3-23/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare

3-23/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la cererea de contestare depusă de

Veronica Cupcea

împotriva

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

privind anularea deciziei nr. 14 din 28 mai 2024 cu privire la evaluarea reluată a

Veronicăi Cupcea, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatei de către

Comisie

(evaluarea integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, conform Legii nr. 26/2022)

(Dosarul nr. 3-23/24

PIGD 2-24090645-01-3-13082024)

Contestație în baza Legii nr. 26/2022; evaluarea reluată a candidatului la funcția de

membru în Consiliul Superior al Magistraturii

12 august 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în ședință de judecată publică cererea de contestare depusă de

Veronica Cupcea împotriva deciziei Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare

ale judecătorilor și procurorilor,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, compus din:

Ion Malanciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Diana Stănilă, judecători,

Boico Marianna – grefier,

Cu participarea:

Reclamantei – Veronica Cupcea;

Reprezentantului reclamantei – avocatul Iurie Mărgineanu,

Reprezentanților pârâtei – avocații Roger Gladei și Valeriu Cernei.

constată următoarele:

ÎN FAPT

A. Poziția reclamantei (f.d. 2-16, 111-114):

Cerere de contestare

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor (în continuare

Comisia de evaluare), solicitând anularea deciziei nr. 14 din 28 mai 2024 cu privire

la evaluarea reluată a Veronicăi Cupcea, candidată la funcția de membru în Consiliul

Superior al Magistraturii (în continuare CSM) și dispunerea reluării procedurii de

evaluare a candidatei de către Comisie.

martie 2022, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 26/2022 privind

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor. Această lege reglementează

raporturile juridice aferente procedurii de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, al Consiliului Superior

al Procurorilor, precum și al organelor specializate ale acestora, evaluarea

reprezentând o etapă obligatorie în procesul de selectare și de alegere sau numire în

funcțiile respective.

fost constituită Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

1

În sensul legii, evaluarea integrității constă în verificarea integrității etice și

financiare a candidaților.

Orhei, a candidat la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, fiind

supusă verificării de către Comisia de evaluare. În cadrul acestei proceduri, a

completat Chestionarul privind integritatea etică și Declarația de avere și interese

personale, în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 26/2022. De asemenea, pe

parcursul evaluării, a răspuns la patru runde de întrebări formulate de Comisia de

evaluare, anexând copii ale tuturor materialelor solicitate și aflate în posesia sa. La

data de 16 decembrie 2022, reclamanta a fost audiată public de către Comisia de

evaluare.

candidata la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, Veronica

Cupcea, nu întrunește criteriile de integritate, reținând existența unor dubii serioase

privind conformitatea acesteia cu criteriile de integritate etică și financiară, motiv

pentru care a decis că aceasta nu promovează evaluarea.

special instituit în cadrul CSJ, prin Decizia din 1 august 2023, a admis contestația, a

anulat Decizia nr. 14 din 11 ianuarie 2023 referitoare la candidatura Veronicăi

Cupcea și a dispus reevaluarea acesteia de către Comisia independentă de evaluare

a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor.

candidatei la data de 8 august 2024, Comisia de evaluare a reiterat că Veronica

Cupcea nu întrunește criteriile de integritate, reținând din nou existența unor dubii

serioase privind conformitatea acesteia cu criteriile de integritate etică și financiară

și, în consecință, a decis că aceasta nu promovează evaluarea.

administrativ, reclamanta invocă încălcarea dreptului său, în calitate de judecător,

de a candida și de a fi membru al Consiliului Superior al Magistraturii, drept ce

include atât dreptul de a fi ales în organele autoadministrării judecătorești, cât și

dreptul la autoadministrarea judecătorească, prevăzute de art. 14 din Legea

nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului și de art. 23¹ din Legea nr. 514/1995

privind organizarea judecătorească. De asemenea, reclamanta invocă atingerea

adusă dreptului la demnitate, onoare și reputație profesională a judecătorului.

evaluare, constituie un act administrativ individual ilegal și defavorabil, prin care, în

esență, a fost respinsă cererea reclamantei de emitere a unei decizii de promovare a

evaluării.

favorabile sau defavorabile, însă nu au caracter discreționar substanțial, ci doar

procedural. Legea nr. 26/2022 nu conferă Comisiei temei legal pentru emiterea

deciziei în baza unui drept discreționar. Astfel, în situația în care Comisia constată

2

îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege (rezerva legii, art. 21 alin. (1) din Codul

administrativ) pentru emiterea unei decizii de promovare sau nepromovare a

evaluării, aceasta are obligația de a adopta decizia corespunzătoare. Prin contrast, în

cazul unui act administrativ emis în temeiul unui drept discreționar, autoritatea

publică deține prerogativa de a decide dacă acționează (discreția de a acționa) și,

totodată, libertatea de a alege consecințele juridice (selectarea măsurii).

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 14 din 28 mai 2024, emisă cu privire la candidatura

reclamantei, constituie un act administrativ individual în sensul dispozițiilor legale

menționate.

administrativ, reclamanta a menționat că activitatea de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor se supune prevederilor Codului administrativ.

în obligare. Prin acțiunea în obligare se urmărește anularea unui act administrativ

individual prin care s-a respins solicitarea reclamantului în cadrul procedurii

administrative și obligarea autorității publice competente să emită actul

administrativ individual solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 206 alin. (1)

lit.b) și 224 alin. (1) lit.b) din Codul administrativ.

instanța de judecată admite cererea ca fiind întemeiată, aceasta anulează decizia

Comisiei și dispune reluarea procedurii de evaluare a candidatului de către Comisia

de evaluare.

începând cu data de 8 iulie 2022. La 11 ianuarie 2023, Comisia a emis o decizie prin

care a constatat nepromovarea evaluării de către candidata Cupcea Veronica.

Supremă de Justiție, în temeiul art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/2022. Prin

decizia din 1 august 2023, completul special constituit în cadrul Curții Supreme de

Justiție pentru examinarea contestațiilor împotriva deciziilor Comisiei a admis

contestația, a anulat decizia Comisiei și a dispus reevaluarea candidatei.

reevaluare a candidatei, colectând informații suplimentare din diverse surse, în

funcție de necesități, pentru a aborda aspectele examinate în cadrul reevaluării.

din partea Comisiei o notificare referitoare la faptele și dubiile serioase identificate.

Ca urmare a solicitării formulate la 20 februarie 2024, reclamanta a obținut acces la

materialele reevaluării, în conformitate cu art. 12 alin. (4) lit. c) din Legea

nr.26/2022. La data de 21 februarie 2024, aceasta a prezentat un răspuns la

notificarea privind faptele și dubiile serioase reținute de Comisie.

3

Veronica Cupcea, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii”, comunicată la data de 8 august 2024, Comisia a constatat, din nou,

nepromovarea evaluării. În opinia reclamantei, această decizie constituie un act

administrativ individual defavorabil, emis cu încălcarea legii, care se impune a fi

anulat.

constatarea unor „dubii serioase” ale Comisiei, în sensul art. 13 alin. (5) din Legea

nr. 26/2022, referitoare la conformitatea candidatei cu criteriul de integritate etică și

cu criteriul de integritate financiară, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și

alin. (5) lit. b) din aceeași lege.

cinci aspecte:

a) sursele de venit utilizate pentru achiziționarea a două bunuri imobile în anul 2012;

b) sursele de venit pentru achitarea unui împrumut în anul 2014;

c) nedeclararea contribuțiilor bănești primite de la persoane apropiate în declarațiile anuale

pentru perioada 2012–2014;

d) nedeclararea economiilor în numerar în declarația anuală pentru anul 2019;

e) nedeclararea contribuției bănești primite de la fiul său în declarația anuală pentru anul

2020, în modul prevăzut de legislație.

cadrul procedurii de reevaluare.

următoarele șase obiecții:

a) sursele de venit utilizate pentru achizițiile efectuate în anul 2012;

b) sursele de venit pentru achitarea anticipată a unui împrumut în anul 2014;

c) nedeclararea contribuțiilor bănești primite de la membrii familiei;

d) proveniența mijloacelor bănești utilizate pentru achitarea anticipată a împrumutului

contractat în anul 2020;

e) nedeclararea economiilor în numerar la sfârșitul fiecărui an;

f) nedeclararea contribuțiilor bănești primite de la fiul său.

2023, Comisia i-a transmis, la 14 februarie 2024, o notificare prin care i-a solicitat

să prezinte explicații și dovezi cu privire la faptele și dubiile serioase referitoare la

integritatea sa financiară și etică, limitate la trei aspecte, după cum urmează:

a) justificarea capacității financiare a persoanelor apropiate de a-i acorda sprijin financiar

pentru achitarea împrumutului în anul 2014;

b) argumentarea nedeclarării economiilor în numerar pentru anul 2019;

c) argumentarea nedeclarării contribuției bănești oferite de fiul său în anul 2020.

Comisia a reținut șase aspecte ce constituiau „dubii serioase” privind integritatea sa.

Ulterior, după reluarea evaluării la data de 8 septembrie 2023, prin notificarea din

14 februarie 2024, Comisia a redus aceste aspecte la trei, solicitându-i reclamantei

să formuleze răspunsuri și să prezinte probe doar cu privire la acestea.

4

fost:

I. Dubii serioase referitoare la capacitatea financiară a persoanelor apropiate de a acorda

sprijinul financiar pretins de candidată pentru achitarea anticipată, în anul 2014, a unui

împrumut în sumă de 246.250 MDL; documentele colectate în cadrul reevaluării au

indicat că sumele provenite din sursele declarate au fost semnificativ mai mici decât

cele pretinse sau nu au fost confirmate, iar candidata nu a justificat proveniența sumei

de 184.485 MDL rămase neacoperite.

II. Dubii serioase privind nedeclararea economiilor în numerar, în valoare de 484.189

MDL, în declarația anuală pentru anul 2019.

III. Dubii serioase privind nedeclararea unei contribuții financiare pretinse în sumă de

150.000 MDL, oferită de fiul candidatei în anul 2020, utilizată împreună cu alte

mijloace pentru achitarea a trei rate substanțiale, în cuantum total de 446.670 MDL, în

rambursarea unui împrumut de 540.000 MDL contractat în anul 2018.

în discuție exclusiv aceste trei aspecte, aducându-le la cunoștința sa prin notificarea

din 14 februarie 2024. Cu toate acestea, în Decizia nr. 14 din 28 mai 2024, Comisia

a extins obiectul evaluării, incluzând cinci aspecte, prin adăugarea a două elemente

suplimentare care nu au fost comunicate reclamantei în cadrul procedurii

contradictorii, respectiv:

I. Dubii serioase referitoare la sursele de venit utilizate pentru achiziția a două bunuri

imobile în anul 2012;

II. Dubii serioase privind sursele de venit pentru achitarea împrumutului în anul 2014.

nu au fost aduse anterior la cunoștința candidatei, constituie, în opinia reclamantei,

o încălcare gravă a procedurii administrative, a dreptului la apărare și a principiului

contradictorialității, consacrate de Codul administrativ și de Legea nr. 26/2022.

aspecte:

– dacă pretinsele circumstanțe reținute de Comisie constituie, în mod real, probleme de

integritate financiară și etică ale reclamantei, prin prisma principiilor proporționalității,

securității raporturilor juridice și egalității de tratament;

– dacă așa-numitele încălcări formale invocate de Comisie se încadrează în conceptul de

„dubii serioase” în sensul Legii nr. 26/2022;

– dacă argumentele și actele prezentate de candidată au, potrivit regulii simetriei

juridice, valoarea de adevăr probabil;

– dacă există circumstanțe care ar fi putut conduce la promovarea evaluării de către

reclamantă și, în caz afirmativ, dacă instanța de judecată trebuie să oblige Comisia de

evaluare să procedeze la o nouă evaluare.

efectiv, care să vizeze atât legalitatea formală, cât și legalitatea materială a actului

administrativ contestat, inclusiv respectarea de către Comisia de evaluare a

principiilor proporționalității (art. 54 din Constituția Republicii Moldova și art. 29

din Codul administrativ), egalității de tratament (art. 23 din Codul administrativ) și

securității juridice (art. 30 din Codul administrativ).

Decizia nr. 14 din 28 mai 2024, emisă de Comisia de evaluare, este nemotivată, fiind

5

adoptată cu încălcarea acestui principiu și în lipsa unui temei plauzibil pentru a

concluziona că aceasta nu corespunde criteriilor de integritate etică și financiară și

că nu a promovat evaluarea pentru funcția de membru al Consiliului Superior al

Magistraturii.

intrinsec al statului de drept. Acest principiu presupune că măsurile de constrângere,

respectiv ingerințele în exercițiul drepturilor, trebuie utilizate cu prudență și numai

atunci când există o reală și justificată urgență. Puterea publică nu trebuie să

intervină în exercitarea drepturilor mai mult decât este necesar, motiv pentru care

principiul proporționalității este denumit adesea „interdicția excesului” și reprezintă

un instrument de echilibrare a intereselor în cauză.

aplicarea unui test compus din patru elemente cumulative. Testul de

proporționalitate se aplică în mod vertical, iar lipsa oricărui element conduce la

neîndeplinirea testului și, implicit, la constatarea ilegalității actului administrativ

individual. În conformitate cu acest test, o măsură adoptată de o autoritate publică

sau de o instanță de judecată este proporțională dacă îndeplinește următoarele

condiții: urmărește un scop legitim; este potrivită pentru atingerea scopului urmărit;

este necesară, în sensul că nu există o altă măsură mai puțin intruzivă care să conducă

la același rezultat; este rezonabilă, asigurând un just echilibru între interesul public

și drepturile persoanei vizate.

organele de autoadministrare judecătorească, dreptul la autoadministrare

judecătorească, dreptul la demnitate și reputație profesională, precum și dreptul la

independență judecătorească.

sens. Din preambulul Legii nr. 26/2022 rezultă că aceasta a fost adoptată pentru:

sporirea integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai

Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale acestora;

creșterea încrederii societății în activitatea organelor de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor; sporirea încrederii în sistemul de justiție în ansamblul

său.

unuia sau mai multora dintre aceste scopuri. Întrebarea este de importanță practică

esențială, întrucât autoritatea publică are obligația de a proba scopul legitim al

măsurii dispuse. În situația în care se invocă mai multe scopuri, acestea trebuie

menționate și demonstrate în mod distinct, iar elementele testului de

proporționalitate trebuie aplicate pentru fiecare scop în parte.

proporționalitate, sarcina materială a probei revine Comisiei, chiar și în condițiile

existenței „dubiului serios”. Comisia avea obligația să evidențieze și să rețină doar

acele mijloace care sunt în mod evident și incontestabil „absolut nepotrivite” pentru

6

atingerea scopului legitim urmărit. În acest caz, la fel ca și în ceea ce privește

elementul scopului, decizia nu oferă niciun răspuns sau motivare în acest sens.

mijloace mai blânde pentru atingerea aceluiași scop sau dacă nu sunt disponibile, în

mod rezonabil și imediat, alternative mai puțin intruzive. În analiza necesității,

trebuie comparate posibilele remedii, ținând cont de natura și intensitatea

intervenției, numărul persoanelor afectate, efectele defavorabile sau benefice asupra

terților și eventualele efecte secundare ale măsurii. Pentru stabilirea faptelor care

confirmă sau infirmă necesitatea se aplică metoda comparativă. În speță, decizia

contestată nu răspunde nici la acest element al testului.

funcția de membru al organelor de autoadministrare judecătorească, bazată pe unele

pretinse încălcări formaliste și incerte, nu este o măsură necesară. Alegerea efectivă

a membrilor acestor organe se realizează de către judecători prin vot în cadrul

Adunării Generale a Judecătorilor, astfel încât privarea reclamantei de dreptul de a

participa la competiție nu este indispensabilă pentru atingerea scopurilor invocate de

Comisie. În plus, având în vedere calitățile profesionale și integritatea reclamantei,

o asemenea măsură nu se justifică prin prisma criteriului de necesitate.

măsură este rezonabilă numai dacă ingerința pe care o produce nu este

disproporționată în raport cu scopul urmărit. În prezenta cauză, din elementele de

fapt nu se poate realiza o balanță justă între argumentele pro și contra măsurii,

respectiv între avantajele urmărite și ingerința gravă și ireversibilă în drepturile

reclamantei. Este cert că aceasta a fost lipsită – și nu doar limitată – de dreptul de a

fi aleasă în organele de autoadministrare judecătorească.

Opinia comună a Comisiei de la Veneția și a Directorului General pentru Drepturile

Omului și Statul de Drept privind proiectul de lege cu privire la Curtea Supremă de

Justiție, adoptată la 17–18 iunie 2022, care, la punctul 44, precizează expres că

evaluarea etică trebuie să se concentreze asupra datelor privind posibila corupție a

candidaților, aspect ce se suprapune, în esență, cu obiectul evaluării financiare. În

cauză, Comisia de evaluare nu a demonstrat existența unor astfel de date și nu a

probat în mod convingător încălcarea criteriilor de integritate etică și financiară.

reținut necorespunderea sa criteriilor de integritate etică și financiară, nu au nicio

legătură cu date concrete privind posibila corupere în raport cu candidatura sa.

Concluziile Comisiei s-au bazat exclusiv pe presupuneri subiective, care nu pot, în

niciun caz, să confirme existența unor indicii de corupție.

de fapt pe baza cărora ar fi putut atesta existența unor „dubii serioase” privind

integritatea reclamantei. Pe întreaga durată a activității sale, reclamanta nu a fost

sancționată disciplinar și s-a bucurat de o reputație ireproșabilă, nefiind implicată în

situații care să afecteze imaginea de judecător sau prestigiul justiției.

7

declarațiile de avere și interese personale la Autoritatea Națională de Integritate. Pe

întreaga durată a exercitării funcției de judecător, ANI nu a constatat nicio încălcare

a regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor

și limitărilor, precum și al declarării și controlului averii și intereselor personale.

de lege, reținând circumstanțe care nu au fost constatate nici măcar de autoritatea

competentă în materie — Autoritatea Națională de Integritate.

Direcției pentru Drepturile Omului referitoare la evaluarea extraordinară a

judecătorilor ucraineni, în care se precizează că „respectarea de către judecător a

criteriilor etice și anticorupție (...) ar trebui să se bazeze numai pe fapte deja stabilite

de autoritățile competente”.

în materia proporționalității acțiunii administrative, autoritatea publică suportă

consecințele defavorabile în situația în care circumstanțele ce justifică ingerința în

drepturi nu sunt probate.

sarcina probei către candidat — fapt inadmisibil și contrar dispozițiilor art. 93 Cod

administrativ, care prevede expres că fiecare participant trebuie să probeze faptele

pe care își întemeiază pretențiile, iar prin derogare de la alin. (1), fiecare participant

probează faptele atribuite exclusiv sferei sale.

a indicat în decizie că: „Odată ce organul de evaluare a identificat probleme de

integritate, a fost considerată admisibilă de către Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, chiar și în verificarea integrității judecătorilor în exercițiu, care își pot

pierde funcțiile sau pot fi sancționați în alt mod ca urmare a evaluării. În cauza

Xhoxhaj contra Albaniei, nr. 15227/19, § 352, 31 mai 2021, Curtea a afirmat că nu

este per se arbitrar, în sensul aspectului civil al articolului 6 § 1 din Convenție, ca

sarcina probei să revină reclamantului în procedura de verificare a integrității,

după ce CIC [Comisia Independentă de Calificare] a pus la dispoziție constatările

preliminare rezultate în urma încheierii anchetei și a acordat acces la probele din

dosarul cauzei.”

impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru a fi admisibilă inversarea

sarcinii probei, condiții la care însăși Comisia face referire în decizie. Astfel Comisia

nu a pus la dispoziția reclamantei constatările preliminare rezultate în urma

încheierii anchetei; Comisia nu i-a acordat reclamantei acces la probele din dosarul

cauzei după finalizarea anchetei.

și nu prezentarea unor constatări preliminare ulterioare închiderii acesteia. Accesul

la probe i-a fost acordat reclamantei doar în cadrul anchetei, pentru a răspunde la

8

așa-zisele „dubii serioase” formulate în notificare, și nicidecum după încheierea

investigației.

încălcarea prevederilor art. 93 Cod administrativ și a standardelor impuse de

jurisprudența CEDO.

alin. (3) din Codul administrativ, care impun autorității publice obligația de a cerceta

din oficiu starea de fapt și de a justifica, prin probe, orice ingerință în drepturile

conferite de lege persoanei vizate (art. 93 alin. (2) Cod administrativ).

investigheze, fără a aștepta o cerere din partea persoanei interesate și independent

de aceasta, faptele pe care urmează să se întemeieze decizia sa. În procedurile

administrative și judiciare relevante, există un interes public deosebit în stabilirea

completă și corectă a faptelor ce urmează a fi evaluate și a deciziei ce urmează a fi

adoptate. Procesul de contencios administrativ nu servește exclusiv protecției

juridice subiective a reclamantului, ci reprezintă și o procedură de control juridic

obiectiv, derivată din principiul separației puterilor în stat.

și amploarea verificărilor necesare și nu este limitată de susținerile sau cererile de

probe formulate de părțile implicate. Trebuie avute în vedere toate circumstanțele

relevante pentru cauza concretă, inclusiv cele favorabile părților (art. 32 alin. (2), 92

și 94 Cod administrativ). Principiul cercetării din oficiu obligă atât autoritatea

publică, cât și instanța de judecată, să efectueze toate investigațiile utile pentru

clarificarea faptelor, în limitele discreției conferite de lege.

obținute și de a efectua verificări suplimentare în măsura în care afirmațiile părților

și circumstanțele cauzei justifică acest demers, după o examinare atentă.

Investigațiile pot fi încheiate numai atunci când nu mai există nicio posibilitate

rezonabilă ca alte verificări să conducă la un rezultat relevant pentru soluționarea

cauzei.

corespunzătoare obligație de cooperare din partea persoanei vizate, care, fiind direct

implicată, deține informații esențiale și este în măsură să le furnizeze.

accesul la toate probele din dosarul cauzei, în condițiile în care Comisia i-a pus la

dispoziție doar înscrisurile pe care ea însăși le-a prezentat în procedură, la care s-au

adăugat doar informații privind situația fiscală obținute de la Serviciul Fiscal de Stat

și date cadastrale furnizate de Agenția Servicii Publice – Departamentul Cadastru.

menționat că „a obținut informații din numeroase surse pentru a evalua integritatea

financiară și etică a candidatei”, enumerând surse precum Autoritatea Națională de

Integritate, Serviciul Fiscal de Stat, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,

instituții financiare, alte instituții publice, surse deschise (rețele de socializare,

9

investigații jurnalistice) și rapoarte ale membrilor societății civile. În realitate,

accesul reclamantei la aceste informații nu a fost integral asigurat, ceea ce constituie

o încălcare a dreptului său la apărare și a obligației legale a Comisiei de a cerceta și

prezenta în mod complet și transparent probele pe care își întemeiază decizia.

administrativ individual discreționar. În acest sens, deși s-a pronunțat deja asupra

acestui aspect la capitolul privind admisibilitatea acțiunii, aceasta reiterează că,

potrivit art. 137 alin. (3) din Codul administrativ, stările de fapt identice în esență

trebuie tratate în mod identic, iar o tratare diferită este permisă doar dacă există un

motiv obiectiv. Conform alin. (4) al aceluiași articol, dacă într-un caz autoritatea

publică și-a exercitat dreptul discreționar într-un anumit mod, în cazuri similare are

obligația să îl exercite la fel, cu excepția situației în care intenționează să își schimbe

pe viitor practica.

din Legea nr. 26/2022 prevede că un candidat corespunde acestui criteriu dacă: a)

averea sa a fost declarată în modul stabilit de legislație; b) Comisia de evaluare

constată că averea dobândită în ultimii 15 ani corespunde veniturilor declarate.

nu discreționar. Îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 8 alin. (2) și

alin. (4) din Legea nr. 26/2022 obligă Comisia de evaluare să emită o decizie

favorabilă, de promovare a candidatului, sub aspectul corespunderii criteriilor de

integritate financiară și etică. Alin. (5) al art. 8 este subordonat alin. (2) și (4),

prevăzând doar sursele și elementele pe baza cărora Comisia stabilește respectarea

sau nerespectarea acestor criterii.

procedurală, limitată la investigarea și clarificarea din oficiu a stării de fapt și la alte

aspecte ce țin de pregătirea și emiterea actului administrativ individual. Această

discreție nu conferă caracter discreționar actului administrativ în sens material, iar

argumentele reclamantei privind discreția se referă strict la sensul de discreție

procedurală.

„dubii serioase” exclusiv în art. 13 alin. (5), referitoare la conformitatea candidatului

cu cerințele prevăzute la art. 8, care nu au fost înlăturate de persoana evaluată.

deciziilor sale reprezintă un concept juridic nedeterminat, specific dreptului

administrativ. Acest tip de noțiune nu conferă discreție absolută autorității, ci doar o

marjă de apreciere în stabilirea faptelor, de la nivel abstract la concret, pentru

aplicarea cât mai adecvată a normei juridice la cazul particular, în spiritul unei justiții

echitabile. Cele mai frecvente erori în aplicarea unor astfel de concepte juridice se

referă la stabilirea corectă a situației de fapt și la interpretarea corectă a legii.

de drept național. Din această perspectivă, Comisia de evaluare dispune de o marjă

largă de apreciere a situațiilor de fapt pe care le poate califica drept „dubii serioase”

10

în legătură cu criteriile de integritate ale unui candidat. Totuși, această marjă nu este

nelimitată și trebuie exercitată cu bună-credință, conform art. 16 și art. 137 alin. (1)

din Codul administrativ, care prevăd imperativ că discreția sau marja de apreciere

nu poate fi arbitrară.

și a concluziilor investigației, având ca scop formarea unei convingeri bazate pe

principiul liberei aprecieri a probelor. În speță, reclamanta susține că Comisia a

interpretat greșit acest concept legal, tratându-l ca pe o inversare a sarcinii probei,

deși acesta privește gradul de convingere pe baza probelor administrate, și nu

transferul obligației de probă către candidat.

diferit de cel aplicabil în procedurile penale, însă, prin utilizarea termenului

„serioase”, legiuitorul a impus un grad înalt de certitudine, în sensul de gravitate,

lipsă de superficialitate și rigoare.

a gradelor de probabilitate care poate fi utilă instanței și în speța de față, în funcție

de natura măsurii analizate sau de circumstanțele particulare ale cazului: Certitudine

– standard de demonstrație a probabilității apropiat de 100%, cu un grad de

convingere > 95%; Probabilitate ridicată – situația în care poate exista doar o

îndoială minimă sau nicio îndoială serioasă, grad de convingere > 70%; Probabilitate

copleșitoare – convingere predominantă, grad > 50%; Probabilitate suficientă – grad

de convingere > 30%, aplicabil doar în condițiile respectării stricte a principiului

proporționalității raportat la măsurile ce urmează a fi dispuse.

mijloacelor financiare utilizate pentru procurarea, în anul 2012, a unui apartament

în municipiul Chișinău și a unui teren cu construcție nefinisată în raionul Criuleni,

precum și pentru achitarea integrală, în anul 2014, a creditului contractat în 2012,

Comisia de evaluare a reținut că reclamanta și soțul acesteia au declarat că, timp de

mai mulți ani, până în 2017, au beneficiat de sprijin financiar din partea părinților

lor. Potrivit declarațiilor, aceste contribuții, împreună cu economiile salariale și

veniturile obținute din vânzarea unui apartament, au permis achiziționarea, în anul

2012, a bunurilor imobile în valoare de aproximativ 902.338 MDL.

documente justificative care să confirme sursele banilor proveniți de la rude. Pentru

achiziționarea imobilului din Criuleni, reclamanta și soțul au contractat un împrumut

de 270.000 MDL, iar în anul 2014 au rambursat anticipat acest împrumut. Conform

răspunsurilor scrise prezentate Comisiei, sursele utilizate pentru rambursarea

împrumutului proveneau din economii proprii, contribuții de la mama reclamantei,

de la părinții soțului, precum și de la o rudă apropiată a soțului. La audierile publice,

reclamanta a menționat că aceste sume nu au fost primite exclusiv în anul 2014, ci

de-a lungul mai multor ani, începând cu data căsătoriei (1989) și până la decesul

mamei sale și al mamei soțului, în 2017, o parte din aceste mijloace fiind obținute

cu mult timp înainte de achizițiile din 2012.

