cadrul reevaluării candidatului Osoianu

Sergiu, Comisia de evaluare a administrat informații noi, care nu au fost examinate

în cadrul primului proces judiciar, iar asupra acestora Curtea Supremă de Justiție nu

s-a pronunțat în decizia sa din 1 august 2023. Astfel, decizia instanței nu a conferit

un caracter definitiv evaluării anterioare, ci a impus reluarea procedurii tocmai pentru

a permite Comisiei de evaluare să reevalueze candidatul în mod corect și conform

standardelor legale. Procesul a continuat în mod firesc, iar decizia finală emisă în

urma reevaluării trebuie privită ca o continuare procedurală, nu ca o reluare a unui

proces deja încheiat.

soluționat în mod definitiv și irevocabil fondul cauzei, stabilind drepturi și obligații

incontestabile. În acest caz, decizia din 1 august 2023 nu a soluționat definitiv fondul

cauzei, ci doar a constatat necesitatea reluării evaluării. Procesul de pre-vetting are

un caracter continuativ și etapizat, iar fiecare decizie intermediară poate fi modificată,

contestată sau reevaluată până la momentul emiterii unei decizii finale de promovare

sau nepromovare a candidatului. Prin urmare, principiul res judicata nu poate fi

aplicat unor decizii intermediare, întrucât acestea nu soluționează definitiv o situație

juridică, ci fac parte dintr-un proces administrativ aflat sub control jurisdicțional.

37

Curții Supreme de Justiție a avut rolul de a verifica legalitatea procedurii inițiale de

pre-vetting, iar prin anularea deciziei de nepromovare și dispunerea reevaluării s-a

urmărit asigurarea respectării unei proceduri corecte, nu stabilirea unui rezultat final.

În consecință, decizia ulterioară de nepromovare emisă de Comisia de evaluare nu

încalcă principiul res judicata, deoarece procesul de pre-vetting nu fusese finalizat

prin decizia din 1 august 2023, iar reevaluarea dispusă de instanță reprezenta o etapă

procedurală necesară pentru continuarea procesului. Reluarea evaluării și emiterea

unei noi decizii sunt acțiuni firești într-un proces continuu, în care fiecare etapă

depinde de respectarea unor proceduri specifice și de atingerea obiectivului final.

Astfel, caracterul continuativ și etapizat al procesului de pre-vetting exclude aplicarea

strictă a principiului res judicata în această speță. Atât timp cât decizia din 1 august

2023 a dispus doar reluarea procedurii de evaluare, iar Comisia de evaluare a

respectat în totalitate această dispoziție, reevaluarea și decizia ulterioară de

nepromovare nu pot fi considerate ca fiind contrare principiului autorității lucrului

judecat, ci ca fiind o continuare legitimă și necesară a procesului început.

administrate într-o manieră amplă și detaliată de către Comisia de evaluare în cadrul

reevaluării candidatului Osoianu Sergiu, determină o modificare substanțială a

concluziilor stabilite de Curtea Supremă de Justiție în decizia din 1 august 2023. Mai

mult, aceste probe suplimentare nu doar că aduc clarificări asupra unor aspecte

contestate anterior, ci și confirmă în mod concludent dubiile serioase exprimate de

Comisie de evaluare cu privire la nerespectarea de către candidat a criteriilor de

integritate financiară și etică. Astfel, decizia Comisiei de evaluare din 29 aprilie 2024,

prin care candidatul nu a promovat evaluarea, trebuie privită ca o etapă distinctă și

separată procedural față de decizia inițială. Reevaluarea s-a realizat ca urmare a

constatării unor deficiențe procedurale de către Curtea Supremă de Justiție în decizia

din 1 august 2023 și nu a implicat o concluzie definitivă asupra fondului evaluării.

Prin urmare, argumentul reclamantului potrivit căruia principiul res judicata ar fi fost

încălcat este lipsit de temei, întrucât hotărârea CSJ nu a avut caracter definitiv asupra

circumstanțelor de fapt ale evaluării, ci doar a dispus reluarea procedurii pentru

elucidarea detaliată a acestor circumstanțe.

reevaluarea dispusă de instanța de judecată nu poate fi considerată o repetare a

aceleiași judecăți, ci o continuare firească a procedurii, finalizată abia prin emiterea

unei decizii definitive de către Comisia de evaluare. Autoritatea lucrului judecat se

aplică doar asupra unor fapte sau circumstanțe stabilite definitiv. În speță, prin decizia

din 1 august 2023, Curtea Supremă de Justiție nu a stabilit în mod irevocabil că

reclamantul trebuie să fie promovat în urma evaluării, ci doar a impus remedierea

unor deficiențe de procedură și reluarea procesului de evaluare în condiții conforme

standardelor legale. În cadrul noii evaluări, Comisia de evaluare a analizat candidatul

din nou, având în vedere aceleași criterii de integritate, dar într-un cadru procedural

38

corectat și cu administrarea unor probe suplimentare. Aceasta a asigurat nu doar

conformitatea procesului cu cerințele legale, ci și o examinare mai aprofundată a

elementelor esențiale pentru determinarea eligibilității candidatului. Decizia finală a

Comisiei de evaluare, prin care s-a constatat nepromovarea candidatului Osoianu

Sergiu, nu încalcă principiul res judicata, deoarece procesul de evaluare nu a fost

finalizat până la emiterea noii decizii, iar instanța de judecată nu a stabilit irevocabil

promovarea candidatului, ci doar necesitatea unei reevaluări conforme cu cerințele

legale. În acest context, autoritatea lucrului judecat nu poate fi opusă deciziei

Comisiei de evaluare, întrucât procesul de pre-vetting este unul dinamic, etapizat și

continuu, iar decizia CSJ din 1 august 2023 nu a avut ca obiect stabilirea definitivă a

unui drept al candidatului, ci doar necesitatea reluării procedurii. Adoptarea unei noi

decizii de nepromovare nu încalcă principiul res judicata, ci constituie o etapă

necesară în finalizarea procesului de evaluare.

inadmisibilitate nr. 42 din 6 aprilie 2023 că competența instanței de a trimite o cauză

la rejudecare nu contravine articolului 20 din Constituție. Totodată, jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului susține că, în exercitarea controlului

judecătoresc, instanțele de judecată au competența de a casa o decizie și fie de a

pronunța o nouă hotărâre, fie de a dispune reexaminarea cauzei de către același organ

sau de către un alt organ competent (Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugalia, 6

noiembrie 2018, §184).

reevaluare a candidatului Osoianu Sergiu, atât procedura administrativă de evaluare,

cât și cea jurisdicțională au fost desfășurate cu respectarea principiilor fundamentale

de legalitate și echitate. Reclamantul contestă noile constatări ale Comisiei de

evaluare, însă, așa cum s-a precizat anterior, decizia Curții Supreme de Justiție din 1

august 2023 nu a confirmat definitiv promovarea sa, ci a dispus doar reluarea

procedurii. Prin urmare, probele suplimentare administrate în cadrul reevaluării au

condus la concluzii obiective și temeinic justificate, evidențiind deficiențele de

integritate ale candidatului și fundamentând decizia finală de nepromovare.

E. Efectele juridice ale deciziei Comisiei de evaluare

nr. 26/2022, o decizie de nepromovare a evaluării constituie un temei juridic pentru

excluderea candidatului din procesul de selecție în cadrul alegerilor sau concursurilor.

Astfel, decizia Comisiei de evaluare produce efecte directe și obligatorii asupra

parcursului profesional al candidatului, limitând accesul acestuia la funcțiile publice

exclusiv în cadrul organelor de autoadministrare ale judecătorilor. Întrucât

integritatea reprezintă un criteriu esențial pentru ocuparea unor funcții de

responsabilitate în sistemul judiciar, nepromovarea evaluării echivalează cu o

constatare a faptului că există dubii serioase privind conformitatea candidatului cu

standardele legale aplicabile.

39

prevede alte consecințe juridice în afara celor expres menționate în textul normativ.

În absența unor reglementări suplimentare, orice efecte juridice adiționale ale deciziei

Comisiei de evaluare trebuie analizate prin prisma principiului legalității și cu

respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate. Astfel, o decizie de

nepromovare nu poate produce efecte care să depășească limitele restricțiilor expres

prevăzute de lege, iar interpretarea sa trebuie să mențină un echilibru just între

interesul public de asigurare a integrității sistemului judiciar și protecția drepturilor

individuale ale candidatului.

posibilității candidatului de a accede la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor, efectele acesteia nu pot depăși limitele stabilite

prin lege. Orice interpretare care i-ar atribui consecințe juridice neprevăzute de

legislație ar contraveni principiului legalității și ar putea aduce atingere drepturilor

fundamentale ale persoanei vizate, inclusiv accesului la justiție și protecției împotriva

restricțiilor nejustificate asupra carierei profesionale.

nr. 26/2022, Comisia de evaluare nu are competența de a decide în mod absolut dacă

un candidat îndeplinește criteriile de integritate sau dacă a comis încălcări specifice.

Rolul său este de a analiza existența unor circumstanțe faptice suficiente pentru a

putea formula o concluzie cu privire la eventualele dubii serioase privind

conformitatea candidatului cu cerințele legale de integritate. Dacă aceste circumstanțe

nu sunt suficient de clare sau concludente, Comisia de evaluare poate concluziona că

nu există elemente suficiente pentru a susține o lipsă de conformitate. În cazurile în

care sunt identificate dubii serioase privind respectarea criteriilor de integritate etică

și financiară de către candidat, acestuia i se oferă posibilitatea de a le înlătura prin

prezentarea de explicații și probe relevante în sprijinul poziției sale. Această

metodologie garantează respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la

apărare, oferind candidatului oportunitatea de a furniza clarificări și probe

suplimentare înainte ca o decizie finală să fie adoptată.

procesul de evaluare nu implică o prezumție de neconformitate, ci constă într-o

analiză detaliată a elementelor care pot genera suspiciuni rezonabile cu privire la

integritatea candidatului. Prin urmare, concluziile Comisiei nu se bazează pe

constatarea unor încălcări certe, ci pe identificarea unor indicii suficiente care

justifică menținerea unor dubii rezonabile privind conformitatea acestuia cu

standardele legale. Existența dubiilor, în sensul Legii nr. 26/2022, poate rezulta din

neclarități, lipsa probelor sau insuficiența informațiilor. Atunci când aceste elemente

nu sunt furnizate Comisiei, dubiile capătă un caracter serios, ceea ce determină

nepromovarea candidatului. În acest context, procedura de evaluare funcționează ca

un mecanism preventiv și de consolidare a încrederii publice în sistemul judiciar,

40

având drept scop asigurarea unor standarde ridicate de integritate pentru candidații la

funcții de conducere în justiție.

special reiterează că, prin decizia nr. 12 din 29 aprilie 2024 cu privire la evaluarea

reluată a lui Sergiu Osoianu, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii, în temeiul art. 14 alin. (8) lit. b) și alin. (10) din Legea nr. 26/2022, în

temeiul art. 8 alin. (1), (2) lit. a), alin. (4) lit. b) și alin. (5) lit. c), d) și e) și art. 13

alin. (5) din Legea nr. 26/2022, Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor a decis că candidatul nu întrunește criteriile de integritate financiară și

etică întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidat

a criteriilor de integritate etică și financiară și, astfel, ea nu a promovat evaluarea,

constatat cinci probleme, și anume:

I. Modul de dobândire a bunurilor - primirea compensației bănești și primirea

cu titlu gratuit a lotului de teren;

II. Sursele mijloacelor bănești pentru procurarea apartamentului la preț

preferențial în 2014 prin intermediul programului de îmbunătățire a

condițiilor de trai al CSM;

III. Dezechilibrul de avere în 2016, 2018 și 2021 și sursa de venit pentru

numerarul declarat al concubinei candidatului;

IV. Donația primită de concubina candidatului în 2017;

V. Subestimarea valorii automobilului și neachitarea în termeni legali a

impozitului pe venitul sub formă de creștere de capital.

