2r-479/24 — privind stabilirea domiciliului, încasarea pensiei de întretinere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind stabilirea domiciliului, încasarea pensiei de întretinere
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2r-479/24 — privind stabilirea domiciliului, încasarea pensiei de întretinere (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de către Elena Covalciuc,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul
Cristina Negru în interesele lui Ion Ghilescu împotriva Elenei Covalciuc,
intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor copiilor sector
Buiucani, municipiul Chișinău cu privire la determinarea domiciliului
copilului minor cu tata, și
cererea de chemare în judecată depusă de Elena Covalciuc împotriva lui
Ion Ghilescu, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor
copiilor sector Buiucani, municipiul Chișinău cu privire la stabilirea
domiciliului copilului minor cu mama, încasarea pensiei de întreținere a
copilului minor și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a
respins cererea formulată de Elena Covalciuc cu privire la instituirea măsurii
asiguratorii, ca neîntemeiată,
(Dosarul nr. 2r-479/24
NR. PIGD 2-23125466-01-2r-26112024)
Instanța de apel corect a dispus respingerea cererii cu privire la aplicarea măsurilor de
asigurare, întrucât nu a fost demonstrat că neaplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii ar face
imposibilă executarea hotărârii judecătorești.
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (N. Mazur)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Ru. Pulbere, A. Cașcaval, D. Dulgieru)
29 ianuarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul de declarat de către Elena
Covalciuc,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 29 august 2023, avocata Cristina Negru, acționând în numele și
interesele lui Ion Ghilescu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
împotriva Elenei Covalciuc, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția
drepturilor copiilor sect. Buiucani, mun. Chișinău cu privire la determinarea
domiciliului copilului minor cu tata, Ion Ghilescu.
Ulterior, la 30 octombrie 2023, avocatul Dumitru Marco, acționând în
numele și interesele Elenei Covalciuc s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva lui Ion Ghilescu, intervenient accesoriu Direcția pentru
protecția drepturilor copiilor sect. Buiucani, mun. Chișinău cu privire la
stabilirea domiciliului copilului minor cu mama, Elena Covalciuc, încasarea
pensiei de întreținere a copilului minor și compensarea cheltuielilor de
judecată.
Prin încheierea din 03 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a dispus conexarea cauzei civile, nr.2-17948/2023, la cererea de
chemare în judecată înaintată de Ion Ghilescu împotriva Elenei Covaliciuc,
intervenienți accesorii Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect.
Centru, mun. Chișinău și Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect.
Buiucani, mun. Chișinău cu privire la stabilirea domiciliului copilul minor la
locul aflării tatălui, Ion Ghilescu, cu cauza civilă, nr.2-21944/2023, la cererea
de chemare în judecată înaintată de Elena Covaliciuc împotriva lui Ion
Ghilescu, intervenientul accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor
Copilului sect. Buiucani, mun. Chișinău cu privire la stabilirea domiciliului
copilul minor la locul aflării mamei și încasarea pensiei pentru întreținerea
copilului minor, cu atribuirea dosarului numărului unic 2-17948/2023.
POZIȚIA INSTANȚEI DE FOND
Prin hotărârea din 23 septembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins acțiunea înaintată de Ion Ghilescu. S-a admis parțial
acțiunea depusă de Elena Covalciuc. S-a stabilit locul de trai al copilului
minor XXXX XXXXX, născut la XX XXXX XXX, cu mama - Elena
Covalciuc. S-a încasat de la Ion Ghilescu în beneficiul Elenei Covalciuc
pensie de întreținere a copilului minor XXXX XXXXX, născut la XX XXXX
XXXX, în mărime de 7000,00 de lei, lunar, începând cu 23 septembrie 2024
și până la majoratul copilului. S-a încasat de la Ion Ghilescu în beneficiul
1
statului taxa de stat în mărime de 3069,97 de lei. S-a încasat de la Ion Ghilescu
în beneficiul Elenei Covalciuc cheltuielile de asistență juridică în sumă de
15000,00 de lei. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂI DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la data de 23 septembrie
2024, avocatul Cristina Negru, acționând în numele și interesele lui Ion
Ghilescu, în termenul prevăzut de lege, a declarat apel nemotivat împotriva
hotărârii din 23 septembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
La 05 noiembrie 2024, Elena Covalciuc a depus o cerere cu privire la
instituirea măsurii asiguratorii, solicitând dispunerea instituirii măsurilor
asiguratorii urgente prin preluarea copilului minor XXXX XXXX, de la tatăl
acestuia, Ion Ghilescu, cu transmiterea copilului minor, Victor Ghilescu, în
grija mamei sale, Elena Covalciuc, pentru perioada judecării cauzei în instanța
de apel, până la etapa în care hotărârea judecătorească va deveni definitivă.