11

acestor surse financiare, considerând că acestea nu au fost înlăturate prin explicațiile

oferite de reclamantă, inclusiv prin precizarea făcută pentru prima dată la audieri,

potrivit căreia, datorită creșterilor salariale din 2014, ea și soțul au putut achita

anticipat împrumutul.

excesive și nerezonabile, contrare normelor juridice aplicabile, pornind de la

premisa nerealistă că, cu 20–25 de ani înainte de evaluare, atât ea, cât și părinții săi

(decedați între timp), ar fi trebuit să prevadă existența unei viitoare Comisii de pre-

vetting și să adopte o „etică fiscală” deosebit de riguroasă, păstrând și arhivând toate

documentele justificative – chitanțe, facturi, recipise, contracte sau bonuri de plată

– ori să consemneze în scris fiecare act juridic de transmitere a mijloacelor bănești,

chiar și în contextul relațiilor de rudenie apropiată.

reclamantei, faptul că aceasta și familia sa au locuit, timp de 20 de ani (1991–2011),

în garsoniera atribuită de stat, perioadă în care au fost angajați în câmpul muncii, nu

au efectuat achiziții costisitoare și au economisit resurse financiare pentru a

achiziționa ulterior un apartament.

economiile salariale realizate din veniturile proprii pe parcursul anilor 1991–2012,

economii care, în mod rezonabil, ar fi putut fi suficiente pentru achiziția

apartamentului. Or, după mai bine de 30 de ani de la efectuarea acestor economii,

reclamanta nu mai poate deține documente justificative care să înlăture aceste

„dubii” ale Comisiei.

obligat să prezinte documente pe care nu le deține. În aceste condiții, exercitarea

discreției administrative procedurale de către Comisia de evaluare, în sensul

sancționării reclamantei pentru lipsa unor documente vechi de zeci de ani, este

arbitrară.

care nu au fost înlăturate de candidată”. Sub acest aspect, instanța de judecată

urmează să aprecieze, pe de o parte, dacă aceste dubii sunt „serioase” în sensul legii,

iar pe de altă parte, dacă reclamanta, în mod obiectiv, putea să le înlăture, ținând

cont de: autorii tranzacțiilor, perioada scursă de la efectuarea acestora, valoarea

tranzacțiilor și caracterul imprevizibil al solicitării unor detalii și probe la decenii

distanță de momentul producerii faptelor.

înscrisuri în scopul înlăturării „dubiilor serioase” privind capacitatea financiară a

persoanelor apropiate de a-i oferi sprijin material de-a lungul anilor. O parte din

aceste înscrisuri nu au fost analizate de Comisie și nu au făcut obiectul vreunei

motivări în decizie, iar altele au fost apreciate în mod tendențios și neobiectiv, pe

baza unor presupuneri, precum: „venitul suplimentar al mamei candidatei a fost

probabil necesar pentru cheltuielile sale personale de consum și, astfel, nu era

12

disponibil ca economii pentru a face donațiile pretinse candidatei”; „veniturile din

vânzarea unui automobil model Moskvich 412 în perioada 2009–2010 nu au fost

incluse, deoarece candidata nu a furnizat suma primită din vânzare”; excluderea din

analiză a contribuțiilor soacrei din anii 2013–2014, deși acestea au fost efectuate

după decesul socrului.

unui automobil de către mama sa cu 14 ani în urmă nu poate, în mod rezonabil,

fundamenta „dubii serioase” referitoare la integritatea sa etică și financiară.

ale Comisiei de evaluare în legătură cu: nedeclararea contribuțiilor bănești primite

de la persoane apropiate în declarațiile anuale pentru perioada 2012–2014;

nedeclararea economiilor în numerar în declarația anuală pentru anul 2019;

nedeclararea contribuției bănești din partea fiului în declarația anuală pentru anul

2020, se reține că, atât în cadrul audierilor publice, cât și în corespondența scrisă cu

Comisia, candidata a explicat că regimul juridic privind declararea averii și

intereselor personale a suferit, de-a lungul timpului, multiple modificări legislative.

veniturilor și proprietăților era reglementat de Legea nr. 1264 din 19 iulie 2002

privind declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de

demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și altor persoane

cu funcție de conducere, cu modificările introduse prin Legea nr. 195 din 28 iulie

2005, în vigoare de la 16 septembrie 2005.

„demnitar de stat”, „persoană cu funcție de conducere”, „instituție publică” și

„proprietate”, aceasta din urmă desemnând bunurile mobile și imobile, inclusiv cele

aflate în afara teritoriului țării. La acel moment, obligația de declarare nu includea

explicit contribuțiile bănești ale membrilor familiei majore sau economiile în

numerar, în forma prevăzută de reglementările ulterioare.

aplicabilă la data respectivă, persoanele menționate la art. 3 aveau obligația să

declare exclusiv:

a) veniturile obținute pe parcursul ultimului an de activitate;

b) bunurile mobile și imobile de toate tipurile, acumulate la data depunerii declarației cu

privire la venituri și proprietate;

c) angajamentele financiare;

d) cota-parte a valorilor mobiliare în capitalul agenților economici.

constituia un act personal, irevocabil și confidențial, ce nu putea fi făcut public decât

în cazurile și condițiile prevăzute de lege (art. 13), fiind păstrată timp de 10 ani de

la data depunerii.

declarația se depune în scris, pe propria răspundere, și cuprinde informații și date

privind veniturile și bunurile proprii, bunurile comune și cele aparținând

13

soțului/soției, precum și bunurile și veniturile copiilor minori și ale persoanelor

aflate în întreținerea depunătorului.

veniturile obținute din activitatea sa și a soțului. Ajutoarele, donațiile sau

contribuțiile financiare primite sub orice formă de la părinți ori alte rude nu

constituiau obiect al declarării, întrucât, în sensul art. 2 lit. b), art. 4 și art. 7 din

Legea nr. 1264/2002, în redacția aplicabilă la momentul declarării, legea nu

prevedea această obligație, iar formularul declarației nu conținea rubrici

corespunzătoare pentru astfel de mențiuni.

ținuți să declare exclusiv veniturile obținute din propria activitate și din activitatea

membrilor familiei lor.

era Comisia centrală de control a declarațiilor cu privire la venituri și proprietate.

Legea nr. 1264/2002, articolul a fost completat cu alin. (4), potrivit căruia Comisia

centrală de control, în termen de 10 zile de la expirarea termenului de depunere a

declarațiilor de venituri și proprietate, urma să prezinte Consiliului Superior al

Magistraturii copii ale declarațiilor judecătorilor, în vederea publicării acestora pe

pagina web a Consiliului.

anul fiscal 2007) am depus declarațiile de venituri și proprietate la Comisia centrală

de control a declarațiilor cu privire la venituri și proprietate, acestea nefiind

publicate, în temeiul art. 6 și art. 13 din Legea nr. 1264 din 19 iulie 2002, în redacția

aplicabilă la acel moment. Întrucât aceeași normă instituia un termen de păstrare de

10 ani, aceste declarații nu mai pot fi restabilite.

Legea nr. 77 din 10 aprilie 2008, declarațiile aferente anilor 2008, 2009, 2010, 2011,

2012, 2013, 2014, 2015 și 2016 au fost publicate de Consiliul Superior al

Magistraturii pe portalul www.csm.md, în directorul „Declarații pe venit”. Acestea

reflectă, în ansamblu, situația patrimonială a familiei mele, oferind Comisiei

posibilitatea de a le extrage și analiza integral. Cu toate acestea, Comisia a selectat

și a examinat doar declarațiile începând cu anul 2012.

modificarea și completarea unor acte legislative, intrată în vigoare la 1 martie 2012,

prin care au fost modificate și completate dispozițiile Legii nr. 1264/2002. Noile

reglementări erau aplicabile declarației pentru anul 2012, ce urma a fi întocmită și

depusă în anul 2013.

completarea unor acte legislative, noțiunile prevăzute la art. 2 din Legea nr.

1264/2002 au fost modificate și completate, fiind introduse definițiile de „membru

de familie”, „venit” și „diferență vădită”, după cum urmează:

− Membru de familie – soț/soție, copii minori și persoanele aflate la întreținere;

14

− Venit – orice spor, adaos sau majorare a patrimoniului, indiferent de sursa de

proveniență, exprimat în drepturi patrimoniale sau în orice alt folos patrimonial, obținut

de subiectul declarării sau de membrii familiei acestuia în perioada de referință, atât în

țară, cât și în străinătate;

− Diferență vădită – diferența dintre proprietatea dobândită și veniturile obținute, care

depășește de cel puțin 6 ori salariul mediu lunar obținut, în perioada de declarare, de

către subiectul declarării și membrii familiei acestuia.

încât subiectul declarării a devenit obligat să declare inclusiv:

a) Veniturile obținute împreună cu membrii familiei pe parcursul perioadei de declarare;

b) Bunurile mobile și imobile de toate tipurile, deținute în proprietate, cu drept de

uzufruct, de uz, de abitație, de superficie ori aflate în posesia declarantului sau a

membrilor familiei acestuia în baza contractelor de mandat, de comision, de

administrare fiduciară, precum și a contractelor translative de posesie și de folosință

(locațiune, arendă, leasing, comodat), la data depunerii declarației cu privire la venituri

și proprietate;

c) Bunurile realizate prin persoane interpuse sau transmise cu titlu oneros către

ascendenți, descendenți, frați, surori și afinii de același grad, precum și bunurile

transmise cu titlu gratuit către orice persoană.

d) Activele financiare – conturi bancare, fonduri de investiții, forme echivalente de

economisire și investire, plasamente, obligațiuni, cecuri, cambii, certificate de

împrumut, alte documente ce încorporează drepturi patrimoniale ale declarantului sau

ale membrilor familiei acestuia, investiții directe în monedă națională sau valută

străină efectuate de aceștia, precum și alte active financiare;

e) Cota-parte în capitalul social al societăților comerciale deținute de declarant sau

membrii familiei acestuia;

f) Datoriile sub formă de debite (inclusiv taxe neachitate), ipoteci, garanții emise în

beneficiul unor terți, împrumuturi și credite.

a acestora și autoritatea de control, atribuțiile trecând de la Comisia centrală de

control a declarațiilor cu privire la venituri și proprietate la Comisia Națională de

Integritate, organ independent constituit la 1 martie 2012, cu drepturi și obligații

stabilite prin Regulamentul aprobat prin Legea nr. 180 din 19 decembrie 2011.

întrucât formularul declarației nu conținea rubrici pentru declararea întreținerilor,

ajutoarelor sau contribuțiilor primite de la rude apropiate (părinți, copii majori), a

datoriilor creditoriale și altor obligații ale terților față de subiectul declarării ori

membrii familiei acestuia, precum și a activelor financiare deținute sub formă de

numerar.

care nu au calitatea de membri ai familiei nu puteau fi declarate din lipsa unui cadru

legal expres, neîncadrându-se în noțiunea de „venituri obținute împreună cu membrii

familiei” în sensul legii.

2016.

15

averii și a intereselor personale, intrată în vigoare la 1 august 2016 (cu excepția art.

7 referitor la depunerea electronică a declarațiilor, aplicabil de la 1 ianuarie 2018).

personale, obiectul declarării este determinat expres și cuprinde, între altele:

Veniturile obținute de subiectul declarării, împreună cu membrii familiei și/sau cu

concubinul/concubina, în anul fiscal precedent.

precum și o nouă modalitate de depunere a acesteia.

Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale,

în vigoare de la 1 august 2016.

declarării cadourile, serviciile și/sau avantajele primite cu titlu gratuit de către

subiectul declarării din partea membrilor familiei, respectiv din partea părinților,

fraților, surorilor sau copiilor acestuia, a căror valoare individuală nu depășește 10

salarii medii pe economie.

II, pct. 5 este prevăzut drept venit cel realizat din donații și moșteniri.

în vigoare a Legii nr. 66 din 24 mai 2018 pentru modificarea și completarea Legii

nr. 133/2016, și trebuia respectată la depunerea declarațiilor pentru anul 2016 și anul

declarării.

„servicii” și/sau „avantaje” – trebuie interpretate în sens restrictiv, conform legii, și

nu extensiv. Prin urmare, alte tipuri de plăți primite de subiectul declarării sau

efectuate în interesul acestuia, cum ar fi ajutorul financiar ori plata efectuată în

favoarea unui terț, nu pot fi asimilate donațiilor sau cadourilor, întrucât acestea diferă

prin natura lor juridică și, nefiind prevăzute expres de lege, nu erau supuse obligației

de declarare.

copilul major achită ratele de credit către bancă în numele părinților) reprezintă un

fapt juridic și nu un act juridic (contract). Prin contrast, donația constituie un act

juridic clasic, reglementat de Codul civil, prin care donatorul își diminuează

patrimoniul în scopul majorării gratuite a patrimoniului donatarului. În cazul plății

efectuate în folosul unui terț, nu se produce o majorare patrimonială directă în

favoarea acestuia, ci în favoarea unei alte persoane, chiar dacă terțul obține un

avantaj indirect (de exemplu, stingerea unei obligații de plată), mai ales în contextul

unei locuiri comune.

noțiunea de „donație” în sensul Codului civil. Ambele pot fi calificate drept forme

de liberalități, însă spre deosebire de donație, ajutorul financiar nu este reglementat

16

în mod expres în categoria obligațiilor civile și are o autonomie juridică proprie,

fiind mai apropiat de alte forme de gratuități precum actele de caritate, mecenatul,

sponsorizarea sau filantropia, care beneficiază de un cadru normativ distinct.

întrucât prin aceste acte dispunătorul transmite bunuri fără a primi un echivalent.

Distincția juridică între donație și ajutor financiar se face în funcție de scopul (cauza)

actului: dacă scopul este majorarea patrimoniului beneficiarului, ne aflăm în

prezența unei donații; dacă scopul este susținerea, asistența sau întreținerea

beneficiarului într-o activitate sau operațiune concretă, ne aflăm în prezența unui

ajutor financiar.

contractul de donație, donatorul se obligă să mărească din patrimoniul său, cu titlu

gratuit, patrimoniul donatarului. Rezultă că elementul definitoriu al donației este

intenția liberală exclusiv orientată spre creșterea patrimoniului beneficiarului. Din

aceste considerente, Codul civil consacră irevocabilitatea donației și reglementează

strict excepțiile de la acest principiu.

donației, scopul acestuia fiind acela de susținere temporară a destinatarului și nu de

transfer de proprietate care să conducă la sporirea patrimoniului acestuia.

cu donația, raportul juridic rezultat ar trebui să fie supus acelorași condiții legale de

revocare a susținerii sau contribuției, ceea ce este inadmisibil, întrucât finalitatea

celor două instituții juridice este fundamental diferită.

naționale sau internaționale se realizează de către stat cu titlu de ajutor financiar și

nu sub forma donației. Acest ajutor este destinat susținerii unei ramuri sau a unui

domeniu de activitate, și nu creșterii patrimoniului beneficiarului.

și ajutoarele financiare primite de la părinți (până în 2017) și de la fiu (în 2020) ar fi

considerate, în mod exclusiv, donații (venituri), nici în această ipoteză valorile nu

erau supuse declarării.

salarii medii pe economie prevăzut la art. 4 alin. (1) lit. d) (pentru numerar), nu se

încadrau în situațiile reglementate de art. 4 alin. (2) (bunuri deținute la data

declarării), și nu au depășit limita de 10 salarii medii pe economie prevăzută de art.

4 alin. (3) pentru donațiile exceptate de la declarare.

fiecare având o valoare individuală sub limita de 10 salarii medii pe economie, fără

a putea fi cumulate în scopul depășirii pragului legal.

privire la aplicabilitatea acestor limite și excepții, omițând astfel o analiză esențială

în calificarea juridică a acestor sume.

17

mai 2024, referitoare la nedeclararea în declarațiile anuale a contribuțiilor bănești

primite de la membrii familiei, a economiilor în numerar și a contribuțiilor bănești

primite de la fiul reclamantei, se reține că, atât în rundele de întrebări, cât și în

răspunsul la notificare, candidata a prezentat răspunsuri ample și detaliate Comisiei

de evaluare cu privire la aceste aspecte.

răspunsuri oarecum variate” este irelevantă și lipsită de relevanță juridică, în

condițiile în care nu se contestă faptul că explicațiile au fost furnizate.

bunuri în sensul legii, ci a apreciat că ajutoarele financiare acordate de părinți și de

fiu ar fi trebuit declarate. Reclamanta contestă ferm această interpretare a legislației,

susținând că declarațiile de avere și interese personale au fost completate corect și

conform cadrului legal aplicabil.

anul 2019, se arată că aceste constatări nu au fost apreciate și determinate în mod

corect de către Comisia de evaluare, motiv pentru care se invocă următoarele

argumente.

dosarul nr. 3-6/24 (2-24022764-01-3-27022024), s-a reținut că: „Sintagma din textul

legal «și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către

candidat» semnifică faptul că, inclusiv în fața instanței de judecată, candidații pot

prezenta probe capabile să înlăture dubiile serioase.”

că economiile pentru anul 2019 nu trebuiau declarate – întrucât, până la întocmirea

declarației, o parte din acestea fusese deja consumată, iar suma rămasă se situa sub

pragul de 15 salarii medii pe economie – se prezintă instanței extrase din rundele de

întrebări adresate soțului reclamantei, XXXXX, în cadrul evaluării efectuate de

Comisia Vetting în temeiul aceleiași Legi nr. 26 din 10 martie 2022, conform

acelorași criterii și pentru aceeași familie (gospodărie).

reclamantei ar fi avut mai multe cheltuieli decât venituri (fără a se constata existența

unor economii), pe când Comisia Pre-vetting a apreciat că economiile ar fi fost

semnificative și ar fi depășit pragul de 15 salarii medii pe economie, impunându-se

declararea acestora. Diferențe esențiale se regăsesc și în calculele celor două comisii

pentru anul 2020.

datează din luna aprilie 2024, iar evaluarea reclamantei fusese reluată și finalizată

cu audieri publice la 14 martie 2024, dată la care aceasta a fost informată că va primi

decizia Comisiei de evaluare în termen de 30 de zile.

art. 23 Cod administrativ, care dispune:

18

(1) Autoritățile publice și instanțele de judecată competente acționează cu respectarea

principiului egalității și nediscriminării.

(2) Autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să trateze în mod egal

persoanele aflate în situații similare, orice diferență de tratament trebuind să fie justificată

în mod obiectiv.

putut genera dubii serioase, precum:

a) nedeclararea unui împrumut;

b) nedeclararea sumelor din conturi bancare conform legii;

c) nedeclararea prețului corect pentru vânzarea a trei terenuri;

d) declararea unei sume diferite de valoarea prevăzută în contract.

privința integrității etice a acestor candidați, în sensul art. 8 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 26/2022.

inadvertențe similare, Comisia s-a limitat la constatări precum „o îngrijorare” sau „o

observație”, apreciind că:

a) „candidatul a procedat astfel din neatenție / din greșeală”;

b) „nu a obținut niciun profit sau avantaj financiar din nedeclarare”;

c) „nu a avut intenția de a ascunde informația”;

d) „a interpretat eronat legea”;

e) „greșeala nu este una majoră”;

f) „Comisia nu a constatat niciun beneficiu obținut de candidat din nedeclarare”.

prezenta cauză, referitoare la nedeclararea contribuțiilor primite de la membrii

apropiați ai familiei, sunt ample și relevante. Aceasta a menționat expres că, dacă

membrii Comisiei interpretează diferit legislația națională privind declarațiile de

avere, trebuie să îi aplice același tratament ca și candidaților care au promovat

evaluarea, respectiv:

a) greșeala să fie calificată drept neintenționată;

b) să se constate că nu a existat intenția de a ascunde venituri sau bunuri;

c) să se rețină că nu a rezultat niciun avantaj patrimonial din această omisiune;

d) să se considere că a fost vorba despre o interpretare eronată a legii.

simplă neatenție și greșelile grave comise cu scopul de a ascunde averi sau venituri.

fața instanței de judecată devine iluzorie, întrucât instanța nu poate specula asupra

motivelor care au determinat autoritatea competentă să adopte respectiva hotărâre.

Motivarea constituie o condiție esențială de legalitate a actului administrativ, iar

absența acesteia afectează valabilitatea actului.

se constată că aceasta reține, în mod generic, că apreciază materialele acumulate cu

privire la candidați după „intima sa convingere”, formată în urma unei „cercetări

multiaspectuale, complete și obiective a informației”. Totodată, se menționează că

19

niciunul dintre materialele prezentate nu are o forță probantă prestabilită fără

aprecierea Comisiei, conform art. 92 Cod administrativ.

potrivit art. 60 alin. (1) Cod administrativ, termenul general în care o procedură

administrativă trebuie finalizată este de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel.

Conform alin. (4) al aceluiași articol, din motive justificate, legate de complexitatea

obiectului procedurii administrative, termenul general poate fi prelungit cu cel mult

15 zile, prelungire care produce efecte doar dacă este comunicată în scris

participanților, în termenul inițial de 30 de zile, împreună cu motivele justificative.

complexitate deosebită, autoritatea publică poate stabili un termen mai mare pentru

finalizarea procedurii administrative, fără a depăși însă 90 de zile.

depășit în mod grosolan de către Comisie, fără o justificare și comunicare

corespunzătoare conform cerințelor legale.

raportate, precum și de ajutoarele financiare a căror proveniență a fost explicată în

detaliu, cu anexarea de înscrisuri suplimentare în cadrul procedurii de evaluare

reluate, înscrisuri care au rămas fără apreciere din partea Comisiei de evaluare. Prin

urmare, decizia contestată este lipsită de motivare, iar „dubiile serioase” reținute de

Comisie nu sunt întemeiate, candidata întrunind criteriile de integritate financiară și

etică.

Constituție și prin Legea privind statutul judecătorului, făcând parte din garanțiile

ce asigură independența judecătorului. Acestea constituie elemente esențiale ale

statutului judecătorului, dobândit odată cu numirea în funcție.

justifice aplicarea unei măsuri atât de restrictive. Cumulul circumstanțelor expuse

anterior are o importanță determinantă pentru aprecierea corespunderii reclamantei

cu criteriile de integritate financiară și etică.

nu este nelimitată, fiind necesar ca aprecierile să se întemeieze pe circumstanțe

obiective. Or, asemenea circumstanțe nu au fost determinate și analizate în raport cu

caracterul „serios” al pretinselor dubii privind sursele mijloacelor bănești și

presupusa nedeclarare a acestora.

nr. 26 din 10 martie 2022 – respectiv, existența unor circumstanțe care puteau

conduce la promovarea evaluării de către candidat – impunându-se dispunerea

reevaluării.

Cerere de contestare

20

Mărgineanu, au depus la dosar o cerere de chemare în judecată concretizată,

formulată în conformitate cu modificările aduse art. 14 din Legea nr. 26/2022 prin

Legea nr. 239 din 13 septembrie 2024, intrată în vigoare la data de 26 septembrie

2024.

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, pronunțată în

privința Veronicăi Cupcea, și constatarea faptului că aceasta a promovat evaluarea.

cererii concretizate, s-a arătat că, la adoptarea deciziei contestate, Comisia de

evaluare a încălcat grav prevederile art. 10 alin. (9) și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 26/2022, care prevăd că evaluarea se efectuează după libera apreciere a Comisiei,

formată în urma unei cercetări multiaspectuale, complete și obiective a informațiilor,

fără ca vreun material probator să aibă forță probantă prestabilită, și că decizia

trebuie să fie motivată, incluzând faptele relevante, motivele și concluzia Comisiei.

drept motivată și bazată pe o cercetare multiaspectuală, completă și obiectivă a

informațiilor și faptelor relevante, întrucât Comisia nu a analizat și nu s-a pronunțat

asupra argumentelor candidatei potrivit cărora aceasta și soțul ei au economisit între

20% și 40% din venitul lunar încă de la începutul anilor 1990, în vederea

achiziționării bunurilor imobile în anul 2012, ambii fiind angajați în câmpul muncii

din anul 1991.

că în anul 2012 familia candidatei s-ar fi aflat în întreținerea părinților, întrucât nu

au fost incluse veniturile proprii care au permis realizarea achizițiilor din anul 2012,

respectiv:

− venitul obținut din vânzarea, în anul 2011, a unei garsoniere din mun. Chișinău, pentru

suma de 174.812 MDL;

− creditul în sumă de 270.000 MDL contractat de la MAIB;

− economiile realizate pe parcursul a 20 de ani de activitate (1991–2011);

− veniturile salariale ale soților pentru anul 2012, indicate de Comisie în tabelul nr. 2 din

notificare, în sumă totală de 150.349 MDL (77.929 MDL – candidata, 72.420 MDL –

soțul).

tabelul nr. 3 din decizie, ca mijloace bănești utilizate pentru achizițiile din anul 2012,

menționând în schimb doar pensia socrului candidatei și unele venituri ale mamei

acesteia, ceea ce a condus la indicarea neîntemeiată a unei diferențe de –325.932

MDL între mijloacele bănești stabilite de Comisie și sumele necesare, conform

paginii 21 a deciziei.

nr. 3 pensia socrului candidatei doar începând cu anul 2009, deși la dosar a fost

prezentat certificatul din care rezultă cuantumul pensiei încă din anul 1991. Potrivit

acestora, această omisiune ar putea fi legată de procura emisă de socru pe numele

21

soțului candidatei, pentru ridicarea pensiei, document prezentat Comisiei. Cu toate

acestea, contrar art. 10 alin. (9) și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/2022,

Comisia nu a pus în discuție la audierile publice necesitatea acestei procuri, în

vederea aprecierii sale. În opinia reclamanților, procura nu atestă că socrul ar fi

sprijinit material familia doar din anul 2009, ci demonstrează exclusiv faptul că soțul

candidatei, în calitate de mezin și unic fiu, care locuia împreună cu părinții săi (cele

două surori fiind plecate peste hotare), era împuternicit să ridice pensia tatălui său

de la Banca de Economii, întrucât acesta se deplasa cu dificultate, iar în ultimii doi

ani se afla în scaun cu rotile. Procura era întocmită atât pe numele soțului, cât și al

soacrei, pentru a putea ridica pensia oricare dintre aceștia.

candidatei a înstrăinat în perioada 2009–2010 un autoturism „Moskvici 412”,

aceasta a omis neîntemeiat să includă în tabelul nr. 3 suma minimă estimată de

10.000 MDL (echivalentul a circa 500 USD la acel moment), reprezentând ajutor

financiar din partea mamei pentru achizițiile efectuate în anul 2012, motivând

absența acesteia prin faptul că prețul exact al tranzacției nu a fost reținut.

presupusul deficit de mijloace bănești pentru rambursarea împrumutului contractat

în anul 2014, conform aceluiași tabel nr. 3 din pagina 21 a deciziei. Reclamanta a

subliniat că nu a fost efectuată o analiză multiaspectuală, completă și obiectivă, în

condițiile în care Comisia nu a luat în considerare veniturile familiei pentru anul

2013, deși candidata a menționat în repetate rânduri că, în mod firesc, o familie nu

începe anul cu sold zero și dispune de economii. Mai mult, candidata a prezentat, în

răspunsul la notificare, un calcul detaliat al veniturilor și cheltuielilor pentru anul

2013, din care rezulta în mod cert existența unor economii de cel puțin 62.515 MDL,

utilizate pentru închiderea creditului în anul 2014. Acest calcul nu a fost însă luat în

considerare de Comisie și nu a făcut obiectul unei analize motivate.

menționează: „Conform candidatei, contribuțiile rudelor sale la rambursarea

împrumutului au inclus: (1) veniturile din vânzarea a patru loturi de teren de către

mama candidatei; (2) pensia socrului candidatei, care a fost oferită familiei sale cu

titlu de contribuție financiară; (3) contribuțiile financiare ale părinților ei...” (pag.