Comisiei de evaluare, în raport cu criteriile de integritate prevăzute la art. 8 din Legea

nr. 26/2022, Completul de judecată special examinează atât fundamentarea evaluării,

cât și conformitatea acesteia cu cerințele de legalitate și echitate procedurală. În

această privință, reclamantul contestă decizia Comisiei de evaluare, susținând că

aceasta s-a bazat pe aprecieri subiective și a depășit limitele competențelor sale

legale. În viziunea sa, evaluarea nu este susținută de o justificare clară și detaliată care

să explice temeinic concluziile formulate, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire

la echitatea procedurii. În această perspectivă, Completul de judecată special denotă

că orice evaluare administrativă trebuie să se conformeze principiilor legalității,

proporționalității și nediscriminării, iar orice ingerință în drepturile fundamentale ale

unei persoane trebuie să fie susținută de criterii obiective și transparente. Prin urmare,

o decizie care influențează parcursul profesional al unui candidat trebuie să se bazeze

pe fapte concrete și probe concludente, fiind formulată astfel încât să asigure părții

interesate posibilitatea reală de a-și exercita dreptul la apărare.

decizia Comisiei de evaluare se conformează acestor exigențe și dacă aspectele

invocate de Osoianu Sergiu sunt de natură să compromită echitatea procedurii. Dacă

41

se constată că motivarea deciziei este insuficient de clară sau că procesul decizional

nu a fost desfășurat într-un mod transparent și previzibil, instanța va trebui să

analizeze posibilitatea unei încălcări a drepturilor reclamantului și a principiului

proporționalității.

I. Modul de dobândire a bunurilor - primirea compensației bănești și primirea cu

titlu gratuit a lotului de teren

a) primirea compensației bănești

prin Hotărârea din 26 august 2008, Curtea de Apel Chișinău a obligat Primăria

municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău să aloce candidatului și

familiei sale o locuință de serviciu, în conformitate cu prevederile art. 38 din Legea

nr. 118/2003 cu privire la Procuratură.

îndelungată. În acest timp, la 30 septembrie 2008, candidatul a fost numit în funcția

de judecător. Ulterior, în anul 2014, reclamantul a achiziționat un apartament de 75,6

m² în municipiul Chișinău, beneficiind de un preț preferențial în cadrul unui program

de îmbunătățire a condițiilor de trai destinat judecătorilor, implementat de Consiliul

Superior al Magistraturii.

program avea ca scop sprijinirea judecătorilor prin facilitarea accesului la locuințe,

candidatul nu a notificat autoritățile competente cu privire la existența hotărârii din

2008 referitoare la locuința de serviciu. Reclamantul și-a justificat omisiunea

invocând caracterul public al hotărârilor instanțelor. Cu toate acestea, Completul de

judecată special învederează că acest raționament nu îl exonerează pe candidat de

obligația de a comunica toate informațiile relevante în procesul de evaluare a

necesității și eligibilității pentru acordarea și obținerea beneficiilor respective.

municipiului Chișinău, în urma căreia, la data de 5 februarie 2015, a primit în

proprietate o compensație bănească de 1.015.880 MDL (echivalentul a aproximativ

50.000 EUR) ca alternativă la locuința de serviciu prevăzută prin hotărârea Curții de

Apel Chișinău din 2008.

pentru inițierea procedurii de acordare a compensației bănești, nu a existat nicio

hotărâre judecătorească care să fi modificat oficial modul de executare a deciziei

Curții de Apel Chișinău, ceea ce a generat dubii serioase privind legalitatea acestei

proceduri. Or, potrivit art. 252 alin. (1) din Codul de procedură civilă, orice

modificare a modului de executare a unei hotărâri definitive trebuie dispusă de

instanța competentă. Însă, în prezenta speță, o astfel de intervenție nu a avut loc, iar

executarea hotărârii printr-o tranzacție extrajudiciară generează incertitudini cu

privire la respectarea principiilor legalității și securității juridice.

42

necesară pentru a permite modificarea modalității de executare a deciziei din 2008,

este în contradicție cu principiile fundamentale ale statului de drept. În această

privință, Completul de judecată special explică că executarea unei hotărâri

judecătorești nu poate fi modificată prin acorduri unilaterale sau înțelegeri

extrajudiciare, fără intervenția instanței de judecată. Acest element joacă un rol

crucial în asigurarea autorității de lucru judecat și în aplicarea coerentă a normelor de

procedură civilă. În plus, acordarea unei compensații bănești semnificative fără o

fundamentare legală clară generează preocupări majore legate de gestionarea

fondurilor publice și de respectarea principiului echității.

Legea nr. 118/2003 cu privire la Procuratură stabilește că locuințele de serviciu sunt

acordate exclusiv în vederea exercitării atribuțiilor profesionale, fără a conferi

beneficiarului un drept de proprietate asupra acestora. Această reglementare are ca

scop garantarea condițiilor necesare desfășurării activității procurorilor, prevenind

transformarea locuințelor de serviciu într-un avantaj patrimonial personal. Restricția

menționată este justificată de specificul funcției, care impune măsuri adecvate pentru

garantarea mobilității și eficienței sistemului de justiție. De asemenea, această

reglementare are rolul de a preveni eventualele abuzuri și de a asigura gestionarea

resurselor publice într-un mod transparent și echitabil, evitând transformarea acestor

locuințe în beneficii permanente pentru titulari.

atribuită candidatului prin hotărârea Curții de Apel Chișinău nu conferă un drept de

proprietate asupra acesteia, ci reprezintă doar o facilitate locativă pe durata exercitării

funcției, în acest caz, de procuror. În anul 2014, în loc să încheie tranzacția de

împăcare cu Primăria municipiului Chișinău, candidatul ar fi trebuit să refuze

primirea compensației bănești, având în vedere că, la acel moment, deținea funcția de

judecător de peste șase ani și nu mai intra sub incidența prevederilor legale stabilite

în Legea nr. 118/2003 cu privire la Procuratură.

Completul de judecată special subliniază că orice beneficiu acordat trebuie să fie

justificat prin prevederile legale aplicabile la momentul respectiv. Cu toate acestea,

Osoianu Sergiu a beneficiat de două forme distincte de sprijin locativ: pe de o parte,

de dreptul la o locuință de serviciu, pentru care ulterior a primit o compensație

bănească semnificativă, iar pe de altă parte, de posibilitatea achiziționării unui

apartament la preț preferențial în calitate de judecător.

candidatului de a informa autoritățile cu privire la existența hotărârii din 2008 în

momentul solicitării apartamentului la preț preferențial ridică probleme de integritate.

Deși reclamantul susține că nu avea obligația de a furniza astfel de informații,

principiile transparenței și bunei-credințe impuneau ca, în calitate de deținător al unei

funcții de demnitate publică, să declare toate circumstanțele relevante. Nedezvăluirea

43

acestor informații a influențat decizia autorităților competente și a condus la

acordarea unor avantaje financiare semnificative, ceea ce generează îndoieli cu

privire la respectarea standardelor etice și de integritate necesare pentru ocuparea unei

funcții în organele de autoadministrare în sistemul judiciar.

bănești și a posibilității de achiziționare a unui apartament la preț preferențial ridică

îndoieli serioase cu privire la corectitudinea și echitatea gestionării fondurilor

publice. Acest cumul de beneficii poate genera, pe viitor, o percepție de inechitate,

având în vedere că resursele publice trebuie utilizate într-un mod transparent și

echitabil, pentru a sprijini cu adevărat persoanele care au nevoie de aceste ajutoare.

De asemenea, acordarea acestor beneficii fără o evaluare detaliată a necesității și a

condițiilor de eligibilitate ridică întrebări despre respectarea principiilor de

transparență și corectitudine în alocarea resurselor publice.

financiare semnificative printr-o omisiune intenționată. Explicațiile furnizate de

candidat în fața Comisiei de evaluare și instanței de judecată sunt insuficiente pentru

a justifica atât cumularea acestor beneficii, cât și pentru a demonstra că procedurile

de care a beneficiat reclamant au fost conforme cu principiile de transparență și

corectitudine.

de împăcare beneficiază de o puternică prezumție de legalitate și nu a fost declarat

ilegal”, deoarece Comisia de evaluare nu este obligată să se conformeze constatărilor

altor autorități și nu are datoria de a obține o hotărâre judecătorească irevocabilă

pentru a-și fundamenta poziția în privința anumitor aspecte, inclusiv privind

eventuala suspiciune de ilegalitate a unei acțiuni. În aceeași logică, Completul

statuează că ordonanța emisă de Procuratura municipiului Chișinău la 9 septembrie

2016 nu are caracter obligatoriu pentru Comisia de evaluare și nu influențează

evaluarea realizată de aceasta. Invocarea acestui act de către reclamant este

irelevantă, având în vedere că ordonanța respectivă s-a limitat doar la constatarea

lipsei bănuielii rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, fără a confirma în

mod clar legalitatea tranzacției de împăcare. Această concluzie este susținută chiar de

conținutul ordonanței, care precizează: „Analizând în ansamblu materialele cauzei,

constat că, în cazul de față, în acțiunile factorilor de decizie ai Primăriei... nu sunt

întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, prin urmare, nu există temei

juridic pentru tragerea la răspundere penală în conformitate cu art. 51 alin. (1) din

Codul penal.” Astfel, ordonanța nominalizată nu certifică legalitatea tranzacției de

împăcare, ci doar constată lipsa unei infracțiuni, aspect care nu împiedică instanța de

judecată să își mențină concluziile Comisiei de evaluare la acest capitol.

primirea unei compensații bănești în baza tranzacției de împăcare, argumentul

reclamantului potrivit căruia executarea unei hotărâri judecătorești obligatorii în

cazul său nu poate fi pusă în discuție, inclusiv modul de executare. Legea nr.118/2003

44

cu privire la Procuratură și hotărârea Curții de Apel Chișinău din 26 august 2008 au

conferit reclamantului un drept de posesie și folosință asupra unui spațiu locativ „de

serviciu” pe durata activității sale în organele procuraturii. La rândul său, prin

semnarea tranzacției de împăcare cu Primăria municipiului Chișinău în martie 2014

reclamantului i-a fost oferită suma de 1.015.880 MDL în schimbul locuinței de

serviciu. Astfel, Osoianu Sergiu a obținut un drept patrimonial injust, întrucât nu a

existat o hotărâre judecătorească pronunțată în temeiul art. 252 din Codul de

procedură civilă privind dobândirea dreptului de proprietate asupra locuinței de

serviciu, iar prin efectul Legii nr. 118/2003 cu privire la Procuratură, nu era permisă

acordarea unui drept patrimonial pentru o locuință de serviciu. Deși este adevărat că

și alte persoane din sistemul procuraturii și Ministerului Afacerilor Interne au

beneficiat de compensarea în bani a locuințelor atribuite prin hotărâri judecătorești,

acest fapt nu exonerează reclamantul de obligația de a justifica legalitatea și

temeinicia specifică a propriei sale tranzacții.

Omului (CEDO) în cauze precum Botezatu v. Republica Moldova, Mizemaia v.

Moldova, Prodan v. Moldova, sugerând că schimbarea modului de executare a fost

determinată de aceste hotărâri. Totuși, aceste spețe nu pot fi aplicate în mod automat

situației reclamantului, deoarece fiecare caz trebuie analizat în funcție de

circumstanțele sale specifice.

sau a hotărârilor CEDO nu îl scutește pe reclamant de obligația de a dovedi că

beneficiul obținut prin modificarea modului de executare a fost justificat, transparent

și în conformitate cu normele de integritate. În plus, completul de judecată special

subliniază că principiile echității și bunei administrări a resurselor publice impun

acordarea acestor beneficii pe baza unor criterii clare și obiective, evitând favorizarea

unui anumit beneficiar în detrimentul altora aflați în situații similare.

b) obținerea lotului de teren

acordat candidatului, cu titlu gratuit, un teren de 0,07 ha. La acel moment, candidatul

deținea funcția de președinte al Judecătoriei Strășeni. Ulterior, în aprilie 2019, i-a fost

eliberat titlul de autentificare a dreptului deținut asupra terenului.

depus mai multe cereri către Consiliul orășenesc Strășeni și Primăria Strășeni,

solicitând alocarea unui lot de teren. Drept dovadă, acesta a furnizat Comisiei de

evaluare doar o copie a răspunsului emis de Primăria Strășeni la 10 octombrie 2013,

conform căruia, la acea dată, nu exista posibilitatea de a-i oferi o locuință, iar cererea

sa pentru atribuirea unui teren în scopul construirii unei case urma să fie transmisă

Consiliului orășenesc Strășeni spre examinare. Deși terenul i-a fost atribuit,

candidatul nu a inițiat nicio construcție pe acesta, alegând în schimb să construiască

o casă într-un alt sat.