Prin încheierea din 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
cererea formulată de Covalciuc Elena cu privire la instituirea măsurii
asiguratorii, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de
avocatul Cristina Negru în numele și interesele lui Ion Ghilescu împotriva
Elenei Covalciuc, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor
copiilor sect. Buiucani, mun. Chișinău cu privire la determinarea domiciliului
copilului minor cu tata și cererea de chemare în judecată depusă de Elena
Covalciuc împotriva lui Ion Ghilescu, intervenient accesoriu Direcția pentru
protecția drepturilor copiilor sect. Buiucani, mun. Chișinău cu privire la
stabilirea domiciliului copilului minor cu mama, încasarea pensiei de
întreținere a copilului minor și compensarea cheltuielilor de judecată, s-a
respins ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 19 noiembrie 2024, Elena Covalciuc, a declarat recurs împotriva
încheierii din 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
admiterea acestuia, casarea încheierii instanței de apel, cu dispunerea
instituirii măsurii asiguratorii urgente prin preluarea copilului minor XXXX
XXXXX, de la tatăl acestuia, Ion Ghilescu, cu transmiterea copilului minor,
în grija mamei sale, Elena Covalciuc, pentru perioada judecării cauzei în
instanța de apel, până la etapa în care hotărârea judecătorească va deveni
definitivă.
8.1. În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt
invocate în cererea cu privire la instituirii măsurii asiguratorii urgente
instanței de apel, suplimentar invocându-se că încheierea Curții de Apel
Chișinău este neîntemeiată și ilegală, prin faptul că au fost interpretate eronat
normele legale și anume prevederile art.51, art.52, art.58, art. 64 din Codul
Familiei în coraport cu prevederile art.174 și art.175 alin.(2) din Codul de
procedură civilă.
2
8.2. A susținut că instanța de apel a examinat cererea de instituire a
măsurilor asigurătorii ca și cum ar fi judecat o acțiune de încasare a unor sume
de bani, asimilând solicitările Elenei Covalciuc cererii de transmitere la
păstrare a sumei de bani datorate de debitor, doar că prezentul litigiu are un
specific deosebit, el este despre soarta și viața unui copil, la caz, copilul
recurentei, care este supus zilnic unui tratament psihologic dăunător din
partea tatălui său, insuflându-i ură față de mama sa, Elena Covalciuc,
intimatul îl influențează prin minciuni, manipulare și violență psihică, iar
copilul este o victimă, deoarece tatălui său, zilnic îl instigă împotriva mamei
sale, astfel, copilul ajunge să se teamă de mama sa, Elena Covalciuc.
8.3. Suplimentar, a remarcat faptul că potrivit prevederilor art.64 alin.(3)
din Codul familiei, la cererea părintelui care locuiește separat de copil,
instanța judecătorească, ținînd cont de interesele și opinia copilului, în funcție
de vîrsta și gradul său de maturitate, poate decide transmiterea copilului către
acesta.
8.4. Drept urmare, a menționat că eventuala menținere a acestei situații pe
toată durata procesului de judecată în instanța de apel ar putea afecta
considerabil emoțional și psihologic copilul, acesta putând suporta sechele
psihice și fizice iremediabile, dat fiind că zilnic se află în custodia exclusivă
a tatălui-agresor, împrejurări în care, menținerea hotărârii favorabile de
admitere a acțiunii mele va fi practic imposibil de executat, deoarece prin
acțiunile de violență psihologică sistematică copilul poate fi traumat
iremediabil, dar și va antrena implicarea specialiștilor psihologi și de alt gen,
pentru a-1 trata pe copil de toate sechelele psihice dobîndite inclusiv în
această perioadă de timp.
La 26 noiembrie 2024, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul
poștei electronice, a expediat în adresa intimatului Ion Ghilescu, precum și
intervenientului accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor copiilor sector
Buiucani, municipiul Chișinău, copia recursului declarat de Elena Covalciuc,
împotriva încheierii din 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, creând
astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare
a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării
principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de
depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică
anexat la materialele dosarului (f.d.132, vol.III).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 27 alin. (1) din Codul de procedură civilă, statuează că:
,,disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul
rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim
supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea
și mijloacele procedurale de apărare.”