14 a deciziei). Având în vedere că tatăl candidatei este decedat din anul 1989, este

evident că în noțiunea de „părinți” se includ mama candidatei, precum și părinții

soțului acesteia. Cu toate acestea, Comisia, fără motivare și fără a efectua o cercetare

multiaspectuală, completă și obiectivă, nu a inclus în tabelul nr. 3 din decizie

ajutoarele materiale acordate de soacră după decesul socrului, survenit în iunie 2013,

pentru rambursarea creditului în anul 2014, deși la dosar au fost depuse dovezi în

acest sens.

de domiciliu a socrilor), din care rezultă că aceștia dețineau și alte venituri decât

pensia, precum și confirmarea emisă de Secția Agricultură și Relații Funciare a

Consiliului raional Orhei, atestând că socrii dețineau 2,5 ha de livadă de nuci, cu

22

mențiunile privind anul plantării, vârsta la care începe producția și cantitatea anuală

estimată de nuci per pom. Reclamanta a arătat că era suficient ca Comisia să consulte

sursele oficiale pentru a stabili prețul miezului de nucă în anii respectivi, pentru a

determina câștigul realizat, însă aceste înscrisuri au fost trecute cu vederea și nu au

primit nicio apreciere.

decesul socrului, soacra nu ar mai fi oferit niciun sprijin și nu ar mai fi întreținut

gospodăria comună, ipoteză contrazisă de probele depuse. Mai mult, prin notificarea

transmisă, Comisia a solicitat doar prezentarea probelor privind capacitatea

financiară a persoanelor apropiate de a acorda sprijin financiar, cerință îndeplinită

prin documente depuse la dosar, pe care însă Comisia a refuzat să le ia în considerare.

calcul întocmit de candidată ca răspuns la notificare, în completarea tabelului nr. 1

din notificarea Comisiei, în care figurau doar veniturile soacrei. Acest calcul a fost

prezentat Comisiei, aspect confirmat inclusiv în cadrul audierilor publice, când

candidata a făcut trimitere expresă la document și a dat citire cifrelor incluse în

acesta.

conform căruia „candidata a justificat mai puțin de o treime din mijloacele bănești

necesare pentru tranzacțiile din 2012 și 2014... deficitul de mijloace bănești pentru

achitarea împrumutului în 2014... sporește îndoielile și în privința tranzacțiilor din

2012” (pag. 22 a deciziei).

regăsește niciun dubiu serios referitor la achizițiile din anul 2012, deși acesta este

invocat ulterior în decizia de nepromovare. Astfel, la „Problema 1” din notificare se

menționează: „sursa mijloacelor bănești pentru finanțarea achiziției a două

bunuri…”, însă la finalul descrierii acestei probleme, în secțiunea intitulată „Dubii

serioase”, nu este indicat niciun dubiu privind achizițiile din 2012 (pag. 6 a

notificării). În aceste condiții, candidata a considerat că notificarea conține doar

problemele identificate de Comisie în timpul evaluării și că, în cadrul reevaluării, s-

a ajuns la concluzia fermă că, în decurs de 20 de ani de activitate împreună cu soțul,

cu sprijinul părinților, prin înstrăinarea unei garsoniere și contractarea unui credit, a

avut resurse financiare suficiente pentru achiziționarea unui apartament la mansardă

într-un imobil tip „Hrușciov” (cu preț pe metru pătrat mai redus) și a unui teren cu

construcție începută în mediul rural, pe care o finalizează și în prezent, după mai

bine de 10 ani, fiind terminată doar până la stadiul care permite locuirea.

evaluarea ar fi fost efectuată „în contextul unei revizuiri multiaspectuale, complete

și obiective” (pag. 29 a deciziei) este una pur declarativă și nu reflectă realitatea. Nu

poate fi vorba de o cercetare multiaspectuală, completă și obiectivă atunci când

Comisia utilizează formulări ipotetice, de tipul: „venitul suplimentar al mamei

candidatei a fost probabil necesar pentru cheltuielile sale personale de consum și,

astfel, nu era disponibil ca economii pentru a face donațiile pretinse candidatei”

23

(pag. 20 a deciziei). Mai mult, în ceea ce privește veniturile suplimentare ale soacrei

candidatei, Comisia nu s-a pronunțat nici măcar în acești termeni ipotetici, ignorând

complet probele depuse.

nedeclarate în declarațiile anuale, reclamanta a arătat că, în răspunsurile la rundele

de întrebări, în cererea de chemare în judecată, precum și în analiza scrisă a

legislației privind declarațiile anuale, prezentată în ședința de judecată, au explicat

în detaliu că aceste ajutoare nu fac obiectul declarării și au demonstrat că nu a fost

încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale. S-a mai

menționat că, în decizia sa, Comisia se contrazice, calificând aceleași sume, pe de o

parte, drept „contribuții”, iar pe de altă parte drept „donații”, deși aceste noțiuni au

în doctrină semnificații juridice distincte.

schimbătoare a candidatei asupra evenimentelor i-a subminat credibilitatea” (pag.

31 a deciziei) și „dubiile Comisiei au fost amplificate de schimbările frecvente în

afirmațiile sale” (pag. 32 a deciziei), reclamanta a susținut că acestea sunt

tendențioase și neîntemeiate. Candidata nu a formulat versiuni schimbătoare și nu a

modificat frecvent afirmațiile, ci a adus argumente suplimentare și pertinente cu

privire la aceleași probleme și întrebări ridicate în mod repetat de Comisie, prin

rundele de întrebări, notificare și audieri publice.

trei date indicate de candidată sunt datele la care aceasta și soțul ei au efectuat

tranșele plăților pentru împrumut în 2020, nu date indicate vreodată de Comisie ca

date la care mijloacele bănești au fost primite de la fiul candidatei” (pag. 31 a

deciziei). Aceasta a susținut că aceste trei date – 7 aprilie 2020, 3 septembrie 2020

și 7 octombrie 2020 – au fost chiar cele indicate de Comisie în rundele de întrebări

adresate candidatei în cadrul evaluării, pentru a explica sursele utilizate la

rambursarea creditului în acele zile, întrucât au fost achitate sume mai mari.

Candidata a explicat atunci că fiul său își păstra economiile la domiciliul părinților,

iar aceștia retrăgeau sume atunci când aveau nevoie, astfel încât rambursarea

împrumutului s-a făcut în trei tranșe egale de câte 50.000 MDL.

numitele „economii în numerar” pentru anul 2019, pe care Comisia a solicitat

insistent să fie justificate printr-un calcul. Candidata a încercat să realizeze acest

calcul la evaluarea inițială, orientându-se după alte calcule efectuate de Comisie

pentru anii precedenți, însă rezultatul a fost eronat, nefiind specialistă în domeniu.

În cadrul reevaluării, aceasta a corectat calculul, răspunzând la notificarea Comisiei,

însă acest document nu a fost analizat și Comisia nu a motivat în decizie de ce acordă

prioritate calculului inițial, și nu celui rectificat.

instanței extrase din rundele de întrebări adresate soțului candidatei, XXXXX, în

cadrul evaluării acestuia de către Comisia Vetting, efectuată în temeiul aceleiași Legi

nr. 26/2022. Din aceste extrase rezultă că, pentru anul 2019, Comisia a constatat că

24

familia nu a înregistrat economii, ci, dimpotrivă, a avut cheltuieli mai mari decât

veniturile, ceea ce contrazice „dubiu serios” reținut în cazul candidatei. Totodată, s-

a arătat că există diferențe esențiale între calculele celor două comisii pentru anul

2020, inclusiv în ceea ce privește coșul minim de consum al familiei, diferențele

fiind semnificative (documente anexate).

regimului juridic al declarării averii și intereselor personale de către funcționarii

publici are ca scop prevenirea îmbogățirii nejustificate și ilicite” (pag. 32 a

deciziei), reclamanta a arătat că, în cazul candidatei, scopul legii este atins, întrucât

aceasta a respectat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale și nu

deține bunuri nejustificate sau ilicite.

privind integritatea etică și financiară a candidatei, aspect confirmat indirect chiar în

decizia contestată, în care se precizează: „atunci când candidații nu promovează

evaluarea din cauza unor dubii serioase privind integritatea financiară și/sau etică,

acest lucru demonstrează că aceștia au fost evaluați în mod scrupulos, având ca

bază standarde de integritate, ceea ce sporește încrederea publicului în candidații

care promovează evaluarea și sunt eligibili pentru a fi aleși membri ai organelor de

autoadministrare” (pag. 33 a deciziei).

căruia, pentru a spori încrederea publicului în cei care promovează evaluarea,

Comisia ar urmări crearea unei aparențe de exigență sporită, ceea ce ar conduce la

nepromovarea unui număr cât mai mare de candidați prin inventarea unor dubii

serioase, în acest caz fiind vorba de un tratament diferențiat și discriminator aplicat

candidatei.

„Scopul evaluării integrității etice și financiare a candidaților pentru funcțiile de

conducere în Consiliul Superior al Magistraturii (...) este (...) de a spori încrederea

societății în activitatea organelor de autoadministrare ale judecătorilor” (pag. 33 a

deciziei) și „(...) în contextul evaluării candidaților care doresc să activeze în

organele de autoadministrare din sistemul de justiție” (pag. 33 a deciziei).

pentru funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii sau pentru orice

altă funcție în organele de autoadministrare din sistemul de justiție, această etapă

fiind depășită, iar procedura de alegeri fiind deja finalizată. În prezent, scopurile

reevaluării sale sunt următoarele:

⎯ reabilitarea reputației profesionale, pentru a spori încrederea publicului și în persoana

sa;

⎯ obținerea salariului majorat, de care beneficiază colegii care au promovat evaluarea;

⎯ evitarea supunerii unei noi evaluări, întrucât, conform modificărilor aduse prin Legea

nr. 239 din 13.09.2024, intrată în vigoare la 26.09.2024, art. 10 din Legea nr. 26/2022

a fost completat cu alin. (12), care prevede că informația privind subiecții menționați

la art. 2 alin. (1) lit. a)–d) evaluați potrivit acestei legi se transmite Comisiei de evaluare

instituită în temeiul Legii nr. 65/2023.

25

administrativ va fi transmis Comisiei Vetting, care ar putea fi influențată de

constatările, concluziile și motivările tendențioase și neobiective ale Comisiei Pre-

Vetting, ceea ce ar putea genera o decizie defavorabilă, având în vedere că factorul

uman nu poate fi exclus din procesul decizional.

din 17.08.2023, potrivit cărora nu sunt supuse evaluării conform acestei legi

persoanele care au promovat evaluarea integrității conform Legii nr. 26/2022, iar în

caz de nepromovare acestea devin subiect al evaluării conform Legii nr. 252/2023.

În temeiul acestei din urmă legi, sunt evaluați judecătorii care, în perioada 1 ianuarie

2017 până la data intrării în vigoare a legii, au exercitat funcția de președinte al unei

judecătorii.

întrucât se menționează: „Decizia nr. 14 din 28 mai 2024 cu privire la evaluarea

reluată a Veronicăi CUPCEA, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior

al Magistraturii si Colegiul pentru selecția si cariera judecătorilor”, deși aceasta

nu a candidat și nici nu candidează pentru funcția de membru în Colegiul pentru

selecția și cariera judecătorilor. În plus, Comisia Pre-Vetting nu evaluează candidați

pentru funcțiile de membru în colegii, fapt confirmat de informațiile publicate pe

paginile oficiale ale Comisiilor Vetting și Pre-Vetting (documente anexate). Potrivit

cadrului legal, candidații pentru funcțiile de membru în Colegiul pentru selecția și

cariera judecătorilor și în Colegiul disciplinar al judecătorilor sunt evaluați conform

Legii nr. 26/2022 de către Comisia Vetting.

B. Poziția pârâtei (f.d. 49-79):

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor, a depus referință prin care a solicitat respingerea cererii de contestare

înaintată de către Veronica Cupcea.

legale ce îi revin potrivit Legii nr. 26/2022 și Deciziei Curții Supreme de Justiție,

Comisia a dispus reluarea procedurii de evaluare a reclamantei.

privind evaluarea reluată a Veronicăi Cupcea, candidată la funcția de membru în

Consiliul Superior al Magistraturii („Decizia”).

procedurii de evaluare a candidatului de către Comisia de evaluare, potrivit alin. (8)

lit. b) al aceluiași articol, dispozițiile legii referitoare la procedura de evaluare a

integrității se aplică în mod corespunzător.

îndeplinindu-și integral obligațiile ce îi revin potrivit Legii nr. 26/2022.

26

reclamantei posibilitatea de a le clarifica prin prezentarea de date și informații

suplimentare, în conformitate cu art. 10 alin. (7) din Legea nr. 26/2022, acordând un

termen suficient în acest scop. Faptul că reclamanta a depus datele și informațiile

suplimentare confirmă implicit că acest termen a fost adecvat.

pe parcursul procesului reluat de evaluare. În faza inițială a procedurii (etapele 1 și

2 din cadrul evaluării inițiale), Comisia are obligația de a acumula date și informații,

utilizând competențele sale legale prevăzute la art. 6 din Legea nr. 26/2022 și

respectând obligațiile stabilite la art. 7 din aceeași lege.

acordă candidatului posibilitatea de a prezenta date și informații suplimentare,

inclusiv în cadrul procedurii de evaluare reluate (conform art. 10 alin. (7) din Legea

nr. 26/2022 – etapa a 3-a a evaluării reluate).

o obligație a candidatului (art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022). Totuși,

neexercitarea acestui drept – fie prin refuz expres sau tacit, fie prin furnizarea de

date incomplete ori neconcludente – poate conduce Comisia la concluzia că există

dubii serioase cu privire la îndeplinirea criteriilor de integritate de către candidat (art.

13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022). În consecință, este în interesul candidatului să

preia sarcina probațiunii, iar acest transfer legal al sarcinii probei nu doar că nu

încalcă, ci chiar protejează efectiv drepturile acestuia.

nivel internațional. Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de

la Veneția), în Opinia nr. 1064/2021 din 9 februarie 2022 privind procesul de vetting

în sistemul judiciar din Kosovo („Avizul 1064/2021”), a reținut următoarele:

− Într-un sistem de vetting și verificare a integrității, este pe deplin legitim ca sarcina

probei să fie transferată de la stat către judecătorul sau procurorul care solicită

recrutarea ori ocuparea unei funcții (pag. 68);

− Procesul de redesemnare transformă toți angajații în solicitanți, iar sarcina probei revine

acestor persoane, care trebuie să demonstreze aptitudinea pentru exercitarea funcției în

cauză (pag. 95).

− Articolul 6 din Convenție nu conține reguli privind admisibilitatea probelor sau modul

de evaluare a acestora, aceste aspecte fiind de competența dreptului național și a

instanțelor interne (cauza Garcia Ruiz c. Spaniei [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDO

1999-I);

− Nu este arbitrar, în sensul părții „civile” a art. 6 § 1 din Convenție, ca sarcina probei să

fie transferată reclamantului în cadrul unei proceduri de verificare, după ce autoritatea

competentă a pus la dispoziție constatări preliminare și acces la probele dosarului (a se

vedea Gogitidze și alții c. Georgiei, nr. 36862/05, § 122, 12 mai 2015 – în contextul

confiscării in rem, precum și Grayson și Barnham c. Regatului Unit, nr. 19955/05 și

15085/06, §§ 37-49, 23 septembrie 2008 – în contextul confiscării în cauze de trafic de

droguri);

27

− În cauza Xhoxhaj c. Albaniei, nr. 15227/19, §§ 352-353, Curtea a constatat că, având

în vedere evaluarea bunurilor personale sau familiale acumulate în timpul carierei unui

judecător, nedepunerea documentelor justificative pentru a demonstra caracterul licit al

venitului partenerului și omisiunea de a declara bunul la momentul dobândirii nu a

constituit o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție sub aspectul principiului securității

juridice.

Drepturile Omului și Stat de Drept (DGI) a Consiliului Europei – Avizul

nr.1069/2021 din 13 decembrie 2021 („Avizul nr. 1069/2021”) referitor la Republica

Moldova – s-a reținut că instituirea unor organe ad-hoc pentru evaluarea integrității

judecătorilor și procurorilor se bazează pe premisa existenței unor deficiențe extrem

de grave în sistemul de justiție și a unor îndoieli sistemice cu privire la integritatea

magistraților (par. 12). Doar într-un regim de funcționare normală, integritatea

magistraților care urmează să fie aleși de colegii lor ar trebui să rezulte, în mod

natural, din calitățile, condițiile personale, integritatea și competența profesională

care au stat la baza numirii lor în funcție (par. 11).

națională, cât și anumite acte emise de Grupul de State împotriva Corupției

(GRECO), de organizații neguvernamentale din Republica Moldova, de Organizația

pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), precum și de Comisia

Internațională a Juriștilor, au evidențiat preocupări majore cu privire la lipsa de

integritate a actorilor din sectorul justiției din Republica Moldova și la ineficacitatea

mecanismului de atragere la răspundere disciplinară.

sectorului justiției pentru anii 2022–2025, aprobată prin Legea nr. 211/2021, se

reține că: „Percepția existentă în societate, potrivit căreia unele verdicte sunt emise

de judecători sub presiunea unor factori externi, abuzurile din sistem, justiția

selectivă, influențele necorespunzătoare atât din interior, cât și din exterior (inclusiv

influențele de ordin politic), factorii de corupție, precum și lipsa de integritate a unor

actori din sistem, erodează în ansamblu autoritatea puterii judecătorești și afectează

grav încrederea publicului în independența judecătorilor.”

nu pot fi considerate caracteristice unui „regim de funcționare normală”. În

consecință, după cum reține Comisia, pilonii fundamentali ai filtrului de integritate

instituit prin Legea nr. 26/2022 – criteriile exhaustive privind integritatea financiară

și etică, dreptul candidatului de a prezenta probe și de a înlătura dubiile serioase ale

Comisiei, precum și independența funcțională a acesteia – au avut ca scop garantarea

faptului că prezumția de integritate poate fi răsturnată numai în baza probelor.

afectează statutul profesional al reclamantei, întrucât obiectul mandatului Comisiei

este stabilit în mod expres de lege (art. 3 alin. (1) din Legea nr. 26/2022), astfel:

„Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor efectuează

evaluarea integrității candidaților la funcția de membru în organele prevăzute la

28

art. 2 alin. (1)” (inclusiv în Consiliul Superior al Magistraturii). Prin urmare,

Comisia nu substituie și nu preia atribuțiile vreunui alt organ public din Republica

Moldova (inclusiv ale organelor de urmărire penală).

explicit în dispozitivul Deciziei că „... candidata nu întrunește criteriile de

integritate financiară și etică, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la

respectarea acestora, astfel încât nu promovează evaluarea”. Această concluzie

este în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022.

reglementată expres prin lege, vizând verificarea integrității etice și financiare a

candidaților (art. 8 alin. (1) din Legea nr. 26/2022), raportată la criteriile prevăzute

la art. 8 alin. (2) și alin. (4) din aceeași lege. Potrivit art. 13 alin. (5) din Legea

nr.26/2022, un candidat nu promovează evaluarea integrității dacă: Comisia constată

existența unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele

prevăzute la art. 8; și Aceste dubii nu au fost înlăturate de către persoana evaluată.

constatarea existenței unor dubii serioase și oferirea posibilității candidatului de a le

înlătura.

reclamantei posibilitatea de a prezenta date și informații suplimentare în vederea

înlăturării oricărui dubiu.

exhaustiv de lege. Potrivit art. 13 alin. (6) din Legea nr. 26/2022, „Decizia privind

nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea candidatului la

alegeri sau concurs”.

fapte. În prezenta cauză, nimic nu împiedică reclamanta să își continue cariera

profesională și exercitarea atribuțiilor funcției de judecător.

reiese în mod direct și din Nota informativă care a însoțit proiectul acestei legi, unde

se precizează: „Rezultatul evaluării integrității candidaților la funcțiile de membri

ai CSM, CSP și ale organelor specializate ale acestora nu va avea niciun efect

asupra carierei acestora în calitate de judecători sau procurori. Evaluarea propusă

prin intermediul prezentului proiect se face exclusiv în raport cu funcția pentru care

se candidează și nu are drept scop evaluarea aptitudinilor profesionale ale

candidaților. Pe cale de consecință, mecanismul propus prin proiectul dat nu

afectează garanția constituțională a independenței judecătorilor și procurorilor și

nu împiedică exercitarea atribuțiilor acestora”.

normative, la interpretarea unui act normativ se ține cont de nota informativă care a

însoțit proiectul actului respectiv.

Comisiei de la Veneția și a Direcției Generale a Drepturilor Omului și Statului de

29

Drept (DGI) a Consiliului Europei – Avizul nr. 1069/2021, potrivit căruia:

„Proiectul de lege revizuit arată clar că rezultatele evaluării integrității nu vor avea

niciun efect asupra carierei candidatului ca judecător sau procuror. Acest lucru

decurge din principiul inamovibilității judecătorilor și din competența exclusivă,

consacrată constituțional, a Consiliilor Supreme de a impune sancțiuni sau de a

dispune eliberarea din funcție a unui judecător sau procuror”.

nr.26/2022 și jurisprudența consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului nu

garantează candidaților un drept la un rezultat favorabil în urma evaluării efectuate

de Comisie. Totodată, Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu consacră, în

principiu, dreptul persoanelor de a deține o funcție publică legată de administrarea

justiției.

publicarea deciziei Comisiei care îl vizează. Textul legal prevede că, în cazul în care

candidatul, în termen de 48 de ore de la momentul expedierii deciziei, nu notifică

Comisia de evaluare despre refuzul său privind publicarea, decizia referitoare la

evaluarea sa se publică pe pagina web a instituției responsabile de organizarea

alegerilor sau, după caz, a concursului, în formă depersonalizată, cu excepția

numelui și prenumelui candidatului, care rămân publice.

emisă în privința sa nu a fost publicată.

cu prevederile Legii nr. 26/2022 și finalizată prin adoptarea Deciziei, nu a încălcat

drepturile și interesele sale legale și nu i-a afectat statutul profesional.

financiare a candidatului, efectuate în baza datelor și informațiilor furnizate de acesta

și obținute de la terți, Comisia stabilește dacă există sau nu dubii serioase privind

conformitatea candidatului cu criteriile legale de integritate.

Comisiei, prevăzând că: în evaluarea criteriilor prevăzute la alin. (2)–(5) și în luarea

deciziilor aferente, Comisia nu depinde de constatările altor organe cu competențe

în domeniul respectiv (art. 8 alin. (6)); Comisia apreciază materialele acumulate

potrivit intimei sale convingeri, formată în urma unei cercetări multiaspectuale,

complete și obiective a informațiilor, niciun material prezentat neavând forță

probantă prestabilită în absența evaluării sale de către Comisie (art. 10 alin. (9)).

nepromovarea evaluării – reprezintă rezultatul unei aprecieri proprii, întemeiate pe

existența sau inexistența unor dubii serioase cu privire la conformitatea candidatului

cu criteriile de integritate financiară și etică.

neconformitatea candidatului cu aceste criterii, ci doar constată dacă există ori nu

dubii serioase în acest sens. Anumite circumstanțe faptice pot fi suficiente pentru a

30

reține existența unor dubii serioase, fără a fi însă suficiente pentru a constata

neconformitatea.

organ similar, iar activitatea sa nu constituie o verificare judiciară ori de altă natură,

destinată stabilirii certe a unui fapt.

nr. 26/2022, care prevăd că decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei

juridic pentru neadmiterea candidatului la alegeri sau concurs, fiind transmisă

organelor competente pentru examinarea eventualelor încălcări depistate.

Constatările din decizie nu au valoare probantă în alte proceduri sau procese.

Generale a Drepturilor Omului și Statului de Drept (Avizul nr. 1069/2021, par. 14)

reține că verificările de integritate aplicate candidaților la funcțiile din cadrul CSM,

CSP și organelor lor specializate reprezintă un proces de filtrare, și nu unul de

verificare judiciară. Atunci când sunt implementate corespunzător, acestea

realizează un echilibru între beneficiile măsurii – în special creșterea încrederii în

justiție – și eventualele efecte negative pe care le pot produce.

dubii serioase privind conformitatea reclamantei cu criteriile de integritate etică și

financiară. Aceasta nu echivalează și nu se prezintă ca o constatare a neconformității

cu aceste criterii.

neconstituțională sintagma „dacă constată existența unor circumstanțe care puteau

duce la promovarea evaluării de către candidat”. Prin această decizie, instanța

constituțională a stabilit că, până la modificarea legii de către Parlament, completul

special al Curții Supreme de Justiție, la examinarea contestațiilor formulate

împotriva deciziilor Comisiei de evaluare, poate dispune reevaluarea candidaților

nepromovați numai în ipoteza în care sunt constatate cumulativ:

(a) existența unor erori procedurale grave comise de Comisie, de natură să afecteze

caracterul echitabil al procedurii de evaluare; și

(b) existența unor circumstanțe care ar fi putut conduce la promovarea evaluării de către

candidat.

sau este suficientă îndeplinirea uneia singure, utilizarea conjuncției „și” indică

interpretarea potrivit căreia admisibilitatea contestației este condiționată de

îndeplinirea ambelor cerințe. Cert este însă că legiuitorul a reglementat în mod

exhaustiv situațiile în care contestația poate fi admisă, limitându-le la aceste două

ipoteze.

pe de o parte, evitarea anulării deciziilor Comisiei pentru încălcarea unor reguli

procedurale nesemnificative și, pe de altă parte, asigurarea celerității soluționării

contestațiilor, în vederea constituirii rapide a unui Consiliu Superior al Magistraturii

funcțional. Instanța a constatat că aceste scopuri legitime se circumscriu obiectivelor

31

generale ale ordinii publice și garantării autorității și imparțialității justiției,

prevăzute la art. 54 alin. (2) din Constituție (pct. 78), și a admis că dispozițiile art.

14 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 26/2022 sunt apte să atingă obiectivul de a evita

anularea deciziilor Comisiei pentru încălcări procedurale minore (pct. 83).

unor erori procedurale nesemnificative, care nu au caracter grav, nu trebuie să

conducă la anularea deciziei Comisiei, întrucât o asemenea soluție ar fi

disproporționată.

în criteriile prevăzute de Legea nr. 26/2022 și de jurisprudența Curții

Constituționale, pentru a putea obține admiterea acțiunii. În acest context, concluzia

Comisiei, exprimată prin decizie, privind existența unor dubii serioase referitoare la

conformitatea reclamantei cu criteriile de integritate etică și financiară, ține de sfera

de oportunitate a actului administrativ adoptat.

judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui act

administrativ. Această dispoziție consacră principiul potrivit căruia aprecierea

oportunității, ca efect juridic, aparține exclusiv autorității administrației publice care

a emis actul, instanța având competența de a analiza actul numai sub aspectul

legalității acestuia, inclusiv din perspectiva conformității cu scopul legii.

competentă, dintre mai multe soluții posibile și echivalente din punct de vedere

juridic, a aceleia care corespunde cel mai bine interesului public ce trebuie satisfăcut.

Dacă legalitatea face trimitere la „litera legii”, oportunitatea urmărește

corespunderea cu „spiritul legii”.

legale și să se încadreze în limitele stabilite de lege, fără a fi însă lipsită de libertatea

de a aprecia în mod concret situația dedusă evaluării. Legea nu poate fi aplicată

mecanic și nici nu poate prevedea în mod exhaustiv toate situațiile care pot apărea

în practică, ceea ce impune recunoașterea unui grad de libertate de acțiune autorității,

cunoscut în doctrină sub denumirea de „putere discreționară”.

situațiile în care norma juridică nu impune autorității un comportament determinat,

ci îi lasă libertatea de a opta între mai multe soluții, în funcție de circumstanțele

concrete ale cazului. În opoziție, competența strict legală nu lasă administrației nicio

marjă de apreciere, autoritatea fiind un simplu executant al legii. Or, deoarece legea

reglementează raporturi sociale dinamice, care nu pot fi încadrate rigid în tipare fixe,

este necesară existența unei autorități care să intre în contact direct cu realitatea

administrativă și să stabilească modalitatea concretă de aplicare a normei juridice,

în conformitate cu voința legiuitorului.

anterior, efectuând aprecierea, în baza criteriilor de conformitate prevăzute de Legea

nr. 26/2022 și raportat la circumstanțele de fapt rezultate din datele și informațiile

32

acumulate, inclusiv cu participarea reclamantei, asupra existenței sau inexistenței

unor dubii serioase privind conformitatea acesteia cu criteriile de integritate etică și

financiară. Decizia emisă în acest sens constituie expresia exercitării puterii

discreționare a Comisiei, care nu poate fi supusă controlului judiciar sub aspectul

oportunității.