45

funciar, invocat ca bază legală pentru obținerea lotului de teren în 2017, candidatul

nu a justificat dacă și în ce măsură a informat autoritățile publice locale cu privire la

modificarea temeiului juridic al cererilor sale, de la art. 30 din Legea nr. 544/1995

privind statutul judecătorului la art. 11 din Codul funciar. Această schimbare nu a fost

notificată autorităților competente, iar lipsa transparenței în justificarea solicitării

terenului ridică îndoieli cu privire la respectarea principiilor eticii și integrității

profesionale.

obține terenul în 2017, beneficiase deja de două avantaje substanțiale pentru

îmbunătățirea condițiilor locative. Astfel, în 2014, candidatul a obținut un apartament

în municipiul Chișinău la preț preferențial, printr-un program destinat judecătorilor,

implementat de Consiliul Superior al Magistraturii. Tot în același an, candidatul a

primit o compensație financiară de 1.015.880 MDL, echivalentul valorii unui

apartament cu două camere în Chișinău, ca urmare a unei tranzacții de împăcare prin

care a renunțat la dreptul său de a primi o locuință de serviciu stabilit prin hotărârea

Curții de Apel Chișinău din 2008.

căreia nu consideră că era obligația sa etică să informeze autoritățile competente

despre beneficiile locative primite anterior, și că hotărârile instanțelor fiind publice îl

absolveau de această datorie, este neconvingătoare. Deși este legal ca un candidat să

acceseze mai multe programe pentru îmbunătățirea condițiilor locative, din

perspectivă etică și a integrității judiciare, este inacceptabil să nu dezvăluie beneficiile

anterioare pentru a evita orice aparență de abuz sau folosire excesivă a resurselor

publice în interes personal. O conduită bazată pe bună-credință impunea

reclamantului să informeze autoritățile competente despre sprijinul locativ deja

obținut, pentru a asigura o distribuire echitabilă a resurselor publice și pentru a nu

afecta încrederea publicului în sistemul judiciar. O astfel de conduită contravine

Codului de etică și conduită profesională a judecătorului, adoptat în 2015. Potrivit art.

5 alin. (5) al acestui cod, judecătorul are obligația să desfășoare tranzacții cu privire

la proprietatea personală într-un mod care să nu genereze suspiciuni, să nu afecteze

independența și imparțialitatea sa și să nu creeze conflicte de interese.

publice distincte, fără a dezvălui autorităților fiecare dintre aceste avantaje, candidatul

a favorizat apariția unor percepții negative asupra corectitudinii și integrității sale

profesionale.

să evite orice comportament care ar putea diminua încrederea publicului în sistemul

judiciar. Acumularea de beneficii din resurse publice, fără transparență și fără

informarea autorităților competente, contravine acestui principiu și poate fi

interpretată ca un posibil abuz de poziție publică.

46

Bangalore privind conduita judiciară din 2002 stipulează că judecătorul trebuie să

asigure că, în percepția unui observator rezonabil, conduita sa este ireproșabilă.

Totodată, Principiul 3.2 subliniază că atitudinea și comportamentul unui judecător

trebuie să consolideze încrederea publicului în integritatea sistemului judiciar. Justiția

nu trebuie doar să fie făcută, ci și să fie percepută ca fiind făcută în mod corect.

Așadar, omiterea informării autorităților despre beneficiile acumulate, precum și

absența unui mecanism transparent de evaluare a priorității beneficiarilor, generează

o percepție publică de favoritism și administrare ineficientă a resurselor destinate

îmbunătățirii condițiilor locative.

absența unei interdicții legale ia permis să solicite un lot de teren în orașul Strășeni,

în pofida faptului că a beneficiat anterior de o compensație de 1.015.880 MDL. Deși

legislația nu interzice în mod explicit atribuirea unui lot de teren unei persoane care

a beneficiat anterior de compensație financiară pentru lipsa unei locuințe, principiul

bunei-credințe și al gestionării echitabile a resurselor publice presupune evitarea

obținerii nejustificate de avantaje multiple în aceeași situație. Întrucât reclamantul a

încasat deja o compensație semnificativă din partea autorităților locale din Chișinău

pentru lipsa unei locuințe, nu se mai justifică solicitarea ulterioară a unui lot de teren

gratuit sau la preț preferențial în vederea construcției. Faptul că autoritățile locale nu

au emis un refuz explicit nu îl disculpă pe candidat. Atribuirea terenurilor pentru

construcție reprezintă un act de administrare a bunurilor publice, care trebuie să se

desfășoare cu transparență și echitate, evitând privilegierea persoanelor care au

beneficiat deja de alte forme de sprijin. Chiar dacă Codul funciar permite acordarea

repetată a loturilor de teren contra cost, nu se poate ignora faptul că reclamantul a

urmărit, indirect, să obțină un nou avantaj material din partea statului, deși anterior a

primit o compensație substanțială.

și se înscrie în politica de dezvoltare a localităților, acest fapt nu îl exonerează pe

reclamant de obligația de a acționa cu integritate și în conformitate cu standardele

etice impuse magistraților. Solicitarea unui nou beneficiu, după ce a beneficiat deja

de o compensație substanțială, ridică întrebări legitime cu privire la buna sa credință

și la evitarea unui avantaj nejustificat.

să convingă instanța, deoarece problema nu se reduce la absența unei interdicții legale

explicite, ci se referă la respectarea principiilor etice de către candidat. Chiar dacă

legea nu interzice în mod expres solicitarea repetată a unui beneficiu, acest lucru nu

justifică moral demersul, nici nu este în conformitate cu principiile de transparență și

echitate în administrarea resurselor publice.

cu legea, acest fapt nu scutește candidatul de responsabilitatea sa etică și profesională.

O conduită integră nu se limitează la respectarea normelor legale, ci presupune și

47

adoptarea unui comportament care să nu genereze suspiciuni privind corectitudinea

sau utilizarea favorizată a resurselor publice.

Completul de judecată special constată că, deși candidatul a beneficiat de trei

programe publice distincte destinate îmbunătățirii condițiilor locative, acesta nu a

informat autoritățile competente despre avantajele deja obținute. Această lipsă de

transparență ridică probleme serioase legate de echitate în distribuirea resurselor

publice. Atitudinea lui Osoianu Sergiu, conform căreia nu era obligat să notifice

autoritățile despre beneficiile multiple primite, este inacceptabilă din perspectiva

standardelor etice aplicabile unui judecător. Necomunicarea acestor informații

contravine atât Codului de etică și conduită profesională a judecătorilor, cât și

Principiilor de la Bangalore, afectând în mod negativ încrederea publicului în

integritatea sistemului judiciar. Indiferent de legalitatea formală a acțiunilor sale,

percepția publică asupra integrității candidatului rămâne esențială, iar acumularea

succesivă de beneficii fără o justificare transparentă și fără notificarea autorităților

poate submina imaginea imparțialității și echității în alocarea resurselor publice.

II. Sursele mijloacelor bănești pentru procurarea apartamentului la preț preferențial

în 2014 prin intermediul programului de îmbunătățire a condițiilor de trai al CSM

la un preț preferențial prin programul oferit de Consiliul Superior al Magistraturii de

îmbunătățire a condițiilor de trai. În declarația sa anuală pentru anul respectiv, acesta

a menționat existența unui contract de ipotecă cu „Basconslux” SRL, precum și o

datorie de 253.155 MDL în baza contractului de investiții încheiat cu aceeași

companie la 30 iulie 2014 pentru apartamentul în cauză. Cu toate acestea, în

declarațiile sale anuale pentru anii 2015 și 2016, candidatul nu a raportat nicio datorie

restantă aferentă acestui credit.

în sumă de 270.000 MDL, obținut de la o persoană fizică neidentificată. Ulterior,

Osoianu Sergiu a precizat că suma respectivă a fost împrumutată în 2014 de la o rudă,

pentru a achita apartamentul achiziționat la preț preferențial prin programul CSM de

îmbunătățire a condițiilor de trai. Această rudă a fost menționată în declarația

candidatului, depusă la Comisia de evaluare pentru o perioadă de cinci ani, ca fiind o

persoană apropiată. Osoianu Sergiu a declarat că nu a încheiat un contract scris pentru

acest împrumut, explicând că a existat doar o înțelegere verbală, întrucât ruda

respectivă lucra în străinătate la acel moment.

MDL declarat de candidat în declarația sa anuală pentru 2014, și prezentat ca sursă a

mijloacelor financiare utilizate pentru achiziționarea apartamentului, nu era susținut

de niciun document. Nu exista un contract de împrumut, nu fusese stabilit un grafic

de rambursare și nu fusese aplicată nicio rată a dobânzii. În plus, candidatul nu a

furnizat informații privind veniturile rudei de la care ar fi contractat împrumutul și

nici detalii despre modul în care acesta a fost restituit în anul următor.

48

confirmat că, în februarie 2015, Osoianu Sergiu a primit o compensație de 1.015.880

MDL în urma tranzacției de împăcare încheiate cu Primăria municipiului Chișinău în

pentru rambursarea împrumutului de 270.000 MDL. Totuși, în absența documentelor

care să ateste veniturile rudei, a sursei reale a fondurilor declarate ca împrumut, a

dovezii de rambursare a acestuia și în contextul refuzului candidatului și al rudei sale

de a furniza informații suplimentare, Comisia de evaluare și-a menținut dubiile

serioase privind integritatea sa financiară.

judecată, Completul de judecată special apreciază că argumentul reclamantului,

conform căruia Comisia de evaluare i-a impus obligații nejustificate și excesive –

inclusiv în ceea ce privește documentarea tranzacțiilor financiare desfășurate cu mulți

ani în urmă – este neîntemeiat și distorsionează obiectul evaluării. În acest context,

instanța susține că, contrar afirmațiilor reclamantului, Comisia nu a impus obligații

noi sau arbitrare, ci a aplicat cerințele legale referitoare la transparență și justificarea

surselor financiare, aspecte esențiale pentru asigurarea integrității în sistemul judiciar.

Legea nr. 26/2022, împreună cu standardele internaționale de integritate, impun

candidaților la funcții în sistemul judiciar să demonstreze în mod clar proveniența

resurselor financiare, indiferent de momentul în care acestea au fost obținute.