Art. 59 alin. (1) din Codul de procedură civilă, menționează că:
3
,,parte în proces (reclamant sau pârât) poate fi orice persoană fizică sau juridică
prezumată, la momentul intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios.”
Art. 425 din Codul de procedură civilă, prevede următoarele:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la
comunicarea încheierii.”
Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, reglementează că:
,,recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3
judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a
referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”
Art. 427 alin. (1), lit.a) din Codul de procedură civilă, relevă că:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să
respingă recursul și să mențină încheierea;”
Art. 174 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevede că:
„(1) La cererea participanților la proces, judecătorul sau instanța dispune în aceeași zi
aplicarea sau neaplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii. Asigurarea se admite în orice
fază a procesului până la etapa în care hotărîrea judecătorească devine definitivă, în cazul
în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii ar face imposibilă executarea hotărârii
judecătorești.”
Art. 175 alin. (1)- (2) din Codul de procedură civilă, prevede că:
„(1) în vederea asigurării acțiunii, judecătorul sau instanța este în drept: a) să pună
sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani ale pîrîtului, inclusiv pe cele care se află la
alte persoane; a1) să noteze acțiunea, în registrele de publicitate prevăzute de lege, în raport
cu drepturile pîrîtului; b) să interzică pîrîtului săvîrșirea unor anumite acte; c) să interzică
altor persoane săvîrșirea unor anumite acte în privința obiectului în litigiu, inclusiv
transmiterea de bunuri către pîrît sau îndeplinirea unor alte obligații față de el; d) să
suspende vînzarea bunurilor sechestrate în cazul intentării unei acțiuni de ridicare a
sechestrului de pe ele (radierea din actul de inventar); e) să suspende urmărirea, întemeiată
pe un document executoriu, contestat de către debitor pe cale judiciară. Alineatul (2) al
aceluiași articol statuează că, judecătorul sau instanța dispune, la cererea participanților la
proces, aplicarea și a altor măsuri de asigurare a acțiunii care să corespundă scopurilor
specificate la art.174. Pot fi admise concomitent mai multe măsuri de asigurare a acțiunii
dacă valoarea bunurilor sechestrate nu depășește valoarea acțiunii.”
Art. 177 alin. (1) din Codul de procedură civilă, reglementează că:
„(1) În cererea de asigurare a acțiunii se indică motivele și circumstanțele pentru care
se solicită asigurarea acțiunii.”
Art. 181 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Încheierea privind asigurarea sau neasigurarea acțiunii poate fi atacată cu recurs.”
Art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al
pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție constată că, instanța de apel a pronunțat
încheierea contestată la 13 noiembrie 2024, iar potrivit scrisorii de expediere
4
a actului judecătoresc nr. de ieșire 6550, anexată la materialele dosarului
(f.d.173, vol.III), rezultă că Curtea de Apel Chișinău la data de 15 noiembrie
2024, a expediat în adresa participanților la proces copia încheierii recurate,
însă la materialele cauzei lipsesc date care ar confirma recepționarea acesteia
de către recurenta.
Prin urmare, recursul declarat la data de 19 noiembrie 2024, prin
intermediul de către Elena Covalciuc, împotriva încheierii din 13 noiembrie
2024 a Curții de Apel Chișinău, este în termenul prevăzut de art.425 din Codul
de procedură civilă.
În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
studiind materialele cauzei în raport cu argumentele invocate în recurs,
concluzionează că recursul urmează a fi respins, cu menținerea încheierii
instanței de apel, din motivele ce succed.
În argumentarea soluției emise cu privire la respingerea cererii privind
instituirea măsurii asiguratorii, Curtea de Apel Chișinău a reținut că la cererea
de asigurare a acțiunii înaintată de Elena Covalciuc, nu au fost prezentată nici
o probă concludentă, care ar demonstra faptul că, neaplicarea măsurii de
asigurare a acțiunii ar putea face imposibilă executarea eventualei hotărâri
judiciare de admitere a acțiunii.
Or, potrivit art.63 alin.(4) din Codul familiei, în cazul în care lipsește
acordul părinților cu privire la stabilirea domiciliului copilului, până la
stabilirea acestuia de către instanța de judecată, domiciliul copilului este
considerat domiciliul părintelui cu care acesta locuiește permanent.