în care acțiunile autorității emitente sunt deosebit de arbitrare sau vădit inoportune,

conducând astfel la ilegalitate. În asemenea cazuri, oportunitatea poate fi supusă

controlului judecătoresc numai dacă starea de inoportunitate este atât de evidentă

încât echivalează cu deturnarea de putere sau încălcarea competenței legale.

legalitate asupra Deciziei, fără a interveni în sfera aprecierii de oportunitate. În mod

concret, admiterea acțiunii și dispunerea reluării evaluării ar fi posibilă doar dacă s-

ar constata că, în cadrul procedurii, Comisia a comis erori procedurale grave,

afectând caracterul echitabil al evaluării, și că există circumstanțe care ar fi putut

conduce la promovarea evaluării de către candidat – ipoteze care, în speță, nu se

regăsesc.

Supreme de Justiție. Completul de judecată special a reținut „existența unor

circumstanțe de natură procesuală, care ar fi putut conduce la promovarea evaluării

de către candidată” (pag. 35 din Decizia CSJ) și a dispus „reevaluarea candidatei

Veronica Cupcea” de către Comisie.

procedurii reluate de evaluare, Comisia: a procedat la reevaluarea reclamantei, fapt

confirmat prin emiterea Deciziei; și și-a exercitat corespunzător dreptul discreționar

prevăzut de Legea nr. 26/2022, parcurgând etapele procesului de evaluare reluat.

CSJ să pronunțe o decizie cu un conținut favorabil sau defavorabil reclamantei,

rezultă că dreptul acesteia la executarea unei hotărâri judecătorești definitive și

obligatorii, astfel cum este garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, a fost pe deplin respectat.

Curții Supreme de Justiție într-un termen rezonabil (aproximativ cinci luni), rezultă,

în mod cert, că reclamanta nu poate invoca neexecutarea acesteia. Procedura reluată

de evaluare s-a desfășurat cu respectarea principiului res judicata.

de evaluare a candidatului de către Comisia de evaluare, conform alin. (8) lit. b),

dispozițiile legii referitoare la procedura de evaluare a integrității se aplică în mod

corespunzător.

26/2022), ulterior pronunțării Deciziei CSJ, Comisia era obligată să: Solicite de la

persoane fizice și juridice de drept public sau privat, inclusiv de la instituții

financiare, documentele și informațiile necesare realizării evaluării (art. 10 alin. (3)

33

– aplicabil mutatis mutandis procedurii de reevaluare). Ceară, la orice etapă a

procedurii de reevaluare, date și informații suplimentare de la candidații evaluați

(art. 10 alin. (7) – aplicabil mutatis mutandis). Aprecieze materialele acumulate

potrivit intimei sale convingeri, formată în urma unei cercetări multiaspectuale,

complete și obiective a informațiilor (art. 10 alin. (9)). Invite candidatul la ședință,

în vederea audierii acestuia, după examinarea informațiilor acumulate în cadrul

procedurii reluate (art. 12 alin. (1)).

(i) colecta materiale noi în scopul reevaluării; și (ii) reexamina și aprecia materialele

acumulate atât în cadrul evaluării inițiale, cât și al celei reluate.

Omului reține că principiul „jurisdicției depline” a instanțelor nu are un caracter

absolut, fiind admisă, în anumite situații, o interpretare flexibilă a acestuia. Această

abordare este deosebit de relevantă în materie de contencios administrativ, unde

competența instanțelor este limitată de natura obiectului litigiului.

completului special al Curții Supreme de Justiție în examinarea contestațiilor

împotriva deciziilor Comisiei se limitează la un control de legalitate, fără a include

verificarea oportunității acestor decizii.

defavorabilă reclamantei, esența procedurii reluate de evaluare implică existența

dreptului Comisiei de a reexamina circumstanțele care au stat la baza Deciziei CSJ.

Acest atribut inerent procedurii de reevaluare exclude ab initio caracterul absolut al

autorității de lucru judecat (res judicata) asupra faptelor analizate de instanță,

permițând Comisiei să exercite o marjă de apreciere în privința aspectelor de

integritate ale candidaților.

la prima vedere și în lipsa unei analize de fond, ar putea părea contrare celor reținute

de instanță, fără ca aceasta să presupună repunerea în discuție a unor hotărâri

judecătorești definitive.

din Legea nr. 26/2022, care urmăresc să asigure caracterul efectiv, și nu pur formal

sau teoretic, al procedurii de reevaluare.

anumite aspecte soluționate definitiv prin hotărâri judecătorești nu este aplicabilă

procedurii reluate de evaluare, întrucât: pe de o parte, prin însăși Decizia Curții

Supreme de Justiție, Comisiei i-a fost recunoscut dreptul de a reevalua reclamanta,

având posibilitatea de a examina atât probele administrate în procedura de evaluare

inițială, cât și pe cele colectate în cadrul procedurii reluate; pe de altă parte,

principiul res judicata nu are un caracter absolut și admite derogări.

explicit și argumentat circumstanțele care au justificat, în anumite situații, adoptarea

unor concluzii diferite față de cele reținute în Decizia Curții Supreme de Justiție.

34

pentru finanțarea achiziției a două bunuri de către familia candidatei în anul 2012,

precum și pentru rambursarea unui împrumut contractat în 2012 și achitat în 2014

(pag. 13–22 din Decizie), se reține că Decizia Curții Supreme de Justiție s-a bazat

pe informații incomplete privind circumstanțele aferente acestor surse de finanțare.

informații suplimentare, respectiv: de la Agenția Servicii Publice, date privind

vânzarea loturilor de teren deținute de mama reclamantei și veniturile obținute din

aceste tranzacții; de la Ministerul Afacerilor Interne și de la candidată, documente

referitoare la dreptul soțului reclamantei de a încasa pensia tatălui său, precum și

cuantumul acesteia pentru perioada 1991–2013; informații privind veniturile

impozabile și neimpozabile ale mamei reclamantei și, implicit, capacitatea acesteia

de a efectua donații; de la Serviciul Fiscal de Stat, date privind venitul net total din

salariile de judecător aferente anilor 2013 și 2014; de la instituția bancară creditoare,

informații referitoare la data rambursării împrumutului. Analiza acestor informații

suplimentare a condus Comisia la o concluzie diferită de cea reținută în Decizia

Curții Supreme de Justiție, întrucât concluziile acesteia din urmă se întemeiau pe un

probatoriu incomplet, ulterior completat în cadrul reevaluării.

treime din mijloacele bănești necesare pentru efectuarea tranzacțiilor din 2012 și

2014, fără a oferi explicații satisfăcătoare pentru deficiențele constatate, nici în

privința achizițiilor din 2012, nici în legătură cu rambursarea împrumutului din

achizițiile din 2012 – ipoteză susținută în lipsa unor detalii sau documente

confirmative din partea reclamantei – deficitul de mijloace bănești constatat pentru

achitarea împrumutului din 2014 generează dubii serioase cu privire la această

tranzacție și amplifică îndoielile referitoare și la tranzacțiile din 2012 (pag. 22 din

Decizie).

nedeclarate în declarațiile anuale ale candidatei pentru anii 2012–2014, de

economiile în numerar nedeclarate în declarația anuală pentru 2019 și de

contribuțiile financiare nedeclarate în declarația anuală pentru 2020 (pag. 22–33 din

Decizie), se constată că Decizia Curții Supreme de Justiție s-a întemeiat pe

informații incomplete referitoare la aceste circumstanțe.

informații privind posibilele economii deținute; analizat date suplimentare,

constatând că sumele deținute la sfârșitul fiecărui an depășeau pragurile care

exonerau de obligația declarării; colectat și examinat informații noi în cadrul

comunicării directe cu reclamanta.

Decizia CSJ, întrucât concluziile instanței supreme se sprijineau pe un probatoriu

incomplet, completat ulterior prin reevaluare.

35

hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior sunt

obligatorii pentru instanța care judecă o altă cauză între aceleași părți, nefiind

necesară din nou dovada lor și neputând fi contestate.

cu referire la reluarea procedurii de evaluare:

Jurisprudența Curții Europene consacră că, în cazul admiterii unui recurs, instanța

de control poate casa decizia contestată și fie să pronunțe o nouă hotărâre, fie să

trimită cauza la rejudecare aceluiași organ sau unui alt organ competent (a se vedea

Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugalia [MC], 6 noiembrie 2018, §184). Chiar

dacă completul special al CSJ nu poate obliga Comisia să promoveze candidatul

evaluat, argumentele și concluziile instanței în soluționarea contestațiilor rămân

obligatorii pentru Comisie.”

obligația Comisiei de a emite, în cadrul reevaluării, o decizie de promovare a

reclamantei, atunci când cumulul faptelor rezultate din probele noi – obținute în

procedura reluată – diferă și este mai extins decât cel examinat în evaluarea inițială.

la faptele constatate și la concluziile desprinse, cerință îndeplinită pe deplin în

Decizie.

judicata în prezența mai multor seturi de proceduri, evaluarea vizează nu doar

identitatea părților și a raporturilor juridice, ci și identitatea setului de fapte pe care

acestea se întemeiază. În prezenta cauză, setul de fapte examinat de CSJ diferă de

cel analizat de Comisie în cadrul reevaluării, ceea ce exclude incidența principiului

res judicata asupra Deciziei Comisiei.

respectiv Cartea I (Dispoziții generale) și Cartea II (Procedura administrativă).

Totuși, aceste norme nu sunt aplicabile în prezenta cauză, în virtutea dispozițiilor

speciale prevăzute de Legea nr. 26/2022, întrucât:

deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura prevăzută în

Codul administrativ, cu excepțiile stabilite de această lege, și nu are efect suspensiv

asupra deciziilor Comisiei, alegerilor sau concursului la care participă candidatul.

evaluare se ghidează de Constituția Republicii Moldova, de prezenta lege și de alte

acte normative ce reglementează domenii conexe, funcționând în baza

regulamentului propriu aprobat de aceasta.

care reglementează procedura contenciosului administrativ (Cartea III), nu și cele

referitoare la procedura administrativă (Cartea II).

36

dispozițiile legii speciale – Legea nr. 26/2022 – și ale Regulamentului Comisiei.

oportunității (aspect ce poate fi analizat doar în contextul adoptării sau modificării

Legii nr. 26/2022), oferă o protecție efectivă drepturilor candidaților la evaluare,

inclusiv reclamantei. Legea conține garanții procedurale suficiente, cum ar fi:

− Dreptul de a prezenta probe – inclusiv înscrisuri și explicații verbale (art. 9 alin. (2),

art. 10 alin. (7), art. 12 alin. (4));

− Dreptul la contestație (art. 14);

− Dreptul la o cercetare multiaspectuală, completă și obiectivă a informației (art. 10 alin.

(9)), drept similar celor prevăzute în Codul administrativ privind cercetarea din oficiu

(art. 22), egalitatea de tratament (art. 23), imparțialitatea (art. 25) și proporționalitatea

măsurilor (art. 29);

− Dreptul de a lua cunoștință de materialele evaluării (art. 12 alin. (4) lit. c)), similar

dreptului de acces la dosarul administrativ (art. 83 Cod administrativ);

− Dreptul la o decizie motivată (art. 13 alin. (1) și (2)), similar dreptului la motivare

prevăzut în Codul administrativ (art. 31 și art. 118).

133–136 din Decizia nr. 42 din 6 aprilie 2023).

procedurii în fața Comisiei prin Legea nr. 26/2022 și Regulamentul Comisiei, fără

aplicarea Cărților I și II din Codul administrativ – este aptă să asigure respectarea

drepturilor candidaților, inclusiv ale reclamantei, garantate de Constituție și de

tratatele internaționale aplicabile (în special CEDO).

prevederi din Legea nr. 26/2022 a stabilit expres că, în sensul art. 3 alin. (2) și art. 4

alin. (2) din Legea nr. 26/2022, Comisia de evaluare nu este autoritate publică în

accepțiunea dispozițiilor Codului administrativ.

încadrează în definiția de „autoritate publică” prevăzută la art. 7 Cod administrativ,

atunci: Activitatea acesteia nu are natură administrativă în sensul art. 5 Cod

administrativ; Procedura de evaluare reglementată de Legea nr. 26/2022 nu

constituie procedură administrativă în sensul art. 6 Cod administrativ;

administrative, inclusiv: cercetarea din oficiu (art. 22), limba de procedură (art. 26),

întocmirea dosarului administrativ (art. 82), ș.a.

oferă mecanisme de protecție similare și echivalente cu cele prevăzute în Codul

administrativ, asigurând respectarea drepturilor persoanelor supuse evaluării.

cu jurisprudența formată în cauzele inițiale soluționate de completul special al CSJ

(Decizia din 6 februarie 2023, dosarul nr. 3-5/23, Anatolie Țurcan vs. Comisia;

Decizia din 28 februarie 2023, dosarul nr. 3-13/23, Natalia Clevadî vs. Comisia),

corectează orientarea jurisprudențială eronată, în opinia noastră, conturată prin

37

anumite decizii ale CSJ pronunțate la data de 1 august 2023, inclusiv prin Decizia

CSJ referitoare la contestația reclamantei, în care s-a reținut, printre altele, că:

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor constituie o „autoritate publică” în

sensul art. 7, art. 10, art. 203 lit. a) și art. 204 din Codul administrativ (Decizia CSJ,

dosarul nr. 3-6/23, Sergiu Osoianu vs. Comisia, p. 17);

căreia Comisia de evaluare este o „autoritate publică” cu caracter specific (idem).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant că evoluția jurisprudenței

nu contravine, în sine, principiului bunei administrări a justiției (Parohia Greco-

Catolică Lupeni și alții c. României [MC], 2016, pct. 116). Mai mult, nerespectarea

unei abordări dinamice și evolutive ar putea împiedica reforma sau îmbunătățirea

jurisprudenței (Nejdet Șahin și Perihan Șahin c. Turcia, 2011, pct. 58; Albu și alții

c. România, 2012, pct. 34).

res judicata nu impune instanțelor judecătorești naționale obligația de a urma

precedentele în cauze similare, coerența dreptului necesitând timp, iar perioadele de

conflict jurisprudențial putând fi tolerate fără a submina securitatea juridică”.

normelor de organizare judecătorească, nu este, în general, ținut de hotărârea

pronunțată de un alt judecător și nici chiar de propriile hotărâri anterioare, întrucât

se pronunță în funcție de particularitățile cauzei aflate în fața sa.

nr. 3-30/23) constituie un exemplu pozitiv de aplicare a unei abordări dinamice și

evolutive a jurisprudenței, abordare pe care CtEDO o consideră necesară pentru

reforma și îmbunătățirea practicii judiciare.

sa, pe care Comisia le apreciază ca fiind neîntemeiate și, pe alocuri, irelevante, după

cum urmează:

reluate, Comisia ar fi examinat dubii diferite față de cele identificate în cadrul

evaluării inițiale.

dubiile Comisiei au vizat aceleași două grupuri de circumstanțe: Sursa mijloacelor

bănești utilizate pentru finanțarea achiziției a două bunuri de către familia candidatei

în anul 2012, precum și rambursarea unui împrumut contractat în 2012 și achitat în

2014; Donații din partea persoanelor apropiate nedeclarate în declarațiile anuale ale

candidatei pentru anii 2012–2014, economii în numerar nedeclarate în declarația

anuală pentru anul 2019 și contribuții financiare nedeclarate în declarația anuală

pentru anul 2020.

38

suplimentare, care au permis o analiză mai detaliată și mai aprofundată a

circumstanțelor, ceea ce a condus la concretizarea dubiilor Comisiei. Totuși, această

concretizare nu echivalează cu formularea unor dubii noi și nu reprezintă dubii

referitoare la alte circumstanțe decât cele deja examinate inițial.

depășit competențele stabilite expres prin lege, prin constatarea unor circumstanțe

care nu ar fi fost atestate nici măcar de autoritatea competentă în acest sens.

sau nu dubii serioase privind conformitatea candidatului cu criteriile legale de

integritate, obligație exercitată în speță prin adoptarea Deciziei contestate.

sau nepromovării evaluării — reprezintă rezultatul unei aprecieri efectuate potrivit

intimei sale convingeri, cu privire la existența sau inexistența unor dubii serioase

referitoare la respectarea criteriilor de integritate financiară și etică de către candidat.

în cadrul procesului de pre-vetting.

art. 12 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 26/2022 — stabilesc în mod expres că revine

candidatului obligația de a înlătura dubiile serioase constatate de către Comisie.

fost cea care trebuia să înlăture dubiile pe care ea însăși le-a constatat.

de lege, reprezintă o măsură adecvată și proporțională în procedura de pre-vetting și

nu aduce atingere drepturilor reclamantei, fapt confirmat inclusiv de către Comisia

de la Veneția și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

avut cunoștință dacă Comisia i-a acordat acces la toate probele din dosar, fiind pusă

la dispoziție doar informația furnizată de Serviciul Fiscal de Stat și Agenția Servicii

Publice.

Comisia i-a asigurat reclamantei dreptul de acces la materialele evaluării reluate.

evaluării reluate, Comisia a colectat informații suplimentare din multiple surse, în

funcție de necesități, pentru a analiza problemele examinate. În acest sens, Comisia

a indicat, în mod generic, faptul că au fost solicitate și obținute date relevante în

cadrul procesului de evaluare.

C. Poziția părților în ședință publică

susținut integral cererea de chemare în judecată, solicitând admiterea cererii de

contestare în sensul formulat.

39

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor, avocații Roger Gladei și Valeriu Cernei, au susținut

argumentele invocate în referința depusă, solicitând respingerea cererii de contestare

ca fiind neîntemeiată.

LEGISLAȚIA ȘI STANDARDELE RELEVANTE

constată că reclamanta a susținut în contestație că dispozițiile Codului administrativ

prevalează asupra prevederilor Legii nr. 26/2022. În acest context, Completul de

judecată special subliniază că aplicarea Codului administrativ și determinarea

limitelor sale reprezintă o chestiune de interpretare și aplicare a legii, asupra căreia

are competența de a se pronunța Curtea Supremă de Justiție în cadrul examinării

acțiunii în contencios administrativ (DCC nr. 163 din 1 decembrie 2022, §24; DCC

nr. 2 din 18 ianuarie 2022, §19).

selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor (în cont. – Legea nr. 26/2022):

„Prezenta lege reglementează raporturile juridice aferente procedurii de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, al

Consiliului Superior al Procurorilor, precum și a candidaților la funcția de membru în

organele specializate ale acestora, ca etapă obligatorie a procesului de selectare a

candidaților și de alegere sau numire a acestora în funcțiile respective.”

„Prevederile prezentei legi se aplică candidaților la funcția de membru al Consiliului

Superior al Magistraturii.

În contextul evaluării candidaților menționați la alin. (1) este verificată și averea

persoanelor apropiate candidaților, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr. 133/2016

privind declararea averii și a intereselor personale, precum și a persoanelor menționate la

art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de

Integritate.”

intereselor personale:

„Persoană apropiată este soțul/soția, copilul, concubinul/concubina subiectului declarării,

persoana aflată la întreținerea subiectului declarării, de asemenea persoana înrudită prin

sânge sau prin adopție cu subiectului declarării (părinte, frate/soră, bunic/bunică,

nepot/nepoată, unchi/mătușă) și persoana înrudită prin afinitate cu subiectul declarării

(cumnat/cumnată, socru/soacră, ginere/noră).

Venit este orice beneficiu financiar, indiferent de sursa de proveniență, obținut de

subiectul declarării și de membrii familiei, de concubinul/concubina acestuia atât în țară,

cât și în străinătate.”

40

Autoritatea Națională de Integritate:

„Controlul averii și al intereselor personale se extinde asupra membrilor de familie,

părinților/socrilor și copiilor majori ai persoanei supuse controlului. Dacă persoana

supusă controlului se află în concubinaj cu o altă persoană, verificarea se va extinde și

asupra averii acestei persoane.”

2017:

„Climatul de integritate instituțională se cultivă prin realizarea următoarelor măsuri:

c) respectarea regimului juridic al declarării averii și intereselor personale.

d) respectarea regimului juridic al conflictelor de interese;

Nerealizarea măsurilor prevăzute la alin. (1) duce la compromiterea climatului de

integritate instituțională și a integrității în sectorul public, la apariția manifestărilor de

corupție, la afectarea interesului public și atrage declanșarea măsurilor de control al

integrității în sectorul public de către autoritățile anticorupție responsabile sau alte

autorități cu competențe specifice, precum și răspunderea conducătorilor entităților

publice și a agenților publici, în modul stabilit de cap. VI.”

„Comisia de evaluare are independență funcțională și autonomie decizională față de orice

persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, inclusiv

față de fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au participat la desemnarea

membrilor acesteia.

În activitatea sa, Comisia de evaluare se conduce de Constituția Republicii Moldova, de

prezenta lege și de alte acte normative ce reglementează domeniile conexe activității sale.

Comisia de evaluare funcționează în baza regulamentului propriu de organizare și

funcționare, aprobat de către aceasta.”

alin.(6) din Legea nr. 26/2022:

„În sensul prezentei legi, evaluarea integrității candidaților constă în verificarea

integrității etice și a integrității financiare a acestora.

Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate etică dacă:

c) nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al conflictelor

de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor.

Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă:

a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație;

b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15 ani

corespunde veniturilor declarate.

Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare verifică:

b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și intereselor

personale;

c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului ori a

persoanelor specificate la art.2 alin.(2), precum și cheltuielile legate de întreținerea

acestor bunuri;

d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la art.2

alin.(2);

41

f) dacă există sau nu donații în care candidatul sau persoana specificată la art.2 alin.(2)

are statut de donatar sau de donator;

În aprecierea criteriilor prevăzute la alin.(2)–(5) și în luarea unor decizii cu privire la

acestea, Comisia de evaluare nu depinde de constatările altor organe cu competențe în

domeniul respectiv.”

„Candidatul are următoarele drepturi:

a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale;

b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de evaluare;

c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere;

d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le consideră

necesare în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în

imposibilitatea de a le prezenta anterior;

e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.”

„Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat

existența unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la

art. 8, care nu au fost înlăturate de către persoana evaluată.

Decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea

candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se expediază organelor competente potrivit

legii pentru examinarea încălcărilor depistate, însă constatările din decizie nu au o valoare

probantă pentru orice alte proceduri sau procese.”

„Decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de către candidatul evaluat în termen

de 5 zile de la data recepționării de către acesta a deciziei motivate, fără respectarea

procedurii prealabile.

Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu

procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și

nu are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului

la care participă candidatul respectiv.

La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de

judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele

decizii:

a) respingerea cererii de contestare.

Decizia completului de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție este

irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră emisă din momentul plasării

acesteia pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se notifică participanților

în termen de 5 zile de la data emiterii.”

„Legislația administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură

reglementarea raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și a

controlului judecătoresc asupra acesteia.

Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de

activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile

42

prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine

principiilor prezentului cod.”

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 26/2022 constituie, prin natura sa, un domeniu specific

de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din Codul administrativ. Deși acest cod

stabilește o procedură administrativă și de contencios administrativ unitară, anumite

aspecte pot fi reglementate prin norme legislative speciale, conform prevederilor art.

2 alin. (2) din Codul administrativ.

decembrie 2017:

„Legea organică este actul normativ care reprezintă o dezvoltare a normelor

constituționale și poate interveni în domeniile expres prevăzute de Constituție.”

„În cazul în care între două acte normative cu aceeași forță juridică apare un conflict de

norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis, cu excepția

situațiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) și (4).”

„În vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii,

ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale acestora, precum și

în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul justiției,

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.”

veniturilor și al proprietăților persoanelor cu funcție de demnitate publică,

judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de

conducere (în vigoare în 2012):

„Subiecții declarării sunt obligați să declare veniturile obținute împreună cu membrii

familiei pe parcursul perioadei de declarare.”

„Venitul [este] «orice spor, adaos sau majorare a patrimoniului, indiferent de sursa de

proveniență, exprimat în drepturi patrimoniale sau în orice alt folos patrimonial, obținut

de subiectul declarării sau de membrii familiei acestuia în perioada de referință atît în

țară, cît și în străinătate».”

„Subiectul declarării declară veniturile obținute de acesta împreună cu membrii familiei

sau concubinul/concubina în anul fiscal precedent.”

„Venitul [este] «orice beneficiu financiar, indiferent de sursa de proveniență, obținut de

subiectul declarării si de membrii familiei sau concubinul/concubina acestuia, atât în tară,

cât si în străinătate».”

43

„Activele financiare deținute de subiectul declarării și membrii familiei,

concubinul/concubina acestuia, inclusiv ca beneficiari efectivi, adică numerarul în

monedă națională sau în valută străină care depășește valoarea a 15 salarii medii pe

economie și care nu face obiectul unor depuneri în instituțiile financiare.”

cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2019:

„Salariul mediu lunar pe economie în anul 2019 a fost de 6.975 MDL.”

cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2020:

„Salariul mediu lunar pe economie în anul 2020 a fost de 7.953 MDL.”

cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2021:

„Salariul mediu lunar pe economie în anul 2021 a fost de 8.716 MDL.”

evaluare, prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021 (§11), Comisia de la

Veneția și Direcția Generală a Drepturilor Omului și Stat de Drept a Consiliului

Europei (DGI) au observat că:

„Integritatea personală a membrilor care constituie Consiliile Superioare (de judecători și

procurori) este un element esențial al naturii unor astfel de organe; asigură încrederea

cetățenilor în instituțiile de justiție – încredere în magistrați și în integritatea acestora.

Într-o societate care respectă valorile fundamentale ale democrației, încrederea cetățenilor

în acțiunea Consiliilor Superioare depinde foarte mult, sau esențial, de integritatea

personală și de competența și credibilitatea apartenenței sale.”

Drept a Consiliului Europei au exprimat anterior, în alte contexte, opinia că situațiile

critice din domeniul justiției, precum nivelurile extrem de ridicate de corupție, pot

justifica măsuri la fel de radicale, cum ar fi un proces de verificare a judecătorilor în

funcție. În cele din urmă, revine autorităților moldovenești responsabilitatea de a

decide dacă situația actuală din sistemul judiciar constituie o bază suficientă pentru

supunerea tuturor judecătorilor, procurorilor, precum și a membrilor CSM și CSP,

unor evaluări extraordinare de integritate.

și responsabilității în sectorul justiției” din Legea pentru aprobarea Strategiei privind

asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru anii 2022-2025 și a

Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia nr. 211 din 6 decembrie 2021:

„Identificarea unor pârghii eficiente de întărire a independenței judecătorilor și a

procurorilor urmează a fi corelată cu creșterea responsabilității și integrității acestora.

Responsabilitatea și integritatea sunt printre principalele elemente de asigurare a

încrederii cetățenilor în sistemul justiției și de garanție a derulării unor proceduri

echitabile. Dezvoltarea și promovarea unei culturi a integrității judiciare constituie un

44

element important în prevenirea corupției care este una dintre principalele amenințări în

adresa societății și funcționării statului de drept.

În prezent, potrivit sondajelor realizate, corupția și lipsa de integritate în sistemul

judecătoresc sunt percepute de publicul larg la un nivel înalt. În Raportul privind al

patrulea ciclu de evaluare a Moldovei, GRECO este profund îngrijorat de indicii potrivit

cărora în funcția de judecător sunt numiți candidați care prezintă riscuri de integritate.

Comisia Internațională a Juriștilor, în Raportul misiunii de evaluare din 2018,

accentuează importanța faptului ca corupția în sistemul judecătoresc să fie combătută prin

măsuri ferme și, în mod prioritar, în deplină armonie cu principiile statului de drept și

drepturile omului. Aceasta este îngrijorată de faptul că multe investigații penale par să fie

concentrate mai degrabă pe suprimarea opoziției sau prevenirea părerilor disidente în

sistemul judecătoresc decât pe eradicarea reală a corupției.