împrumut declarat în 2014 nu reprezintă o cerință „nefirească”, ci o condiție minimă

de transparență, mai ales în contextul în care suma respectivă a fost folosită pentru

achiziționarea unui bun imobiliar, generând întrebări legitime. Astfel, prin declararea

existenței acestui împrumut, reclamantul și-a asumat automat obligația de a

demonstra autenticitatea și legalitatea acestuia.

documente justificative, argumentând că în 2014 nu putea anticipa existența unei

Comisii de evaluare în 2022. Totuși, obligația de a documenta corespunzător

tranzacțiile financiare nu este o cerință nouă impusă de Comisie, ci reprezintă un

principiu fundamental de bună-credință și transparență financiară.

spălării banilor și de gestionare a conflictelor de interese impun justificarea oricărei

sume semnificative prin documente verificabile, indiferent de natura relației dintre

părți. Astfel, chiar dacă împrumutul a fost acordat de o rudă, reclamantul rămâne

obligat să-l documenteze corespunzător.

reclamantului conform căreia a fost „sancționat” pentru lipsa unei recipise. Având în

vedere că Comisia de evaluare nu impune sancțiuni, ci doar evaluează dacă candidatul

îndeplinește sau nu standardele de integritate. De asemenea, evaluarea nu s-a bazat

exclusiv pe absența unei recipise, ci pe lipsa oricărei dovezi documentare care să

ateste existența și restituirea împrumutului de 270.000 MDL. La caz, aplicarea

49

standardelor de transparență și integritate nu poate fi considerată arbitrară, întrucât

acestea sunt stabilite prin legislație și reprezintă elemente fundamentale pentru

credibilitatea și corectitudinea sistemului judiciar. Mai mult, faptul că unele persoane

nu și-au documentat riguros tranzacțiile financiare din trecut nu exonerează candidații

la funcții publice de obligația de a-și justifica averea și veniturile atunci când sunt

supuși unei evaluări de integritate.

contestare reclamantul încearcă să transforme o cerință legală fundamentală într-o

presupusă sarcină „excesivă”, însă acest argument nu rezistă unei analize obiective.

Documentarea unui împrumut de 270.000 MDL și justificarea provenienței

fondurilor folosite pentru achiziția unui apartament nu constituie obligații „nefirești”

sau impuse retroactiv, ci reprezintă cerințe esențiale de transparență și integritate,

prevăzute de lege și aliniate la standardele internaționale. Astfel, evaluarea Comisiei

nu este arbitrară, ci se bazează pe principii clare de integritate financiară.

grafic de rambursare și a documentelor bancare aferente reprezintă deficiențe

fundamentale în justificarea sursei mijloacelor financiare folosite pentru

achiziționarea apartamentului. Conform art. 8 alin. (5) și art. 13 alin. (5) din Legea

nr. 26/2022, astfel de omisiuni ridică îndoieli serioase cu privire la veridicitatea

declarațiilor candidatului, punând sub semnul întrebării conformitatea acestuia cu

standardele de transparență și integritate impuse magistraților. În acest context, lipsa

documentelor justificative nu este doar o deficiență formală, ci un element esențial

pentru evaluarea legitimității resurselor financiare declarate.

privind sursa reală a împrumutului și modalitatea de rambursare afectează grav

credibilitatea declarațiilor candidatului. Această situație este agravată de faptul că, în

sistemul judiciar, transparența financiară este esențială pentru menținerea încrederii

publice și pentru prevenirea oricăror suspiciuni legate de posibile conflicte de interese

sau practici financiare netransparente. Faptul că un magistrat nu poate justifica în mod

clar și verificabil o sumă importantă de bani primită și rambursată reprezintă o

vulnerabilitate serioasă din perspectiva conformității sale cu principiile etice și de

integritate.

documentelor justificative adecvate, refuzul de a furniza informații suplimentare și

absența unui mecanism clar de documentare a tranzacțiilor financiare în care

candidatul a fost implicat ridică probleme serioase privind integritatea acestuia. În

aceste condiții, dubiile exprimate de Comisia de evaluare cu privire la transparența și

legalitatea mijloacelor financiare folosite pentru achiziționarea apartamentului sunt

pe deplin justificate, iar reclamantul nu a reușit să răstoarne aceste dubii în fața

instanței de judecată.

III. Dezechilibrul de avere în 2016, 2018 și 2021 și sursa de venit pentru numerarul

declarat al concubinei candidatului

50

intrare și de ieșire pentru anii 2016, 2018 și 2021, conform metodologiei prevăzute

în „Anexă: Avere nejustificată” din Regulamentul de evaluare. În cadrul acestui

proces, cheltuielile de consum ale populației au fost calculate în conformitate cu

prevederile alin. (3.5) din anexa menționată:

2016

Venituri MDL Cheltuieli MDL

Vânzarea automobilului 50.000 Cumpărarea a două 308.000

garaje

Salariu anual (net) 206.578 CCP42 67.656

Indemnizație pentru 16.646 Investiții imobiliare 241.885

concediu medical

Pensia alimentară 36.894

pentru copilul minor

Economii din 2015 1.015.880 Economii 1.609.650

Total 1.289.104 2.264.085

Diferența - 974.981

2018

Venituri MDL Cheltuieli MDL

Salariu anual (net) 245.786 CCP42 99.000

Economii din 2017 1.666.400 Economii 1.924.480

Pensia alimentară 33.174

pentru copilul minor

Total 1.912.186 2.023.480

Diferența - 144.468

2021

Venituri MDL Cheltuieli MDL

Donația de la tatăl 146.440 Achiziții imobiliare 26.000

Salariu anual (net) 312.368 CCP44 162.144

Indemnizație socială45 191.283 Investiții imobiliare 836.800

Economii din 2015 2.487.240 Economii 2.219.000

Total 3.137.331 3.243.944

Diferența - 106.613

candidatului au depășit veniturile și economiile sale, înregistrând un deficit de

974.981 MDL în 2016, 144.468 MDL în 2018 și 106.613 MDL în 2021. Candidatul

a contestat concluziile Comisiei, inclusiv evaluarea averii și economiilor în numerar

aparținând concubinei sale. Acesta a susținut că anumite tranzacții, precum vânzarea

unui automobil, achiziția a două garaje în 2016 și achiziția de bunuri imobiliare în

2021, nu ar trebui luate în considerare în evaluarea averii sale, deoarece au fost

realizate exclusiv de concubina sa, utilizând fonduri proprii și ale familiei sale. Cu

toate acestea, în timpul evaluării inițiale, candidatul nu a putut explica modul în care

au fost împărțite cheltuielile între el și concubina sa. Mai mult, unul dintre garajele

51

pe care acesta a susținut că a fost achiziționat exclusiv de concubina sa era folosit de

către el, aspect ce ridică îndoieli asupra veridicității declarațiilor sale.

reluate, candidatul a susținut că toate economiile în numerar declarate în numele

concubinei sale în declarațiile sale anuale pentru anii 2016-2021 aparțineau exclusiv

acesteia și familiei sale, motiv pentru care nu ar trebui incluse în analiza averii sale.

Ulterior, în cadrul evaluării reluate, candidatul a declarat că aceste mijloace bănești

au fost returnate părinților concubinei sale. Pentru a justifica proveniența sumelor,

candidatul a furnizat informații despre cetățenia străină a unei rude apropiate a

concubinei sale și o declarație din partea acestei persoane, însă nu a prezentat

documente care să confirme activitatea sau veniturile obținute de aceasta. De

asemenea, el nu a oferit nicio dovadă care să ateste veniturile obținute de concubina

sa în perioada în care a lucrat în străinătate, deși a afirmat că acestea au constituit o

parte din economiile declarate. Potrivit informațiilor disponibile Comisiei, concubina

sa a fost angajată în Republica Moldova cel puțin din 2013, având un venit total de

235.637 MDL (aproximativ 11.000 EUR) în perioada 2013-2021, sumă care nu a fost

contestată de candidat. Cu toate acestea, în declarațiile sale, candidatul a raportat

economii în numerar pentru concubina sa de 48.000 EUR în 2016, 52.000 EUR în

2017, 62.000 EUR în 2018, 73.000 EUR în 2019, 82.000 EUR în 2020 și 90.000 EUR

în 2021. Candidatul a contestat competența Comisiei de a verifica sursa veniturilor

concubinei sale și a persoanelor apropiate acesteia. Un aspect esențial în aprecierea

acestui dubiu de către instanța de judecată îl constituie faptul că, în cadrul procesului

de reevaluare, atât candidatul, cât și concubina sa a refuzat să ofere Comisiei

explicații suplimentare.

conviețuiește cu concubina sa, împreună având doi copii minori. În declarațiile sale

anuale, candidatul a menționat-o pe concubina sa începând din 2016, iar pe parcursul

audierii în cadrul evaluării inițiale, acesta a făcut numeroase comentarii care confirmă

faptul că ei formează, de facto, o familie. Răspunsurile sale la diverse întrebări nu

lasă loc de interpretare, sugerând clar că trăiește într-o familie alături de concubina

sa. Prin urmare, în cadrul răspunsurilor oferite privind eligibilitatea pentru obținerea

unui teren, candidatul a declarat că în 2017 avea o familie, ceea ce îl califica pentru

acordarea unui lot de teren conform art. 11 din Codul funciar. Cu toate acestea, atât

în timpul evaluării inițiale, cât și al celei reluate, candidatul a susținut că veniturile,

economiile și cheltuielile concubinei sale erau strict personale, aparținând exclusiv

acesteia și familiei sale (părinților săi), fără nicio legătură cu el. Astfel, se observă o

contradicție în poziția candidatului, care face referire la existența unei familii alături

de concubina sa atunci când acest lucru îi este favorabil, cum ar fi pentru justificarea

eligibilității la obținerea terenului, dar susține independența financiară a acesteia

atunci când este evaluată averea sa.

și concubina sa nu s-ar califica drept „familie” conform legislației naționale, Comisia,

52

în temeiul Legii nr. 26/2022, are competența de a verifica sursa mijloacelor bănești

ale concubinei candidatului și ale părinților acesteia, întrucât aceștia sunt considerați

persoane apropiate ale candidatului. Potrivit definiției prevăzute în Legea nr.

133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale, „persoană apropiată”

include soțul/soția, copilul, concubinul/concubina subiectului declarării, persoana

aflată la întreținerea acestuia, precum și persoanele înrudite prin sânge sau adopție

(părinte, frate/soră, bunic/bunică, nepot/nepoată, unchi/mătușă) și persoanele înrudite

prin afinitate (cumnat/cumnată, socru/soacră, ginere/noră). Prin urmare, indiferent de

calificarea juridică a relației candidatului cu concubina sa, aceasta și părinții ei sunt

considerați persoane apropiate, iar Comisia este îndreptățită să verifice sursa

veniturilor acestora în contextul evaluării averii candidatului.

cu privire la faptul că averea dobândită de candidat în ultimii 15 ani corespunde

veniturilor declarate, având în vedere dezechilibrele evidente între venituri și

cheltuieli în anii 2016, 2018 și 2021, când cheltuielile gospodăriei sale au depășit

veniturile declarate. Aceste discrepanțe sunt agravate de faptul că o parte

semnificativă a cheltuielilor și economiilor sunt atribuite concubinei sale, în ciuda

utilizării acestor resurse în beneficiul gospodăriei candidatului.

candidatul nu a reușit să înlăture dubiile serioase referitoare la sursele mijloacelor

bănești aferente economiilor în numerar pretinse de concubina sa. Atât candidatul,

cât și concubina sa au refuzat să furnizeze informații privind proveniența acestor

economii și modul de realizare a transferurilor de fonduri către concubină. Acest

refuz a afectat credibilitatea ambilor și a limitat capacitatea Comisiei de a verifica

sursele veniturilor, conform cerințelor legale.

evaluare nu este de a demonstra în mod direct existența unor surse nejustificate, ci

doar de a constata prezența unor dubii serioase. Aceste dubii pot apărea ca urmare a

unor neclarități, a insuficienței informațiilor furnizate sau a lipsei unor probe

concludente. Potrivit art. 8 coroborat cu art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022,

obligația de a elimina aceste dubii revine candidatului, care trebuie să prezinte

informații și probe clare privind legalitatea și proveniența mijloacelor financiare pe

care le deține. În lipsa unor astfel de dovezi, Comisia este îndreptățită să mențină

constatările inițiale. Adoptarea unei atitudini pasive din partea candidatului, prin

refuzul de a furniza explicații detaliate sau documente justificative, amplifică

incertitudinile și transformă dubiile inițiale în dubii serioase. Astfel, în conformitate

cu prevederile legale, în cazul în care candidatul nu cooperează activ pentru

clarificarea situației sale financiare, consecința inevitabilă este nepromovarea

evaluării. Această abordare este esențială pentru asigurarea transparenței și integrității

procesului de verificare, protejând astfel principiile de bună guvernare și

responsabilitate publică.