Potrivit deciziilor eliberate de Direcția pentru protecția drepturilor
copilului sect. Centru, mun. Chișinău nr.XX/0X din XX ianuarie XXX și
nr.XX/XX din XX decembrie XXXX, se atestă că, copilul minor XXXX
XXXXX locuiește cu tata Ion Ghilescu (f.d.248, vol.II).
În contextul normei precitate, legiuitorul a prevăzut expres că, până la
stabilirea de către instanța de judecată, domiciliul copilului minor este
considerat domiciliul părintelui cu care acesta locuiește, fără a fi necesară
intervenirea instanței de judecată.
Mai mult, instanța de apel a accentuat și precizat că, nu poate fi dispusă
asigurarea acțiunii prin transmiterea copilului minor XXXX XXXXX cu
mama Elena Covalciuc, pentru a locui la domiciliul părintelui până la
stabilirea domiciliului de către instanța de judecată printr-o hotărâre
definitivă, deoarece măsura asiguratorie dată, nu corespunde scopului
asigurării acțiunii, prevăzute de art.174 din Codul de procedură civilă,
deoarece legislația procesuală prevede că, asigurarea acțiunii civile se face în
cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii ar face imposibilă
executarea hotărârii judecătorești.
Cadrul legal existent, însă, nu permite acționarea într-o asemenea
manieră, deoarece instanțele judecătorești, soluționând cerințele părților
5
privind aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii, urmează să adopte soluții,
care nu vor aduce atingere și nu vor prejudicia fondul cauzei.
Astfel, ca formă în care se solicită aplicarea măsurilor de asigurare, prin
determinarea domiciliului copilului minor cu mama până la stabilirea
domiciliului de către instanța de judecată printr-o hotărâre definitivă, se
depășește, de fapt, scopul pentru care se cer a fi aplicate măsurile de asigurare,
dat fiind faptul că acestea corespund cu obiectul litigiului.
Instanța de apel a relevat că, indiferent de forma aplicabilă, măsura
asiguratorie ține de substanța obiectului acțiunii, instnața urmând să o dispună
doar în cazul în care, în mod plauzibil se afirmă un risc al unei eventuale
imposibilități de executare, sarcina probațiunii întru aplicarea asigurării este
pusă pe seama solicitantului la caz a intimatei/reclamante Elena Covalciuc,
care urma să prezinte probe pertinente și să justifice necesitatea asigurării
acesteia, iar aprecierea pericolului în legătură cu obiectul acțiunii fiind la
latitudinea instanței de judecată.
Or, prin urmare, simpla înaintare a unei acțiuni în procedură judiciară,
nu se justifică în mod automat aplicarea măsurii de asigurare a acțiunii,
nefiind admisibilă limitarea sau prejudicierea drepturilor pârâtului, prin
aplicarea măsurilor de asigurare prevăzute de art.175 din Codul de procedură
civilă, doar ca efect al introducerii acțiunii de către reclamant.
Într-un final, instanța de apel a conchis în speță, că necesitatea aplicării
măsurilor de asigurare a acțiunii de către partea solicitantă nu a fost dovedită,
motiv pentru care instanța de apel concluzionează necesar a respinge cererea
privind aplicarea a măsurilor de asigurare a acțiunii, ca fiind una nefondată.
Verificând legalitatea încheierii contestate, în raport cu motivele
recursului și cadrul legal aplicabil speței, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție constată ca fiind justificată concluzia Curții de Apel
Chișinău cu privire la respingerea cererii depuse de Elena Cavalciuc cu privire
la instituirea măsurii asiguratorii, în prezenta cauză civilă.
Pornind de la normele legale care reglementează asigurarea acțiunii,
enunțate la pct. 18-20 din prezenta decizie, Completul de judecată constată că
această instituție este condiționată prioritar de justificarea scopului acestei
măsuri.
În sensul normelor citate, este de înțeles că instanța urmează să
stabilească necesitatea aplicării măsurilor de asigurare. De asemenea, la
aplicarea măsurilor de asigurare sau neaplicarea acestora, este necesar de
verificat raționalitatea și temeinicia cerințelor solicitantului despre aplicarea
în cazul neaplicării măsurilor asigurătorii.
