3ra-518/24 — anularea actulului administrativ individual defavorabil

La 22 iunie 2022, Nwoke Christopher Nyekpa Aba reprezentat de avocata Rodica Șpac a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General pentru Migrație cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil.

În motivarea acțiunii, a indicat că este originar din Achara, Nigeria, de religie creștin si s-a adresat Direcției azil și integrare a Biroului Migrație și azil cu cerere repetată privind acordarea unei forme de protecție pe teritoriul RM, conform art.78 al Legii nr.270 din 18.12.2008.

A menționat că, la data de 23.04.2022, s-a adresat Direcției cu o nouă cerere de azil, drept motiv invocând conflictul armat din Ucraina. Iar, la data de 01.04.2022, DAI al BMA prin Decizia nr.248/22/DAI a dispus respingerea accesului la o nouă procedură de azil a cet. Nwoke Christopher Nyekpa Aba, decizia în cauză fiindu-i comunicată solicitantului străin la data de 20.05.2022.

A relevat că, decizia menționată este una neîntemeiată, fiind încălcat grav un șir de principii fundamentale consfințite atât la nivel național (art.11 al Legii nr.270 din art.19 alin.(3) al Constituției RM), cât și la nivel internațional (art.5 alin.(1) din CEDO), iar temeiurile invocate sânt formale, menite să restrângă nefondat dreptul la azil a persoanei.

Cu referire la prevederile art.11 alin.(2) al Legii nr.270 din 18.12.2008, a menționat că, nici un beneficiar al unei forme de protecție nu poate fi returnat sau expulzat într-o țară ori în teritoriu unde ar putea exista o amenințare a vieții sau a libertății lui sau în care ar putea fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante.

A notat că, drept temei de respingere a solicitării de acordare a unei forme de protecție cetățeanului străin, autoritatea competentă a invocat că, Nwoke Christopher Nyekpa Aba este cetățean al Nigeriei și nu este cetățean al Ucrainei, prin urmare situația de criză nu are nici o legătură de rezonabilitate dintre evenimentele din Ucraina cu situația individuală a străinului. 1

A mai reținut că, raportând situația de facto, expusă de solicitantul Nwoke Christopher Nyekpa Aba în cadrul interviului realizat de DAI al BMA la norma citată supra, se identifică un șir de circumstanțe importante și anume: reclamantul are temere de a se întoarce în țara de origine, din motivul conflictului armat din Ucraina. În acest context, solicitantul menționează că, fiind în RM, se simte în siguranță și nu dorește să plece de aici.

Reieșind din argumentele expuse, din legislația în vigoare și rapoartele diferitor organe internaționale, reclamantul a conchis că cade perfect sub incidența art.16 și 19 al Legii nr.270 din 18.12.2008 și în acest sens urma să i se acorde una din formele de protecție prevăzute de legislație.

În aceeași ordine de idei, a punctat că în decizia contestată lipsește atât cercetarea tuturor aspectelor relevante ale cererii repetate de azil, prevăzută expres de art.42 al Legii 270, cât și informații precise și actualizate din surse diferite despre situația generală din țara de origine, impuse de art.43, dar și întemeierea autorităților competente pe evenimente care au avut loc anterior părăsirii țării de origine, cât și pe cele care s-au desfășurat ulterior părăsirii țării sale de origine, care este obligatorie, în virtutea prevederilor art.48 din Legea nr. 270.

În motivarea soluției, instanța de apel analizând legalitatea hotărârii pronunțate în raport cu prevederile art.225 Cod administrativ, constată că aceasta urmează a fi menținută, or, prima instanță a elucidat și constatat pe deplin circumstanțele cauzei, a verificat și apreciat obiectiv, probele prezente la 2 materialele cauzei, stabilind corect circumstanțele de fapt și aplicând corect legislația pertinentă ce guvernează raportul litigios.

Instanța de apel a stabilit că, Nwoke Christopher Nyekpa Aba, anterior a formulat astfel de cereri în adresa Direcției azil și integrare, prin care a cerut acordarea azilului pe teritoriul R. Moldova, care au fost respinse, iar în urma contestării acestora, au fost emise încheierile irevocabile ale Curții Supreme de Justiție, prin care deciziile de respingere a cererilor de azil au fost menținute.