53

căruia constatările Comisiei de evaluare nu reflectă realitatea și că acesta a oferit

răspunsuri la toate întrebările privind veniturile sale, considerându-l neîntemeiat și

insuficient pentru a înlătura problemele esențiale identificate în evaluare. Faptul că

reclamantul a contestat calculele Comisiei de evaluare și le-a calificat drept eronate

nu constituie, în sine, o probă a inexactității acestora. Or, Comisia de evaluare și-a

bazat verificările pe documentele furnizate și pe principiile de transparență financiară

impuse de lege. Simpla nemulțumire a reclamantului față de concluziile Comisiei de

evaluare nu le afectează valabilitatea. Mai mult, în procesul de evaluare a

patrimoniului și veniturilor unui magistrat, o contestare verbală nu este suficientă;

solicitantul trebuie să prezinte dovezi clare și concludente care să demonstreze

eventualele erori ale constatărilor.

întrebările adresate de Comisie de evaluare, inclusiv celor referitoare la veniturile sale

din 2016, 2018 și 2021. Totuși, simplul fapt de a fi oferit răspunsuri nu implică

automat clarificarea tuturor suspiciunilor. Or, Comisia de evaluare nu și-a

fundamentat concluziile exclusiv pe lipsa unor declarații verbale, ci a realizat o

analiză documentară detaliată a veniturilor, cheltuielilor și fluxurilor financiare. În

absența unor documente verificabile care să susțină afirmațiile reclamantului,

Comisia avea dreptul să își mențină constatările. Mai mult, evaluarea veniturilor nu

se limitează la examinarea declarațiilor unui candidat, ci necesită coroborarea

acestora cu documente justificative clare, precum contracte de muncă, extrase

bancare, declarații fiscale, chitanțe și alte acte relevante. Dacă anumite aspecte

financiare rămân nejustificate, revine candidatului obligația de a le clarifica, iar lipsa

documentelor justificative poate genera un risc de neconformitate cu standardele de

integritate.

potrivit căruia Comisia de evaluare nu a demonstrat caracterul eronat al calculelor

sale și că simpla existență a unor „dubii” nu este suficientă, este nefondat și contravine

principiilor aplicabile evaluării integrității financiare. Spre deosebire de susținerile

reclamantului, nu Comisia are obligația de a dovedi inexactitatea declarațiilor

financiare ale acestuia, ci reclamantul trebuie să justifice veridicitatea și legalitatea

veniturilor sale. Conform prevederilor Legii nr. 26/2022 și standardelor internaționale

privind integritatea magistraților, orice candidat evaluat trebuie să prezinte

documente clare și concludente care să ateste proveniența legală a averii și a

veniturilor sale. În cazul în care există discrepanțe, lipsuri sau inconsecvențe în

justificarea surselor de venit, Comisia de evaluare are atât dreptul, cât și obligația de

a menține dubii rezonabile cu privire la integritatea financiară a candidatului.

însă această afirmație este eronată. În acest sens instanța reține că evaluarea

integrității nu se bazează pe aplicarea principiului „beneficiului îndoielii” în favoarea

candidatului, ci pe o verificare activă a conformității declarațiilor sale cu realitatea

54

documentară. Dacă Comisia de evaluare constată lipsa unor documente care să ateste

proveniența legală a anumitor venituri, acest aspect este suficient pentru a genera

preocupări serioase privind conformitatea financiară, fără ca aceasta să fie obligată

să demonstreze o eroare în calculele candidatului. Mai mult, Comisia de evaluare nu

are obligația de a „corecta” sau „explica” toate calculele reclamantului, ci doar de a

analiza dacă există suficiente probe care să confirme sau să infirme veridicitatea

declarațiilor acestuia.

2021, susținerea acestuia conform căreia Comisia și-ar fi exercitat discreția cu rea-

credință și în mod disproporționat este nefondată. Comisia are obligația de a analiza

toate sursele de venit relevante, inclusiv veniturile membrilor de familie sau ale

persoanelor apropiate care ar fi putut contribui la patrimoniul candidatului. În măsura

în care reclamantul a invocat veniturile concubinei sale pentru a justifica anumite

cheltuieli sau acumulări de avere, era firesc ca aceste venituri să fie supuse verificării.

În absența unor documente clare care să ateste atât proveniența veniturilor concubinei

sale, cât și modalitatea exactă în care aceste fonduri au fost utilizate în beneficiul

reclamantului, Comisia avea tot dreptul să considere această justificare insuficientă

sau neclară.

candidatului a deținut anumite sume de bani nu este suficientă. Este necesar ca această

afirmație să fie susținută prin dovezi concrete, precum declarații fiscale, extrase

bancare, contracte de muncă, chitanțe sau alte documente oficiale. În absența unor

astfel de documente justificative, Comisia are temei legal să considere că veniturile

respective nu sunt suficient justificate.

Comisiei, având în vedere că sarcina probei îi revine reclamantului, nu Comisiei, iar

acesta nu a prezentat documente clare care să susțină calculele sale. Evaluarea nu s-a

bazat pe simple „dubii”, ci pe constatarea lipsei unor documente justificative

esențiale. Justificarea veniturilor concubinei reclamantului nu poate fi considerată

suficientă în lipsa unor documente verificabile, iar solicitarea acestor informații de

către Comisie s-a realizat în mod legal și proporțional.

fundamentată pe criterii obiective de transparență și integritate financiară.

Argumentul reclamantului, conform căruia Comisia de evaluare ar fi acționat

disproporționat prin analizarea conduitei fiscale și a diligenței unei persoane terțe pe

o perioadă extinsă, din 2006 până în 2021, încălcând astfel principiul

proporționalității și aplicând discreția în mod arbitrar, este neîntemeiat și nu reflectă

corect scopul evaluării de integritate. Or, evaluarea patrimoniului unui candidat nu se

limitează exclusiv la veniturile declarate personal de acesta, ci presupune și analiza

surselor de venit ale persoanelor apropiate, în măsura în care acestea au contribuit la

creșterea averii sale. Conform prevederilor Legii nr. 133/2016 și Legii nr. 26/2022,

orice candidat la o funcție în sistemul judiciar are obligația de a furniza probe clare

55

care să demonstreze că mijloacele financiare utilizate pentru achiziții, investiții sau

alte cheltuieli semnificative provin din surse legale și justificate.

extinsă, este justificată în situațiile în care aceste venituri sunt invocate ca parte a

resurselor financiare ale candidatului. Dacă reclamantul a susținut că veniturile unei

persoane apropiate, precum concubina sa, au contribuit la bunăstarea sa financiară,

este legitim ca aceste venituri să fie supuse verificării. Această verificare nu

reprezintă o sancțiune, ci o măsură necesară pentru asigurarea transparenței și a

conformității cu principiile legale.

Veneția cu privire la riscurile unei analize extinse asupra persoanelor apropiate nu

este aplicabil în cazul de față. Deși Comisia de la Veneția a atras atenția asupra

riscului ca verificările excesive să fie utilizate abuziv pentru a împiedica un candidat

să participe la alegeri, această avertizare nu exonerează candidatul de obligația de a-

și justifica veniturile, mai ales atunci când acestea au o legătură directă cu patrimoniul

său. Verificarea urmărește să asigure conformitatea cu standardele de integritate și

transparență financiară prevăzute de lege.

sancțiune aplicată reclamantului pentru acțiunile unei persoane terțe, ci a vizat

exclusiv verificarea credibilității și documentării veniturilor invocate ca justificare

pentru anumite resurse financiare. În condițiile în care reclamantul a susținut că

veniturile concubinei sale sau ale altei persoane apropiate au contribuit la justificarea

unor sume de bani, este legitim și necesar ca aceste venituri să fie supuse unei

verificări detaliate. Lipsa unor documente justificative care să sprijine aceste afirmații

ridică suspiciuni și impune clarificări suplimentare.

una arbitrară în ceea ce privește persoanele apropiate reclamantului, ci s-a limitat la

solicitarea de explicații privind sursele veniturilor utilizate pentru acumularea averii

acestuia. Extinderea analizei asupra unei perioade mai lungi este justificată atunci

când există discrepanțe financiare semnificative sau deficiențe în documentația

prezentată. Această abordare este esențială pentru garantarea unui proces de

verificare transparent, în conformitate cu normele legale privind integritatea și

justificarea patrimoniului.

pentru care candidatul aspiră. În cazul magistraților și al membrilor organelor de

autoadministrare judecătorească, standardele de integritate sunt deosebit de ridicate,

iar verificarea patrimoniului trebuie să fie realizată cu maximă rigurozitate. Un

candidat care refuză să furnizeze documente clare privind sursele veniturilor sale sau

ale persoanelor care au contribuit la bunăstarea sa nu poate invoca principiul

proporționalității pentru a eluda obligația de transparență. Referirea la concluziile

Comisiei de la Veneția nu este relevantă în acest context, deoarece verificarea

veniturilor unei persoane apropiate este justificată atunci când aceste venituri sunt

56

utilizate pentru susținerea declarațiilor candidatului. În acest caz, Comisia nu a aplicat

o măsură arbitrară, ci a urmărit să determine proveniența reală a mijloacelor

financiare utilizate de reclamant, în conformitate cu cerințele legale. Această abordare

este esențială pentru asigurarea integrității și transparenței în procesul de evaluare a

candidaților pentru funcții din sistemul judiciar.

conduita unei terțe persoane, ci i s-a solicitat să justifice resursele financiare utilizate

pentru acumularea averii sale, aspect ce reprezintă un principiu fundamental al

integrității financiare. Necesitatea verificării proporționale a acestor resurse este

justificată de obligația de a asigura transparența și integritatea în sistemul judiciar.

Lipsa de cooperare a reclamantului și refuzul său de a furniza documente justificative

ridică suspiciuni rezonabile privind veridicitatea declarațiilor sale și împiedică

verificarea corectă a situației sale financiare. În acest context, argumentul

reclamantului, potrivit căruia măsurile de verificare ar fi fost disproporționate, este

neîntemeiat și nu afectează legalitatea sau proporționalitatea evaluării efectuate de

Comisie. Verificarea patrimoniului unui candidat la o funcție în sistemul judiciar este

o cerință esențială pentru menținerea standardelor de integritate, iar refuzul de a

colabora în acest proces nu poate constitui un motiv de exonerare.

verificării patrimoniului unui magistrat pentru menținerea încrederii publicului în

sistemul judiciar. În cauza Kamenos c. Ciprului (2017), CEDO a statuat că lipsa

transparenței financiare poate justifica măsuri restrictive împotriva unui magistrat

pentru protejarea integrității funcției publice. Prin urmare, constatările Comisiei de

evaluare sunt legitime și justificate, iar contestația candidatului nu poate fi admisă.

riguroasă a averii și veniturilor funcționarilor publici este esențială pentru prevenirea

corupției și menținerea unor standarde ridicate de integritate. Refuzul candidatului de

a coopera și lipsa de transparență în justificarea surselor financiare confirmă

temeinicia concluziilor Comisiei de evaluare și impun respingerea contestației.

Această abordare este necesară pentru a asigura încrederea publicului în justiție și

pentru a garanta că funcțiile din sistemul judiciar sunt ocupate de persoane care

respectă cerințele de integritate și transparență financiară.

judecată special confirmă existența unor dubii serioase, în temeiul art. 13 alin. (5) din

Legea nr. 26/2022, cu privire la conformitatea acestuia cu criteriul de integritate

financiară, astfel cum este prevăzut la art. 8 alin. (4) lit. b) și art. 8 alin. (5) lit. c) și

d) din aceeași lege. Aceste dubii rezultă cert din dezechilibrul de avere constatat

pentru anii 2016, 2018 și 2021, precum și din lipsa unor explicații concludente privind

sursa de proveniență a numerarului declarat de concubina lui Osoianu Sergiu pentru

perioada 2016-2021, aspecte pe care candidatul nu a reușit să le justifice în mod clar

și convingător nici în fața instanței de judecată.