Este esențial ca actorii din cadrul sistemului justiției, individual și în colectiv, să respecte

și să onoreze funcția deținută ca fiind un mandat public și să depună efort pentru a spori

și menține încrederea publicului în sistem.”

acestora în sisteme judiciare independente și imparțiale, Consiliul Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) a reamintit că:

„Procesul de selecție a membrilor unui Consiliu, inclusiv posibile campanii de către

candidați ar trebui să fie transparente și să se asigure că calificările candidaților, în special

imparțialitatea și integritatea acestora sunt verificate. În opinia Comisiei de la Veneția și

a Direcției Generale, ar trebui făcută o distincție între verificarea membrilor în exercițiu

și „pre-verificarea” candidaților pentru o poziție în aceste organisme. Ca o chestiune de

principiu, securitatea pe termen determinat al mandatelor membrilor organelor

(constituționale) are scopul de a asigura independența acestora față de presiunile externe.

Măsurile care ar periclita continuitatea calității de membru și ar interfera cu securitatea

mandatului membrilor acestei autorități (vetting) ar ridica suspiciunea că intenția din

spatele acestor măsuri ar fi de a influența deciziile acesteia și, prin urmare, ar trebui privite

ca o măsură de ultimă oră. Controalele de integritate care vizează candidații la funcția de

membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior al Magistraturii

și organele lor specializate reprezintă un proces de filtrare și nu un proces de verificare

judiciară și, ca atare, pot fi considerate, dacă sunt implementate corespunzător, că ating

un echilibru între beneficii a măsurii, în ceea ce privește contribuția la încrederea justiției,

și posibilele efecte negative ale acesteia.”

și DGI au subliniat că sunt conștiente de faptul că proiectul articolului 12 reflectă

articolul 8 din Legea nr. 26/2022, care reglementează procedura de pre-vetting a

candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al

Consiliului Superior al Procurorilor. Totuși, ceea ce este permis în scopul examinării

candidaților nu este neapărat aplicabil și în contextul evaluării extraordinare a

judecătorilor și procurorilor în funcție, având în vedere implicațiile mai mari pentru

aceștia și pentru stabilitatea ordinii juridice în ansamblu. În timp ce criteriile pentru

pre-vetting pot fi relativ flexibile, bazându-se pe o evaluare generală a integrității,

antecedentelor și relațiilor candidaților, destituirea unui judecător sau procuror

45

numit în mod legal trebuie să fie justificată printr-o referință clară la o conduită

inadecvată, care ar trebui să fie mai bine definită prin lege.

Comisia de evaluare emite un raport negativ atunci când există „dubii serioase” cu

privire la posibila comitere de către un judecător sau procuror a unor încălcări.

Această normă indică faptul că concluziile Comisiei de evaluare nu stabilesc

vinovăția persoanei vizate și nu implică direct răspunderea penală, care ar necesita,

cel mai probabil, un standard de probă mai ridicat. Într-o anumită măsură, această

structură contribuie la reducerea riscului unui conflict între constatările Comisiei de

evaluare și cele ale altor organe administrative sau judiciare menționate anterior.

prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. În § 120, 123, 133, 134, 135 din

decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 6 aprilie 2023, Curtea Constituțională a

următoarele:

„Prin termenul „grav”, legislatorul a limitat marja discreționară a Comisiei de evaluare la

evaluarea integrității etice a candidaților. Criteriul îi permite Comisiei să decidă

nepromovarea candidatului doar dacă a constatat încălcări ale regulilor de etică și de

conduită profesională de o gravitate ridicată. Acest fapt presupune că candidatul poate

pune în discuție gravitatea încălcărilor constatate de Comisie în fața completului special

al Curții Supreme de Justiție, care în cele din urmă poate aprecia caracterul „grav” al

abaterii constatate în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei. Raționamentele sunt

aplicabile, mutatis mutandis, în cazul termenilor „reprobabile” și „inexplicabile” din

articolul 8 alin. (2) lit. a) din Lege.

Pentru ca Consiliul să-și exercite atribuțiile constituționale de asigurare a numirii,

transferării, detașării, promovării în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față de

judecători (a se vedea articolul 123 din Constituție), legislatorul a stabilit că în calitate de

membri ai acestui organ constituțional trebuie să fie alese persoane (judecători și non-

judecători) cu o înaltă reputație profesională și integritate personală verificată de Comisia

de evaluare în ultimii 15 ani. Prin urmare, Curtea Constituțională a considerat rezonabilă

decizia legislatorului de a stabili o perioadă extinsă de verificare a integrității financiare

a candidaților.

Cu privire la textul „dubii serioase” din articolul 13 alin. (5) din Legea nr. 26, Curtea a

constatat că textul criticat instituie un standard de probă aplicabil procedurii de evaluare.

Astfel, atunci când Comisia de evaluare trebuie să decidă cu privire la integritatea unui

candidat, ea trebuie să constate dacă există sau nu dubii serioase cu privire la respectarea

criteriilor de integritate etică și financiară de către candidat, stabilite de articolul 8 din

Lege.

Curtea Constituțională a reținut că, definirea standardelor de probă implică în mod

inevitabil utilizarea unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă stabilit de

legislator urmărește să ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor evaluării.

De asemenea, legea obligă Comisia de evaluare să emită o decizie motivată, care trebuie

să cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia Comisiei cu privire la promovarea

sau nepromovarea. Mai mult, legea îi permite candidatului să pună în discuție existența

unor dubii serioase cu privire la respectarea de către acesta a criteriilor de integritate etică

și financiară în fața completului special al Curții Supreme de Justiție.”

46

2024, au fost introduse modificări la articolul 14 alineatul (8), după cum urmează:

„La litera b), cuvintele „și dispunerea reevaluării” se substituie cu cuvintele „și dispunerea

o singură dată a reevaluării”;

alineatul se completează cu litera c) cu următorul cuprins: „c) constatarea promovării sau

nepromovării evaluării în cazul contestării repetate a deciziei Comisiei de evaluare,

adoptată în urma reevaluării dispuse anterior.”

neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26/2022, Curtea Constituțională

a stabilit că:

„Legea trebuie să prevadă un remediu în cazurile în care candidatului nu i-au fost

asigurate drepturile procedurale în cadrul procedurii de evaluare. În funcție de eventualele

carențe procedurale admise la etapa evaluării, de natura dreptului procedural afectat,

precum și de circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea reține că neasigurarea unui

drept procedural poate fi considerată o problemă centrală a litigiului.”

special al Curții Supreme de Justiție să „examineze suficient” aspectele esențiale ale

eventualelor litigii, Curtea Constituțională a constatat că acestea sunt adecvate

pentru atingerea obiectivului stabilit de legiuitor, și anume evitarea anulării

deciziilor Comisiei de evaluare din cauza unor încălcări procedurale minore

[Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023, §83].

drepturile candidatului în cadrul procedurii de evaluare și prevede:

„Candidatul are următoarele drepturi:

a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale;

b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de evaluare;

c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere;

d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le consideră

necesare în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în

imposibilitatea de a le prezenta anterior;

e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.”

cu caracter civil” nu poate fi interpretată exclusiv prin raportare la dreptul intern al

statului pârât, ci constituie un concept „autonom” derivat din Convenție. Articolul 6

reglementează modul de soluționare a „contestației” (fie că este vorba de drept civil,

comercial, administrativ etc.) și de autoritatea competentă să o examineze (instanță

de drept comun, organ administrativ etc.) [Georgiadis împotriva Greciei, §34;

Bochan împotriva Ucrainei (nr. 2) (MC), §43; Naït-Liman împotriva Elveției (MC),

primul rând, de existența unei „contestații” (dispute în limba engleză). În plus,

47

aceasta trebuie să se întemeieze pe un „drept” care poate fi pretins, cel puțin în mod

credibil, ca fiind recunoscut în dreptul intern, indiferent dacă acest drept este sau nu

protejat de Convenție. Contestația trebuie să fie reală și serioasă, putând viza atât

existența dreptului în sine, cât și întinderea sau modalitatea sa de exercitare. În cele

din urmă, rezultatul procedurii trebuie să fie direct decisiv pentru dreptul „civil” în

cauză, întrucât o legătură prea slabă sau consecințe îndepărtate nu sunt suficiente

pentru aplicabilitatea articolului 6 §1 [Regner împotriva Republicii Cehe (MC), §99;

Károly Nagy împotriva Ungariei (MC), §60; Naït-Liman împotriva Elveției (MC),

6 §1 din CEDO, a Hotărârii Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 și a

articolului 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022, pentru a determina dacă, în cadrul

procedurii de evaluare reluate, Comisia de evaluare a comis erori procedurale grave

care ar putea afecta echitatea procedurii de evaluare, este necesară verificarea

respectării drepturilor procedurale ale reclamantei Veronica Cupcea, conform

prevederilor legii speciale.

apreciere a Comisiei în ceea ce privește existența „dubiilor serioase” nu este

nelimitată, concluziile acesteia trebuind să se bazeze pe date obiective, totuși,

această marjă rămâne relativ largă. Riscurile asociate neadmiterii unui candidat care,

deși integru, nu a reușit să înlăture anumite dubii cu privire la propria persoană sunt

considerabil mai mici decât riscurile admiterii unui candidat neintegru, dacă s-ar

adopta principiul potrivit căruia orice dubiu ar trebui interpretat în favoarea acestuia.

Această abordare este justificată atât de interesul general sporit față de procesul de

preselecție pentru Consiliul Superior al Procurorilor, cât și de faptul că interferența

în drepturile persoanelor supuse evaluării este mai redusă în comparație cu

consecințele unui proces de vetting propriu-zis.

cauză, nu este în discuție dreptul reclamantei de a-și continua activitatea în profesie,

ci se analizează o procedură de pre-vetting – un exercițiu unic de preselecție pentru

un organ de autoadministrare, desfășurat într-un context istoric marcat de o percepție

general acceptată conform căreia sistemul judiciar se confruntă cu probleme majore,

precum corupția, neprofesionalismul și obediența cronică față de factorul politic. În

aceste circumstanțe, devine imperios necesar ca persoanele care acced în organele

de autoadministrare să aibă o reputație ireproșabilă, astfel încât să nu planeze niciun

dubiu asupra integrității lor. În caz contrar, deciziile acestor organe, inclusiv cele

prin care s-ar putea anula o eventuală propunere formulată de o comisie de vetting,

riscă să nu fie percepute ca fiind credibile și să nu inspire încredere în rândul

publicului.

48

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022,

prevede că:

„La evaluarea conformității cu criteriul de integritate etică, Comisia poate lua în

considerare seriozitatea sau gravitatea, contextul adiacent și premeditarea asociată

oricărui incident de integritate etică și, în cazul incidentelor minore, dacă a existat o

perioadă de timp suficientă fără incidente ulterioare. La determinarea gravității, Comisia

va lua în considerare toate circumstanțele, care să cuprindă, dar fără a se limita la

următoarele:

a. dacă incidentul a fost un eveniment singular;

b. lipsa unor prejudicii sau producerea de prejudicii nesemnificative în adresa intereselor

private sau publice (inclusiv încrederii publice) – cum ar fi o încălcare obișnuită a

regulamentului rutier;

c. sau care nu este perceput de către un observator obiectiv drept atitudine lipsită de

respect față de ordinea socială care decurge din nerespectarea regulilor și

regulamentelor.”

de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare a judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022:

„1. Veniturile sau cheltuielile nedeclarate sunt relevante pentru integritatea financiară, în

măsura în care acestea nu au fost declarate veridic, dar și pentru integritatea etică,

inclusiv, dar fără a se limita la, în măsura în care se referă la venituri secundare interzise,

evaziune fiscală sau încălcarea prevederilor privind combaterea spălării banilor.

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare a judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022:

„1. Informații generale – În hotărârea sa Xhoxhaj vs. Albania, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului (CtEDO) a calculat averea nejustificată după cum urmează:

„În sensul acestei hotărâri, „active lichide” înseamnă (A) soldul economiilor în numerar

la sfârșitul unui anumit an calendaristic, așa cum este determinat de organismele de

verificare a integrității (vetting), care ar trebui să fie egal cu (B) soldul bănesc disponibil

al reclamantului și al partenerului ei din anul calendaristic precedent, plus (C) venitul

anual al reclamantului și al partenerului ei generat în cursul anului calendaristic de

raportare, conform documentelor juridice/oficiale, minus (D) orice cheltuieli (inclusiv,

dar fără a se limita la, cheltuieli de trai, cheltuieli de călătorie, rambursări ipotecare).

Eventualele discrepanțe în care (A) este mai mare decât (B + C – D) ar da naștere unor

active lichide nejustificate care nu sunt susținute de fluxul de numerar determinat din

documentele din dosar.”

Împărțind elementele financiare menționate ca fluxuri de numerar de intrare și ieșire în

două colonițe separate, această formulă arată după cum urmează:

49

An calendaristic (sau orice altă perioadă)

Fluxuri de numerar de intrare Fluxuri de numerar de ieșire

„(B) soldul bănesc disponibil al „(D) orice cheltuieli (inclusiv, dar fără a se limita

reclamantului și al partenerului ei din anul la, cheltuieli de trai, cheltuieli de călătorie,

calendaristic precedent rambursări ipotecare)”

„(C) venitul anual al reclamantului și al „(A) soldul economiilor de numerar la sfârșitul

partenerului ei realizat în cursul anului unui anumit an calendaristic”

calendaristic de raportare, conform

documentelor juridice/oficial”

Astfel, există avere nejustificată dacă: A > B + C – D. La rearanjarea ecuației prin

adăugarea D pe ambele părți: A + D > B + C (sau: B + C < A + D). Exprimată verbal pe

scurt, această formulă calculează dacă fluxurile de numerar de ieșire („mod de viață” (A

+ D)) sunt mai mari decât venitul legitim (B + C).

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare a judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022:

„Cheltuielile de consum pentru populație (CCP) sunt determinate și publicate anual de

Biroul Național de Statistică (BNS). Aceste cheltuieli includ următoarele categorii: 1)

produse alimentare și băuturi nealcoolice; 2) băuturi alcoolice și articole de tutungerie; 3)

îmbrăcăminte și încălțăminte; 4) întreținerea locuinței, apă, electricitate și gaze; 5)

mobilier; echipamente de uz casnic și întreținerea de rutină a acestora; 6) sănătate; 7)

transport; 8) comunicare; 9) recreere și cultură; 10) educație; 11) restaurante și hoteluri;

12) bunuri și servicii diverse. Suma exactă pe fiecare candidat este calculată de

Secretariatul Comisiei folosind datele BNS, ținând cont de numărul membrilor familiei,

zona de reședință (rurală sau urbană) CCP parte din „cheltuieli” (sau fluxurile de numerar

de ieșire).”

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare a judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022:

„Dacă ieșirile subtotale sunt mai mari decât veniturile subtotalului, atunci există un

dezechilibru financiar cu privire la declarant.”

DGI au concluzionat că proiectul de lege revizuit (Legea nr. 26/2022) precizează

clar că rezultatele evaluării integrității nu vor avea niciun impact asupra carierei

candidatului (§39 din Opinia comună menționată).

acestora în asigurarea independenței și imparțialității sistemului judiciar, Consiliul

Consultativ al Judecătorilor Europeni a subliniat că procesul de selecție a membrilor

unui consiliu, inclusiv eventualele campanii desfășurate de candidați, trebuie să fie

transparent și să garanteze verificarea calificărilor acestora, în special a

imparțialității și integrității lor (§34 din Avizul menționat).

50

averii, conform opiniei amicus curiae a Comisiei de la Veneția, conceptul de

evaluare a integrității presupune implementarea unor mecanisme menite să asigure

cele mai înalte standarde de conduită și integritate financiară necesare pentru accesul

în funcția publică. În cadrul unui sistem de control prealabil al integrității, decizia

de a nu recruta un candidat poate fi justificată chiar și în prezența unei simple

îndoieli, pe baza unei evaluări a riscurilor. Cu toate acestea, nepromovarea evaluării

unui candidat trebuie să fie fundamentată pe un indiciu clar de ilegalitate, cum ar fi

existența unei averi inexplicabile, chiar dacă nu poate fi demonstrat dincolo de orice

îndoială că aceasta provine din surse ilicite (a se vedea CDL-AD(2022)011, §9-10).

ASPECTE DE PROCEDURĂ

judecată special al Curții Supreme de Justiție constată că decizia motivată contestată

a fost notificată reclamantei Veronica Cupcea la data de 8 august 2024, fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică. În temeiul dispozițiilor legale

aplicabile, termenul de contestare a început să curgă din ziua următoare notificării,

respectiv din 9 august 2024, și a expirat la data de 13 august 2024.

august 2024, Completul de judecată special reține că aceasta a fost formulată în

termenul legal, cu respectarea cerințelor procedurale privind depunerea

contestațiilor.

Mărgineanu a înaintat cerere, prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale

privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26

din 10 martie 2022 (f.d. 92-93).

cererea formulată de Veronica Cupcea și avocatul Iurie Mărgineanu privind ridicarea

excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția

de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor. S-a

dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate în vederea controlului

constituționalității art. 5 alin. (1) lit. b) din actul normativ menționat și transmiterea

către Curtea Constituțională a Republicii Moldova a sesizării formulate de Veronica

Cupcea și avocatul Iurie Mărgineanu, împreună cu copia prezentei încheieri

(f.d.102-106).

inadmisibilă sesizarea nr. 196g/2024 privind excepția de neconstituționalitate a art.

5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente

selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de avocatul Iurie Mărgineanu, în

51

numele Veronicăi Cupcea, în dosarul nr. 3-23/2024 aflat pe rolul Curții Supreme de

Justiție (f.d. 122-125).

MOTIVAREA INSTANȚEI

formulate împotriva deciziei Comisiei de evaluare, prin care reclamanta a fost

declarată necorespunzătoare criteriilor de integritate financiară și etică pentru a

candida la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor.

Reevaluarea a fost efectuată în temeiul Legii nr. 26/2022, care reglementează

procedura și criteriile de verificare a conformității cu standardele de integritate

aplicabile funcțiilor din sistemul judiciar al Republicii Moldova.

normelor legale, susținând că nu i-au fost asigurate garanții suficiente pentru a-și

demonstra conformitatea cu cerințele stabilite. Totodată, aceasta reclamă lipsa unei

analize obiective și transparente a situației sale financiare și etice, apreciind că

decizia Comisiei se întemeiază pe evaluări subiective și nu pe probe concludente.

deciziei contestate, în raport cu principiile fundamentale ale echității,

proporționalității și respectării dreptului la apărare.

subliniază importanța respectării principiului supremației dreptului și a conformității

cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO) în materia

contenciosului administrativ. Potrivit acestei jurisprudențe, obligația instanțelor

naționale de a-și motiva hotărârile nu implică necesitatea de a răspunde în mod

exhaustiv fiecărui argument formulat de părți (Hotărârea García Ruiz c. Spaniei,

1999, §26).

trebuie să primească un răspuns clar și motivat (Hotărârea Ruiz Torija c. Spaniei,

1994, §30; și, prin analogie, Petrović și alții c. Muntenegru, 2018, §43). Această

cerință se aplică cu o rigoare sporită în cazul argumentelor ce privesc drepturile și

obligațiile garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât

protecția efectivă a acestor drepturi constituie un element esențial al dreptului la un

proces echitabil (Hotărârea Fabris c. Franței, 2013, §72 in fine; Paun Jovanović c.

Serbiei, 2023, §108).

motivat oricăror aspecte esențiale invocate de părți, garantând astfel transparența,

previzibilitatea și conformitatea actului de justiție cu principiile statului de drept și

cu exigențele unui proces echitabil.

A. Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 26/2022

administrativ au natura unor legi organice. Totuși, Legea nr. 26/2022, fiind adoptată

52

ulterior Codului administrativ, instituie norme speciale privind procedura de

evaluare externă, modalitatea de adoptare a deciziilor Comisiei de evaluare, precum

și mecanismul de soluționare a contestațiilor formulate împotriva acestora. Prin

urmare, Legea nr. 26/2022 are caracter special și prevalează, în domeniul său de

reglementare, asupra dispozițiilor generale din Codul administrativ, în conformitate

cu principiul consacrat de art. 2 alin. (2) din Codul administrativ.

Parlamentul Republicii Moldova în urma unor consultări repetate cu Comisia de la

Veneția. Această reglementare constituie un mecanism ad-hoc de verificare a

integrității și profesionalismului persoanelor care dețin funcții esențiale în sistemul

judiciar, având ca scop principal creșterea transparenței și consolidarea încrederii

publicului în actul de justiție. Procesul legislativ a implicat analiza cadrului normativ

existent și consultarea experților internaționali, inclusiv a Comisiei de la Veneția,

care a confirmat că, în contextul specific al Republicii Moldova, implementarea unui

astfel de mecanism este justificată și contribuie la întărirea statului de drept.

Codul administrativ, în special în privința termenelor procedurale, regimului

probatoriu, efectelor juridice ale actelor emise de Comisie și modalității de

contestare în instanță. Aceste diferențe derivă din caracterul special al legii, care,

potrivit principiului lex specialis derogat legi generali, se aplică cu prioritate în

materie. Cu toate acestea, în aspectele nereglementate expres de Legea nr. 26/2022,

dispozițiile Codului administrativ rămân aplicabile în măsura în care nu contravin

scopului și obiectivelor legii speciale. Această abordare asigură un echilibru între

normele specifice evaluării externe și principiile generale ale dreptului

administrativ, garantând securitatea juridică și coerența aplicării normelor legale.

B. Sarcina probațiunii în cadrul evaluării externe

Codului administrativ, obligația de respectare a principiului proporționalității ar

reveni exclusiv Comisiei, ceea ce ar implica faptul că sarcina probațiunii ar aparține

în întregime acesteia. În contradicție cu această afirmație, Completul de judecată

special reține că evaluarea externă este reglementată printr-o lege specială – Legea

nr. 26/2022 – care prevalează asupra Codului administrativ în domeniul său de

aplicare.

administrativ, Legea nr. 26/2022 instituie un cadru procedural particular, în care atât

Comisia de evaluare, cât și persoana supusă evaluării au obligații probatorii

distincte. Comisia este ținută să motiveze constatările sale referitoare la existența

unor dubii privind conformitatea persoanei evaluate cu standardele de integritate,

iar, concomitent, persoana evaluată are obligația de a coopera activ și de a prezenta

probe apte să înlăture suspiciunile sau concluziile negative formulate.

a evaluării externe, care nu se reduce la emiterea unui act administrativ unilateral, ci

53

presupune un proces complex de verificare a conformității cu standardele de

integritate. În consecință, principiul proporționalității nu poate fi interpretat ca o

obligație exclusivă a Comisiei, ci trebuie aplicat în conformitate cu normele speciale

ale Legii nr. 26/2022, ce urmăresc realizarea unui echilibru între drepturile persoanei

evaluate și obiectivul fundamental al procedurii – asigurarea integrității în sistemul

judiciar.

Legii nr. 26/2022, sarcina probațiunii se modifică pe parcursul procesului de

evaluare externă, transferându-se progresiv asupra candidatului în anumite etape

procedurale. În faza inițială, Comisia de evaluare are obligația de a colecta informații

și date relevante privind integritatea candidatului, exercitându-și competențele

prevăzute la art. 6 și respectând obligațiile procedurale stabilite la art. 7 din Legea

nr. 26/2022. Această etapă garantează un cadru obiectiv și imparțial de analiză a

conformității candidatului cu standardele de integritate.

clarificare, Comisia acordă candidatului posibilitatea de a furniza informații

suplimentare pentru elucidarea situației, în conformitate cu art. 10 alin. (7) din

aceeași lege. Deși prezentarea acestor informații constituie un drept al candidatului,

nu o obligație strictă (art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022), refuzul expres sau

implicit de a coopera, precum și transmiterea unor date incomplete sau

neconcludente, poate justifica constatarea existenței unor dubii serioase privind

conformitatea acestuia cu cerințele de integritate (art. 13 alin. (5) din Legea nr.

26/2022). Astfel, transferul sarcinii probațiunii asupra candidatului nu constituie o

încălcare a drepturilor sale, ci un mecanism procedural menit să îi asigure

posibilitatea efectivă de a demonstra conformitatea cu cerințele legale de integritate.

În acest mod, cadrul procedural instituit prin Legea nr. 26/2022 nu doar respectă

principiile fundamentale ale justiției administrative, ci și realizează un echilibru între

prerogativele Comisiei de evaluare și dreptul candidatului la un proces echitabil.

asupra candidatului în procesul de evaluare externă nu reprezintă o particularitate

exclusiv națională, ci corespunde unor standarde recunoscute la nivel internațional.

În acest sens, Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la

Veneția) a analizat și validat acest principiu în contextul mecanismelor de vetting și

verificare a integrității implementate în diverse jurisdicții.

dezvoltarea procesului de vetting în sistemul judiciar din Kosovo, Comisia de la

Veneția a reținut că este legitim ca, în cadrul unui astfel de mecanism, sarcina probei

să fie transferată de la stat către magistratul (judecător sau procuror) care aspiră la

ocuparea ori menținerea unei funcții publice (§68). Această abordare derivă din

natura evaluării integrității, care presupune verificarea detaliată a conformității cu

standardele etice și financiare aferente funcției exercitate.

solicitanți pentru păstrarea funcției, Comisia de la Veneția a concluzionat că sarcina

54

probei trebuie să revină acestora, aceștia fiind obligați să demonstreze că îndeplinesc

criteriile necesare exercitării atribuțiilor publice (§95). În acest context, includerea

acestui principiu în Legea nr. 26/2022 reflectă atât adaptarea la realitățile naționale,

cât și conformarea la bunele practici europene, consolidând legitimitatea și

obiectivitatea procedurii de evaluare externă.

sarcinii probațiunii în cadrul procesului de evaluare externă este compatibilă cu

dispozițiile constituționale, făcând referire inclusiv la opiniile Comisiei de la

Veneția. Această concluzie atestă că transferul sarcinii probei asupra candidatului

constituie un mecanism justificat și conform cu principiile privind accesul la

funcțiile publice și respectarea drepturilor fundamentale.

legitimitatea acestei abordări. În cauza Xhoxhaj vs. Albania (2021, §352), CtEDO a

reținut că, în cadrul procesului de vetting din sistemul judiciar albanez, transferul

sarcinii probațiunii asupra magistratului evaluat este justificat de obiectivele

legitime ale reformei judiciare și de necesitatea menținerii integrității sistemului de

justiție. În aceeași linie, în cauza Sevdari vs. Albania (2022, §130), CtEDO a

reafirmat că inversarea sarcinii probei nu echivalează cu o încălcare a dreptului la

un proces echitabil, atâta timp cât sunt asigurate garanții procedurale suficiente

pentru ca persoana vizată să își poată prezenta poziția și exercita dreptul la apărare.

standardelor europene, transferul sarcinii probațiunii asupra candidatului în cadrul

evaluării externe constituie un mecanism legal, proporțional și necesar, care

urmărește consolidarea integrității în sistemul judiciar și creșterea încrederii publice

în actul de justiție.

C. Cazurile în care CSJ poate admite contestația

poate admite o contestație împotriva deciziei Comisiei de evaluare numai în cazul

constatării unor erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al

procedurii, și dacă există circumstanțe ce ar fi putut conduce la promovarea evaluării

de către candidat. Această prevedere a fost introdusă în urma Hotărârii Curții

Constituționale din 14 februarie 2023, prin care s-a stabilit că nu se impune anularea

unei decizii a Comisiei pentru erori procedurale minore, ci doar atunci când acestea

au un impact real asupra echității procedurii și pot influența rezultatul evaluării. Prin

urmare, controlul judiciar exercitat de Curtea Supremă de Justiție este unul limitat,

vizând exclusiv:

− circumstanțele de fapt ce ar fi putut modifica rezultatul evaluării, respectiv analiza

dacă, în absența erorilor sau viciilor de procedură, candidatul ar fi avut șanse reale de

promovare;

− erorile procedurale grave care afectează dreptul la o evaluare corectă, transparentă și

imparțială.

efectiv și principiul autonomiei Comisiei de evaluare, prevenind intervențiile

55

nejustificate asupra deciziilor acesteia și, totodată, garantând protecția dreptului la

un proces echitabil pentru candidați.

la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special la cauza Pișkin vs.