Instanța de apel a reținut că, la data de 24.03.2022, reclamantul Nwoke Christopher Nyekpa Aba s-a adresat Biroului Migrație și Azil cu o nouă cerere de azil.

La caz, instanța de apel a concluzionat că prin decizia nr. 284/22/DAI din 01.04.2022, Direcția azil și integrare al Biroului Migrație și Azil a respins accesul la o nouă procedură de azil a lui Nwoke Christopher Nyekpa Aba, pe motiv că, cererea nu îndeplinește condițiile statuate expres de art.78 alin.(2) lit. a) din Legea nr.270 din 18.12.2008.

Reieșind din conținutul prevederilor legale, coroborate la circumstanțele de fapt ale cauzei, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă soluția primei instanțe, care a concluzionat asupra netemeiniciei cerințelor reclamantului Nwoke Christopher Nyekpa Aba, actul administrativ contestat fiind emis în strictă corespundere cu prevederile legale, la emiterea acestuia fiind respectate normele procedurale și materiale.

Instanța de apel a remarcat în acest sens că, unul din temeiurile invocate de către reclamantul/apelant în cererea de azil repetat, a fost conflictul armat din Ucraina, ultimul indicând că, din cauza acestui conflict, are frică de a se întoarce în țara sa de origine, Nigeria, iar pe teritoriul Republicii Moldova, se simte în siguranță și nu dorește să plece. Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul invocat de Nwoke Christopher Nyekpa Aba, or, acesta nu poate fi reținut ca relevant și întemeiat în vederea anulării deciziei contestate, ultimul fiind cetățean al Nigeriei, iar conflictul armat din Ucraina, nu are cum să afecteze situația acestuia în nici un fel, în situația în care, fiindu-i respinsă cererea de azil, ultimul urmează să se întoarcă în Nigeria și nu în Ucraina.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel desconsideră inclusiv și argumentele expuse de Nwoke Christopher Nyekpa Aba la interviul din cadrul Direcției azil și integrare, potrivit cărora, în țara sa de origine - Nigeria, ultimul este considerat de localnici drept homosexual, un aspect privit negativ în țara respectivă, fapt pentru care viața sa este pusă în pericol, or, acest aspect a fost invocat și examinat în cadrul altor cereri de azil, care anterior au fost respinse, iar deciziile privind respingerea cererilor de azil au fost menținute de către instanțele de judecată, devenind definitive și irevocabile. 3

În plus, instanța de apel a evidențiat că Nwoke Christopher Nyekpa Aba, s- a întors în țara sa de origine, unde în luna noiembrie 2020, și-a perfectat actul de identitate - pașaportul național nigerian, fapt ce denotă că, acesta nu este urmărit de autoritățile locale și nu este privit ca un pericol pentru societatea din țara sa.

În lumina celor enunțate mai sus, instanța de apel a constatat fără echivoc că, temeiuri legale de anulare a deciziei nr.284/22/DAI din 01.04.2022, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite, motiv pentru care soluția primei instanțe de respingere a acțiunii în contencios administrativ a fost menținută, autoritatea emitentă a actului administrativ contestat respectând întru totul procedura de emitere a actului administrativ, legalitatea acesteia fiind constatată fără echivoc în cadrul examinării cauzei, contrariul nefiind demonstrat, temei de anulare a actului administrativ individual defavorabil și pentru obligarea pârâtului/intimat de a emite actul administrativ individual favorabil, nu au fost identificate.

Consecvent, instanța de apel a considerat necesar de a reitera poziția primei instanțe în ceea ce privește faptul că, apelantul Nwoke Christopher Nyekpa Aba nu întrunește condițiile necesare de acordare a protecției umanitare conform art.19 al Legii nr.270 din 18.12.2008 privind azilul în Republica Moldova.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.” 4

Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs a fost depusă la 4 iunie 2024. Astfel, că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de avocata Rodica Șpac în interesele lui Nwoke Christopher Nyekpa Aba, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la 5 dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45). 6

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocata Rodica Șpac în interesele lui Nwoke Christopher Nyekpa Aba. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 7