IV. Donația primită de concubina candidatului în 2017

57

concubina sa a primit o donație de 5.000 EUR (echivalentul a aproximativ 104.150

MDL) de la o rudă apropiată. Potrivit informațiilor disponibile Comisiei de evaluare,

această rudă apropiată nu a avut venituri înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova

în perioada 2012-2021. În răspunsurile sale către Comisie, candidatul a susținut că

acești bani aparțin exclusiv concubinei sale și rudei apropiate a acesteia, negând orice

legătură personală cu aceste fonduri. El a afirmat că situația a fost interpretată greșit

de mass-media și de alte persoane interesate.

lucrează în străinătate din anii ’90 și deține cetățenie străină. Pentru a susține această

afirmație, a prezentat o copie a cărții de identitate și o declarație pe propria răspundere

a acestei rude, în care se precizează că persoana lucrează de mult timp peste hotare și

își transferă veniturile în Republica Moldova. Totuși, informațiile furnizate nu conțin

detalii clare despre locurile de muncă, veniturile obținute sau documente justificative

privind sursa acestor venituri. Candidatul a susținut că această rudă apropiată a avut

locuri de muncă suplimentare și beneficiază de toate asigurările și plățile sociale

conform legislației statului străin în care lucrează. Cu toate acestea, nu au fost

prezentate documente care să confirme valoarea acestor venituri sau plăți. În plus,

candidatul a declarat că documentele privind transferul bancar din 2017 nu s-au

păstrat, fapt care îngreunează verificarea veridicității declarațiilor sale.

o donație în valoare de 7.000 EUR (echivalentul a aproximativ 146.440 MDL) primită

de candidat de la o rudă apropiată în anul 2021. Pe parcursul evaluării reluate,

Comisia a solicitat informații suplimentare privind sursa acestui venit și a primit

detalii din partea rudei apropiate a candidatului despre veniturile sale din activități

agricole. De asemenea, au fost furnizate documente oficiale de la Primăria satului

care confirmă desfășurarea acestor activități agricole. Pe baza acestor informații,

Comisia de evaluare a constatat că dubiile inițiale cu privire la proveniența fondurilor

pentru donația respectivă au fost atenuate. În consecință, această problemă nu mai

face parte din evaluarea reluată a candidatului.

reluate, Comisia i-a solicitat candidatului să furnizeze informații și documente

justificative privind sursa mijloacelor bănești aferente sumei de 5.000 EUR, declarată

ca donație primită de concubina sa în anul 2017. Candidatul nu a prezentat niciun

document relevant care să confirme proveniența acestor fonduri. În evaluarea reluată,

concubina candidatului a refuzat să ofere orice informație referitoare la activitățile

sau veniturile rudei sale apropiate. Mai mult, aceasta a susținut că ruda sa fie nu

dorește, fie nu are posibilitatea de a furniza date despre veniturile sale.

reclamantul și concubina sa formează de facto o familie, legea îi impune candidatului

obligația de a explica sursa veniturilor utilizate pentru acumularea averii concubinei

sale. Simpla invocare a unei donații primite de la o rudă apropiată nu este suficientă

58

pentru a-l exonera de această obligație, în lipsa unor documente justificative care să

ateste existența și legalitatea acestor mijloace bănești. Refuzul de a furniza informații

relevante și lipsa unor dovezi clare afectează transparența declarațiilor și justifică

dubiile exprimate de Comisie în cadrul evaluării.

ultimii 15 ani nu corespunde veniturilor declarate, având în vedere imposibilitatea

verificării sursei donației de 5.000 EUR primite de concubina sa în 2017. Refuzul

candidatului, al concubinei sale și al persoanelor indicate ca sursă a donației de a

furniza informații privind proveniența acestor fonduri a obstrucționat Comisia în

realizarea verificărilor necesare asupra veniturilor concubinei, conform cerințelor

legale. Această lipsă de transparență și cooperare ridică dubii serioase cu privire la

legalitatea și justificarea patrimoniului candidatului.

Comisia de evaluare a formulat concluzii nejustificate și că acesta nu avea obligația

de a furniza documente suplimentare privind donațiile de 5.000 EUR din 2017 și

7.000 EUR din 2021, este nefondat și nu înlătură problemele identificate în procesul

de evaluare. Potrivit prevederilor art. 8 alin. (5) și art. 13 alin. (5) din Legea nr.

26/2022, candidatul are obligația legală de a justifica proveniența mijloacelor

financiare utilizate pentru donații și alte tranzacții relevante. Având în vedere că

donațiile sunt tranzacții financiare semnificative, este justificat ca acestea să fie

supuse verificării, mai ales în situațiile în care provin din surse externe sau de la

persoane care nu pot demonstra capacitatea financiară de a le efectua.

demonstra caracterul nelegitim al surselor sale financiare, sunt eronate. Sarcina

probei revine candidatului, care trebuie să furnizeze dovezi clare și concludente

privind proveniența veniturilor sale. În lipsa unor documente justificative sau în cazul

unor discrepanțe evidente, Comisia are dreptul să formuleze dubii rezonabile cu

privire la integritatea acestor tranzacții și să le includă în evaluarea generală a

candidatului.

să confirme veniturile persoanelor care au efectuat donațiile, ceea ce ridică semne de

întrebare privind autenticitatea și legalitatea acestor transferuri. În cazul donației de

7.000 EUR din 2021, venitul impozabil al rudei care a efectuat transferul nu susține

capacitatea financiară a acesteia de a efectua o astfel de plată, generând suspiciuni

rezonabile. Dacă suma provine din surse legale, reclamantul ar fi trebuit să prezinte

documente clare care să justifice proveniența fondurilor. În ceea ce privește donația

de 5.000 EUR din 2017, nu există nicio documentație care să ateste veniturile obținute

în străinătate de către persoana care a efectuat donația, ceea ce creează îndoieli

similare cu privire la sursa reală a acestor bani.

suspiciunile privind lipsa de transparență a reclamantului. Într-o evaluare de

integritate, simpla declarație conform căreia o persoană apropiată a efectuat o donație

59

nu este suficientă. Este necesară prezentarea unor documente verificabile care să

demonstreze că sumele primite provin din surse legale. În absența unor astfel de

dovezi, Comisia are motive întemeiate să mențină dubiile exprimate în cadrul

evaluării.

prevenirea corupției și transparența financiară, inclusiv cele promovate de GRECO

(Grupul Statelor împotriva Corupției) și Comisia de la Veneția, subliniază importanța

justificării surselor de venit pentru persoanele care ocupă sau aspiră la funcții publice.

Acceptarea unor sume semnificative de bani sub formă de donație, fără documente

clare care să ateste proveniența acestora, este incompatibilă cu standardele de

integritate impuse magistraților. În acest context, dubiile exprimate de Comisie sunt

justificate, în special în lipsa unor documente care să demonstreze legalitatea și

autenticitatea acestor transferuri.

realitate, evaluarea s-a bazat pe lipsa documentelor justificative furnizate de candidat.

În astfel de cazuri, absența probelor nu exonerează candidatul, ci, dimpotrivă, creează

premisele unor suspiciuni rezonabile privind transparența sa financiară. Mai mult,

Comisia nu a făcut decât să aplice standardele legale și internaționale referitoare la

verificarea integrității financiare, iar solicitarea de a justifica donațiile primite și

efectuate nu este excesivă, ci reprezintă o cerință legitimă și necesară în evaluarea

candidaților la funcții publice.

justificative pentru donațiile declarate, lipsa acestor dovezi justifică pe deplin dubiile

formulate de Comisie în cadrul evaluării. Prin urmare, reclamantul nu poate invoca

lipsa unor concluzii obiective din partea Comisiei, atâta timp cât el însuși nu a furnizat

probe concludente care să înlăture neclaritățile existente.

susțină capacitatea donatorilor de a efectua aceste donații ridică suspiciuni rezonabile

asupra provenienței fondurilor. Standardele internaționale impun justificarea clară a

surselor de venit, iar nerespectarea acestor cerințe afectează credibilitatea

declarațiilor reclamantului. Comisia nu a formulat concluzii arbitrare, ci s-a bazat pe

analiza documentară și pe lipsa de transparență a candidatului cu privire la aceste

tranzacții financiare. Evaluarea realizată de Comisie este justificată și fundamentată

pe principii legale clare referitoare la integritatea și transparența financiară.

excesive și nerezonabile prin solicitarea unor documente detaliate privind tranzacții

financiare anterioare, inclusiv donații și transferuri bancare pe care el și apropiații săi

nu aveau motive să le păstreze, este nefondat și contravine principiilor fundamentale

ale transparenței financiare și integrității în funcția publică. Cerința de a justifica

proveniența mijloacelor financiare nu reprezintă o obligație impusă în mod arbitrar

sau retroactiv, ci constituie o exigență esențială în orice proces de verificare a

integrității, prevăzută de legislația aplicabilă magistraților. Legea nr. 26/2022 și

60

standardele internaționale anticorupție stabilesc clar că orice venit declarat sau utilizat

pentru tranzacții semnificative trebuie să fie documentat corespunzător.

anticipa necesitatea păstrării documentelor justificative este irelevantă, deoarece

orice persoană care efectuează tranzacții financiare semnificative, inclusiv donații sau

transferuri internaționale, are obligația legală și fiscală de a le documenta.

Standardele de bună-credință și transparență impun ca orice candidat la o funcție în

sistemul judiciar să își poată justifica patrimoniul și veniturile, indiferent de perioada

în care acestea au fost obținute. Dacă reclamantul a beneficiat de sume de bani

provenite din surse externe, era de datoria sa să se asigure că aceste tranzacții sunt

documentate corespunzător, indiferent de momentul în care s-au produs. Prin urmare,

lipsa acestor documente justificative consolidează dubiile Comisiei și confirmă

necesitatea menținerii concluziilor formulate în cadrul evaluării.

nu au fost nefirești, ci s-au bazat pe principiile fundamentale ale transparenței

financiare. Reclamantul încearcă să minimalizeze importanța documentelor

justificative, susținând că nu era rezonabil să fie păstrate acte referitoare la donații și

transferuri internaționale de bani. Această argumentație nu este convingătoare,

deoarece tranzacțiile internaționale sunt reglementate de norme stricte de

conformitate fiscală și bancară. Lipsa oricărei dovezi privind un transfer bancar care

să justifice donația semnificativă din 2017 ridică în mod justificat suspiciuni cu

privire la proveniența fondurilor.

anterior, nu sunt sume neglijabile și ar fi trebuit să fie documentate corespunzător. În

absența unor documente clare, Comisia are dreptul să considere că proveniența

acestor fonduri este neclară sau insuficient justificată. Reclamantul nu a fost

sancționat pentru faptul că rudele concubinei sale nu au păstrat recipise, ci pentru

faptul că aceste tranzacții ridică întrebări legitime privind transparența veniturilor

sale. Lipsa documentelor justificative nu reprezintă o simplă formalitate, ci un

element esențial în stabilirea integrității unui candidat la o funcție publică. În situația

în care aceste documente nu există, candidatul trebuie să își asume riscul ca

explicațiile sale să fie considerate insuficiente pentru înlăturarea dubiilor.

arbitrar criterii stricte de evaluare a veniturilor sale și ale persoanelor apropiate.

Această susținere este nefondată, întrucât Comisia nu a impus cerințe excesive, ci a

aplicat prevederile legale care obligă candidații să își justifice veniturile. În cazul în

care veniturile unei persoane apropiate sunt utilizate pentru a justifica anumite

tranzacții financiare, este firesc ca acestea să fie verificate. Această procedură nu

reprezintă o încălcare a dreptului la viață privată, ci o măsură necesară pentru

asigurarea transparenței și integrității procesului de evaluare.

esențiale care ar fi trebuit să fie disponibile. În aceste condiții, dacă reclamantul nu a

61

putut furniza probe clare care să justifice legalitatea veniturilor sale, Comisia avea tot

dreptul să considere că dubiile exprimate nu au fost înlăturate. Astfel, evaluarea

efectuată este justificată și se întemeiază pe aplicarea corectă a normelor legale

privind verificarea integrității financiare.

căruia nu putea anticipa necesitatea justificării acestor tranzacții financiare și că

instanța ar trebui să analizeze caracterul rezonabil al cerinței de a înlătura dubiile

privind proveniența fondurilor, este irelevant. Legea impune tuturor candidaților la

funcții publice obligația de transparență, iar aceștia trebuie să fie în măsură să justifice

veniturile și tranzacțiile lor financiare, indiferent de momentul în care acestea au fost

efectuate. Absența documentelor justificative nu este o problemă de

„imprevizibilitate”, ci una de conformitate cu cerințele de integritate. Implicarea altor

persoane în aceste tranzacții nu exonerează reclamantul de responsabilitatea de a

demonstra că mijloacele financiare utilizate de el provin din surse legale și justificate.

