3ra-496/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- art. 246 al. 2 lit. h Cpc
3ra-496/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Pavel Goncear,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Pavel Goncear împotriva
Inspectoratului General de Carabinieri cu privire la anularea actului
administrativ individual defavorabil și deciziei adoptate în procedura
prealabilă,
împotriva deciziei din 03 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-496/24
NR. PIGD 2-22061706-01-3ra-05062024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. L. Holevițcaia,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Braga, V. Negru,
17 ianuarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Pavel
Goncear,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 04 mai 2022, Pavel Goncear a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Inspectoratului General de Carabinieri cu privire la anularea actului
administrativ individual defavorabil și deciziei adoptate în procedura prealabilă.
În motivarea acțiunii, a indicat că potrivit ordinului MAI nr.219ef din 30
decembrie 2021 a fost numit, prin transfer, în funcția de Șef al Direcției politici în
domeniul migrației și azilului a MAI, cu eliberarea din funcția de Comandant
adjunct al IGC, începând cu 01.01.2022. La eliberarea sa din funcția de Comandant
adjunct al IGC nu i s-au achitat, în conformitate cu art.19 alin.(5) și art. 35 alin.(3)
lit. i) din Legea nr. 162/2005 cu privire la statutul militarilor, 3 (trei) solde salariale
lunare.
La 16 martie 2022, s-a adresat către IGC cu petiție privind stabilirea,
calcularea și achitarea a 3 (trei) solde lunare, la care consideră că are dreptul. Prin
răspunsul la petiție nr. l/6-G-51/22 din 22 martie 2022, solicitarea sa a fost respinsă,
invocându-se faptul că, plata indemnizațiilor unice se înfăptuiește numai la
concedierea din serviciul militar. Or, norma la care se face referire în răspunsul
IGC și anume art. 6 lit. a) din Legea 219/2018, pe care se fundamentează IGC în
raport cu cererea depusă la 16 martie 2022, reglementează alt subiect decât acel la
care se face referire în răspunsul nr. l/6-G-51/22 din 22 martie 2022.
A evidențiat interpretarea eronată din partea IGC, a normei la care se face
referire în răspunsul IGC nr. l/6-G-5I/22 din 22 martie 2022, anume la art. 19
alin.(5) din Legea nr. 162/2005 cu privire la statutul militarilor, precum că plata
indemnizațiilor unice se înfăptuiește numai la eliberarea din serviciul militar.
Prin răspunsul nr. l/6-G-71/22 din 08 aprilie 2022 Inspectoratul General de
Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne a respins cererea prealabilă privind
achitarea indemnizației în mărime de trei solde, motivând că, potrivit ordinului
MAI nr.219 ef. din 30 decembrie 2021 a fost numit în baza cererii personale în
funcția de Șef al Direcției politici în domeniul migrației și azilului a MAI, cu
eliberarea din funcția de Comandant adjunct al IGC, iar procedura de personal în
cauză ar fi fost efectuată în temeiul art.6 lit.a) din Legea 219/2018 cu privire la
Inspectoratul General de Carabinieri, potrivit căreia Ministrul Afacerilor Interne
1
numește și eliberează din funcții comandanții adjuncți ai IGC. Prin răspunsul
respectiv i s-a refuzat satisfacerea cerințelor invocate în cererea prealabilă,
manifestând categoric în privința sa discriminare, dat fiind că a fost tratat altfel
decât alți angajați al Inspectoratului General de Carabinieri, care au demisionat
anterior, fiindu-le achitate toate sumele conform prevederilor legale în vigoare.
A mai reiterat că, i-a fost încălcat dreptul de a-i fi acordate cele trei solde
lunare, stabilite conform legii speciale. Or, în cazul de față Comandantul general al
IGC s-a substituit legislatorului și a interpretat legea după bunul său plac, fapt ce
într-un stat de drept este inadmisibil.
A menționat că odată cu depunerea petiției, iar ulterior și a cererii prealabile,
în cadrul procedurii administrative, procedură despre inițierea cărei nu a fost
informat, înaintea emiterii actului administrativ individual defavorabil, urmau a fi
stabilite toate circumstanțele speței. De asemenea, participantul la procedura
administrativă trebuia să fie audiat, obligație procedurală care nu a fost respectată.
A concluzionat că a fost eliberat din serviciul militar prin contract în legătură
cu transferul într-o altă structură în care este prevăzut alt statut decât militar.
Salariul, inclusiv plata de compensare (3 solde salariale lunare), urmau a fi plătite
în ziua eliberării din funcție în legătură cu transferul în altă structură a MAI, așa
cum este stipulat în art. 143 alin. (l) lit. a) Codul muncii. Angajatorul nu și-a onorat
obligația pe deplin, neachitându-i plata compensatorie de 3 solde lunare.
Angajatorul nu i-a achitat la 01.01.2022 trei solde lunare, adică 74 898 lei,
iar întârzierea de plată, conform art. 330 Codul muncii, la data depunerii cererii de
chemare în judecată (04 mai 2022) a însumat 124 de zile. Prin urmare, penalitatea
de întârziere aferentă acestei perioade se ridică la suma de 27 862 lei.
În drept, își întemeiază acțiunea în baza art. 130, 142, 327, 330 Codul muncii
și art. 3, 6, 7, 9-11, 21, 23, 25, 29, 211, 212 Cod administrativ.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 23 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
s-a admis acțiunea în contencios administrativ, s-a anulat actul administrativ
individual defavorabil - nr. l/6-G-51/22 din 22 martie 2022 și decizia adoptată în
procedura prealabilă - nr. l/6-G-71/22 din 08 aprilie 2022 și s-a obligat
Inspectoratul General de Carabinieri să emită actul administrativ individual
favorabil privind achitarea reclamantului Pavel Goncear a indemnizației unice de
eliberare din serviciu militar în mărime de 3 solde lunare conform art. 19 alin.(5)
al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162/22.07.2005.