Turcia (2020). În §131, CtEDO a subliniat că instanțele naționale trebuie să aibă

competența de a examina toate aspectele esențiale ale cauzei, atât faptele, cât și

chestiunile de drept. Conform acestei orientări, instanța de contencios administrativ

trebuie să poată analiza:

⎯ chestiunile de fapt, verificând dacă elementele reținute de Comisie au fost stabilite

corect și obiectiv, iar un fapt decisiv inexistent sau neprobabil poate influența

rezultatul evaluării;

⎯ chestiunile de drept, evaluând dacă normele juridice au fost interpretate și aplicate

corect, iar o soluție juridică diferită ar fi condus la un alt rezultat.

formală a legalității și permite intervenția atunci când există vicii grave de fapt sau

de drept, susceptibile să influențeze rezultatul evaluării.

Justiție în examinarea contestațiilor împotriva deciziilor Comisiei de evaluare decât

cea prevăzută de Codul administrativ. Anularea unei decizii este posibilă doar în

cazurile expres prevăzute de legea specială, temeiurile generale de anulare din Codul

administrativ nefiind aplicabile. În plus, conform art. 14 alin. (8) din Legea nr.

26/2022, contestația nu poate fi admisă dacă se constată existența cel puțin a unui

dubiu cu privire la integritatea candidatului, în sensul art. 8 alin. (2)–(5) din aceeași

lege. Această regulă impune un standard ridicat de probă pentru contestatar, întrucât

un singur dubiu rezonabil justifică nepromovarea evaluării.

de cea a Comisiei, reevaluând anumite constatări ale acesteia. Astfel, instanța poate

reține că o parte dintre dubiile formulate de Comisie nu sunt întemeiate; totuși, dacă

persistă cel puțin un dubiu rezonabil privind integritatea candidatului, contestația va

fi respinsă. Aplicând principiile din Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 14

februarie 2023, instanța va analiza exclusiv argumentele ce privesc erori procedurale

grave și circumstanțele care ar fi putut conduce la promovarea evaluării, verificând

în special eventualele vicii de procedură ce au afectat caracterul echitabil al evaluării

și dreptul la apărare.

deciziilor Comisiei de evaluare este limitat și strict condiționat de criteriile prevăzute

de Legea nr. 26/2022 și interpretarea dată de Curtea Constituțională. Această

abordare menține echilibrul între autonomia Comisiei și dreptul candidatului la un

control judiciar efectiv, evitând însă substituirea instanței în aprecierea de

oportunitate a deciziilor adoptate în cadrul evaluării externe.

D. Respectarea principiului res judicata de către Comisia de evaluare

Comisia de evaluare ar fi încălcat principiul res judicata în cadrul reevaluării, pe

56

motiv că nu ar fi luat în considerare constatările Curții Supreme de Justiție din

decizia pronunțată la 1 august 2023.

irevocabilă are autoritate de lucru judecat asupra faptelor și circumstanțelor

constatate, împiedicând rejudecarea acelorași aspecte între aceleași părți și pe

aceleași temeiuri. Totuși, aplicarea acestui principiu trebuie analizată în raport cu

natura specifică a procesului de pre-vetting, care este unul continuativ și etapizat,

finalizându-se doar printr-o decizie definitivă de promovare sau nepromovare a

candidatului.

un litigiu jurisdicțional clasic, ci un mecanism ad-hoc de evaluare destinat verificării

criteriilor de integritate ale candidaților la funcții în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor. Acesta se desfășoară printr-o succesiune de etape

intermediare, iar deciziile Comisiei de evaluare nu au natura juridică a unor hotărâri

definitive asupra unui litigiu, ci constituie instrumente procedurale în vederea

atingerii scopului final al verificării integrității. Astfel, chiar dacă o instanță s-a

pronunțat într-o etapă anterioară a procesului, acest fapt nu împiedică Comisia să

continue analiza în etapa reluată și să formuleze concluzii noi, inclusiv asupra unor

aspecte anterior examinate, atunci când apar elemente suplimentare ori reevaluări

necesare pentru finalizarea procesului. În acest context, identificarea unor „dubii

serioase” în etapa reluată nu contravine principiului res judicata, întrucât evaluarea

nu are caracter litigios în sens clasic, ci constituie un proces administrativ de

verificare a conformității cu standardele de integritate.

eronată interpretarea reclamantei privind aplicabilitatea principiului res judicata în

cadrul pre-vetting-ului, confirmând că evaluarea integrității candidaților este un

proces flexibil și adaptabil la noile circumstanțe, nefiind rigid limitat de hotărâri

anterioare care nu aveau ca obiect soluționarea definitivă a admisibilității

candidatului.

care s-a dispus anularea deciziei de nepromovare a candidatei Veronica Cupcea și

reluarea evaluării acesteia, nu a stabilit în mod definitiv faptele și circumstanțele de

natură a conferi autoritate de lucru judecat asupra întregului proces. Hotărârea

respectivă a avut ca scop exclusiv remedierea unor deficiențe procedurale și

reevaluarea anumitor aspecte, fără a statua definitiv asupra elementelor de fond. Prin

urmare, aceasta nu poate fi invocată ca având efect de lucru judecat în privința

circumstanțelor și faptelor reevaluate ulterior și reținute de Comisia de evaluare

drept dubii privind integritatea reclamantei. În cadrul reevaluării, Comisia a

administrat informații noi, care nu au fost examinate în procesul anterior, iar asupra

acestora Curtea Supremă de Justiție nu s-a pronunțat. Reluarea procedurii a avut ca

finalitate asigurarea unei evaluări conforme cu standardele legale, iar decizia emisă

la finalul acestei etape reprezintă o continuare procedurală, nu o rejudecare a unei

cauze închise definitiv.

57

fi soluționat definitiv și irevocabil fondul cauzei, stabilind drepturi și obligații

incontestabile. În speță, decizia din 1 august 2023 nu a soluționat fondul, ci a dispus

reluarea evaluării. Procesul de pre-vetting are caracter continuativ și etapizat, iar

deciziile intermediare nu au natură definitivă, putând fi modificate, contestate sau

reevaluate până la emiterea deciziei finale de promovare sau nepromovare. În

consecință, principiul res judicata nu este incident în privința unor acte procedurale

intermediare care nu tranșează în mod definitiv situația juridică a candidatului.

căruia Comisia de evaluare ar fi încălcat principiul res judicata în cadrul reevaluării,

pe motiv că nu ar fi respectat constatările Curții Supreme de Justiție din decizia din

1 august 2023. Principiul res judicata consacră autoritatea de lucru judecat a unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile asupra faptelor și circumstanțelor

constatate, împiedicând rejudecarea acelorași aspecte între aceleași părți, pe aceleași

temeiuri. Totuși, aplicarea acestui principiu trebuie analizată în raport cu specificul

procesului de pre-vetting, care este unul continuativ și etapizat, nefiind finalizat

decât printr-o decizie definitivă de promovare sau nepromovare a candidatului.

verificarea legalității procedurii inițiale și remedierea unor deficiențe procedurale,

prin anularea deciziei de nepromovare și dispunerea reluării evaluării, fără a statua

definitiv asupra elementelor de fond. Această hotărâre nu a stabilit în mod definitiv

faptele și circumstanțele de natură a conferi autoritate de lucru judecat asupra

întregului proces. Reluarea evaluării dispusă de instanță a reprezentat o etapă

procedurală necesară pentru continuarea procesului, iar decizia ulterioară de

nepromovare emisă de Comisie constituie o continuare legitimă și necesară, nu o

încălcare a autorității lucrului judecat.

administrat probe suplimentare, noi față de procesul anterior, care nu au fost

analizate de Curtea Supremă de Justiție în decizia din 1 august 2023. Aceste probe

au determinat o modificare substanțială a analizei, confirmând în mod concludent

dubiile serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate financiară și etică.

Întrucât hotărârea din 1 august 2023 nu a soluționat definitiv fondul cauzei, ci a

dispus doar reluarea procedurii pentru elucidarea acestor circumstanțe, principiul res

judicata nu este incident.

că deciziile intermediare nu au natură definitivă și pot fi modificate, contestate sau

reevaluate până la emiterea deciziei finale. În consecință, reevaluarea și decizia din

29 aprilie 2024 trebuie privite ca o etapă distinctă și separată procedural, iar

argumentul reclamantei referitor la încălcarea principiului res judicata este

nefondat.

reevaluarea dispusă de instanța de judecată nu constituie o repetare a aceleiași

judecăți, ci o continuare firească a procedurii, finalizată abia prin emiterea unei

58

decizii definitive de către Comisia de evaluare. Autoritatea lucrului judecat se aplică

exclusiv asupra unor fapte sau circumstanțe stabilite definitiv și irevocabil. În

prezenta cauză, prin decizia din 1 august 2023, Curtea Supremă de Justiție nu a

statuat că reclamanta trebuie promovată în urma evaluării, ci a constatat deficiențe

de procedură și a dispus reluarea procesului de evaluare în condiții conforme cu

standardele legale.

acelorași criterii de integritate, însă într-un cadru procedural corectat și prin

administrarea unor probe suplimentare, inexistente în prima etapă. Această abordare

a asigurat respectarea cerințelor legale și a permis o examinare mai aprofundată a

elementelor esențiale pentru determinarea eligibilității candidatului. Prin urmare,

decizia finală de nepromovare a candidatei Veronica Cupcea nu încalcă principiul

res judicata, întrucât procesul de evaluare nu fusese finalizat până la emiterea acestei

decizii, iar instanța nu stabilise irevocabil un drept al reclamantei, ci doar necesitatea

unei reevaluări conforme cu legea.

de inadmisibilitate nr. 42 din 6 aprilie 2023, a reținut că competența instanței de a

trimite o cauză la rejudecare nu contravine art. 20 din Constituție. Totodată,

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului confirmă că, în exercitarea

controlului judecătoresc, instanțele pot casa o decizie și pot dispune fie pronunțarea

unei noi hotărâri, fie reexaminarea cauzei de către același organ sau de către un alt

organ competent (Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugalia, 6 noiembrie 2018,

reevaluare a candidatei Veronica Cupcea s-a desfășurat cu respectarea principiilor

de legalitate și echitate, atât în faza administrativă, cât și în cea jurisdicțională.

Probele suplimentare administrate în etapa reluată au condus la concluzii obiective

și temeinic justificate, confirmând deficiențele de integritate ale candidatei și

fundamentând decizia finală de nepromovare. Prin urmare, invocarea principiului

res judicata de către reclamantă este lipsită de temei.

E. Efectele juridice ale deciziei Comisiei de evaluare

nr. 26/2022, o decizie de nepromovare a evaluării constituie temei juridic pentru

excluderea candidatului din procesul de selecție în cadrul alegerilor sau

concursurilor destinate funcțiilor în organele de autoadministrare ale judecătorilor.

Astfel, această decizie produce efecte directe și obligatorii asupra parcursului

profesional al candidatului, limitând accesul acestuia la funcții de conducere și

reprezentare în sistemul judiciar. Întrucât integritatea este un criteriu esențial pentru

exercitarea unor astfel de funcții, nepromovarea evaluării echivalează cu o

constatare a existenței unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu

standardele legale.

59

expres menționate. În lipsa unor dispoziții suplimentare, orice efect juridic adițional

al deciziei Comisiei de evaluare trebuie examinat prin prisma principiului legalității

și cu respectarea drepturilor fundamentale ale persoanei vizate. Prin urmare, o astfel

de decizie nu poate produce efecte care să depășească limitele restricțiilor expres

prevăzute de lege, interpretarea acesteia trebuind să mențină un echilibru între

interesul public de asigurare a integrității sistemului judiciar și protecția drepturilor

individuale ale candidatului.

în organele de autoadministrare este considerabil, efectele sale juridice nu pot depăși

cadrul stabilit de lege. Orice extindere a acestor efecte, în lipsa unui temei legal

expres, ar contraveni principiului legalității și ar putea aduce atingere drepturilor

fundamentale, inclusiv accesului la justiție și protecției împotriva restricțiilor

nejustificate în cariera profesională.

nr.26/2022, Comisia de evaluare nu are competența de a stabili în mod absolut dacă

un candidat îndeplinește criteriile de integritate sau dacă a săvârșit încălcări

determinate. Rolul acesteia este de a examina circumstanțele faptice relevante și de

a aprecia dacă acestea sunt suficiente pentru a formula o concluzie privind existența

unor dubii serioase cu privire la conformitatea candidatului cu cerințele legale de

integritate. În situațiile în care aceste circumstanțe nu sunt clare sau concludente,

Comisia poate concluziona că nu există elemente suficiente pentru a susține o lipsă

de conformitate. În ipoteza în care sunt identificate dubii serioase privind respectarea

criteriilor de integritate etică și financiară, candidatului i se acordă posibilitatea de a

le înlătura prin prezentarea de explicații și de probe pertinente în sprijinul poziției

sale. Această metodologie asigură respectarea principiului contradictorialității și a

dreptului la apărare, oferind candidatului o reală oportunitate de a formula clarificări

și de a depune probe înainte de adoptarea unei decizii finale.

reține că procesul de evaluare nu instituie o prezumție de neconformitate, ci

presupune o examinare detaliată a elementelor apte să genereze suspiciuni

rezonabile privind integritatea candidatului. Concluziile Comisiei nu se întemeiază

pe constatarea unor încălcări certe, ci pe identificarea unor indicii suficiente care

justifică menținerea unor dubii rezonabile asupra conformității cu standardele legale.

În sensul Legii nr. 26/2022, asemenea dubii pot rezulta din neclarități, lipsa probelor

ori insuficiența informațiilor furnizate. Atunci când aceste elemente lipsesc sau nu

sunt concludente, dubiile dobândesc caracter serios, ceea ce determină

nepromovarea candidatului. În acest context, procedura de evaluare reprezintă un

mecanism preventiv, menit să consolideze încrederea publică în sistemul judiciar și

să asigure respectarea unor standarde înalte de integritate pentru candidații la funcții

de conducere în justiție.

60

special reiterează că, prin Decizia nr. 14 din 28 mai 2024, pronunțată în temeiul

art.14 alin. (8) lit. b) și alin. (10), art. 8 alin. (1), (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și b), alin.(5)

lit. b), c), d), f), precum și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, Comisia

independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a constatat că Veronica Cupcea

nu întrunește criteriile de integritate financiară și etică, întrucât există dubii serioase

privind respectarea acestor criterii. În consecință, candidata nu a promovat

evaluarea, fiind reținute următoarele probleme:

I. Sursa mijloacelor bănești pentru finanțarea achiziției a două bunuri de către

familia candidatei în 2012; rambursarea unui împrumut contractat în 2012 și

achitat în 2014;

II. Donații din partea persoanelor apropiate nedeclarate pentru anii 2012 -

2014, economii în numerar nedeclarate declarațiile anuale ale candidatei

declarația anuală a candidatei pentru 2019 și contribuții financiare

nedeclarate declarația sa anuală pentru 2020.

Comisiei de evaluare, raportat la criteriile de integritate prevăzute de art. 8 din Legea

nr. 26/2022, Completul de judecată special analizează atât temeinicia evaluării, cât

și conformitatea acesteia cu cerințele de legalitate și echitate procedurală. În prezenta

cauză, reclamanta Veronica Cupcea contestă decizia Comisiei de evaluare, susținând

că aceasta s-a fundamentat pe aprecieri subiective, nefiind însoțită de o motivare

suficientă și detaliată care să explice în mod concludent concluziile formulate.

Potrivit acesteia, lipsa unei justificări clare ridică semne de întrebare cu privire la

transparența și echitatea procedurii. În această perspectivă, Completul de judecată

special reține că orice evaluare trebuie să respecte principiile legalității,

proporționalității și nediscriminării, iar orice restrângere a drepturilor fundamentale

ale unei persoane trebuie să fie întemeiată pe criterii obiective, verificabile și

transparente. Prin urmare, o decizie care afectează în mod direct parcursul

profesional al unui candidat trebuie să se sprijine pe fapte concrete și probe

pertinente, fiind formulată într-un mod care să asigure persoanei vizate exercitarea

efectivă a dreptului la apărare.

să verifice în ce măsură decizia Comisiei de evaluare respectă aceste exigențe și dacă

aspectele invocate de reclamantă sunt de natură să afecteze caracterul echitabil al

procedurii. În ipoteza în care s-ar constata că motivarea deciziei nu este suficient de

clară, precisă și completă, ori că procesul decizional nu s-a desfășurat într-o manieră

transparentă și previzibilă, s-ar pune problema unei eventuale încălcări a drepturilor

reclamantei și a principiului proporționalității.

61

I. Sursa mijloacelor bănești pentru finanțarea achiziției a două bunuri de către

familia candidatei în 2012; rambursarea unui împrumut contractat în 2012 și

achitat în 2014

în anul 2012, reclamanta Veronica Cupcea și soțul acesteia au achiziționat două

bunuri imobile în valoare totală de 902.338 MDL, respectiv:

Nr. Imobil Suprafața Situat Preț

împreună cu o

construcție 22,3 m.p. raionul Criuleni 300.000 MDL

auxiliară

o casă nefinalizată 149,1 m.p.

raionul Criuleni a fost achitat în două tranșe: 30.000 MDL la data semnării

contractului de vânzare-cumpărare și 270.000 MDL achitați aproximativ o lună mai

târziu dintr-un împrumut contractat la o bancă comercială din Republica Moldova.

împrumutul bancar a fost accesat întrucât ea și soțul său nu dispuneau de mijloace

bănești suficiente pentru a acoperi integral prețurile exclusiv din resurse proprii;

plata apartamentului din municipiul Chișinău și a primei tranșe aferente bunului

imobil din raionul Criuleni s-a efectuat din economii în numerar realizate din

salariile soților, completate cu sume primite de la rude. Reclamanta a arătat că

familia a economisit constant între 20% și 40% din venitul lunar începând cu anii

1990, iar ca sursă suplimentară a indicat venitul obținut din vânzarea, în anul 2011,

a unei garsoniere în municipiul Chișinău, în sumă de 174.812 MDL.

tranșe aferente bunului imobil din raionul Criuleni, în luna octombrie 2012

reclamanta Veronica Cupcea și soțul acesteia au contractat un împrumut bancar în

sumă de 270.000 MDL, pe perioada 2012–2030, cu o rată anuală a dobânzii de 13%.

Reclamanta a arătat că achiziția nu fusese planificată, însă, în considerarea

condițiilor pe care le-a apreciat drept avantajoase, a decis contractarea creditului.

deservit prin rate lunare egale, însumând 82.885 MDL, iar în luna iunie 2014 creditul

a fost stins integral printr-o plată finală de 246.250 MDL.

a împrumutului din 2014 s-a realizat din mijloace bănești provenite atât din

contribuțiile rudelor, cât și din economiile acumulate ca efect al majorării salariilor

judecătorilor în anul 2014. În ceea ce privește contribuțiile rudelor, reclamanta a

indicat:

− veniturile obținute de mama candidatei din vânzarea a patru loturi de teren;

62

− pensia socrului, în cuantum de aproximativ 5.000 MDL lunar, sumă oferită integral

familiei timp de doi-trei ani până la decesul acestuia în 2013;

− sprijinul financiar al părinților candidatei;

− contribuția financiară a unei rude apropiate a soțului, a cărei copil a fost îngrijit de

candidat în perioada 2003–2008.

prezentat:

− numerele cadastrale ale celor patru loturi de teren vândute de mama sa;

− cuantumul pensiei socrului și perioada în care aceasta a fost oferită;

− explicații generale privind veniturile mamei sale din activități agricole (vânzarea de

păsări, ouă, fructe și legume), fără a indica însă o estimare a valorii acestor contribuții;

− informații privind contribuția financiară a rudei apropiate a soțului, fără a estima suma

totală primită și fără a preciza legătura concretă dintre această contribuție și achizițiile

imobiliare din 2012 sau rambursarea împrumutului în 2014.

au constat în:

a) contractul de împrumut;

b) un extras de cont care atestă efectuarea plății finale de 246.250 MDL în anul 2014

pentru închiderea împrumutului.

parte dintre contribuțiile financiare invocate din partea rudelor au fost acordate

anterior anului 2014, nefiind furnizate în integralitate în anul în care împrumutul a

fost stins anticipat.

reclamantei clarificări și documente justificative pentru fiecare dintre cele patru

surse de venit indicate anterior, precum și pentru o posibilă a cincea sursă menționată

pentru prima dată la audierea din evaluarea inițială — economiile suplimentare

rezultate din majorarea salariilor judecătorilor în anul 2014 — invocate ca factor

care ar fi permis rambursarea anticipată a împrumutului.

Sursa 1: Vânzarea celor patru loturi de teren de către mama candidatei

patru loturi de teren cu destinația „grădină”, cu suprafața totală de 0,4015 ha,

dobândite în anul 2005.

financiare ale mamei, Comisia a solicitat Agenției Servicii Publice copii ale

contractelor de înstrăinare, fiind comunicate două acte: (i) contractul din 27 martie

2015, prin care au fost vândute două loturi unei persoane juridice pentru 2.623,64

MDL; și (ii) contractul din 5 aprilie 2016, prin care alte două loturi au fost vândute

unei persoane fizice pentru 7.815 MDL. Veniturile totale din aceste tranzacții s-au

ridicat la circa 10.438 MDL (aprox. 500 EUR).

și cu data stingerii anticipative a creditului (iunie 2014), Completul reține că sumele

rezultate din vânzările din 2015 și 2016 nu puteau, în mod obiectiv, să constituie

surse disponibile pentru finanțarea cumpărărilor din 2012 sau pentru rambursarea

63

împrumutului în 2014; pe de altă parte, cuantumul lor redus este, oricum, insuficient

pentru a acoperi necesarul financiar reținut. În consecință, aceste tranzacții nu

atenuează dubiile serioase identificate de Comisie cu privire la sursa mijloacelor

bănești invocate de reclamantă.

Sursa 2: Pensia socrului candidatei

solicitat informații privind pensia socrului reclamantei, pe care aceasta declarase că

ar fi fost donată integral familiei sale pe o perioadă de doi–trei ani anterior decesului

din 2013, interval în care, potrivit afirmațiilor sale, soții socri ar fi trăit din pensia

soacrei.

prezentate pentru prima dată în această etapă (procura din 2009 emisă pe numele

soțului reclamantei pentru încasarea pensiei) rezultă că pensia socrului a însumat

125.377 MDL pentru perioada 2009–2012 și 17.804 MDL pentru anul 2013.

integral, iar întreținerea soților socri s-a realizat exclusiv din pensia soacrei, Comisia

a solicitat date privind veniturile acesteia din urmă, constatând că pensia soacrei a

variat între 491 MDL (2007) și 1.094 MDL (2013).

Nr. An Pensia lunară a soacrei candidatei

1. 2007 491 MDL

2. 2008 693 MDL

3. 2009 823 MDL

4. 2010 867 MDL

5. 2011 935 MDL

6. 2012 1.025 MDL

7. 2013 1.094 MDL

Total 71.136 MDL

2013 a fost de 71.136 MDL, în timp ce coșul minim de consum pentru două

persoane, în același interval, a fost de 191.172 MDL; această disproporție pune sub

semnul întrebării posibilitatea obiectivă a acoperirii cheltuielilor curente fără aportul

pensiei socrului.

formularea anterioară a fost inexactă, arătând că părinții soțului dispuneau și de alte

surse de venit, în afara pensiilor.

venituri suplimentare ale socrilor (salariul soacrei ca profesoară, venituri din

vânzarea de produse agricole, deținerea unui cal și a unei căruțe, exploatarea a trei

terenuri cu livezi de nuci și vânzarea, în 2009, a unui teren de 0,045 ha cu viță-de-

vie).

64

activităților, însă nu indică și cuantumul veniturilor, astfel încât, în lipsa unor dovezi

financiar-contabile privind sumele efectiv obținute, aceste elemente nu permit

verificarea caracterului suficient al surselor pentru donațiile invocate; în consecință,

dubiile reținute de Comisie nu pot fi considerate înlăturate.

Sursa 3: Contribuții din partea mamei candidatei

Comisie din sistemele informaționale, mama reclamantei a realizat, în perioada

2007–2014 (anul rambursării împrumutului), venituri lunare din pensie cuprinse

între 459 MDL (2007) și 1.089 MDL (2014) și a beneficiat suplimentar de

indemnizații sociale în cuantum de 260 MDL (2010) și 390 MDL (2011).

reclamantei pentru intervalul 2007–2014 a fost de 81.404 MDL, în timp ce coșul

minim de consum pentru aceeași perioadă a însumat 113.892 MDL; diferența relevă

o capacitate obiectiv limitată de a constitui economii semnificative ori de a efectua

donații substanțiale către familia reclamantei.

dubiile serioase, Veronica Cupcea a depus pentru prima dată înscrisuri privind surse

potențiale suplimentare de venit ale mamei sale: o compensație de 5.017 MDL

(2007) pentru prejudiciu cauzat prin furt, suma de 1.200 MDL din vânzarea unei

biciclete și mențiunea vânzării unui autoturism „Moskvich 412” în perioada 2009–

2010; însă, în lipsa indicării prețului de vânzare a autoturismului, cuantificarea

contribuției efective rămâne imposibilă.

deținerea de acțiuni de către mama reclamantei în două societăți comerciale, cu

realizarea unui venit de 1.150 MDL în anul 2013; aceste sume, prin natura și

dimensiunea lor, au o relevanță limitată în raport cu necesarul financiar al

tranzacțiilor analizate și nu sunt de natură să răstoarne concluziile Comisiei asupra

capacității reale de a susține, prin donații, achizițiile din 2012 și rambursarea

împrumutului din 2014.

Sursa 4: Contribuția din partea unei rude apropiate pentru îngrijirea

copilului

individualizat cuantumul contribuțiilor pretins primite de la ruda apropiată și nici

periodicitatea ori modalitatea lor de acordare, limitându-se să afirme că sumele și

bunurile oferite între anii 2003–2008 au fost destinate exclusiv îngrijirii copilului

acesteia. Întrucât nu au fost prezentate înscrisuri ori alte probe care să ateste fie

transformarea acestor prestații în economii ale familiei, fie păstrarea lor până la

momentul achizițiilor din 2012 sau al rambursării împrumutului din 2014, lipsește

atât legătura temporală, cât și cea funcțională dintre sprijinul invocat și tranzacțiile

65

examinate. În consecință, aceste contribuții nu pot fi valorificate ca sursă financiară

pertinentă pentru achizițiile din 2012 sau pentru plata anticipată a datoriei în 2014.

Sursa 5: Creșterea salariului judecătorilor în 2014

fața completului special al Curții Supreme de Justiție, cât și în cadrul evaluării

reluate, majorarea salariilor judecătorilor din anul 2014 ca sursă suplimentară de

lichidități, menționând pentru prima dată acest argument la audierea din evaluarea

inițială. Potrivit susținerilor sale, atât ea, cât și soțul său exercitau funcția de

judecător, iar creșterea salarială din 2014 le-ar fi permis constituirea unor economii

folosite la rambursarea anticipată, integrală, a creditului.

cumulat al soților a fost de 156.324 MDL în 2013 și de 239.229 MDL în 2014, iar,

potrivit informațiilor băncii creditoare, împrumutul contractat în 2012 a fost stins

integral la 6 iunie 2014. Prin urmare, efectul majorării salariale a putut opera, cel

mult, pe durata a cinci luni din 2014. În aceste condiții, chiar și în ipoteza favorabilă

inexistenței unor cheltuieli suplimentare, venitul net disponibil pentru economisire

în primele cinci luni ale anului 2014 nu depășește 60.188 MDL; raportat strict la

diferența totală de venit net dintre anii 2014 și 2013 (82.905 MDL), impactul

majorării pe cinci luni se ridică aproximativ la 34.545 MDL.

sumele ce pot fi corelate, în mod direct și verificabil, cu majorarea salarială din 2014

sunt net insuficiente pentru a explica rambursarea anticipată a creditului. În absența

unor probe certe privind existența și mărimea unor economii prealabile ori a altor

surse licite, identificate, cuantificate și disponibile în perioada imediat anterioară

stingerii datoriei, susținerea privind efectul determinant al majorării salariale nu

înlătură dubiile serioase reținute de Comisie asupra provenienței fondurilor folosite

la achitarea integrală a împrumutului.