Comisia de evaluare nu i-a impus reclamantului cerințe nefirești, ci doar i-a solicitat

să respecte standardele legale de transparență financiară. Reclamantul avea obligația

de a păstra și de a furniza documente justificative pentru tranzacțiile sale financiare,

iar lipsa acestora justifică pe deplin dubiile exprimate de Comisie. Faptul că anumite

persoane apropiate nu au păstrat dovezi privind transferurile bancare nu exonerează

reclamantul de obligația de a-și justifica veniturile. Comisia nu a acționat în mod

arbitrar, ci a aplicat standardele legale care impun verificarea provenienței fondurilor

utilizate de candidați în scopul menținerii transparenței și integrității în sistemul

judiciar.

magistrații, trebuie să manifeste un grad ridicat de diligență în respectarea obligațiilor

fiscale și declarative, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

inclusiv cauza Rola c. Slovenia (2016). Nerespectarea acestor obligații poate justifica

sancțiuni administrative, iar în acest caz, decizia Comisiei este fundamentată pe

dovezi clare și pe aplicarea unui standard obiectiv de verificare a averii și obligațiilor

fiscale ale candidatului. Lipsa cooperării și refuzul de a furniza documente

justificative constituie factori agravanți care împiedică promovarea evaluării și

afectează credibilitatea reclamantului în exercitarea unei funcții publice.

ridicate decât cele pentru alți funcționari publici, având în vedere rolul esențial al

acestora în asigurarea justiției. Judecătorii trebuie să respecte cele mai înalte norme

de etică și integritate, iar lipsa documentației privind donația primită de concubina

candidatului, combinată cu refuzul de a furniza detalii relevante, ridică probleme

serioase privind compatibilitatea acestuia cu funcția judiciară.

candidatului ar compromite însăși esența mecanismului de control al averilor

funcționarilor publici. Un astfel de precedent ar submina eficiența cadrului legal

anticorupție și ar facilita acumularea nejustificată de averi, contrar scopului legislației

62

în vigoare. Într-un sistem judiciar bazat pe încrederea cetățenilor, orice neclaritate

legată de sursa veniturilor unui magistrat poate avea un impact negativ asupra

percepției publice și asupra legitimității întregului corp judecătoresc.

EUR primită de concubina candidatului în 2017, lipsa justificărilor documentare și

refuzul de a furniza informațiile necesare clarificării acestui aspect. Aceste omisiuni

afectează grav transparența și conformitatea declarațiilor financiare ale candidatului

cu normele legale aplicabile. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

inclusiv cauza Kamenos c. Ciprului (2017), confirmă necesitatea verificării

patrimoniului unui magistrat pentru menținerea încrederii publicului în sistemul

judiciar. Lipsa transparenței financiare poate justifica măsuri restrictive împotriva

unui candidat, în vederea protejării integrității funcției publice.

sunt întemeiate, iar contestația formulată de candidat trebuie respinsă. Lipsa de

cooperare, refuzul de a furniza documente justificative și contradicțiile din

declarațiile sale constituie factori agravanți care consolidează îndoielile privind

integritatea sa financiară. Într-un sistem de justiție funcțional, transparența și

conformitatea cu normele legale sunt principii fundamentale, iar orice încercare de

evitare a acestor obligații justifică măsuri restrictive din partea autorităților

competente.

V. Subestimarea valorii automobilului și neachitarea în termeni legali a impozitului

pe venitul sub formă de creștere de capital

a indicat prețul de achiziție al unui automobil Honda CRV ca fiind de 150.000 MDL

(aproximativ 8.050 EUR). Ulterior, în declarația sa anuală pentru 2019, acesta a

declarat că a vândut același automobil pentru suma de 177.030 MDL (aproximativ

9.000 EUR). Achitarea impozitului aferent creșterii de capital, în valoare de 665,62

MDL, a fost efectuată de către candidat doar după ce Comisia a ridicat această

problemă în cadrul evaluării inițiale, ceea ce indică o omisiune inițială și confirmă

existența unei datorii fiscale.

automobilul fusese achiziționat într-o stare deteriorată, iar el a suportat costuri de

reparație și a efectuat îmbunătățiri. Cu toate acestea, nu a furnizat documente

justificative care să ateste starea inițială a vehiculului sau costurile reparațiilor

efectuate. În 2022, automobile similare se vindeau cu aproximativ 9.500 EUR

(echivalentul a 191.000 MDL), ceea ce ridică îndoieli cu privire la valoarea declarată

a automobilului în documentele candidatului.

convingătoare și nu a prezentat documente de suport care să clarifice aceste

discrepanțe. Achitarea impozitului abia după intervenția Comisiei nu poate înlătura

dubiile privind integritatea sa financiară și etică, în special în contextul neachitării

voluntare a obligațiilor fiscale în termenul prevăzut de lege. Astfel, aceste aspecte

63

mențin serioase îndoieli asupra veridicității declarațiilor candidatului și respectării

normelor de transparență fiscală.

candidatului pentru anul 2019, concubina sa a vândut un automobil Mercedes-Benz

S400 (an fabricație 2000) contra sumei de 196.700 MDL (aproximativ 10.000 EUR).

În timpul evaluării inițiale, candidatul nu a furnizat niciun document sau explicație

privind contractul de vânzare-cumpărare menționat în declarația sa anuală pentru

2015 referitor la acest automobil. Tot în cadrul evaluării inițiale, referitor la

neachitarea impozitului pentru creșterea de capital de către concubina sa, candidatul

a insistat că aceasta nu avea obligația de a achita acest impozit, susținând că „nu a

obținut niciun venit” din vânzarea automobilului. Explicațiile sale au fost

contradictorii în ceea ce privește necesitatea achitării acestui impozit.

acțiunile concubinei sale sau ale altor persoane cu care aceasta are relații familiale

sau de altă natură. Totuși, bazându-se pe o interpretare eronată a legii, el a încercat să

evite orice responsabilitate pentru neachitarea impozitului aferent creșterii de capital

în urma vânzării acestui automobil, ceea ce ridică dubii serioase cu privire la

onestitatea și integritatea sa. Instanța de judecată susține că, în calitate de judecător,

candidatul are obligația de a respecta cele mai înalte standarde de integritate și

responsabilitate, întrucât funcția judiciară impune exigențe mai mari decât cele

aplicabile cetățenilor obișnuiți.

privire la integritatea financiară și etică a candidatului Osoianu Sergiu, în special în

ceea ce privește nedeclararea și neachitarea în termen legal a impozitului aferent

creșterii de capital obținute din vânzarea automobilului Honda CRV în 2019.

Încălcarea obligațiilor fiscale nu poate fi considerată nesemnificativă, iar suma

datorată ar fi putut fi mai mare dacă prețul de achiziție declarat și prețul de vânzare

menționat în contract au fost subevaluate, aspect confirmat de prețurile de piață ale

unor vehicule similare în anul 2022.

integritatea financiară și etică a candidatului în raport cu veniturile concubinei sale și

nedeclararea impozitului pentru creșterea de capital aferentă vânzării automobilului

Mercedes-Benz S400. Deși candidatul susține că acest automobil a fost vândut la

același preț pentru care a fost achiziționat cu patru ani mai devreme, lipsa

documentelor justificative și neachitarea impozitelor aferente tranzacției ridică

suspiciuni asupra corectitudinii declarațiilor sale. Aceste aspecte confirmă necesitatea

unor verificări riguroase pentru a garanta respectarea obligațiilor fiscale și

transparența patrimoniului candidatului.

și în conformitate cu decizia Completului de judecată special al Curții Supreme de

Justiție din 1 august 2023, Comisia de evaluare a decis să nu includă în evaluarea

finală anumite aspecte referitoare la nedeclararea unui automobil conform cerințelor

64

legale, subestimarea valorii a două vehicule și neachitarea impozitului aferent

creșterii de capital obținute din vânzarea unui automobil aparținând concubinei

candidatului. Această decizie a fost luată în baza analizei suplimentare a

circumstanțelor și a documentației disponibile, fără a afecta concluziile generale

privind evaluarea integrității și transparenței financiare ale candidatului.

c. Albaniei (2021), unde Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat

importanța mecanismelor de vetting aplicabile judecătorilor și procurorilor,

subliniind dreptul statelor de a institui proceduri stricte pentru verificarea integrității

celor care ocupă funcții în sistemul judiciar. Curtea a evaluat legalitatea și

proporționalitatea măsurilor adoptate de autoritățile albaneze și a constatat că statele

au dreptul suveran de a implementa astfel de mecanisme, în special în situațiile în

care corupția reprezintă o amenințare gravă la adresa justiției și a încrederii publicului

în independența și imparțialitatea instanțelor.

interes public major și reglementată clar, oferind garanții suficiente pentru a asigura

echitatea procesului. Un element esențial al acestui mecanism a fost posibilitatea de

a contesta deciziile negative în fața instanțelor de judecată, ceea ce a reprezentat o

protecție împotriva eventualelor abuzuri sau erori procedurale. De asemenea,

măsurile adoptate de Albania au fost apreciate ca fiind proporționale în raport cu

obiectivul urmărit, neconstituind o încălcare a drepturilor fundamentale protejate de

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

evaluare a fost concepută pentru a asigura respectarea standardelor de integritate și

etică impuse funcției de judecător. În conformitate cu abordarea din cauza Xhoxhaj,

evaluarea sa a avut drept scop consolidarea încrederii publicului în justiție, eliminarea

vulnerabilităților legate de corupție și verificarea compatibilității candidatului cu

cerințele impuse de Legea nr. 26/2022.

de evaluare a lui Osoianu Sergiu a respectat principiul dreptului la apărare, incluzând

posibilitatea de a contesta decizia Comisiei de evaluare în fața instanțelor competente.

Principiul proporționalității trebuie analizat prin prisma interesului general al

societății de a avea un sistem judiciar funcțional și lipsit de suspiciuni privind lipsa

de integritate. Similar cazului Albaniei, unde CEDO a considerat justificată adoptarea

măsurilor de vetting pentru combaterea corupției, și în cazul Osoianu Sergiu,

evaluarea trebuie înțeleasă ca parte a unui efort mai larg de reformare a sistemului

judiciar din Republica Moldova.

perspectiva drepturilor individuale, ci și prin raportare la interesul colectiv de

menținere a unor standarde ridicate de profesionalism și moralitate în rândul

magistraților. Scopul acestei evaluări nu a fost doar verificarea legalității acțiunilor

sale, ci și respectarea principiilor transparenței și integrității, esențiale pentru

65

exercitarea funcției judiciare. Astfel, dacă au fost constatate discrepanțe între

conduita sa și exigențele etice și legale, Comisia de evaluare și instanțele competente

au autoritatea de a decide asupra compatibilității sale cu aceste standarde, fără ca

aceasta să fie considerată o încălcare a drepturilor fundamentale.

evaluare a lui Osoianu Sergiu respectă standardele stabilite de CEDO, având un scop

legitim, fiind reglementat prin norme clare și oferind garanții procedurale suficiente.

Astfel, orice decizie adoptată trebuie analizată în raport cu interesul superior de

protejare a independenței și integrității sistemului judiciar, iar standardele de

integritate nu pot fi negociabile sau aplicate selectiv.