2
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 09 noiembrie 2023, Inspectoratul General de Carabinieri a declarat apel
nemotivat, ulterior motivat, împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând
admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani
din 23 octombrie 2023, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 03 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul
declarat de Inspectoratul General de Carabinieri, s-a casat hotărârea din 23
octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a respinsă ca fiind
neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Pavel Goncear împotriva
Inspectoratului General de Carabinieri cu privire la anularea actului administrativ
individual defavorabil și deciziei adoptate în procedura prealabilă.
În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că Inspectoratul General de
Carabinieri legal a aplicat prevederile art. 19 alin. (5) ale Legii nr. 162/2005, or,
plata indemnizațiilor unice se înfăptuiește numai la concedierea din serviciul
militar, iar în speță, în raport cu dl Goncear Pavel, legislația nu permite efectuarea
plății în cauză, ultimul fiind transferat, în temeiul cererii/raportului personal, pentru
continuarea serviciului în funcția de Șef al Direcției politici în domeniul migrației
și azilului a MAI, cu eliberarea din funcția de Comandant-adjunct al Inspectoratului
General de Carabinieri al MAI.
Instanța de apel a evidențiat că reclamantul/intimat nu a fost numit sau
transferat în cadrul unei alte structuri de stat, dar în cadrul aceleași structuri -
Ministerul Afacerilor Interne. La fel, aceasta a avut loc la inițiativa
reclamantului/intimat - raportul acestuia, deci nu pot fi aplicabile prevederile
procedurii de eliberare din funcție prin concediere, prevăzute la art. 35 alin. (3) lit.
i) din Legea nr. 162/2005 (la transferarea într-o altă structură de stat în care este
prevăzut serviciul special).
Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că prima instanță eronat a
concluzionat asupra temeiniciei acțiunii înaintate de către Goncear Pavel, or refuzul
nr. l/6-G51/22 din 22.03.2022 al Inspectoratului General de Carabinieri în achitarea
plăților în proporție de trei solde lunare în legătură cu eliberarea lui Pavel Goncear
din Inspectoratul General de Carabinieri și transferul ultimului către Biroul de
Migrație și Azil al MAI, este unul legal și întemeiat, acesta greșit fiind anulat.
Instanța de apel a subliniat că, în contradictoriu cu poziția primei instanțe,
speța dedusă judecării nu se încadrează în prevederile art. 35 alin. (3) lit. i) din
Legea nr. 162/2005 și pct. 140 lit. i) din Hotărârea Guvernului nr. 941/2006,
nefiindu-i aplicabile nici prevederile art. 19 alin. (5) din Legea nr. 162/2005.
3
Instanța de apel a explicat că, plata indemnizației bănești în mărime de 3
solde lunare, se efectuează numai în cazul transferului prin eliberare în altă
structură de stat în care este prevăzut serviciul special însă din prezenta speță, nu
rezultă astfel, or, la caz, se contată transferul la inițiativa militarului exprimat
printr-un raport, în cadrul aceleiași structuri de stat.
În aceeași ordine de idei, instanța de apel a remarcat că Inspectoratul
Migrație și Azil se află în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, la fel ca și
Inspectoratul General de Carabinieri, iar legea nu instituie anumite condiții de
asemănare între atribuțiile structurilor de stat în care este efectuat transferul, fiind
clar stabilit că eliberarea militarilor prin contract se efectuează la transferarea într-
o altă structură de stat în care este prevăzut serviciul special.
Respectiv, instanța de apel a constatat că Pavel Goncear nu întrunește
elementele necesare pentru a deveni subiectul beneficiar al achitării indemnizației
de eliberare din serviciul militar în mărime de 3 solde lunare, eliberarea acestuia
din serviciul militar din cadrul IGC nu corespunde prevederilor art. 35 alin. (3) din
Legea nr. 162/2005 și pct. 140 lit. i) din Hotărârea Guvernului nr. 941/2006.
În concluzie, instanța de apel a menționat că argumentele invocate în acțiune
privind întrunirea condițiilor pentru a beneficia de achitarea indemnizației de
eliberare din serviciul militar în mărime de 3 solde lunare sunt nefondate și
neîntemeiate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 30 mai 2024, Pavel Goncear a declarat recurs împotriva deciziei din 03
aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei, cu menținerea hotărîrii din 23 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, a invocat că soluția primei instanțe este legală și
întemeiată, iar soluția Curții de Apel Chișinău este bazată pe interpretarea eronată
a prevederilor Legii nr. 288/2016 și nr.162/2005.
A notat că transferul recurentului a fost efectuat de la o structură militară
către o structură în care este prevăzut serviciul special, ambele structuri fiind
subordonate Ministerului Afacerilor Interne. Ba mai mult, structura în care a fost
transferat militarul recurent este parte componentă a organigramei Ministerului de
Interne.
În plus, a explicat că Inspectoratul General de Carabinieri și Biroul Migrație
și Azil sunt structuri subordonate Ministerului afacerilor interne, iar Direcției
politici în domeniul migrației și azil este o structură nemijlocită a Ministerului.
4
În final, a menționat că soluția instanței de apel este emisă în urma
interpretării eronate a prevederilor legale și este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 26 iunie 2024, Inspectoratul General de Carabinieri a depus referință la
recursul declarat, solicitând respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)
hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d)
hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu
a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție
și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentului la data de 24 mai 2024, prin intermediul poștei electronice,
fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d.117).
Cererea de recurs a fost depusă la 30 mai 2024. Astfel, că recursul este depus
cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
5
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Pavel
Goncear, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată
de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a
dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare
a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
6
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Pavel Goncear.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
7