În consecință, la examinarea cererii cu privire la instituirea măsurii
asiguratorii, este important ca, în fiecare caz concret, să fie verificat obiectul
și temeiul acțiunii principale, să fie determinată natura litigiului, verificate
argumentele reclamantului referitoare la acțiunile cu rea-credință ale
6
pârâtului, care ar putea pune obstacole în privința executării viitoarei hotărâri
judiciare. Totodată, este necesar de stabilit asigurarea unui echilibru între
interesele părților interesate, precum și în ce măsură modalitatea de asigurare
a acțiunii solicitate e în corelație cu obiectul acțiunii înaintate și dacă aceasta
va asigura realizarea de facto a scopului la instituirea măsurii asiguratorii.
Având în vedere sensul normelor legale relevante, raportate la
particularitățile faptice ale speței, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție constată că Elena Covalciuc, nu a invocat motive și circumstanțe ce
ar indica asupra necesității aplicării măsurilor de asigurare. Or, ultima nu a
probat existența indiciilor asupra faptului că neaplicarea măsurilor de
asigurare ar face imposibilă executarea unei eventuale hotărâri judecătorești.
De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră justă și mențiunea instanței de apel, precum că nu poate fi dispusă
asigurarea acțiunii prin transmiterea copilului minor XXXX XXXXX cu
mama Covalciuc Elena, pentru a locui la domiciliul părintelui până la
stabilirea domiciliului de către instanța de judecată printr-o hotărâre
definitivă, deoarece măsura asiguratorie dată, nu corespunde scopului
asigurării acțiunii, prevăzute de art.174 din Codul de procedură civilă,
deoarece legislația procesuală prevede că, asigurarea acțiunii civile se face în
cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii ar face imposibilă
executarea hotărârii judecătorești.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că, în
ordinea art. 177 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cererea de asigurare
a acțiunii se indică motivele și circumstanțele pentru care se solicită
asigurarea acțiunii.
Cu toate acestea, solicitanta la momentul solicitării instituirii măsurii
asiguratorii nu a probat nici într-un fel faptul că neaplicarea măsurii
asiguratorii ar face imposibilă sau ar îngreuna executarea unei eventuale
hotărâri judecătorești definitive.
Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
constată că argumentele invocate în recurs, nu pot constitui temei de admitere
a acestuia în sensul formulat, or, acestea nu conțin argumente care ar indica
expres la netemeinicia încheierii contestate, prin care s-a dispus respingerea
cererii cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare, dar se referă la fondul
cauzei.
În context, Completul de judecată statuează că dreptul la un proces
echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prezumă dreptul la o
hotărâre motivată. Motivarea este o parte a hotărârii în care instanța
judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile formulate în privința
cauzei deferite spre soluționare.
7
Completul de judecată reamintește că Articolul 6 § 1 din Convenție
implică, din partea „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a
motivelor, a argumentelor și a probelor prezentate de către părți (cauza Perez
v. Franța [MC], nr. 47287/99 din 12 februarie 2004, § 80; cauza Loupas v.
Grecia, nr. 21268/16 din 20 iunie 2019, § 37; cauza Capacchione v. Republica
Moldova din 30 noiembrie 2021, § 19).
De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene pentru
Drepturile Omului, acest articol obligă instanțele să își motiveze deciziile
sale. Întinderea obligației de motivare poate varia în funcție de natura deciziei
și trebuie analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze. Fără a necesita
un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de către un reclamant, această
obligație presupune, totuși, că o parte la procedura judiciară poate aștepta un
răspuns specific și explicit la acele argumente care sunt decisive pentru
rezultatul procedurii în cauză (cauza Paixão Moreira Sá Fernandes v.
Portugalia, nr. 78108/14 din 25 februarie 2020, § 71 și cauzele citate în
aceasta; Caraman v. Republica Moldova din 16 februarie 2021, § 23).
În conjunctura enunțată, Completul de judecată al Curții Supreme de
justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea
din 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428
din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge cererea de recurs depusă de Elena Covalciuc.
Menține încheierea din 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, emisă
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Cristina
Negru în interesele lui Ion Ghilescu împotriva Elenei Covalciuc, intervenient
accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor copiilor sector Buiucani,
municipiul Chișinău cu privire la determinarea domiciliului copilului minor
cu tata, și cererea de chemare în judecată depusă de Elena Covalciuc
împotriva lui Ion Ghilescu, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția
drepturilor copiilor sector Buiucani, municipiul Chișinău cu privire la
stabilirea domiciliului copilului minor cu mama, încasarea pensiei de
întreținere a copilului minor și compensarea cheltuielilor de judecată.
Decizie este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
8