Comisiei este disproporționată în raport cu constatările efectuate, argumentând că

omisiunile constatate nu ar trebui să influențeze evaluarea sa. Totuși, principiul

proporționalității nu poate fi interpretat în sensul tolerării unor abateri de la normele

de integritate financiară. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza

Păduraru c. României (2005) că autoritățile statale trebuie să asigure un echilibru

între protecția drepturilor individuale și interesul public de menținere a încrederii în

sistemul judiciar. În acest context, cerințele de transparență și conformitate fiscală

impuse magistraților nu sunt excesive, ci necesare pentru garantarea unui sistem de

justiție credibil și funcțional.

Comisie sunt adecvate și justificate, având în vedere că reclamantul nu a oferit

explicații clare și probe suficiente care să înlăture dubiile exprimate. Integritatea

judecătorilor este esențială pentru menținerea încrederii publicului în sistemul de

justiție, iar orice deviere de la normele de transparență și conformitate fiscală trebuie

analizată cu maximă rigoare. Lipsa de cooperare, omisiunea de a prezenta documente

justificative și neconcordanțele din declarațiile candidatului constituie factori

agravanți care consolidează îndoielile privind respectarea principiilor de integritate

de către acesta. Într-o societate democratică, unde justiția trebuie să fie un model de

conformitate și transparență, orice abatere de la aceste standarde trebuie sancționată

corespunzător pentru a preveni erodarea încrederii publicului în instituțiile statului.

Bangalore privind Conduita Judiciară, se constată multiple încălcări ale standardelor

etice impuse magistraților, afectând în mod direct percepția asupra integrității și

profesionalismului său.

trebuie să fie independenți și să evite orice situație ce le-ar putea afecta independența,

Completul de judecată special remarcă faptul că acesta a invocat împrumuturi și

donații nesusținute de documente, precum și economii suspecte ale concubinei sale,

fără a putea justifica proveniența acestora. Acceptarea unor sume de bani fără a

furniza documente justificative și refuzul de a clarifica tranzacțiile financiare ridică

dubii privind independența sa financiară și posibilitatea unor influențe externe.

66

documentată, iar refuzul de a furniza informații credibile afectează percepția asupra

imparțialității sale. Neplata la timp a impozitelor și justificările neclare privind

veniturile indică o atitudine neglijentă față de obligațiile legale, ceea ce contravine

standardelor unui magistrat. Aceste aspecte subliniază importanța respectării

principiilor de transparență și conformitate financiară, esențiale pentru menținerea

încrederii publicului în sistemul judiciar.

transparenți și să evite orice situație ce ar putea crea suspiciuni de favorizare sau

conflict de interese, candidatul a oferit explicații contradictorii privind situația sa

financiară. Pe de o parte, a susținut că veniturile și cheltuielile concubinei sale nu

trebuie luate în considerare în evaluarea sa financiară, însă, în alte contexte, a invocat

existența unei familii pentru a beneficia de drepturi, precum obținerea unui lot de

teren. Această inconsecvență demonstrează o utilizare oportunistă a normelor legale,

în funcție de propriul interes, ceea ce ridică suspiciuni privind aplicarea imparțială a

legii în activitatea sa profesională. În plus, lipsa justificărilor clare pentru anumite

tranzacții financiare și acceptarea unor sume de bani fără documente oficiale

generează îndoieli cu privire la integritatea sa și la posibilitatea existenței unor

influențe externe incompatibile cu funcția de judecător.

să aibă o conduită ireproșabilă și să evite orice acțiune care ar putea pune la îndoială

integritatea sa, candidatul a demonstrat lipsă de transparență în justificarea

provenienței unor sume mari de bani, fapt ce contravine obligațiilor de integritate

impuse de funcția sa. Subestimarea valorii unor bunuri și achitarea impozitelor doar

după intervenția Comisiei pun sub semnul întrebării onestitatea declarațiilor sale. În

plus, refuzul său și al concubinei sale de a furniza documente justificative privind

economiile declarate ridică serioase îndoieli cu privire la corectitudinea raportărilor

sale financiare.

magistrat să poată justifica pe deplin resursele financiare pe care le deține. În acest

caz, contradicțiile din declarațiile candidatului, lipsa documentației și refuzul de

colaborare pun sub semnul întrebării probitatea sa morală și capacitatea de a respecta

cerințele stricte de integritate impuse de funcția judiciară.

judecătorii să fie deschiși în acțiunile lor și să ofere explicații detaliate despre

beneficiile primite, se constată că acesta a evitat să clarifice proveniența unor sume

importante de bani și a refuzat să ofere detalii despre cheltuielile și veniturile

concubinei sale. De asemenea, achitarea impozitelor doar după intervenția Comisiei

indică o lipsă de responsabilitate și transparență, aspect incompatibil cu exigențele

funcției judiciare. Lipsa cooperării și refuzul de a prezenta documente clare afectează

credibilitatea sa și ridică îndoieli asupra modului în care gestionează obligațiile sale

financiare, ceea ce constituie un factor agravant în evaluarea integrității sale.

67

a Drepturilor Omului, un magistrat trebuie să fie nu doar imparțial, ci și să pară

imparțial în ochii publicului. În cauza Kamenos c. Ciprului (2017), CEDO a subliniat

că lipsa transparenței financiare poate justifica sancțiuni împotriva unui magistrat,

deoarece afectează încrederea cetățenilor în sistemul judiciar. În cazul lui Osoianu

Sergiu, dubiile privind conformitatea sa cu standardele de integritate sunt susținute

de lipsa documentelor justificative, refuzul de colaborare, explicațiile contradictorii

și neregularitățile în raportările sale fiscale. Aceste elemente justifică pe deplin

necesitatea unei evaluări stricte a conformității sale cu principiile de integritate și

transparență, esențiale pentru exercitarea funcției judiciare.

multiple principii fundamentale ale Conduitei Judiciare, punând la îndoială

independența, imparțialitatea, integritatea și transparența sa. Acceptarea unor venituri

nejustificate, neplata la timp a obligațiilor fiscale și refuzul de a colabora cu Comisia

generează o percepție negativă asupra corectitudinii și profesionalismului său.

integritate judiciară rămân valide și pot afecta încrederea publicului în sistemul de

justiție. Menținerea transparenței și respectarea celor mai înalte norme de etică sunt

esențiale pentru protejarea credibilității instanțelor și pentru asigurarea unui act de

justiție imparțial și echitabil.

onestitate, iar orice încălcare a principiilor de transparență și integritate pune sub

semnul întrebării capacitatea sa de a îndeplini funcția de judecător. În acest caz,

comportamentul candidatului nu doar că nu a fost conform cu standardele impuse de

lege, dar a demonstrat și o lipsă de responsabilitate în clarificarea situației sale

financiare.

profesionalism, onestitate și încredere, abaterile de la aceste principii nu pot fi

tolerate. Orice încălcare a normelor de integritate afectează în mod direct

credibilitatea sistemului judiciar și erodează încrederea publicului. Prin urmare,

consecințele legale ale acestor fapte trebuie aplicate cu fermitate, pentru a menține

standardele ridicate de etică și responsabilitate în exercitarea funcției judiciare

înlăture dubiile serioase identificate de Comisia de evaluare, nici în cadrul ședințelor

de judecată în fața instanței, cu privire la respectarea standardelor ridicate de etică și

conduită profesională impuse unui judecător. Deși i s-a oferit posibilitatea de a

prezenta explicații detaliate și probe concludente, acesta nu a demonstrat în mod clar

și convingător că acțiunile sale sunt compatibile cu principiile transparenței,

integrității și responsabilității care guvernează funcția judecătorească.

contradictorii, candidatul nu doar că nu a clarificat situația sa financiară, dar a

consolidat suspiciunile Comisiei, transformându-le în dubiile serioase care afectează

68

evaluarea sa. Această atitudine este incompatibilă cu cerințele de transparență și

onestitate impuse de standardele de integritate judiciară și ridică probleme serioase

asupra conformității sale cu exigențele funcției de magistrat.

cu diligență și în conformitate cu Legea nr. 26/2022, solicitând informații relevante

de la instituțiile statului și de la instituțiile financiare pentru a verifica aspectele

neclare din declarațiile candidatului. În plus, în temeiul art. 10 alin. (7) din Legea nr.

26/2022, Comisia a oferit candidatului posibilitatea de a clarifica suspiciunile

existente, solicitându-i date, documente și înscrisuri suplimentare care să susțină

declarațiile sale.

atitudine pasivă în ceea ce privește furnizarea probelor necesare pentru a-și susține

poziția. Neîndeplinirea acestei obligații a dus la imposibilitatea Comisiei de a verifica

veridicitatea susținerilor sale și de a înlătura dubiile apărute în urma examinării

dovezilor incomplete sau contradictorii prezentate de candidat. Această lipsă de

cooperare și de transparență afectează credibilitatea sa și pune sub semnul întrebării

conformitatea sa cu standardele de integritate impuse unui magistrat

reluate, cât și în faza judecătorească, Osoianu Sergiu nu a reușit să înlăture

suspiciunile care au condus la concluziile Comisiei de evaluare. În această situație,

lipsa unor probe concludente împiedică instanța să constate existența unor

circumstanțe diferite de cele reținute de Comisie.

însă refuzul tacit sau furnizarea unor informații incomplete determină apariția unor

suspiciuni justificate asupra veridicității afirmațiilor sale. Prin urmare, în interesul

propriu al candidatului era să furnizeze toate documentele necesare pentru clarificarea

situației sale financiare și eliminarea oricăror neclarități. Refuzul său de a face acest

lucru reprezintă un indiciu clar al lipsei de transparență, aspect incompatibil cu

exigențele funcției de magistrat.

pentru anularea Deciziei nr. 12 din 29 aprilie 2024, emisă de Comisia independentă

de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor. Decizia contestată a fost emisă în

conformitate cu prevederile legale, iar în cadrul procedurilor inițiale și reevaluate nu

s-au constatat erori procedurale grave care să fi afectat echitatea procesului.

integrității unui magistrat trebuie să fie riguroasă, având în vedere impactul pe care

deciziile acestuia îl au asupra societății și asupra încrederii publicului în justiție. În

acest context, omisiunea unui judecător de a furniza clarificări în legătură cu

veniturile sale și modul în care își gestionează resursele financiare constituie un factor

esențial în evaluarea compatibilității sale cu funcția publică.

69

informat cu privire la deficiențele constatate și a primit multiple oportunități pentru a

le clarifica, acesta nu a reușit să ofere probe suficiente pentru a dovedi contrariul.

Lipsa unui efort activ din partea sa de a colabora cu autoritățile confirmă concluzia

Comisiei conform căreia dubiile serioase planează asupra integrității și transparenței

sale financiare.

neîntemeiată și urmează a fi respinsă, întrucât nu există motive juridice care să

justifice anularea deciziei Comisiei de evaluare. Standardele impuse magistraților

presupun respectarea unor cerințe stricte de integritate și responsabilitate, iar în acest

caz, candidatul nu a demonstrat că îndeplinește aceste criterii.

element fundamental pentru menținerea statului de drept și pentru protejarea

încrederii publicului în sistemul de justiție. În acest context, orice lipsă de

transparență, orice omisiune sau refuz de a colabora cu instituțiile de evaluare poate

constitui un motiv justificat pentru nepromovarea evaluării și, implicit, pentru

excluderea dintr-o funcție publică de mare responsabilitate. Respectarea principiilor

etice și a obligațiilor de transparență este esențială pentru menținerea credibilității

sistemului judiciar și asigurarea unui act de justiție echitabil și imparțial.

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022,

Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție, pentru

examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei independente de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Respinge cererea de contestare depusă de Osoianu Sergiu împotriva Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, privind anularea deciziei nr. 12

din 29 aprilie 2024 cu privire la evaluarea reluată a lui Osoianu Sergiu, candidat la

funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii și dispunerea reluării

procedurii de evaluare a candidatului de către Comisie.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Oxana Parfeni

Judecători Lilia Roic-Botezatu

Diana Stănilă

70