2012 2013 2014 2015

Nr. Nume

Brut Net Brut Net Brut Net Brut Net

77.929 63.126 100.926 80.143 153.402 119.315 186.388 142.842

Cupcea

controlului judiciar în materia Legii nr. 26/2022. Potrivit art. 14 alin. (8), instanța

poate admite contestația doar dacă sunt identificate erori procedurale grave, de

natură să afecteze caracterul echitabil al procedurii, și dacă există circumstanțe care

ar fi putut conduce la promovarea evaluării. În același timp, dacă persistă cel puțin

un dubiu serios, în sensul art. 13 alin. (5) raportat la art. 8, contestația nu poate fi

admisă. Prin urmare, analiza instanței vizează atât legalitatea formală și garanțiile

procedurale, cât și substanța constatărilor Comisiei, fără a substitui însă aprecierea

de oportunitate propriei autorități de evaluare.

66

remediat punctual carențele de anchetă: a verificat cronologia și cuantumul

vânzărilor celor patru terenuri ale mamei reclamantei, obținând de la ASP

contractele din 2015 și 2016, din care rezultă încasări totale de aproximativ 10.438

MDL, adică sume modice, survenite ulterior achizițiilor din 2012 și rambursării

finale din iunie 2014. În aceste condiții, susținerea că veniturile din vânzarea

terenurilor au alimentat cumpărările din 2012 sau plata finală din 2014 nu este

confirmată temporal și nici valoric. În aceeași logică, Comisia a documentat, prin

date de la MAI și înscrisurile depuse în reevaluare, cuantumul pensiei socrului

pentru anii 2009–2013 și l-a corelat cu pensia soacrei, raportându-le ambelor la coșul

minim de consum pentru două persoane în perioada 2007–2013. Chiar admițând

premisele reclamantei, aceste venituri au acoperit preponderent nevoile curente ale

celor doi vârstnici, nefiind dovedită o disponibilitate netă consistentă pentru donații

repetate și de anvergură către familia reclamantei. Aceeași concluzie se impune,

mutatis mutandis, în privința mamei reclamantei: venitul total al acesteia pentru

2007–2014, la care s-au adăugat doar sume ocazionale și reduse (compensație pentru

furt, vânzare bicicletă, dividende minore), nu susține ipoteza unei capacități reale de

susținere financiară a unor achiziții în valoare cumulată de 902.338 MDL sau a unei

rambursări unice de 246.250 MDL. Cât privește „ruda apropiată” a soțului, chiar din

afirmațiile reclamantei reiese că sprijinul oferit în 2003–2008 a avut finalitatea

punctuală a îngrijirii copilului acelei rude; nefiind indicată valoarea, iar raportul

temporal neavând legătură directă cu operațiunile din 2012–2014, nu se poate

construi pe această bază o acoperire financiară credibilă pentru tranzacțiile relevante.

2014, invocat ca sursă determinantă pentru plata anticipată a creditului. Datele

fiscale confirmă creșterea venitului net cumulat al soților în 2014 față de 2013;

totuși, conform informațiilor băncii creditoare, împrumutul a fost stins la 6 iunie

2014, astfel încât efectul creșterii salariale a putut opera cel mult cinci luni. Chiar în

ipoteza optimistă avansată în dosar, economiile posibile în aceste cinci luni

(aproximativ 34.545–60.188 MDL, în funcție de metoda de calcul) rămân net

inferioare sumei efectiv achitate de 246.250 MDL. În lipsa unor probe suplimentare

care să explice diferența majoră, simpla trimitere la „economii din creșterea

salariilor” nu poate înlătura dubiul privind proveniența și disponibilitatea reală a

fondurilor pentru plata anticipată.

„extins” obiectul evaluării față de notificarea prealabilă, instanța constată că

aspectele reținute în decizie se circumscriu acelorași două nuclee factuale prezente

și în evaluarea inițială: sursele de finanțare pentru achizițiile din 2012 și pentru

rambursarea creditului în 2014, respectiv declararea/ nedeclararea anumitor intrări

bănești. Notificarea din 14 februarie 2024 a vizat tocmai clarificarea acestor teme,

iar reclamanta a avut acces la materialele reevaluării și a depus explicații și

înscrisuri. Nu rezultă o restrângere a dreptului la apărare prin surprinderea cu fapte

complet noi, ci, dimpotrivă, o particularizare a acelorași dubii, pe baza unui

67

probatoriu lărgit. În absența unei vătămări concrete, procedura contradictorie se

prezintă ca fiind respectată.

produce exclusiv consecința prevăzută expres de art. 13 alin. (6) din Legea

nr.26/2022 — neadmiterea la alegeri sau concurs pentru funcțiile din organele de

autoadministrare — fără atingere asupra statutului profesional al reclamantei ca

judecător. Finalitatea legii este aceea a unui filtru de integritate pentru funcții de

reprezentare în autoadministrare, nu o sancțiune disciplinară și nici un certificat de

moralitate generală. În acest cadru, atunci când, în pofida garanțiilor procedurale

efective, rămân neînlocuite lipsuri probatorii semnificative cu privire la proveniența

și disponibilitatea fondurilor pentru operațiunile-cheie din 2012–2014, menținerea

deciziei de nepromovare este adecvată scopului legii și necesară pentru protejarea

încrederii publice în procesul de selecție.

informații au fost solicitate și de la cine, care sunt sumele identificate, cum se

corelează cronologic veniturile invocate cu tranzacțiile relevante și de ce diferențele

persistă. Jurisprudența nu impune un răspuns exhaustiv la fiecare teză, ci un răspuns

real la chestiunile determinante. Or, chestiunea determinantă — existența sau

inexistența acoperirii financiare credibile pentru achizițiile din 2012 și rambursarea

din 2014 — a primit un răspuns explicit, întemeiat pe date obiective.

să afecteze echitatea, iar pe fond persistă cel puțin un dubiu serios în sensul art. 13

alin. (5) din Legea nr. 26/2022. În aceste condiții cumulative, cererea nu întrunește

exigențele legale pentru a fi admisă. Contestația urmează a fi respinsă, cu menținerea

deciziei Comisiei.

rambursarea împrumutului în 2014, instanța reține următoarele date factuale.

Reclamanta Veronica Cupcea a obținut 174.812 MDL din vânzarea unei garsoniere

și a contractat un împrumut bancar de 270.000 MDL, sume folosite la cumpărarea a

două bunuri imobile în anul 2012. Raportat la costul total al achizițiilor (902.338

MDL), rezultă o diferență neacoperită de 457.526 MDL. În anul 2014, pentru

stingerea integrală a creditului, a fost necesară efectuarea unei plăți finale de 246.250

MDL. Reclamanta susține că aceste diferențe au fost acoperite din economiile

familiei și din contribuțiile financiare ale rudelor.

aparținând mamei reclamantei — din actele ASP rezultă că două loturi au fost

vândute la 27 martie 2015, iar celelalte două la 5 aprilie 2016. Dat fiind că aceste

tranzacții au fost ulterioare atât achizițiilor din 2012, cât și plății finale a

împrumutului din 2014, sumele obținute din vânzarea terenurilor nu puteau, în mod

obiectiv, finanța nici cumpărările din 2012, nici rambursarea din 2014.

comunicate de MAI în reevaluare indică un cuantum total al plăților de 143.181

MDL (125.377 MDL pentru perioada 2009–2012 și 17.804 MDL în anul 2013).

68

Aceste sume atestă existența unor venituri, însă, prin ele însele, nu probează

disponibilitatea unor excedente semnificative care să acopere diferențele financiare

reținute mai sus.

informațiile fiscale și sociale rezultă că, în perioada 2007–2014, aceasta a încasat

pensii între 459 MDL (2007) și 1.089 MDL (sfârșitul anului 2014), precum și

indemnizații în cuantum total de 650 MDL (260 MDL în 2010 și 390 MDL în 2011),

ceea ce însumează 81.404 MDL pe întreaga perioadă; pentru același interval,

cheltuielile minime de consum ale populației (CCP) au fost de 113.892 MDL.

Reclamanta a depus și înscrisuri privind venituri suplimentare ale mamei din

vânzarea de produse agricole, păsări și produse lactate, însă fără cuantificarea

valorilor. Având în vedere nivelul redus al pensiei raportat la CCP și natura

ocazională a acestor venituri suplimentare, este rezonabil de reținut că respectivele

sume au fost, probabil, absorbite de cheltuielile curente ale mamei, nefiind dovedită

existența unor economii disponibile pentru donațiile pretinse în favoarea

reclamantei.

suplimentare invocate în favoarea reclamantei Veronica Cupcea, doar unele au fost

dovedite prin înscrisuri și, chiar și așa, cuantumul lor este modest și lipsit de

relevanță temporală pentru tranzacțiile vizate. Astfel, sunt atestate documentar: o

compensație pentru un furt în anul 2007 în sumă de 5.017 MDL, un venit de 1.200

MDL din vânzarea unei biciclete și un venit de 1.150 MDL din deținerea de acțiuni

în anul 2013. Chiar acordând acestor trei sume întreaga disponibilitate în beneficiul

familiei reclamantei, totalul rămâne mult sub necesarul de acoperit atât pentru

diferența nejustificată aferentă achizițiilor din 2012, cât și pentru plata finală din

2014 a împrumutului. Venitul pretins din vânzarea unui automobil Moskvich 412

(2009–2010) nu a putut fi luat în calcul, întrucât nu a fost indicată și probată valoarea

efectiv încasată, iar instanța nu poate suplini lipsa probei prin prezumții favorabile.

(perioada 2003–2008), instanța constată că reclamanta nu a individualizat sumele,

natura plăților, periodicitatea ori momentul disponibilizării lor pentru scopurile

invocate, iar explicațiile ulterioare arată preponderent sprijin nemonetar, calificabil

ca decontare a unor cheltuieli curente aferente îngrijirii copilului, nu ca venit

disponibil familiei pentru constituirea de economii. În lipsa cuantificării și a legăturii

cronologice cu achizițiile din 2012 și cu rambursarea din iunie 2014, asemenea

contribuții nu pot fi reținute ca sursă aptă să acopere diferențele financiare relevante.

reclamanta a invocat-o ca sursă suplimentară pentru achitarea împrumutului, datele

comunicate de Serviciul Fiscal de Stat indică un venit net cumulat al soților de

156.324 MDL în 2013 și de 239.229 MDL în 2014. Or, potrivit confirmării băncii

creditoare, împrumutul contractat în 2012 a fost stins integral la 6 iunie 2014, ceea

ce înseamnă că efectul majorării s-a produs cel mult pe parcursul a cinci luni. Chiar

în ipoteza cea mai favorabilă reclamantei, venitul net teoretic disponibil pentru

69

economisire în primele cinci luni ale anului 2014 nu depășește aproximativ 60.188

MDL; iar dacă se raportează strict la diferența de venit net dintre anii 2014 și 2013,

partea aferentă primelor cinci luni este de aproximativ 34.545 MDL. Ambele valori

sunt, în mod vădit, inferioare sumei de 246.250 MDL achitate ca plată finală a

creditului, fără a mai socoti cheltuielile uzuale ale gospodăriei în aceeași perioadă.

veniturile punctuale ale mamei, sprijinul rudei apropiate din anii 2003–2008 și

efectul majorării salariale din 2014 – instanța constată că doar sume reduse, izolate

și necorelate temporal au fost dovedite, iar acestea nu pot acoperi nici diferența de

457.526 MDL aferentă achizițiilor din 2012, nici plata finală de 246.250 MDL din

iunie 2014. Concluzia Comisiei, în sensul menținerii unor dubii serioase privind

existența și disponibilitatea surselor bănești declarate pentru tranzacțiile analizate,

apare astfel ca fiind rezonabil fundamentată pe probele administrate și compatibilă

cu standardul legal aplicabil în procedura de evaluare.

Veronica Cupcea a demonstrat surse certe în cuantum total de 210.736 MDL,

provenite din contribuții ale persoanelor apropiate și din majorările salariale. Din

această sumă, doar 79.142 MDL pot fi considerate mijloace „noi” disponibile pentru

plata anticipată a împrumutului în iunie 2014 (17.804 MDL – pensia socrului în

2013; 1.150 MDL – dividende aferente anului 2013; 60.188 MDL – economii

posibile din majorarea salariilor pe primele cinci luni din 2014). Raportat la plata

finală de 246.250 MDL, rezultă un deficit obiectiv de 167.108 MDL pentru anul

2014.

certe din vânzarea garsonierei (174.812 MDL) și a împrumutului bancar (270.000

MDL), suma rămasă de acoperit a fost de 457.526 MDL. Din totalul de 210.736

MDL identificat de reclamantă, partea aferentă perioadei anterioare tranzacțiilor din

2012 este de 131.594 MDL, ceea ce lasă un deficit de 325.932 MDL pentru

finanțarea achizițiilor din 2012. În plus, propria declarație a reclamantei în sensul că

în 2012 familia „nu avea suficiente mijloace bănești” fără credit confirmă că

eventualele economii și aporturi anterioare au fost integral absorbite de tranzacțiile

din 2012 și nu pot fi invocate, fără dovezi suplimentare, ca sursă pentru rambursarea

anticipată din 2014.

de o treime din necesarul financiar aferent achizițiilor din 2012 și plății anticipate

din 2014 este rezonabilă și se întemeiază pe probele administrate. Deficitele

cuantificabile – 167.108 MDL pentru 2014 și 325.932 MDL pentru 2012 – susțin

existența unor „dubii serioase” în sensul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022,

raportate la criteriul de integritate financiară prevăzut de art. 8 alin. (4) lit. b) și la

elementele de analiză enumerate la art. 8 alin. (5) lit. c), d) și f). Cum reclamanta nu

a înlăturat aceste dubii prin explicații și documente concludente, soluția de

nepromovare a evaluării se circumscrie cadrului legal și standardului probator

specific procedurii de pre-vetting.

70

II. Donații din partea persoanelor apropiate nedeclarate pentru anii 2012 – 2014,

economii în numerar nedeclarate declarațiile anuale ale candidatei declarația

anuală a candidatei pentru 2019 și contribuții financiare nedeclarate declarația sa

anuală pentru 2020.

1) Donații din partea persoanelor apropiate nedeclarate în declarațiile

anuale ale candidatei pentru anii 2012 – 2014

declarării era guvernat de Legea nr. 1264/2002 (în forma modificată prin Legea nr.

181/2011), care definea „venitul” ca orice spor al patrimoniului, indiferent de sursa

de proveniență, și impunea subiectului declarării să indice veniturile obținute în

perioada de referință. În acest cadru normativ, sumele despre care reclamanta

Veronica Cupcea afirmă că au provenit de la părinți ori de la alte persoane apropiate

— indiferent de calificarea lor subiectivă drept „ajutor/întreținere” și indiferent de

existența unui contract formal de donație — reprezintă, prin efectul lor patrimonial,

venituri ale subiectului declarării. Lipsa unei rubrici specifice în formular sau

împrejurarea că donatorii nu erau „membri de familie” în sensul legii nu exonerează

obligația de declarare: esențială este majorarea patrimoniului reclamantei, nu

eticheta juridică folosită ori relația cu persoana care a acordat sprijinul.

părinți, întreținere, contribuții nedefalcate) neînsoțite de elemente minimale de

individualizare (date, cuantumuri, modalități de transfer, documente justificative)

care să permită verificarea caracterului și întinderii acestor sume. Or, în procedura

specială instituită de Legea nr. 26/2022, după ce Comisia a indicat constatările

preliminare și a acordat acces la materialele evaluării, revenea reclamantei sarcina

efectivă de a înlătura dubiile prin explicații și probe concludente privind proveniența,

cuantumul și momentul acestor contribuții. Faptul că în declarațiile anuale depuse la

Comisia Națională de Integritate pentru anii 2012–2014 nu figurează astfel de sume,

coroborat cu lipsa unei justificări documentare ulterioare, susține concluzia că

obligația de transparență patrimonială nu a fost respectată într-o manieră care să

poată înlătura îndoiala rezonabilă.

pretinse pentru anii 2012–2014 generează „dubii serioase” în sensul art. 13 alin. (5)

din Legea nr. 26/2022 este legal susținută și proporțională cu obiectivul

mecanismului de pre-vetting. Reclamanta a avut posibilitatea procedurală de a

clarifica situația și de a prezenta probe relevante; în absența acestora, menținerea

dubiilor privește integritatea financiară (art. 8 alin. (4) lit. a)–b), alin. (5)) și justifică

soluția de nepromovare, fără a fi demonstrată vreo încălcare gravă a dreptului la

apărare sau a principiului contradictorialității.

2) Economii în numerar nedeclarate în declarația anuală de avere și interese

personale aferentă anului 2019, precum și contribuții financiare

71

nedeclarate în declarația anuală aferentă anului 2020, depusă de

candidată

soțul său au contractat un împrumut bancar în sumă de 540.000 MDL, scadent 2018–

2028, cu destinația declarată de finalizare a construcției imobilului din r-nul

Criuleni. Din extrasele bancare rezultă că, în anul 2020, soldul a fost diminuat

substanțial prin trei plăți cumulate de 446.670 MDL (aprilie: 182.000 MDL;

septembrie: 100.000 MDL; octombrie: 164.670 MDL), iar creditul a fost stins

integral în iunie 2021. Cu privire la proveniența sumelor achitate în 2020, reclamanta

a indicat, pe de o parte, pensia acumulată a soțului pentru mai multe luni, venitul

soțului din activitatea de avocat și, pe de altă parte, „economii în numerar” pretins

existente la 31.12.2019 în cuantum de 484.189 MDL. Completul observă însă că

justificarea economiilor se sprijină pe calcule operate de reclamantă pornind de la

venituri brute și nu de la venituri nete disponibile, contrar regulii metodologice

aplicabile evaluării averii, ceea ce conduce, în mod evident, la o supraestimare a

stocului de numerar. Chiar și fără a intra în contabilitatea fină a diferențelor, datele

obiective din dosar indică faptul că, în anul 2020, pensia soțului pentru opt luni a

totalizat 160.168 MDL, iar venitul din avocatură 6.070 MDL, rezultând surse certe

de cel mult 166.238 MDL. Restul necesar pentru a acoperi plățile de 446.670 MDL

depinde exclusiv de existența și întinderea economiilor reclamatelor la finele anului

2019, economii pe care reclamanta nu le-a probat cu documente verificabile (extrase,

chitanțe, contracte, fluxuri bancare ori alte înscrisuri) și asupra cărora a oferit

explicații oscilante, inclusiv cu privire la metoda de calcul și cuantum.

depunerii declarației de avere pentru anul 2019, cadrul normativ impunea declararea

sumelor în numerar egale sau superioare pragului de 15 salarii medii pe economie;

pragul aferent era de 119.295 MDL. Dacă suma de 484.189 MDL ar fi existat efectiv

la 31.12.2019, obligația declarativă era incidentă în mod vădit. Omisiunea de

declarare, coroborată cu absența unor dovezi obiective privind formarea și păstrarea

acestui stoc de numerar, alimentează dubiile asupra veridicității susținerilor și,

implicit, asupra trasabilității mijloacelor folosite la rambursarea accelerată din 2020.

Apărările potrivit cărora „venitul din care provin economiile a fost deja declarat” nu

pot înlătura obligația distinctă de a declara activul în numerar la sfârșit de an; natura

juridică și finalitatea celor două rubrici sunt diferite, prima vizând fluxuri, iar a doua

stocuri.

problemele și a acordat acces la materialele relevante, sarcina procesuală efectivă de

a disipa dubiile a revenit reclamantei. Or, în pofida acestei oportunități, reclamanta

nu a furnizat elemente probatorii concrete și verificabile care să confirme existența

economiilor invocate, să explice, în termeni cuantificabili și cronologici, raportul

dintre creanțele lunare din pensie, veniturile ocazionale și plățile masive din 2020,

și nici să justifice omisiunea de declarare a numerarului la 31.12.2019 în condițiile

depășirii pragului legal. Inconsecvența răspunsurilor oferite (inclusiv oscilarea între

72

simple aproximații și valori ferme) diminuează credibilitatea susținerilor și nu

răstoarnă constatarea Comisiei.

potrivit căruia persistă „dubii serioase” cu privire la conformitatea reclamantei cu

criteriul de integritate financiară în sensul art. 8 alin. (4) lit. a)–b) și art. 8 alin. (5)

din Legea nr. 26/2022 – este susținut de date obiective: deficitul semnificativ de

surse explicate pentru plățile din 2020 în lipsa unui stoc de numerar dovedit, calculul

eronat al economiilor prin utilizarea veniturilor brute, precum și nerespectarea

obligației de declarare a numerarului dacă acesta depășea pragul legal. În atare

condiții, ingerința rezultată din decizia de nepromovare apare proporțională cu

scopul legii (filtrarea integrității financiare a candidaților), iar reclamanta nu a

demonstrat, la standardul impus de legea specială, că dubiile pot fi înlăturate ori că

erorile procedurale invocate ar fi avut un impact determinant asupra rezultatului

evaluării.

Comisie pentru a stabili posibilele economii ale reclamantei este conformă cadrului

special: fluxurile de numerar sunt inventariate pe ani, iar soldul pozitiv la 31

decembrie este reportat ca intrare la începutul anului următor, potrivit

Regulamentului de evaluare. Aplicată consecvent perioadei 2018–2020 – intervalul

în care a fost contractat și apoi stins creditul de 540.000 MDL – această metodă

indică solduri anuale substanțiale: circa 520.873 MDL (2018), 627.483 MDL (2019)

și 546.683 MDL (2020). Toate depășesc pragul de raportare a numerarului (15 salarii

medii pe economie), ceea ce atrăgea obligația declarării în formularele anuale. Deși

Veronica Cupcea invocă faptul că, la data depunerii declarației pentru 2019,

economiile ar fi fost deja consumate pe materiale de construcție achiziționate „la

începutul lui 2020”, completul constată că regula declarării privește situația

patrimonială existentă la 31 decembrie 2019, nu disponibilul la data depunerii. Mai

mult, susținerea privind cheltuirea imediată a numerarului la început de 2020 nu este

însoțită de niciun document justificativ (facturi, bonuri, contracte, dovezi de plată)

din care să rezulte că, anterior completării declarației, stocul de numerar s-a redus

sub pragul legal.

și pentru 2020, corelată cu înregistrarea, în 2020, a trei plăți masive către bancă

(446.670 MDL cumulat), ridică un dubiu obiectiv cu privire la proveniența

fondurilor utilizate la rambursarea accelerată a creditului. Reclamanta explică

diferența prin „economii în numerar” și, suplimentar, prin sprijinul bănesc al fiului.

Or, din datele certe rezultă că pensia soțului și venitul din avocatură acoperă doar o

parte (aprox. 166.000 MDL) din totalul plăților din 2020, restul fiind atribuit integral

economiilor nedovedite și unei contribuții cash a fiului în cuantum de 150.000 MDL

pentru plata din octombrie 2020. În privința acestui transfer, Veronica Cupcea a

declarat expres că banii au fost primiți „în numerar, fără documente”, iar în

declarațiile anuale nu figurează nicio rubrică completată corespunzător acestei

contribuții. Indiferent de calificarea juridică pe care o propune reclamanta (ajutor

73

familial vs. donație propriu-zisă), sumele invocate sunt semnificative și trebuiau

reflectate în modul prevăzut de legea declarării la momentul respectiv; absența

oricărui înscris (contract, recipisă, extras, dovadă de retragere sau transfer) face

imposibilă verificarea sursei și a traseului banilor și, pe cale de consecință, împiedică

înlăturarea dubiilor.

neconcordanțele declarative sunt oscilante: Veronica Cupcea a alternat între sume

estimative și calcule bazate pe venituri brute (nu pe venituri nete disponibile), a

afirmat că „a declarat deja venitul din care provin economiile” și, în același timp, a

susținut că nu era sigură de cuantumul economiilor; a invocat achiziții de materiale

la început de 2020, dar nu a produs probe minimale ale acestor fluxuri la data

relevantă. Or, art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022 impune candidatului obligația

procesuală de a îndepărta dubiile odată ce acestea i-au fost comunicate; în lipsa

documentelor verificabile și a unei cronologii financiare coerente, dubiile persistă.

susținut de elemente obiective: (i) existența unor solduri anuale estimative care

depășeau pragul de declarare, fără reflectare în declarațiile anuale; (ii) diferența

considerabilă dintre sursele certe și plățile efective din 2020, acoperită prin

„economii” și „contribuția fiului” neprobate; (iii) lipsa trasabilității sumelor în

numerar folosite la rambursarea anticipată; (iv) inconsecvențe în explicații și

utilizarea unor metode de calcul neconforme pentru a justifica economii.

Coroborate, aceste aspecte întemeiază „dubii serioase” în sensul art. 13 alin. (5)

raportat la art. 8 alin. (4) lit. a)–b) și alin. (5) din Legea nr. 26/2022 cu privire la

integritatea financiară a reclamantei. Având în vedere că procedura reluată a

respectat garanțiile legale (solicitări de clarificări, punere la dispoziție a materialelor,

audiere), iar Veronica Cupcea nu a demonstrat, prin probe concrete, că sumele

invocate au existat la termenele relevante și că au fost declarate sau raportate

conform, completul nu identifică erori procedurale grave ori circumstanțe capabile

să răstoarne rezultatul evaluării. În consecință, menținerea deciziei de nepromovare

apare proporțională cu scopul legitim al filtrului de integritate și compatibilă cu

exigențele de legalitate și echitate ale procedurii.

confirmat explicit, în scris și la audierea din evaluarea inițială, neînscrierea în

declarația anuală pentru 2020 a contribuției bănești de 150.000 MDL primite de la

fiul său. Justificarea oferită – trimiterea la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 133/2016 –

nu poate înlătura obligația declarării în speță. Norma invocată instituie o excepție

îngustă: cadourile primite de la membrii familiei sunt exceptate doar „în măsura în

care valoarea lor cumulativă pe parcursul unui an” nu depășește plafonul de 10

salarii medii pe economie. Or, cuantumul total al sprijinului indicat pentru 2020 este

de 150.000 MDL, sumă superioară plafonului anual aplicabil. Împrejurarea că

sumele au fost remise în trei tranșe egale nu este relevantă juridic: textul legal

operează la nivelul „valorii cumulative pe parcursul anului”, iar nu la nivelul fiecărei

tranșe considerate izolat. În consecință, calificarea de cadou/donație impunea

74

declararea acestei contribuții în rubrica veniturilor din donații prevăzută de Anexa

legii, iar neîndeplinirea acestei obligații întreține un dubiu serios cu privire la

conformitatea declarativă.

incertitudinea. În evaluarea reluată, Veronica Cupcea a susținut pentru prima dată că

banii „nu i-au fost livrați fizic”, că „erau păstrați la domiciliu” și „administrați de

soț”, respectiv că fiul aducea numerar în țară ori de câte ori revenea acasă în perioada

2018–2020. Dacă aceste afirmații ar fi reale, ele schimbă natura problemei fără a o

rezolva: fie există o donație în numerar efectuată în 2020 peste plafonul exceptat și,

prin urmare, supusă declarării ca venit din donații, fie există un stoc de numerar deja

existent în gospodărie (alimentat încă din 2018–2019), caz în care apărea obligația

distinctă de raportare a economiilor în numerar atunci când acestea depășeau pragul

de 15 salarii medii pe economie la finele anului de referință. Reclamanta nu a făcut

dovada că, la 31 decembrie 2019 sau la 31 decembrie 2020, stocul de numerar se

situa sub prag; dimpotrivă, calculele consistent prezentate de Comisie pe fluxuri de

numerar indică solduri potențiale semnificative, iar explicația generică privind

achiziții de materiale la „începutul lui 2020” nu este susținută de niciun înscris

(facturi, dovezi de plată, contracte) care să arate că, anterior depunerii declarației

pentru 2019, soldul a coborât sub limită.

Cupcea a invocat inițial că excepția din art. 4 alin. (3) o exonera integral de

declararea sprijinului primit; ulterior, a susținut că suma cumulată de 150.000 MDL

ar fi fracționată în tranșe sub plafon și, de aceea, ar fi exceptată – teză incompatibilă

cu sintagma legală „valoare cumulativă pe parcursul unui an”. Tot ulterior, a afirmat

că a ajuns la „484.189 MDL economii” printr-un „calcul greșit”, dar nu a oferit o

reconstrucție corectă și probată a fluxurilor bănești la datele relevante, nici

documente minimale privind proveniența contribuției fiului (extras bancar, recipisă,

contract de împrumut/donație, dovadă de schimb valutar ori de trecere prin sistemul

bancar). În lipsa acestor elemente verificabile, afirmația că numerarul se afla „la

domiciliu” și era „administrat de soț” lasă fără trasabilitate sursa, momentul și

cuantumul real al sumelor folosite la plata anticipată a creditului.

schimbă cadrul de analiză. Conform legii speciale, Comisia are competență proprie

de apreciere, necondiționată de constatările altor autorități, iar standardul pe care îl

aplică este acela al „dubiului serios” în integritatea financiară, nu al constatării unei

contravenții ori al atragerii răspunderii. Faptul că ANI nu a sancționat reclamanta nu

echivalează cu validarea integrală a conduitei declarative, cu atât mai mult când, în

fața Comisiei, însăși reclamanta confirmă nedeclararea sprijinului de 150.000 MDL

și își modifică succesiv explicațiile privind existența și volumul economiilor.

la nedeclararea contribuției bănești a fiului și la existența unor economii în numerar

nereflectate este conform cu legea și sprijinit pe date obiective. Textul art. 4 alin. (3)

Legea nr. 133/2016, corelat cu modelul declarației (Anexa privind veniturile din

75

donații), impunea declararea contribuției atunci când plafonul anual era depășit prin

valoarea cumulată a transferurilor din 2020. Scindarea tehnică în tranșe egale nu

poate eluda regula cumulării. Afirmațiile ulterioare referitoare la păstrarea

numerarului la domiciliu conduc, dacă ar fi acceptate, la o altă obligație declarativă

(numerar peste 15 salarii medii la sfârșit de an), de asemenea neîndeplinită. Absența

oricărei documentări, inconsecvența explicațiilor și lipsa trasabilității susțin

concluzia că dubiile formulate de Comisie nu au fost înlăturate de persoana evaluată,

în sensul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022.

sarcina Comisiei și constată că nu au fost prezentate circumstanțe noi, certe și

probatorii, capabile să conducă la un alt rezultat al evaluării. În consecință,

menținerea constatărilor Comisiei privind nedeclararea contribuției de 150.000

MDL și a economiilor în numerar apare justificată, proporțională cu scopul legitim

al filtrului de integritate și compatibilă cu exigențele de legalitate, transparență și

echitate ale procedurii.

considerentelor din Decizia CSJ din 1 august 2023: acea hotărâre a luat act de faptul

că, pe parcursul activității sale, ANI nu a constatat aparențe de încălcare în privința

declarațiilor Veronicăi Cupcea și a acceptat, în acel stadiu, teza reclamantei privind

calificarea sprijinului material al părinților ca fiind aferent unui cămin comun,

respectiv discuția despre lipsa unor rubrici dedicate în formularele de atunci și despre

definiția „membrului de familie” din Legea nr. 1264/2002. Totuși, aceleași

considerente nu echivalează cu o constatare definitivă a conformității integrale și pe

toată perioada relevantă și nici nu golesc de conținut obligația Comisiei, în procedura

reluată, de a verifica exhaustiv criteriile de integritate pe temeiul Legii nr. 26/2022.

nr.26/2022, Comisia își formează propria convingere, independent de constatările

altor autorități. Procesele-verbale întocmite de ANI din 16 decembrie 2021 și 22

noiembrie 2022, depuse de Veronica Cupcea, acoperă evaluări punctuale,

circumscrise anilor 2020–2021 și bazate, în esență, pe coroborarea declarațiilor cu

registrele electronice. Or, exact natura chestiunilor ridicate în cauză – contribuții în

numerar de la rude și existența de economii cash – face ca aceste sume să nu fi fost

nici declarate, nici reflectate în registre, astfel încât inexistența unei „aparențe de

încălcare” în înțelesul ANI nu poate fi convertită într-o certificare pozitivă a

inexistenței problemelor, cu atât mai puțin pentru anii 2012–2014 și 2019, care nici

nu au făcut obiectul acelor verificări.

„membrului de familie” din Legea nr. 1264/2002 și pe lipsa rubricilor din formular,

completul subliniază diferența de planuri: obligațiile de declarare din regimul vechi

explică, eventual, absența unor înscrieri în anii 2012–2014; ele nu exonerează însă

candidata de sarcina, afirmată de Legea nr. 26/2022, de a lămuri sursa mijloacelor

bănești (art. 8 alin. (5)) inclusiv atunci când provin de la „persoane apropiate”,

categorie mai largă decât „membrii de familie” în sensul legii vechi. În plus, pentru

76

anii 2019–2020 operează Legea nr. 133/2016: economiile în numerar peste plafonul

de 15 salarii medii se declară, iar donațiile/cadourile de la copii se apreciază în raport

cu „valoarea cumulativă pe parcursul anului”, astfel încât fragmentarea lor în tranșe

nu poate evita obligația declarativă. Pe aceste paliere temporale, apărarea

reclamantei nu este convingătoare.

multiaspectuală și a colectat elemente suplimentare relevante (venituri/pensii ale

socrilor, venituri ale mamei, dividende, cronologia plăților creditului, majorările

salariale din 2014, fluxuri de numerar 2018–2020). Faptul că ANI nu a identificat

aparențe de încălcare, în sfera și perioada propriei sale verificări, nu înlătură și nici

nu anticipează concluzia Comisiei asupra existenței unor dubii serioase în înțelesul

art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022. Standardul Comisiei nu este cel al

sancționării, ci al integrității: dacă dubiile rămân neînlăturate prin explicații și probe

verificabile, decizia de nepromovare este legitimă.

Cupcea a proceselor-verbale ANI și a constrângerilor formularistice istorice nu

poate, în sine, neutraliza constatarea Comisiei. Independența consacrată de art. 8

alin. (6), neacoperirea anilor relevanți de către ANI, inexistența unor trasabilități

documentare pentru numerar/donații și aplicabilitatea regimului declarativ din

Legea nr. 133/2016 pentru 2019–2020 susțin concluzia că argumentul „ANI nu a

găsit nimic” nu infirmă dubiile identificate. Prin urmare, pe acest capăt, Comisia a

acționat în limitele competenței sale, iar lipsa unei constatări ANI nu poate fi

transformată într-o prezumție de conformitate care să răstoarne rezultatul

reevaluării.

aplicabil era Legea nr. 1264/2002, care definea „venitul” drept orice spor

patrimonial, indiferent de sursa de proveniență. În această logică, sumele bănești

invocate de Veronica Cupcea ca sprijin financiar din partea persoanelor apropiate nu

trebuiau raportate ca „veniturile lor”, ci ca venituri proprii ale reclamantei și ale

familiei sale, la rubrica privind donațiile/moștenirile din declarația anuală. Apărarea

întemeiată pe faptul că rudele (părinții și socrii) nu intrau în sfera „membrilor de

familie” ale căror venituri se declară este nerelevantă: nu se cerea declararea

veniturilor lor, ci declararea efectivului bănesc intrat în patrimoniul reclamantei cu

titlu gratuit. Nici susținerea ulterioară, potrivit căreia sprijinul mamei s-ar fi realizat

în cadrul unei gospodării comune, nu răstoarnă această concluzie și, în orice caz, nu

poate fi extinsă la sumele atribuite din pensia socrului; pe deasupra, vânzările de

terenuri ale mamei datează din 2015–2016, deci sunt, obiectiv, neaplicabile

tranzacțiilor din 2012 și plății creditului din 2014. În lipsa unor elemente verificabile

privind cuantumul și cronologia acestor contribuții, dubiile asupra originii fondurilor

folosite în 2012–2014 nu au fost înlăturate.

excepție de la declarare pentru cadourile primite de la membri ai familiei doar în

măsura în care valoarea lor cumulată pe parcursul anului nu depășește 10 salarii

77

medii pe economie. Valoarea de referință pentru declarația depusă în 2021 este 8.716

MDL/salariu mediu, astfel că plafonul legal era de 87.160 MDL. Suma de 150.000

MDL, indicată chiar de Veronica Cupcea ca provenind de la fiul său pentru plata din

octombrie 2020, depășește substanțial acest plafon și trebuia declarată. Argumentul

formulat abia în reevaluare, potrivit căruia banii ar fi fost primiți în trei tranșe sub-

plafon, este neconvingător: legea cere evaluarea cumulativă anuală, iar datele

invocate de reclamantă corespund momentelor plăților către bancă, nu momentelor

certe ale intrării banilor în patrimoniu; în plus, propria relatare a reclamantei – că

fiul aducea numerarul în vizitele sale și că sumele erau păstrate la domiciliu –

confirmă disponibilitatea cumulată a fondurilor în cursul anului, ceea ce activează

obligația de declarare. Oscilația pozițiilor (inițial recunoașterea necesității declarării,

apoi teza „tranșelor” sub-plafon) afectează credibilitatea explicațiilor și nu poate

înlătura dubiile.

Pe de o parte, acestea nu privesc anii 2012–2014 și 2019, care sunt esențiali în

prezenta cauză; pe de altă parte, metodologia ANI, axată pe corelarea declarațiilor

cu registrele publice, nu putea depista sume nedeclarate în numerar sau donații

informale, inexistent documentate. Or, art. 8 alin. (6) din Legea nr. 26/2022 consacră

expres independența Comisiei față de constatările altor autorități; prin urmare, lipsa

unei „aparențe de încălcare” la ANI nu echivalează cu o certificare a conformității

și nu răstoarnă marja de apreciere conferită Comisiei în materia „dubiilor serioase”.

nedeclararea economiilor cash relevante pentru 2019 și nedeclararea contribuției de

150.000 MDL din 2020 susțin existența unor dubii serioase, în sensul art. 13 alin.

(5) din Legea nr. 26/2022, cu privire la conformitatea reclamantei cu criteriile de

integritate prevăzute de art. 8. Reclamanta nu a furnizat o explicație coerentă,

consecventă și probată care să clarifice originea fondurilor și obligațiile declarative

incidente pe segmentele temporale relevante, astfel încât constatarea Comisiei de

nepromovare rămâne, pe acest capăt, legal și rațional fundamentată.

2020, Completul de judecată special constată, mai întâi, că Veronica Cupcea și-a

construit apărarea pe afirmații succesive și inconsistent nuanțate cu privire la

existența și întinderea acestor sume. În faza inițială a evaluării, reclamanta a indicat

expres că la finele anului 2019 dispunea de economii cash în cuantum de 484.189

MDL, sumă net superioară pragului legal de declarare (15 salarii medii pe

economie). Ulterior, întrebată de ce nu a reflectat aceste economii în declarația

anuală pentru 2019, Veronica Cupcea a relativizat cuantumul indicat, invocând fie

caracterul aproximativ al sumei, fie o „greșeală de calcul”, fie presupusa diminuare

a disponibilului prin achiziții de materiale de construcție la începutul anului 2020.

Această pendulare a pozițiilor, nesusținută de documente verificabile privind ieșirile

de numerar anterioare depunerii declarației, afectează credibilitatea susținerilor sale

și nu înlătură obligația declarativă instituită de cadrul normativ aplicabil.

78

numerar ale gospodăriei pentru intervalul 2018–2020, în baza Regulamentului

propriu de evaluare, tratând soldul pozitiv la sfârșit de an ca intrare la începutul

anului următor. Concluziile acestei reconcilieri au indicat disponibilul potențial

pentru economii în cuantum de 520.873 MDL (2018), 627.483 MDL (2019) și

546.683 MDL (sfârșitul lui 2020), fiecare depășind net pragul de declarare de 15

salarii medii pe economie (circa 104.625 MDL pentru 2018, 109.295 MDL pentru

2019 și 130.740 MDL aferent declarației depuse în 2021). Reclamanta nu a propus

înscrisuri care să contrazică metodologic sau faptic aceste calcule ori să probeze că,

la data depunerii declarației pentru 2019, disponibilul efectiv scăzuse sub plafon ca

urmare a unor plăți certe, anterioare depunerii, pentru materiale de construcție;

simple afirmații generale despre „promoții de iarnă” nu satisfac cerința de a clarifica

dubiile identificate, în sensul art. 10 alin. (7), art. 12 alin. (4) și art. 13 alin. (5) din

Legea nr. 26/2022.

perpetuează aceeași problemă. Deși reclamanta a susținut că a utilizat în 2020

resurse substanțiale pentru rambursarea anticipată a unui credit ipotecar, acestea ar

fi trebuit fie să se regăsească anterior ca economii declarate (dacă existau la

momentul obligației declarative), fie să fie susținute prin documente justificative

care să explice, la nivel de cronologie și cuantum, tranzitul sumelor între intrare și

destinația invocată. Faptul că, pe de o parte, Veronica Cupcea a indicat inițial

economii de 484.189 MDL la finele lui 2019, iar pe de altă parte nu a declarat niciun

numerar și nici nu a probat diminuarea sub plafon până la momentul depunerii

declarației, legitimează concluzia Comisiei că obligația de declarare a fost

nesocotită.

explicație coerentă, consecventă și probată care să demonstreze fie inexistența, fie

inexigibilitatea obligației declarative privind numerarul pentru 2019 și 2020. Metoda

de calcul utilizată de Comisie este previzibilă și ancorată în propriul regulament, iar

rezultatele depășesc constant pragurile legale. Coroborând inconsecvența

declarațiilor reclamantei cu absența probelor obiective privind ieșirile de numerar

relevante înainte de depunerea declarațiilor, instanța apreciază că menținerea

dubiilor serioase asupra respectării criteriului de integritate financiară este

justificată. Astfel, pe acest capăt, constatarea de nepromovare se aliniază art. 8

alin.(4) lit. a) din Legea nr. 26/2022 (obligația de declarare „în modul stabilit de

legislație”) și standardului din art. 13 alin. (5) din aceeași lege, fără a rezulta vreo

încălcare a principiilor legalității, transparenței și proporționalității în motivarea

Comisiei.

nedeclararea economiilor în numerar au fost rezonabil amplificate de variabilitatea

pozițiilor Veronicăi Cupcea. Inițial, reclamanta a confirmat explicit existența, la

sfârșitul anului 2019, a unui disponibil cash de 484.189 MDL, net peste plafonul

declarativ de 15 salarii medii pe economie aplicabil declarației aferente anului 2019

79

(119.295 MDL). Ulterior, încercând să justifice lipsa înscrierii în declarație,

Veronica Cupcea a revenit asupra propriei afirmații și a susținut fie că nu deținea

economii peste prag la data depunerii declarației, fie că suma inițială a fost rezultatul

unui „calcul greșit”, fie că disponibilul ar fi fost consumat în ianuarie 2020 pentru

materiale de construcție procurate „de sărbători”. Or, în lipsa oricărui înscris

probator (facturi, contracte, chitanțe) care să ateste ieșiri de numerar anterioare

momentului depunerii declarației și suficiente pentru a coborî disponibilul sub

plafon, asemenea afirmații rămân simple enunțuri, insuficiente pentru a risipi dubiile

serioase în sensul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022.

datele din dosar conduc la aceeași concluzie privind obligația de declarare.

Contribuția totală a familiei la rambursarea creditului în 2020 a fost de 296.670

MDL, din care pensia și veniturile din muncă ale soțului au acoperit 166.238 MDL,

rămânând un deficit de 130.432 MDL. Reclamanta a indicat că diferența a provenit

din economii. Rezultă că, și potrivit propriei sale teze, a existat un disponibil de

numerar cel puțin egal cu 130.432 MDL, care depășește plafonul de declarare

aplicabil declarației depuse în 2020 pentru anul 2019 (119.295 MDL). În aceste

condiții, obligația de declarare a economiilor era incidentă, iar neîndeplinirea ei nu

poate fi acoperită prin explicații ulterioare, neînsoțite de probe.

prevenirea îmbogățirii nejustificate, evitarea conflictelor de interese și trasabilitatea

fluxurilor patrimoniale — presupune transparență completă cu privire la resursele

semnificative care fundamentează cheltuieli majore. Repetarea omisiunilor

declarative privitoare la sume substanțiale, invocate apoi ca sursă pentru tranzacții

importante (rambursări anticipate de credit), golesc de conținut regimul declarativ și

împiedică verificarea publică a corespunderii averii cu veniturile.

noi”, străine cadrului inițial. Această teză este nefondată. Materialul evaluării a

rămas același în esență: pe de o parte, problema provenienței mijloacelor folosite

pentru tranzacțiile familiei din 2012 și pentru rambursarea împrumutului din 2014;

pe de altă parte, chestiunile de nedeclarare – donații din perioada 2012–2014,

numerar ce depășea pragul legal în 2019 și contribuții financiare în 2020.

Reevaluarea nu a schimbat tema discuției, ci a adus detalii factuale suplimentare care

au concretizat aceleași axe de analiză, în temeiul expres al legii speciale.

mutatis mutandis, a întregii proceduri și în etapa reluată, iar art. 10 alin. (3) și (7)

conferă Comisiei dreptul de a solicita informații de la terți și de a cere, la orice etapă,

date suplimentare de la candidat. Exact acest lucru s-a întâmplat: au fost completate

golurile probatorii prin date de la ASP și MAI, clarificări privind dreptul și

cuantumul pensiei încasate, informații fiscale despre venituri și confirmări bancare

privind rambursarea împrumutului. Asemenea completări nu generează „dubii noi”,

ci sporesc granularitatea și verificabilitatea acelorași neclarități deja identificate,

80

ceea ce art. 10 alin. (9) cere Comisiei să facă atunci când își formează convingerea

pe baza unei cercetări „multiaspectuale, complete și obiective”.

formulare între prima evaluare și reevaluare, ci cere doar ca dubiile reținute să se

înscrie în criteriile art. 8 și să fie „serioase” în sensul art. 13 alin. (5). Or, exact

aceleași două sfere – sursa mijloacelor și nedeclarările – au fost analizate și în etapa

reluată, cu probatoriu consolidat. Candidata a beneficiat de drepturile procedurale

din art. 12 alin. (4) (acces la materialele evaluării, explicații și depuneri în scris),

astfel încât nu poate invoca surpriza sau extinderea obiectului.

reevaluarea a fost o continuare firească a aceleiași analize pe aceleași teme, cu un

dosar probatoriu completat conform legii, nu o redefinire a obiectului evaluării.

repere expuse la fondul concret, două blocuri de chestiuni rămân decisive și fiecare,

singur, este suficient pentru a susține nepromovarea. Primul privește proveniența

mijloacelor pentru achizițiile din 2012 și pentru rambursarea împrumutului din 2014.

Reevaluarea a relevat că mai puțin de o treime din resurse au fost justificată riguros,

iar ipoteza unor economii anterioare nu a fost probată într-un mod coerent și

verificabil. Deficitul explicativ pe 2014, când s-a achitat împrumutul, amplifică

dubiile și asupra tranzacțiilor din 2012, într-un tablou financiar care nu se închide.

Al doilea bloc privește nedeclarări: donații în anii 2012–2014, numerar ce depășea

pragul legal în 2019, respectiv contribuții în 2020. Regimul declarativ privind

veniturile „împreună cu membrii familiei sau concubinul/concubina” era pe deplin

incident, iar metodologia financiară prevăzută în Regulament (fluxuri de numerar

intrare/ieșire și cheltuieli de consum publicate de BNS) este standardizată și neutră.

În lipsa unor documente și explicații convingătoare care să înlăture discrepanțele,

rămâne un dezechilibru obiectiv pe care Comisia era îndreptățită să îl califice drept

dubiu serios.

promovarea echivalează cu a ignora chiar rațiunea mecanismului: efectul este

delimitat strict de lege — neadmiterea la o funcție de autoadministrare — iar

interesul public de a asigura integritatea acestor organe justifică, în mod evident, un

filtru exigent. Reclamanta își păstrează integral statutul profesional; ceea ce se

restrânge, în mod legitim, este accesul la o poziție reprezentativă unde reputația

ireproșabilă este condiție esențială.

privind pretinsa retroactivitate a standardului din Legea nr. 26/2022. Procedura de

pre-vetting nu instituie o răspundere sancționatorie pentru fapte trecute, ci operează

ca un filtru de eligibilitate pentru o funcție publică viitoare, cu efect exclusiv în

planul accesului la organele de autoadministrare (art. 13 alin. (6)), fără atingere

asupra statutului profesional al reclamantei. A aprecia, în prezent, dacă persistă

„dubii serioase” (art. 13 alin. (5)) cu privire la integritatea financiară nu înseamnă

aplicarea retroactivă a unei sancțiuni, ci folosirea unor fapte trecute, așa cum s-au

81

produs ele, ca material probator pentru o evaluare actuală a credibilității și

transparenței financiare.

perioadă analizată, a fost aplicată legea în vigoare la momentul nașterii obligației:

Legea nr. 1264/2002 (modificată prin Legea nr. 181/2011) pentru declarațiile anilor

2012–2014 și Legea nr. 133/2016 pentru declarațiile depuse pentru anii 2019–2020.

Prin urmare, nu s-au creat exigențe noi cu efect retroactiv, ci s-a verificat

conformarea la norme deja incidente la data întocmirii declarațiilor și s-a analizat,

separat, dacă explicațiile oferite azi pot înlătura dubiile cu privire la proveniența

fondurilor folosite în 2012–2014 și 2018–2020.

al patrimoniului, „indiferent de sursa de proveniență”. Sumele pretins primite cu titlu

gratuit de la părinți ori alte persoane apropiate erau, prin efectul lor patrimonial,

venituri ale subiectului declarării și trebuiau înscrise la rubrica donații/moșteniri. A

invoca faptul că donatorii nu intrau în sfera „membrilor de familie” ale căror venituri

se declară este nerelevant: nu se cerea declararea veniturilor lor, ci a sporului propriu

al patrimoniului subiectului. Chiar admițând dificultăți de formular, obligația

materială de transparență patrimonială era previzibilă și cognoscibilă.

numerarul ce depășea 15 salarii medii pe economie trebuia declarat ca atare la 31

decembrie, iar cadourile/donațiile de la membri ai familiei erau exceptate de la

declarare numai „în măsura în care valoarea lor cumulativă pe parcursul unui an” nu

depășea plafonul de 10 salarii medii. Suma totală de 150.000 MDL atribuită fiului

în 2020 depășește evident plafonul; împărțirea în tranșe nu schimbă caracterul

cumulativ al excepției. În plus, dacă sumele erau, de fapt, deja păstrate în gospodărie

din anii anteriori, devenea incidentă obligația distinctă de declarare a numerarului la

31 decembrie 2019. Regimul era, așadar, previzibil atât ca normă, cât și ca aplicare.

(i) nu se aplică sancțiuni pentru conduită trecută, ci se evaluează eligibilitatea actuală

pe baza unor fapte anterioare; (ii) pentru obligațiile declarative s-a folosit legea în

vigoare la momentul fiecărei declarații; (iii) standardul „dubiului serios” este unul

de natură preventivă, orientat spre protecția interesului public în buna compunere a

organelor de autoadministrare, nu spre cenzurarea penală/contravențională a unor

fapte deja consumate.

Națională de Integritate (ANI). Art. 8 alin. (6) din Legea nr. 26/2022 consacră expres

independența Comisiei în aprecierea criteriilor de integritate financiară și etică,

necondiționată de constatările altor organe. Așadar, faptul că, în 2021–2022, ANI

„nu a stabilit aparența de încălcare” în evaluări punctuale nu obligă Comisia și nu

suprimă marja sa legală de apreciere.

declarațiilor depuse de subiect cu date din registre de stat. Exact natura problemelor

din speță — numerar nedeclarat și donații informale în numerar — face ca

82

respectivele sume să nu fie reflectate în registre și, prin urmare, să rămână invizibile

în acea paradigmă. În plus, documentele ANI invocate de reclamantă privesc,

esențial, anii 2020–2021, nu anii 2012–2014 și 2019, care sunt determinanți în cauză.

identificarea unei „aparențe de încălcare” în logica atragerii unei forme de

răspundere; Comisia, în pre-vetting, aplică un standard preventiv, mai degrabă

prospectiv, al „dubiului serios” cu privire la integritatea financiară. Chiar și în

absența unei constatări sancționatorii, dacă rămâne un dubiu rezonabil, motivat pe

probe, cu privire la proveniența și trasabilitatea fondurilor folosite pentru tranzacții

relevante (2012–2014; 2018–2020) sau la respectarea obligațiilor declarative,

decizia de nepromovare este legitimă.

cercetare multiaspectuală, depășind stricta confruntare registrală: a solicitat

contracte de la ASP, date de la MAI privind pensiile socrilor, informații fiscale

privind veniturile nete, confirmări bancare ale rambursărilor și a realizat o

reconstrucție financiară pe fluxuri (2018–2020) potrivit Regulamentului propriu.

Lipsa trasabilității numerarului și inconsecvența explicațiilor rămân, astfel,

neacoperite de orice „prezumție de conformitate” derivată din actele ANI.

Comisiei și nu poate neutraliza dubiile atunci când acestea se întemeiază pe: (i)

decalaje obiective între sumele necesare și sursele dovedite; (ii) inexistența unor

documente pentru donații în numerar; (iii) omisiunea declarării numerarului și a

contribuțiilor care depășesc plafoanele; (iv) cronologii care fac neplauzibilă

folosirea unor surse (ex. vânzările din 2015–2016) pentru tranzacții din 2012–2014.

„luată prin surprindere”. Notificarea din 14 februarie 2024 a indicat aceleași două

axe factuale (proveniența mijloacelor pentru 2012–2014; nedeclarări 2012–2014,

2019 și 2020), i-a oferit acces la materialele reevaluării și i-a acordat posibilitatea

reală de a furniza explicații și înscrisuri. În temeiul art. 10 alin. (3), (7) și (9), Comisia

a putut solicita date suplimentare de la terți și de la candidat, iar reclamanta a

exercitat dreptul la apărare. Nu rezultă nicio extindere nelegitimă a obiectului și

nicio atingere a previzibilității procedurii.

substitui cerințele legale privind declararea veniturilor din donații (2012–2014) și,

cu atât mai puțin, nu pot acoperi contribuția de 150.000 MDL din 2020, unde legea

prevede în mod expres analiza valorii cumulative anuale. De altfel, pozițiile

oscilante ale reclamantei — ba acceptând caracterul de donație supus declarării, ba

invocând împărțirea în tranșe, ba susținând existența unui numerar anterior

nedeclarat — erodează credibilitatea și nu pot înlătura dubiul.

retroactivități nepermise: (i) faptele trecute sunt evaluate astăzi pentru a stabili

existența unui dubiu serios; (ii) obligațiile declarative au fost judecate exclusiv prin

prisma legii aplicabile la momentul fiecărei declarații; (iii) măsura are natură

83

preventivă, nelăsând urme disciplinare sau penale. Cât privește verificările ANI,

acestea nu substituie rolul și standardul Comisiei, iar domeniul și perioada lor nu

acoperă chestiunile centrale ale cauzei.

toate premisele rezonabile, deficitele financiare cuantificate pentru 2012 (≈325.932

MDL) și 2014 (≈167.108 MDL), coroborate cu nedeclarările din 2012–2014, 2019

și 2020 și cu lipsa de trasabilitate a numerarului/donațiilor, mențin un dubiu serios,

pertinent și proporțional cu scopul legii. În aceste condiții, apărarea întemeiată pe

„retroactivitate” și „ANI m-a verificat” se dovedește inoperantă.

este adoptată în limitele competenței sale legale, întemeiată pe un probatoriu adecvat

și motivată suficient, respectând exigențele de legalitate, transparență, previzibilitate

și proporționalitate ale procedurii de pre-vetting. Contestația urmează a fi respinsă.

justificative și analiza fluxurilor financiare realizată de Comisie, Completul constată

că Veronica Cupcea nu a înlăturat dubiile identificate, astfel încât concluzia de

nerespectare a art. 8 alin. (1), (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și b), alin. (5) lit. b), c), d), f)

din Legea nr. 26/2022 și menținerea deciziei de nepromovare în temeiul art. 13 alin.

(5) apar ca fiind legal întemeiate, proporționale și motivate suficient.

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022,

COMPLETUL DE JUDECATĂ SPECIAL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Respinge cererea de contestare depusă de Veronica Cupcea împotriva Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, privind anularea deciziei nr. 14

din 28 mai 2024 cu privire la evaluarea reluată a Veronicăi Cupcea, candidată la

funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii și dispunerea reluării

procedurii de evaluare a candidatei de către Comisie.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Ion Malanciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

84